Sunteți pe pagina 1din 24

Drept procesual penal

Cursul de „Drept procesual penal” pe care îl prezentăm în continuare


este destinat studenŃilor facultăŃilor de drept şi administraŃie publică ale
UniversităŃii ”Spiru Haret”. Capitole ale acestui curs sunt de asemenea
recomandate şi studenŃilor facultăŃilor economice ale universităŃii.
Cursul este alcătuit din două părŃi prezentate într-un singur volum,
predat în semestrul I al anului universitar.
Dreptul procesual penal oferă baza de pornire şi regulile specifice de
desfăşurare a procesului penal, în toate fazele sale, fiind instrumentul
necesar pentru desfăşurarea activităŃii practice a tuturor participanŃilor din
procesul penal: judecător, procuror, avocat, consilier juridic, grefier, etc.
ImportanŃa şi greutatea cursului este reflectată şi de faptul că figurează
ca disciplină obligatorie de examinare la concursurile de admitere în
magistratură ,avocatură precum şi la examenele de definitivat în profesiile
respective.

Cod curs
Denumire curs Drept procesual penal
Tipul cursului Obligatoriu

Durata cursului/ Nr. de Un semestru.


credite
Perioada de accesare a Prelegeri. Seminarii.
cursului
Manualul recomandat Nicu Jidovu. Drept procesual penal. EdiŃia
2. Editura Manuale Beck. Buc. 2007.
Obiectivul principal al Studierea şi însuşirea noŃiunilor specifice de
cursului drept procesual penal oferă studenŃilor un
minim de cunoştinŃe referitoare la modul de
desfăşurare a procesului penal, atribuŃiile şi
sarcinile organelor judiciare, drepturile şi
obligaŃiile părŃilor, posibilităŃile de obŃinere,
administrare şi valorificare a probelor,
sancŃiunile legale în cazul nerespectării
prevederilor legale.
Modul de stabilire a notei Nota finală este compusă din:
finale 100% testul de evaluare finală
Adrese e-mail responsabil
pentru contactul cu studenŃii
Titularul cursului Conf. univ. dr. Nicu Jidovu
Programa cursului
Bibliografie minimă Drept procesual penal. EdiŃia 2 Editura
obligatorie Manuale Beck
Codul de procedură penală cu modificările
aduse prin Legea nr. 356/2006 şi O.U.G. nr.
60/2006.
Bibliografie selectivă Nicolae Volonciu. Tratat de procedură
penală. Ed. Paideia. 2 vol. Buc.
Obiectivul cursului Studierea regulilor de bază şi a acŃiunilor
specifice procesului penal oferă studentului
posibilitatea înŃelegerii modului de derulare
a proceselor penale, familiarizându-l cu
activitatea respectivă, organele judiciare şi
părŃile care pot participa în procesul penal.
Studierea competenŃelor organelor judiciare,
a probelor şi mijloacelor de probă, a
situaŃiilor de indivizibilitate şi conexitate, a
incompatibilităŃilor şi a strămutării cauzelor
constituie un instrument indispensabil
studenŃilor in înŃelegerea modului de lucru
în dosarele penale. Studierea condiŃiilor
legale si a procedurilor de luare a măsurilor
preventive şi a altor măsuri procesuale care
sunt de natură a afecta în mod direct sau
indirect drepturile şi libertăŃile
fundamentale ale persoanelor precum şi
interesele legitime ale acestora, reprezintă o
condiŃie esenŃială pentru formarea viitorului
jurist, ducând în mod logic la evitarea unor
abuzuri în activitatea profesională pe care
acesta o va desfăşura mai târziu în cadrul
organelor judiciare. Studierea dispoziŃiilor
legale ce garantează dreptul la apărare al
părŃilor, modul de efectuare a citaŃiilor
comunicarea actelor procedurale, modul de
recuperare a cheltuielilor judiciare,
sancŃiunile procedurale, sunt absolut
necesare pentru formarea viitorilor
practicanŃi ai avocaturii sau ca şi grefieri ai
organelor judiciare. Este absolut necesară
aprofundarea noŃiunilor legate de modul de
desfăşurare al urmăriri penale, organele
abilitate să desfăşoare această activitate,
garantarea drepturilor şi intereselor legitime
ale persoanelor faŃă de care se desfăşoară
urmărirea penală, modalităŃile de contestare
a actelor şi măsurilor organelor de urmărire
penală de către persoanele interesate.
Judecata reprezintă faza cea mai importantă
a procesului penal, prin aşezarea ei în
structura acestuia constituind un corolar si o
garanŃie a manifestării plenare a dreptului la
apărare şi în general a respectării drepturilor
şi intereselor legitime ale parŃilor şi tuturor
participanŃilor la activitatea respectivă. Din
alt unghi de vedere judecata este etapa în
care apare în mod elocvent acŃiunea statului
de tragere la răspundere penală a persoanei
care a săvârşit o infracŃiune, fiind făŃişă
confruntarea celor doua funcŃii procesuale
diametral opuse şi anume cea a acuzării şi
cea a apărării. De aceea este necesară
obişnuirea studentului cu regulile ce
reglementează întreaga procedură de
judecată în toate etapele posibile: judecata
în fond, în apel, în recurs, în contestaŃie în
anulare şi în revizuire. Prin
contradictorialitatea specifică acestei
activităŃi sunt puse in evidenŃă interesele
contrarii ale celor două funcŃii caracteristice
procesului penal pe de o parte, iar pe de altă
parte, cele ale părŃilor din cauza penală.
Însuşirea dispoziŃiilor privind ultima fază a
procesului penal este necesară pentru a
obişnui studenŃii cu punerea în executare a
soluŃiilor definitive adoptate în urma
rezolvării procesului penal pe ambele sale
laturi: cea penală şi cea civilă. StudenŃi
trebuie să cunoască dispoziŃiile ce
reglementează procedurile speciale,
derogatorii de la dreptul comun aplicabil în
materie. Reglementările ce disciplinează
aceste proceduri speciale au prioritate faŃă
de normele comune, acolo un de este cazul,
împletindu-se cu cele de drept procesual
penal - parte generală. AsistenŃa judiciară
internaŃională este ultima procedură specială
însă datorită caracterului complex şi al
importanŃei acesteia în contextul integrării
europene se tratează în cadrul unei prelegeri
distincte.
Titlul prelegerii Regulile de bază şi acŃiunile în procesul
penal
Rezumatul temei tratate Procesul penal este activitatea reglementată
de lege care se desfăşoară de către organele
judiciare cu participarea părŃilor şi a altor
persoane în scopul constatării la timp şi în
mod complet a faptelor ce constituie
infracŃiuni, astfel ca orice persoană care a
săvârşit o infracŃiune să fie pedepsită
potrivit vinovăŃiei sale şi nici o persoană
nevinovată să nu fie trasă la răspundere
penală.
Fazele procesului penal sunt: urmărirea
penală, judecata şi punerea în executare a
hotărârilor penale definitive. Principiile
procesului penal sunt: legalitatea,
oficialitatea, aflarea adevărului, prezumŃia
de nevinovăŃie, rolul activ al organelor
judiciare, garantarea libertăŃii individuale şi
a siguranŃei persoanei, respectarea
demnităŃii umane, garantarea dreptului la
apărare, egalitatea persoanelor în faŃa legii
şi a organelor judiciare, nemijlocirea
desfăşurării procesului penal în faŃa
organelor judiciare, desfăşurarea procesului
penal în limba română, operativitatea
procesului penal.
ParticipanŃii în procesul penal sunt:
organele judiciare, părŃile şi alŃi participanŃi.
Organele judiciare sunt: organele de
urmărire penală în categoria cărora intră
procurorul şi organele de cercetare penală,
iar pe de altă parte, instanŃa de judecată.
Organele de cercetare penală sunt:
organele de cercetare penală ale poliŃiei
judiciare şi organele de cercetare speciale.
PărŃile sunt: învinuitul sau inculpatul,
partea vătămată, partea civilă, partea
responsabilă civilmente.
AlŃi participanŃi sunt: apărătorul, grefierul,
expertul, interpretul etc.
AcŃiunea în justiŃie este mijlocul legal prin
care conflictul de drept este adus spre
soluŃionare organelor judiciare.
AcŃiunea penală este instrumentul juridic
prin care se deduce în faŃa organului judiciar
abilitat raportul conflictual de drept penal în
vederea tragerii la răspundere penală a
persoanei care a săvârşit infracŃiunea.
Momentele desfăşurării acŃiunii penale sunt:
punerea în mişcare a acŃiunii penale,
exercitarea acŃiunii penale, stingerea acŃiunii
penale. AcŃiunea civilă este mijlocul legal
prin care se urmăreşte tragerea la
răspundere civilă a persoanei care prin
infracŃiunea săvârşită a produs şi un
prejudiciu material sau moral persoanei
vătămate.
Conceptele cheie tratate în Proces penal, principii, organe judiciare,
prelegere părŃi, organe de urmărire penală, Minister
Public, acŃiune penală şi civilă. Vor fi
studiate cap. I-IV din curs şi Titlul I din
codul de procedură penală cu modificările la
zi.
Titlul prelegerii CompetenŃa. Probele şi mijloacele de probă.
Rezumatul prelegerii CompetenŃa reprezintă sfera atribuŃiilor
legale pe care le au organele judiciare în
procesul penal. Formele fundamentale de
competenŃă sunt: cea funcŃională, materială
şi teritorială, iar formele competenŃei
subsidiare sunt reprezentate de cea
personală, specială si excepŃională.
CompetenŃa judecătoriei este reglementată
în art. 25 c. proc. pen. CompetenŃa specială
a secŃiilor maritime si fluviale de pe lângă
Judecătoriile ConstanŃa si GalaŃi este
prevăzută în Legea nr. 121/2003.
Sfera atribuŃiilor tribunalului militar -
echivalentul judecătoriilor – sunt prevăzute
în art. 26 c. proc. pen.
În art. 27 c. proc. pen. sunt prevăzute
competenŃele materiale si funcŃionale ale
tribunalului, pentru competenŃa specială a
tribunalului ConstanŃa si GalaŃi indicând
Decretul nr. 203/1074 şi Legea nr.
121/2003.
CompetenŃele funcŃională, materială şi
personală a Tribunalului Militar Teritorial –
echivalentul tribunalelor civile – sunt
stipulate în art. 28 c. proc. pen.
AtribuŃiile curŃilor de apel sunt prevăzute în
art. 281 c. proc. pen, iar a CurŃii Militare de
Apel în art. 282 c. proc. pen. CompetenŃa
Înaltei CurŃi de CasaŃie si JustiŃie este
reglementată de art. 29 c. proc. pen.
Prorogarea de competenŃă reprezintă
extinderea competenŃei unui organ judiciar
şi asupra unor infracŃiuni sau persoane care
nu îi sunt date în competenŃă în mod
obişnuit. Operează numai în favoarea
organelor superioare în grad. Aceasta
instituŃie determină întotdeauna reunirea
cauzelor penale si implicit rezolvarea lor de
către acelaşi organ judiciar. Se impune în
caz de conexitate, indivizibilitate, chestiuni
prealabile şi schimbarea încadrării juridice
sau faptei.
Incompatibilitatea este instituŃia juridică
prin care persoanele ce fac parte din
organele judiciare sunt împiedicate să
participe la activitatea procesuală. Potrivit
art. 46 – 49 c. proc. pen., cazurile de
incompatibilitate privesc: judecătorul,
procurorul, organul de cercetare, grefierul
de şedinŃă, expertul, interpretul. Remediile
incompatibilităŃii sunt abŃinerea si
recuzarea.
Strămutarea presupune o derogare de la
competenŃa teritorială legală care se
schimbă cu una judiciară delegată în sensul
că o cauză penală este strămutată de la o
instanŃă la alta.
Incidentele de competenŃă apar atunci când
a fost greşit sesizat organul judiciar, acesta
nu mai este competent potrivit noilor
aspecte ivite în cauză ori se află în conflict
de competenŃă cu un alt organ judiciar.
Acestea sunt: declinarea de competenŃă,
conflictul de competenŃă, excepŃiile de
necompetenŃă.
Probele sunt informaŃiile care servesc la
constatarea existentei sau inexistentei unei
infracŃiuni, identificarea persoanei care a
săvârşit-o şi la cunoaşterea împrejurărilor
necesare pentru justa soluŃionare a cauzei.
CerinŃele probelor sunt: admisibilitatea,
pertinenŃa, concludenŃa şi utilitatea acestora.
Mijloacele de probă sunt instrumentele prin
care se constată elementele de fapt ce pot
servi ca probe. Acestea sunt: declaraŃiile
învinuitului sau ale inculpatului, declaraŃiile
părŃii vătămate, părŃii civile sau ale părŃii
responsabile civilmente, declaraŃiile
martorilor, înscrisurile, înregistrările audio-
video, fotografiile, mijloacele materiale de
probă, constatările tehnico-ştiinŃifice,
medico-legale şi expertizele.
Procedeele probatorii sunt: ridicarea de
obiecte şi înscrisuri, percheziŃia, cercetarea
locului faptei, reconstituirea. Probele pot fi
administrate fie direct, fie prin comisie
rogatorie sau delegare.
Conceptele cheie întâlnite CompetenŃa funcŃională, materială,
teritorială, personală, specială; prorogarea
de competenŃă; excepŃiile de competenŃă;
probele; mijloacele de probă; procedeele
probatorii; comisia rogatorie; delegarea.
Titlul prelegerii Măsurile preventive şi alte măsuri
procesuale
Rezumatul prelegerii Măsurile procesuale sunt instrumentele
legale folosite de organele judiciare pentru
normala desfăşurare a procesului penal,
executarea pedepsei, repararea pagubei
produse si prevenirea săvârşirii de noi
infracŃiuni.
ReŃinerea este măsura privativă de libertate
ce poate fi luată şi de organul de cercetare
penală pentru cel mult 24 de ore, în faza de
urmărire penală, faŃa de învinuit. Obligarea
de a nu părăsi localitatea şi obligarea de a
nu părăsi Ńara sunt măsuri restrictive de
libertate ce pot fi luate atât de procuror cât
şi de judecător, în fazele de urmărire penală
sau judecată.
Arestarea preventivă a învinuitului poate fi
luată numai de instanŃa de judecată pe cel
mult 10 zile, iar arestarea inculpatului pe cel
mult 30 de zile, cu posibilitatea de
prelungire (în ultimul caz) din 30 în 30 de
zile până la maxim 180 de zile în faza de
urmărire penală. În faza de judecată
arestarea inculpatului se verifică din cel
mult 60 în 60 de zile.
Liberarea provizorie este o măsură
procesuală neprivativă de libertate care
înlocuieşte arestarea preventivă a
inculpatului si poate fi dispusă numai de
instanŃa de judecata. Aceasta este sub
control judiciar sau pe cauŃiune.
Alte măsuri procesuale sunt: măsurile de
ocrotire, măsurile de siguranŃă a obligării la
tratament medical şi internarea medicală,
măsurile asiguratorii (sechestrul, inscripŃia
ipotecară şi poprirea) restituirea lucrurilor,
restabilirea situaŃiei anterioare.
Conceptele cheie Măsuri procesuale; măsuri privative şi
restrictive de libertate; arestarea preventivă;
reŃinerea, obligarea de a nu părăsi
localitatea; obligarea de a nu părăsi Ńara;
liberarea provizorie pe cauŃiune şi sub
control judiciar; măsuri de ocrotire, măsuri
de siguranŃă; măsuri asiguratorii; sechestrul
judiciar; inscripŃia ipotecară; poprirea;
restabilirea situaŃiei anterioare.
Titlul prelegerii Actele procesuale şi procedurale comune
Rezumatul prelegerii Actele procesuale şi procedurale sunt
manifestările de voinŃă prin care organele
judiciare şi părŃile din proces dispun în
limitele drepturilor lor cu privire la
desfăşurarea procesului, precum şi modul de
executare a acestor manifestări.
Actele procedurale comune sunt: citaŃia si
mandatul de aducere.
Termenele sunt intervalele de timp înăuntrul
sau după epuizarea cărora pot fi îndeplinite
acte şi măsuri procedurale sau procesuale.
Termenele sunt peremptorii, dilatorii sau de
recomandare. De asemenea ele pot fi legale
şi judiciare dar şi de succesiune sau
regresiune. Nu in ultimul rând termenele
sunt substanŃiale şi procedurale.
SancŃiunile procedurale sunt instrumentele
legale prin care actele procesuale sau
procedurale nelegale sunt lipsite de
valabilitate. Acestea sunt inexistenta,
decăderea, inadmisibilitatea şi nulităŃile.
NulităŃile sunt absolute şi relative.
Cheltuielile judiciare sunt cele care se fac
pentru buna desfăşurare a procesului penal
şi ele pot fi avansate de stat sau făcute de
părŃi.
Amenda judiciară este o sancŃiune cu
caracter judiciar, art. 198 c. proc. pen,
prevăzând toate situaŃiile de abateri
judiciare în care aceasta poate fi aplicată de
către organul judiciar.
Concepte cheie: Acte procedurale şi procesuale; citaŃia;
mandatul de aducere; termenele
peremptorii, dilatorii, de recomandare,
legale şi judiciare, de succesiune şi
regresiune, substanŃiale şi procedurale;
sancŃiuni procedurale, inexistenŃa,
decăderea, inadmisibilitatea; nulităŃile
absolute şi relative; cheltuieli judiciare;
amenda judiciară.
Titlul prelegerii Urmărirea penală
Rezumatul prelegerii Obiectul urmăririi penale constă în
strângerea probelor necesare privind
existenŃa infracŃiunilor, identificarea
infractorilor şi stabilirea răspunderii
acestora, pentru a se constata dacă este sau
nu cazul să fie trimişi în judecată. Limita
iniŃială o reprezintă actul de începere a
urmăririi penale, iar limita finală este
marcată de soluŃia de netrimitere în judecată
sau de sesizare a instanŃei de judecată.
Trăsăturile caracteristice urmăririi penale
sunt: lipsa de publicitate, caracterul
necontradictoriu, caracterul preponderent
scris şi subordonarea ierarhică în efectuarea
actelor de urmărire penală.
Organele competente să desfăşoare
activităŃi de urmărire penală sunt: organele
de cercetare penală şi procurorul.
Organele de cercetare penală sunt: organele
de cercetare ale poliŃiei judiciare şi organele
de cercetare speciale nominalizate de art.
208 c. proc. pen..
ModalităŃile concrete de exercitare a
supravegherii efectuată de procuror asupra
activităŃii desfăşurate de către organele de
urmărire penală sunt: trecerea cauzei de la
un organ la altul, participarea sa directă la
efectuarea urmăririi penale, verificarea
dosarului de cercetare penală, autorizarea,
confirmarea, încuviinŃarea şi infirmarea
actelor şi măsurilor procesuale.
Modurile de sesizare a organelor de
urmărire penală sunt: plângerea, denunŃul,
procesul-verbal de sesizare din oficiu,
plângerea prealabilă, sesizarea organului
prevăzut de lege, autorizarea organului
competent, exprimarea dorinŃei guvernului
străin.
Urmărirea penală cunoaşte trei momente:
începerea urmăririi penale, desfăşurarea
acesteia faŃă de învinuit şi faŃă de inculpat,
terminarea urmăririi penale.
SoluŃiile ce pot fi adoptate de procuror la
finalul urmăririi penale sunt: netrimiterea în
judecată ( scoaterea de sub urmărire penală,
încetarea urmăririi penale, clasarea) sau
trimiterea în judecată, caz în care se
întocmeşte actul procesual denumit
rechizitoriu ce are menirea de a investi
instanŃa de judecată competentă.
Este posibil ca învinuitul sau inculpatul să
se afle într-o situaŃie de boală care-l
împiedică să participe la desfăşurarea
urmăririi penale, caz în care aceasta se
suspendă.
Înainte de a fi trimis în judecată,
învinuitului sau inculpatului i se prezintă
materialul de urmărire penală de către
organul de cercetare penală sau de către
procuror, în funcŃie de punerea sau nu în
mişcare a acŃiunii penale în cursul urmăririi
penale.
În ipoteza în care urmărirea penală nu este
completă procurorul restituie cauza în
vederea completării acestea, iar când a fost
efectuată cu încălcarea dispoziŃiilor legale
ce garantează aflarea adevărului sau
drepturile fundamentale ale învinuitului ori
inculpatului, dosarul se restituie în vederea
refacerii acesteia. Acelaşi lucru se întâmplă
şi atunci când a fost efectuată de un organ
necompetent. Urmărirea penală poate fi
reluată atunci când: a dispărut cauza de
suspendare, dosarul de urmărire penală a
fost restituit de instanŃa de judecată în
vederea refacerii ei, precum şi în caz de
redeschidere a acesteia.
Împotriva actelor şi măsurilor de urmărire
penală, conform disp. art. 275-2781, se
poate face plângere la procurorul care
supraveghează activitatea de urmărire
penală sau la procurorul ierarhic superior
atunci când efectuate ori luate de către
procuror.
Procedura plângerii prealabile, ca mod
special de sesizare a organelor de urmărire
penală este reglementată de art. 279-286 c.
proc. pen..
Concepte cheie Urmărire penală; învinuit şi inculpat;
rezoluŃie şi ordonanŃă; organ de cercetare
penală şi organ de urmărire penală;
supraveghere a urmăririi penale;
rechizitoriu; suspendare urmărire penală;
infirmare soluŃie; reluare urmărire penală;
restituire cauză; refacere urmărire penală;
plângere prealabilă.
Titlul prelegerii Judecata
Rezumatul prelegerii Obiectul judecăŃii constă in soluŃionarea
definitivă a cauzei penale. Principiile
judecăŃii sunt: publicitatea, oralitatea,
contradictorialitatea.
ParticipanŃii la judecată sunt: instanŃa de
judecată, părŃile, procurorul, apărătorul şi
atunci când este cazul, expertul si
interpretul. Spre deosebire de instanŃa civilă,
în penal completul de judecată trebuie să
aibă un rol activ în aflarea adevărului, care
este consacrat în art. 287 alin. 1 c. proc.
pen..
Compunerea instanŃei de judecată depinde
de gradul jurisdicŃional în care se desfăşoară
activitatea şi anume: în fond un singur
judecător, în apel doi judecători, în recurs
trei judecători. ExcepŃia de la aceasta regulă
o constituie Înalta Curte de CasaŃie si
JustiŃie unde, în primă instanŃă completul
este alcătuit trei judecători, iar in recurs din
nouă judecători.
Dosarul la instanŃă este înregistrat şi
repartizat pe completul de judecată şi pe
termen conform unui program IT în mod
aleatoriu, unul din membrii completului de
judecată desfăşurând activităŃile
premergătoare şedinŃei propriu-zise, în
sensul citării părŃilor, a martorilor şi a altor
participanŃi, precum şi asigurării dreptului la
apărare a inculpatului. Tot el este cel care se
îngrijeşte de întocmirea şi afişarea listei
cauzelor cu 24 de ore înainte de ziua
programată pentru judecată. Conducerea
şedinŃei de judecată este asigurată prin
rotaŃie de către unul din membrii
completului de judecată, care dispune ce
cauză urmează pe ordinea de zi şi asigură
ordinea şi solemnitatea şedinŃei.
În conformitate cu dispoziŃiile art. 300 alin.
1 c. proc. pen., la prima zi de înfăŃişare se
verifică regularitatea actului de sesizare.
Tot după înregistrarea dosarului la instanŃa,
atunci când inculpatul este arestat în cauza
respectivă, completul de judecată este
obligat să verifice din oficiu, în camera de
consiliu, legalitatea şi temeinicia arestării
preventive înainte de expirarea acesteia. Pe
parcursul judecăŃii aceasta verificare se face
din cel mult 60 de zile în 60 de zile.
În situaŃia in care inculpatul nu poate
participa la judecată datorită stării de boală,
s-a ridicat o excepŃie de neconstituŃionalitate
sau statul român a solicitat extrădarea
inculpatului care se află in străinătate,
completul suspendă judecata cauzei.
În legătură cu modul de desfăşurare al
şedinŃei de judecată propriu-zise se iau note
de către grefier, dar în acelaşi timp acestea
sunt şi înregistrate audio, rezumatul şi
esenŃa lor fiind consemnate într-o încheiere
de şedinŃă al cărei conŃinut este nominalizat
în art. 305 c. proc. pen..
La judecata în primă instanŃă, după
înregistrarea si repartizarea dosarului, se
dispune citarea părŃilor, iar când inculpatul
se află in stare de deŃinere, judecata nu
poate avea loc decât în prezenŃa acestuia.
Cazurile de participare a procurorului la
şedinŃele de judecată sunt cele prevăzute în
art. 315 c. proc. pen., judecata mărginindu-
se la fapta şi persoana arătate în actul de
sesizare a instanŃei. După ce a fost verificată
identitatea inculpatului, data la care acesta a
primit copia actului de inculpare, prezenŃa
martorilor, experŃilor şi interpreŃilor,
preşedintele completului de judecată trebuie
să explice părŃilor drepturile pe care le au şi
să le întrebe pe acestea si pe procuror dacă
au de formulat excepŃii, cereri sau probe
noi.
Etapele pe care le parcurge judecata în fond
sunt: activitatea premergătoare şedinŃei de
judecata propriu-zise, cercetarea
judecătorească, terminarea cercetării
judecătoreşti, dezbaterile, ultimul cuvânt al
inculpatului, deliberarea, pronunŃarea
hotărârii.
În etapa cercetării judecătoreşti ordinea este
următoarea: citirea sau prezentarea succintă
a actului de sesizare a instanŃei, ascultarea
inculpatului, a coinculpaŃilor, a celorlalte
părŃi, a martorului, expertului sau
interpretului, prezentarea mijloacelor
materiale de probă şi a probelor noi. În
cazul în care nu mai sunt formulate cereri
noi pentru completarea cercetării
judecătoreşti, după ce preşedintele
completului de judecată a dat explicaŃiile
necesare părŃilor si procurorului, se constată
că aceasta a fost terminată şi se trece în
etapa următoare, cea a dezbaterilor.
Ordinea cuvântului o au: procurorul, partea
vătămată, partea civilă, partea responsabilă
civilmente şi inculpatul.
După această etapă se acordă ultimul cuvânt
inculpatului care personal îşi expune poziŃia
procesuală şi nu poate fi întrerupt sau să i se
pună întrebări.
Cu acesta ultima imagine a poziŃiei
inculpatului, completul de judecată se
retrage pentru deliberare în şedinŃă secretă.
În această etapă se dezbat chestiunile de fapt
privind existenŃa faptei, vinovăŃia,
sancŃiunea penală, repararea pagubei,
măsurile preventive şi asiguratorii,
cheltuielile judiciare etc., dar şi chestiunile
de drept referitoare la încadrarea juridică şi
circumstanŃele atenuante sau agravante ce
pot fi reŃinute în sarcina inculpatului. Tot în
această etapă, completul deliberează asupra
rezolvării acŃiunii penale şi acŃiunii civile.
Modul în care a rezolvat toate problemele
supuse deliberării sunt transpuse într-o
minută care este semnată de toŃi membrii
completului de judecată şi trebuie să aibă
conŃinutul dispozitivului hotărârii
judecătoreşti.
În sfârşit, se trece la ultima etapă a judecăŃii
în fond a cauzei şi anume la pronunŃarea
hotărârii în şedinŃă publică, unde
preşedintele completului de judecată, asistat
de grefierul de şedinŃă, dă citire minutei în
şedinŃă publică.
Titlul prelegerii Căile ordinare şi extraordinare de atac.
Nu toate hotărârile adoptate în urma
judecăŃii în fond sunt legale şi temeinice,
existând posibilitatea ca unele să fie greşite,
caz în care legiuitorul dă posibilitatea
procurorului şi părŃilor să le atace prin apel
sau recurs.
Hotărârile care sunt atacabile cu apel sunt
expres şi limitativ prevăzute în art. 361 c.
proc. pen., iar titularii acestei căi ordinare
de atac sunt cei nominalizaŃi în art. 362 c.
proc. pen. De regulă termenul de apel este
de 10 zile de la data pronunŃării sau
comunicării hotărârii, existând posibilitatea
repunerii în termen şi a apelului peste
termen în cazurile prevăzute de art. 364-365
c. proc. pen. Se poate atât renunŃa cât şi
retrage apelul.
Efectele apelului ca şi ale recursului sunt:
suspensiv, devolutiv, non reformatio in
peyus, extensiv. La judecata in apel, de
regulă nu mai este întâlnită etapa cercetării
judecătoreşti. SoluŃiile ce pot fi pronunŃate
în apel sunt cele prevăzute în art. 379 c.
proc. pen, instanŃa verificând hotărârea pe
baza lucrărilor si materialului dosarului, a
probelor noi administrate în faŃa ei, iar
atunci când inculpatul prezent nu a fost
audiat la instanŃa de fond sau aceasta nu a
pronunŃat o hotărâre de condamnare faŃă de
el, procedează la audierea lui.
Cazurile în care se poate exercita calea de
atac a recursului sunt cele prevăzute în art.
3851 c. proc. pen. Referitor la persoanele
termenul, declararea, renunŃarea sau
retragerea recursului, efectele acestuia, se
face trimitere la dispoziŃiile ce
reglementează apelul. Ipotezele de recurs
sunt cele nominalizate în art. 3859 c. proc.
pen, soluŃiile fiind cele de la art. 38515 c.
proc. pen.
Nu întotdeauna soluŃiile pronunŃate şi după
epuizarea căilor ordinare de atac reflectă
adevărul, fiind posibile erori judiciare şi din
acest motiv legiuitorul a prevăzut
posibilitatea atacării acestor hotărâri penale
definitive - care se presupune că reflectă
întotdeauna adevărul - cu căile
extraordinare de atac, care sunt: contestaŃia
în anulare, art. 386 – 392 c. proc. pen;
revizuirea reglementată în art. 393 – 4081 c.
proc. pen. şi recursul în interesul legii
reglementat de art. 414 c. proc. pen.
Concepte cheie Judecata în fond, în apel, în recurs; căi
ordinare şi extraordinare de atac; contestaŃia
în anulare, revizuirea, recursul în interesul
legii; efectele devolutiv, non reformaŃio in
pejus, extensiv.
Titlul prelegerii Executarea hotărârilor penale definitive
Rezumatul prelegerii După rămânerea lor definitivă, hotărârile
penale devin executorii de drept, fiind
considerate o expresie a adevărului judiciar,
aspectele rezolvate trecând în autoritatea
lucrului judecat.
Momentele în care hotărârile penale devin
definitive sunt cele nominalizate în art. 416
– 417 c. proc. pen.
Întotdeauna instanŃa de executare este
prima instanŃă de judecată indiferent de
gradul jurisdicŃional în care hotărârea a
rămas definitivă. Singura excepŃie de la
aceasta regulă o constituie hotărârile
pronunŃate în primă instanŃă de către ICCJ,
care sunt puse în executare de Tribunalul
Municipiului Bucureşti sau de către
Tribunalul Militar Teritorial.
Pedeapsa închisorii şi cea a detenŃiunii pe
viaŃă se pun executare prin emiterea
mandatului de executare în trei exemplare,
care este trimis spre îndeplinire organului de
poliŃie sau comandantului locului de
deŃinere, după caz. Când este vorba despre
executarea pedepsei la locul de muncă,
mandatul se întocmeşte în patru exemplare
şi se înaintează la unitatea unde se va
executa pedeapsa.
În cazul pedepsei amenzii penale, persoana
condamnată trebuie să depună recipisa de
plată a acesteia la instanŃa de executare în
termen de trei luni de la rămânerea
definitivă a hotărârii.
În ipoteza pedepselor complementare a
interzicerii unor drepturi, dispozitivul
hotărârii se înaintează consiliului local de la
domiciliul condamnatului. Când se dispune
degradarea militară, copia hotărârii de
trimite comandantului unităŃii militare din
care a făcut parte condamnatul sau
comandantului centrului militar în raza
căruia domiciliază acesta.
Măsura de siguranŃă a obligării la
tratament medical se pune în executare prin
comunicarea copiei dispozitivului şi a
raportului medico-legal direcŃiei sanitare
judeŃene pe teritoriul căruia locuieşte
persoana bolnavă. În mod similar se
procedează şi în ipoteza internării medicale.
În cazul executării altor măsuri de
siguranŃă, punerea lor in aplicare se face
prin comunicarea unei copii a dispozitivului
hotărârii organului în drept să aducă la
îndeplinire măsurile şi să supravegheze
respectarea lor.
Amenzile judiciare se pun in executare de
către organul judiciar care le-a aplicat.
Restituirea lucrurilor şi valorificarea celor
neridicate se face de către judecătorul
delegat cu executarea, prin remiterea lor
persoanelor în drept.
Tot judecătorul delegat aduce la îndeplinire
şi dispoziŃiile privind înscrisurile declarate
false.
Incidentele ce pot apărea pe parcursul
executării pedepsei închisorii sau a
detenŃiunii pe viaŃă pot fi: amânarea
acestora pentru cazurile prevăzute de art.
453 c. proc. pen. sau întreruperea lor pentru
cazurile prevăzute de art. 455 c. proc. pen.
Este posibil să survină anumite situaŃii în
care se poate face contestaŃie la executarea
hotărârii penale definitive conform art. 461
si următoarele c. proc. pen.
Concepte cheie Hotărâre judecătorească; mandat de
executare; instanŃă de executare; amendă
penală; pedepse principale, complementare,
măsuri de siguranŃă; amânarea şi
întreruperea executării pedepsei; contestaŃie
la executare.
Titlul prelegerii Procedurile speciale
Rezumatul prelegerii Procedurile speciale sunt modalităŃi de
desfăşurare a procesului penal, diferite de
procedura obişnuită, având un caracter
complementar şi derogatoriu. Procedurile
speciale sunt: urmărirea şi judecarea unor
infracŃiuni flagrante, procedura privind
tragerea la răspundere penală a persoanei
juridice, urmărirea şi judecarea unor
infractori minori, procedura dării în
urmărire, urmărirea şi judecarea unor
infracŃiuni de corupŃie, procedura reabilitării
judecătoreşti, repararea pagubei materiale
sau a daunei morale cazul condamnării pe
nedrept sau al privării ori restrângerii de
libertate în mod nelegal, procedura în caz de
dispariŃie a înscrisurilor judiciare şi asistenŃa
judiciară internaŃională.
La urmărirea şi judecarea unor infracŃiuni
flagrante se aplică normele speciale din art.
465-479 c. proc. pen. Astfel, este flagrantă
infracŃiunea descoperită în momentul
săvârşirii sau imediat după săvârşire. La
constatarea infracŃiunii, organul de urmărire
penală întocmeşte un proces-verbal în care
consemnează cele constatate, declaraŃiile
învinuitului şi a celorlalte persoane
ascultate. Spre deosebire de dreptul comun,
arestarea învinuitului pe o durată de cel mult
10 zile se calculează excluzându-se perioada
reŃinerii de 24 de ore. Timpul în care trebuie
întocmit rechizitoriul este de 5 zile de la
reŃinerea învinuitului, în caz contrar
trecându-se la procedura obişnuită. Judecata
nu poate depăşi 10 zile. PronunŃarea
hotărârii are loc imediat după încheierea
dezbaterilor, sau cel mai târziu în 2 zile.
Hotărârea se redactează în cel mult 24 de
ore. Termenul de apel şi de recurs este de 3
zile de la pronunŃare.
DispoziŃiile codului de procedură penală se
aplică şi în cazul infracŃiunilor săvârşite de
persoanele juridice, cu completările şi
derogările reglementate în art. 4792-47915 c.
proc. pen.
În cazul infractorilor minori care nu au
împlinit vârsta de 16 ani, la prezentarea
materialului de urmărire penală este
obligatorie citarea părinŃilor sau a
persoanelor care l-au în îngrijire. Pe de altă
parte organele judiciare sunt obligate să
dispună efectuarea referatului de evaluare
de către Serviciul de protecŃie a victimelor
şi reintegrare socială a infractorilor de la
domiciliul minorului. Judecata minorului nu
se face decât în prezenŃa acestuia, cu
excepŃia situaŃiei când s-a sustras. La
judecată este obligatorie citarea persoanelor
de la prezentarea materialului de urmărire
penală, precum şi altor persoane a căror
prezenŃă este considerată necesară de către
instanŃă. ŞedinŃele de judecată sunt
nepublice.
Darea în urmărire se solicită şi se dispune
pentru identificarea, căutarea, localizarea şi
prinderea unei persoane în scopul aducerii
acesteia în faŃa organelor judiciare ori
punerii în executare a unor hotărâri
judecătoreşti. Reglementarea acestei
proceduri speciale se regăseşte în art. 4931-
4937 c. proc. pen. Ordinul de dare în
urmărire se execută de către structuri
competente ale M.A.I.,supravegheate de
procurori anume desemnaŃi. AutorizaŃiile de
interceptare şi înregistrare a convorbirilor
sau comunicărilor efectuate prin telefon sau
prin orice mijloc electronic de comunicare
se emit tot de către judecător.
InstanŃa competentă, conŃinutul cererii de
reabilitare, măsurile premergătoare
judecăŃii, soluŃiile ce se pot pronunŃa, căile
de atac posibile împotriva soluŃiei adoptate
în fond sunt prevăzute în art. 494-503 c.
proc. pen.
Persoana condamnată definitiv sau cea
căreia i s-a restrâns libertatea ori a fost
privată de libertate în mod nelegal au
dreptul la repararea de către stat a pagubei
suferite. CondiŃiile de promovare a unei
astfel de acŃiuni, felul şi întinderea reparaŃiei
sunt reglementate în art. 504-507 c. proc.
pen.
Refacerea şi reconstituirea înscrisurilor
judiciare dispărute sunt prevăzute în art.
508-512 c. proc. pen.
InfracŃiunile de corupŃie datorită pericolului
social evident ridicat, au o procedură
specială de urmărire şi judecată
reglementată în Legea nr. 78/2000 cu
modificările ulterioare.
Concepte cheie: Proceduri speciale; infracŃiuni flagrante;
darea în urmărire; reabilitare de drept şi
judecătorească; infracŃiuni de corupŃie;
Titlul prelegerii AsistenŃa judiciară internaŃională
Rezumatul prelegerii Cadrul juridic ce reglementează asistenŃa
judiciară internaŃională este reprezentat de
Legea nr. 302/28 iunie 2004 cu ultima
modificare adusă prin Legea nr. 224/2004.
Principalele forme de cooperare judiciară
internaŃională în materie penală sunt:
extrădarea, predarea în baza unui mandat
european de arestare, transferul de proceduri
în materie penală, recunoaşterea şi
executarea hotărârilor, transferarea
persoanelor condamnate, asistenŃa judiciară
în materie penală, alte forme de cooperare
judiciară internaŃională în materie penală.
AutorităŃile centrale române cu atribuŃii în
acest domeniu sunt: Ministerul JustiŃiei,
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
CasaŃie şi JustiŃie, Ministerul AdministraŃiei
şi Internelor. Extrădarea este activă şi
pasivă. Persoanele supuse extrădării pasive
sunt cele nominalizate în art. 22-24 din lege.
CondiŃiile extrădării sunt prevăzute în art.
241-37. Procedura extrădării din România
este reglementată în art. 38-57. CondiŃiile
extrădării active în care statul român este
stat solicitant sunt specificate în art. 64-65
din lege. Procedura de solicitare a extrădării
se regăseşte în art. 66-70.
Mandatul european de arestare este o
decizie judiciară emisă de autoritatea
judiciară competentă a unui stat membru al
U.E., în vederea arestării şi predării către un
alt stat membru a unei persoane solicitate în
vederea efectuării urmăririi penale, a
judecăŃii sau în scopul executării unei
pedepse sau a unei măsuri privative de
libertate. ConŃinutul, competenŃa de emitere
a mandatului european, obiectul şi condiŃiile
emiterii, procedura de transmitere şi
executare a acestuia sunt prevăzute în
concret, în art. 78-108 din lege. Transferul
procedurii penale poate fi solicitat numai
dacă statul solicitat are competenŃa de
jurisdicŃie în cauză şi extrădarea nu poate fi
solicitată ori, în cazul în care s-a solicitat
extrădarea, cererea a fost respinsă. Preluarea
urmăririi sau a procedurii penale sunt
explicitate în art. 114-1141.
Recunoaşterea şi executarea hotărârilor
penale şi a actelor judiciare, condiŃiile
pentru recunoaştere, procedura aplicabilă,
sunt reglementate în art. 115-125 din lege.
Obiectivul, condiŃiile, cadrul juridic al
transferării persoanelor condamnate, actele
necesare, procedura, sunt dezvoltate în art.
127-157 din lege.
ActivităŃile incluse în asistenŃa judiciară
internaŃională sunt: comisiile rogatorii
internaŃionale, audierile prin
videoconferinŃă, înfăŃişarea în statul
solicitant a martorilor, experŃilor şi a
persoanelor urmărite, notificarea actelor de
procedură care se întocmesc ori se depun
într-un proces penal, cazierul judiciar, alte
forme de asistenŃă judiciară. Alt gen de
activităŃi incluse în asistenŃa judiciară
internaŃională mai sunt: transmiterea
spontană de informaŃii, livrări
supravegheate, anchete sub acoperire,
supravegherea şi urmărirea transfrontalieră,
interceptarea şi înregistrarea convorbirilor şi
comunicărilor, confiscarea. AsistenŃa
judiciară se acordă şi în procedurile pentru
fapte pedepsibile conform legii române sau
cea a statului membru solicitant ca fiind
încălcări ale normelor juridice, constatate de
autorităŃile administrative, în cazul acordării
de despăgubiri pentru cercetare abuzivă sau
condamnare nelegală, în procedurile
necontencioase, în acŃiunile civile alăturate
acŃiunilor penale etc. Tot în relaŃia cu statele
membre ale UE se transmit informaŃii
privind conturile bancare, operaŃiunile şi
tranzacŃiile bancare.
Concepte cheie: Stat solicitant şi stat solicitat; asistenŃă
judiciară internaŃională; mandat european de
arestare; transfer de proceduri şi de
persoane condamnate; comisii rogatorii
internaŃionale; anchete sub acoperire;
transmitere spontană de informaŃii;
supravegherea şi urmărirea transfrontalieră;
extrădare activă şi pasivă.