Sunteți pe pagina 1din 16

Sinteze

Drept civil – Partea generală

Capitolul I – DefiniŃia, rolul , principiile şi delimitarea dreptului civil

1. Definitia si obiectul dreptului civil.


• Definitie : Dreptul civil este acea ramura a dreptului privat care reglementeaza
raporturile patrimoniale şi nepatrimoniale stabilite intre persoanele fizice şi
persoanele juridice situate pe pozitie de egalitate juridica.
• Obiectul dreptului civil : raporturi patrimoniale şi raporturi nepatrimoniale ce se
stabilesc între persoane fizice şi persoane juridice.
Raporturile patrimoniale: Sunt acele raporturi sociale care au un continut
economic. Dreptul civil reglementand raporturile reale şi raporturile obligationale.
 Raporturile reale au in continutul lor drepturi reale, care se compun din dreptul de
proprietate - inscris ca atare in Constitutia Romaniei - şi din celelalte drepturi
reale principale. care sunt dezmembramintele dreptului de proprietate şi drepturile
reale accesorii.
 Raporturile obligationale au in continutul lor dreptul de creanta - drept subiectiv
in virtutea caruia subiectul activ (creditor) poate cere subiectului pasiv (debitor)
sa dea, sa faca, sa nu faca ceva indiferent daca dreptul işi are originea intr-un act
sau intr-un fapt juridic.
Raporturile nepatrimoniale: Sunt acele raporturi sociale care nu au continut
economic. Ele cuprind:
 raporturi care privesc existenta şi integritatea subiectelor de drept civil,
 raporturi de identificare,
 raporturi izvorate din creatia intelectuala.
• Subiectele dreptului civil : sunt persoanele fizice şi persoanele juridice
• Principiile fundamentale ale dreptului civil :
 Principiul proprietăŃii : dreptul civil reglementează conŃinutul dreptului de
propritate cu cele trei atribute: posesia folosinŃa şi dispoziŃia. Apărarea dreptului
de proprietate se face prin acŃiunea în revedendicare iar posesia este apărată prin
intermediul acŃiunilor posesorii.
 Principiul egalităŃii în faŃă legii civile
 Principiul îmbinării intereselor individuale cu cele generale
 Principiul ocrotirii drepturilor subiective civile
• Delimitarea dreptului civil de alte ramuri de drept :doctrina şi jurisprudenta au
stabilit ca dreptul civil, ca ramura de drept, are pozitia de "drept comun".
Delimitarea sa de alte ramuri de drept este ceruta de considerente practice şi
teoretice
• Criterii de delimitare: delimitarea dreptului civil fata de celelalte ramuri de drept
se face folosind urmatoarele criterii :
 obiect de reglementare;
 metoda de reglementare;
 calitatea subiectelor;
 caracterul normelor;
 caracterul sanctiunilor;
 principiile de ramura.
Ramurile de drept de care se delimiteaza dreptul civil sunt :dreptul constitutional, dreptul
administrativ , dreptul financiar, dreptul comercial, dreptul familiei, dreptul muncii,
dreptul procesual civil, dreptul international privat

Capitolul II- Izvoarele dreptului civil

• Notiunea de izvor al dreptului civil este privită sub aspectul a două înŃelesuri:
 în sens material prin izvor al dreptului civil se desemneza conditiile
concrete de existenta ale societatii, care stau la baza normelor civile.
 în sens formal prin aceasta expresie se inteleg formele speciale de
exprimare a normelor de drept prin care se consacra vointa statala.
În sistemul de drept romanesc, principala forma de exprimare a dreptului o constituie
actele normative, acte emise sau adoptate de organe de stat anume investite cu
prerogativa legiferarii.
• Principalele izvoare ale dreptului civil sunt :
 Legea este actul normativ adoptat de Parlament, unica autoritate
legiuitoare a Ńării. Constitutia stabileşte trei categorii de legi : legi
constitutionale, legi organice şi legi ordinare.
 Decrete şi Decretele –legi - constituie izvoare de drept civil in masura in
care contin norme referitoare la obiectul de reglementare al acestei ramuri
de drept.
 Hotararile şi ordonantele Guvernului Romaniei sunt acte normative
emise in baza şi in executarea legilor. Ordonantele sunt acte normative
adoptate de Guvern in temeiul unei legi speciale de abilitare in limitele şi
conditiile previizute de aceasta.
 Actele normative emise conducătorii organelor centrale ale
administratiei publice centrale şi acte normative emise de autoritatile
administratiei publice locale Aceste acte, indiferent de denumire -
ordine, instructiuni, regulamente, statute, contracte-cadru, contracte tip,
standarde sau norme - sunt izvoare de drept civil daca reglementeaza
raporturi juridice civile.În exercitarea atributiilor lor, consiliile locale şi
judetene adopta hotarari, primarii emit dispozilii. iar prefectii ordine.
• Aplicarea legii civile legea civilă işi produce efectele intr-o anume perioada de
timp, pe un anumit teritoriu şi asupra unor subiecte determinate.
 Aplicarea legii civile în timp este cârmuită de doua principii ale dreptului
civil: principiul neretroactivitatii legii noi (adica, o lege civila se aplica
numai cazurilor ce apar in practica dupa adoptarea ei) şi principiul
aplicării imediate a legii civile noi (din momentul in care a fost adoptata,
legea noua se aplica tuturor cazurilor ce apar in practica dupa intrarea sa in
vigoare).
 Aplicarea legii civile în spaŃiu. În plan intern aplicarea legii civile in
spatiu se face după urmatoarea regula: actele adoptate de organele centrale
ale puterii de stat se aplica pe tot teritoriul Romaniei in timp ce actele
normative emise de organele locale ale puterii de stat se aplica pe raza
teritoriala de competenta.În plan internalional aplicarea legii civile in
spatiu este rezolvata de dreptul international privat prin normele sale
conflictuale.
 Aplicarea legii civile asupra persoanelor Exista legi civile de aplicare
general a, legi civile care se aplica numal persoanelor fizice şi legi civile
care se aplica numai persoanelor juridice.
• Interpretarea legii civile -este acea operatiune logico-rationala de lamurire a
continutului şi sensului normelor de drept civil in scopul justei lor aplicari.
• Clasificarea interpretarii legii civile. Clasificarea interpretarii legii civile se face
dupa rezultatul interpretarii, şi dupa metoda de interpretare.
 dupa forta obligatorie sau neobligatorie a interpretarii: interpretarea
oficiala şi interpretarea neoficiala
 dupa rezultatul interpretarii : interpretarea literala (declarativa),
interpretarea extensiva, interpretarea restrictiva
 dupa metoda de interpretare: interpretarea gramaticala, interpretarea
sistematica, interpretarea istorico-teleologica, interpretarea logică

Capitolul III - Raportul juridic civil


1.Notiunea de raport juridic civil Caractere. Structură.

• DefiniŃie Raportul juridic civil este o relatie socială patrimonială sau


nepatrimonială, reglementată de norma de drept civil .
• Caracterele raportului juridic civil : caracterul social, caracterul dublu
volitional şi egalitatea juridica a partilor.
• Structura raportului juridic civil se refera la trei elemente : subiecte (parŃi),
conŃinut şi obiect

2. PărŃile raportului juridic civil

• DefiniŃie , subiectul de drept civil este acea specie de subiecte de drept care
cuprinde persoana fizică şi persoana juridică, în calitatea lor de titulari de drepturi
subiective şi obligaŃii civile.
Subiectul raportului juridic civil care dobandeşte drepturi este subiect activ, cel care se
obliga este subiect pasiv.
• Pluralitatea subiectelor, ca regula, un raport juridic se stabileşte între un singur
subiect activ şi un singur subiect pasiv. Sunt situatii când aceste raporturi se pot
realiza între mai multe persoane fie ca subiecte active, fie ca subiecte pasive, fie
în ambele calităŃi.Aceste cazuri le numim pluralitate de subiecte.
• Determinarea (individualizarea) subiectelor - în raporturile obligationale
subiectele sunt determinate (individualizate) din momentul incheierii actului
juridic sau consumarii faptului care stă la baza acestor raporturi. Există însă cazuri
in care subiectul pasiv sau cel activ nu sunt determinate la data stabilirii raportului
juridic (in raporturile juridice de proprietate, persoanele care au obligatia de a
respecta drepturile proprietarului sunt nedeterminate).
• Schimbarea subiectelor - între care s-au nascut este posibila in cadrul
raporturilor juridice civile patrimoniale (cesiunea de creanta, subrogatia
personala, novatia etc.
• Capacitatea subiectelor - capacitatea de drept civil a subiectelor se exprima prin
capacitatea civila a acestora, capacitate compusa din: capacitatea de folosinta -
aptitudinea general a şi abstracta a omului de a avea drepturi şi obligaŃii civile;
capacitatea de exercitiu - aptitudinea general a a persoanei (fizice sau juridice) a
a-şi exercita drepturile civile şi a-şi îndeplini obligaŃiile civile prin incheierea de
acte juridice civile.

3. Continutul raportului juridic civil

• DefiniŃie - continutul raportului juridic civil îl constituie drepturile subiective


civile ale subiectului activ şi obligatiile civile ale subiectului pasiv.
• Dreptul subiectiv civil - este posibilitatea recunoscută de legea civilă,
subiectului activ - persoana fizica sau persoana juridică, în virtutea careia aceasta
poate, in limitele dreptului şi moralei, sa aibă o anumita conduită în virtutea
căreia să pretindă o conduită corespunzatoare - sa dea, sa faca , sa nu faca ceva -
de la subiectul pasiv şi să ceara concursul forŃei coercitive a statului, în caz de
nevoie.
• Clasificarea drepturilor subiective civile Drepturile subiective civile se
clasifică: dupa continut (drepturi patrimoniale şi drepturi nepatrimoniale), dupa
opozabilitatea lor (drepturi absolute şi drepturi relative), dupa corelatia dintre ele
(drepturi principale şi drepturi accesorii) şi in functie de gradul de certitudine pe
care ll confera titularilor lor (drepturi pure şi simple şi drepturi afectate de
modalitati).
• ObligaŃia civilă - este îndatorirea subiectului pasiv de a avea o anume conduita
corespunzatoare dreptului subiectiv corelativ.
• Clasificarea obligatiilor civile . Obligatiile se clasifica dupa criteriul obiectului,
al opozabilitatii şi dupa criteriul sanctiunii aplicabile in cazul nerespectarii lor.

3. Obiectul raportului juridic civil

• DefiniŃie - obiectul raportului juridic civil este conduita subiectelor acestuia


determinată de acŃiunea la care este indrituit subiectul activ şi de cea de care este
tinut subiectul pasiv.Actiunea sau inactiunea subiectelor se raporteaza la un
anumit bun (obiect derivat al raportului juridic civil).
• Bunurile
 Bunul este o valoare economic a utilă pentru satisfacerea nevoilor
materiale şi spirituale ale omului şi care este susceptibila de apropriere
sub forma dreptului patrimonial.
 Clasificarea bunurilor se face dupa diferite criterii, printre care: natura şi
calificarea data de lege; regimul circulatiei lor juridice; dupa cum este
posibila sau nu inlocuirea lor in executarea unei obligatii civile; dupa cum
produc sau nu fructe, etc.

4. Izvoarele si proba raporturilor iuridice civile concrete

• DefiniŃie- izvoarele raporturilor juridice concrete sunt acele acte şi fapte care,
potrivit normei de drept civil, dau naştere unor raporturi juridice civile concrete.
• Clasificarea izvoarelor raporturilor juridice civile concrete. Izvoarele
raporturi juridice civile concrete se clasifică dupa legatura lor cu voinŃa umană
(acŃiuni omeneşti şi faptele naturale) şi în functie de sfera lor (fapte juridice in
sens larg şi fapte juridice in sens res trans ).
• Proba raporturilor juridice civile concrete.
 într-un prin sens al termenului, este prezentarea în fata instantei de
judecata a mijloacelor legale de convingere a acesteia asupra existentei
unor anumite drepturi şi obligatii civile.
 într-un al doilea sens, proba este mijlocul juridic de stabilire a existentei
drepturilor subiective şi obligatiilor civile.
 Materia probelor este reglementata in art. 1l69 -l206 din Codul civil şi
art.l67 - 225, 235-24l din Codul de procedura civilă.
 Obiectul probei este elementul de dovada - toate imprejurarile, acte sau
fapte juridice care sunt izvoare ale raporturilor juridice civile concrete -
menit a demonstra existenta unui drept subiectiv civil şi a obligatiei
corelative.S
 Sarcina probei revine in primul rand reclamantului, apoi paratului,
judecatorul putand dispune din oficiu administrarea probelor pe care Ie
considera necesare.
• Mijloacele de probă sunt: proba prin incrisuri, marturia, marturisirea
(recunoaşterea) şi prezumtiile.
 Proba prin inscrisuri. Notiune şi clasificare lnscrisurile reprezintă
consemnarea de date despre acte şi fapte juridice, cu un mijloc adecvat
pe un suport material.
 Înscrisul autentic - potrivit art. ll7l din Codul civil, actul
autentic "este acela ce s-a făcut, cu solemnităŃile cerute de lege,
de un functionar public care are dreptul de a functiona in locul
unde actul s-a recut".
 Înscrisul sub semnatura privata -poate fi scris de mână, in
totalitate, de una sau alta dintre părŃi, ori partial de una dintre
părŃi şi partial de cealalta parte, sau de către un tert. Acest
inscris işi are puterea probantă în semnatura părŃilor care işi
exprima astfel vointa.
 Alte inscrisuri- sunt cele care, pentru a fi considerate probe,
nu necesita a fi semnate, fiind denumite şi inscrisuri
nesemnate. Exemple de astfel de incrisuri sunt : registrele
comerciale, registrele, cartile şi hartiile domestice mentiunile
recute de creditor pe titlul de creanta, scrisorile şi telegramele.
 Mărturia (proba testimoniala) - Marturia este relatarea orală făcută de o
persoana în faŃa instantei de judecată, cu privire la acte sau fapte
litigioase săvârşite în trecut, despre care are cunoştinŃă personală
 Mărturisirea (recunoaşterea) – Interogatoriul, mărturisirea este
recunoaşterea de catre o persoană a unui act sau fapt pe care o altă
persoana işi intemeiaza o pretentie sau o aparare şi care este de natura sa
producă consecinte juridice impotriva autorului ei. Ea este admisa in
toate materiile cu exceptia situatiilor in care este interzisa de lege, sau
când prin admiterea marturisirii s-ar eluda dispozitiile legii sau s-ar
pierde un drept la care nu se poate renunta sau care nu poate face
obiectul unei tranzactii.
 Prezumtiile - sunt "consecintele pe care legea sau magistratul le trage
dintr-un fapt cunoscut la un fapt necunoscut".Exista mai multe tipuri de
prezumŃii:
 prezumtii legale - limitate numeric, determinate special prin de
lege
 prezumtii simple (ale omului), care sunt opera judecatorului şi
care sunt nenumarate.

Capitolul IV- Actul juridic civil


1 Notiunea şi clasificarea actelor juridice civile

• DefiniŃie. Actul juridic este acea manifestare de vointa a subiectelor de drept


civil exprimând intenŃia de a produce efecte juridice civile, în sensul de a naşte,
modifica sau stinge un raport juridic civil concret.
• Clasificarea actelor juridice civile Actele juridice se clasifica respectând mai
multe criterii în:
 Acte juridice civile unilaterale, bilaterale şi multilaterale
 Acte juridice civile cu titlu oneros şi acte cu titlu gratuit
 Acte juridice civile constitutive, translative şi declarative
 Acte juridice civile de administrare şi de dispozitie
 Acte juridice civile patrimoniale şi nepatrimoniale
 Acte juridice civile consensuale, solemne şi reale
 Acte juridice civile intre vii şi pentru cauza de moarte
 Acte juridice civile subiective şi acte conditie
 Acte juri dice civile pure si simple şi acte afectate de modalitati
 Acte juridice civile principale şi accesorii
 Acte juridice civile cauzale şi acte abstracte
 Acte juridice civile personale şi acte prin reprezentare
 Acte juridice civile numite şi acte nenumite
 Acte juridice civile cu executare dintr-o data şi acte cu executare
succesiva

2. CondiŃiile actului iuridic civil


prin condiŃii de valabilitatea a actului juridic civi se înŃeleg componentele structurale,
adică elementele constitutive ale acestuia. Acestea sunt: capacitatea de a incheia actul
juridic, consimtamantul, obiectul şi cauza.

2.1. Capacitatea de a incheia actul juridic civil


• DefiniŃie- Este aptitudinea subiectului de drept civil - persoana fizicii sau juridica
- de a deveni titular de drepturi şi obligatii civile prin incheierea de acte juridice
civile
• Principiul capacitatii - capacitatea de a incheia actul juridic civil constituie
regula, incapacitate a fiind exceptia (expres prevazuta de lege, de stricta
interpretare şi aplicare).
2.2. ConsimŃământul
• DefiniŃie - Este hotararea subiectului de drept civil manifestată în exterior de a
încheia un act juridic civil.
• Conditiile de valabilitate a consimŃământului - Pentru a fi valabil actul juridic
civil:
 consimŃământul trebuie exteriorizat,
 consimŃământul trebuie să emane de la o persoană cu discernământ,
 consimŃământul trebuie să se fi exprimat cu intentia de a produce efecte
juridice
 sa nu fie afectat de vreun viciu de consimtamant.
• Viciile de consimŃământ sunt
 Eroarea - falsa reprezentare a realitatii la încheierea unui act juridic civil.
 Dolul (viclenia) - inducerea în eroare a unei persoane folosind mijloace
viclene in vederea determinarii sale sa incheie un act juridic civil.
 Violenta – ameninŃun rău de natură să-i provoace o temere ce o determină
să incheie un act juridic civil pe care altfel nu l-ar incheia.
 Leziunea - disproportia de valoare evidenta între doua prestatii.
3. Obiectul actului iuridic
• DefiniŃie. Obiectul actului juridic este conduita părŃilor,stabilită prin actul juridic,
respectiv acŃiunile sau inacŃiunile la care părtile sunt îndreptăŃite, sau la care sunt
obligate.
• Conditii de valabilitate- obiectul actului juridic civil trebuie :
 să existe
 să fie in circuitul civil
 să fie determinat sau determinabil
 să fie posibil
 să fie licit şi moral
4. Cauza actului iuridic civil
• DefiniŃie- este obiectivul avut în vedere la incheierea actului juridic civil.În
structura cauzei intra doua elemente :
 scopul imediat (numit scopul obligatiei)
 scopul mediat (ca element abstract şi invariabil).
• Conditii de valabilitate - cauza, pentru a fi valabila, trebuie sa existe, sa fie reala,
sa fie licita şi morala.
• Rolul şi proba cauzei. Rolul cauzei constă în importanŃa practică a acestei
condiŃii de fond a actului juridic civil. "Cauza este prezumată până la dovada
contrarie" (art.967 alin.2 din Codul civil).

5. Forma actului iuridic civil


• DefiniŃie - Este acea conditie care reprezinta modalitatea de exteriorizare a
manifestarii de vointa facuta cu intentia de a crea, modifica sau stinge un raport
juridic civil.
• Principiul consensualismului - Potrivit principiului consensualismului, simpla
manifestare de vointa este necesara şi suficienta pentru ca actul sa se nasca valabil
din punct de vedere al formei.Exceptiile de la acest principiu sunt :
 forma ceruta pentru valabilitatea actului juridic civil (forma ad
validitatem);
 forma ceruta pentru probarea actului juridic civil (forma ad probationem);
 forma ceruta pentru opozabilitatea fata de terti
• Clasificarea conditiilor de forma ale actului juridic civil - se face după
consecintele juridice ale nerespectarii lor (forma ad validitatem, forma ad
probationem şi forma ceruta pentru opozabilitatea fata de terti) şi dupa izvorul
care cere o anumită forma (forma legala şi forma conventionala).

6.Modalitatile actului iuridic civil


• Termenul - este un eveniment viitor şi sigur ca se va realiza, până la care este
amanată începerea, sau încetarea, dupa caz, a exercitiului drepturilor subiective
sau a executarii obligatiilor civile.
 Clasificare - dupa diferite criterii distingem între:
 termen suspensiv şi extinctiv;
 termen voluntar, legal şi judiciar;
 termen cert şi incert.
 Efecte juridice -termenul afecteaza doar executarea actului, nu şi existenta
sa.
• Conditia - este un eveniment viitor şi nesigur ca realizare de care depinde
naşterea sau desfiintarea actului juridic civil.
 Clasificare - dupa criteriile stabilite în literatura juridica de specialitate,
conditia este:
 suspensiva şi rezolutorie;
 cauzala, mixta şi protestativa;
 pozitiva şi negativa.
 Efecte juridice - condiŃia afecteaza însăşi existenta actului juridic civil şi
işi produce efectele retroactiv.
• Sarcina - este o obligatie de a da, a face, sau nu face ceva, impusă de cel care
dispune, gratificatului prin liberalitati.
 Clasificare – putem întâlni:
 sarcina în favoarea dispunatorului,
 sarcina în favoarea gratificatului
 sarcina în favoarea unei terŃe persoane.
 Efecte juridice -sarcina neexecutata afecteaza doar eficacitatea şi nu
valabilitatea actului juridic civil.

Capitolul V- Efectele actului juridic civil


• DefiniŃie- efectele actului juridic civil sunt drepturile subiective şi obligatiile
civile la care da naştere, pe care le modifica sau stinge un asemenea act.
• Principiile efectelor actului juridic civil - sunt reguli de drept care arată cum şi
faŃă de cine se produc aceste efecte.
 Principiul fortei obligatorii a actului juridic civil(pacta sunt servanda)-
este regula potrivit căreia actul juridic civil incheiat in conditiile legii se
impune autorilor săi, asemenea legii. Exceptiile de la acest principiu sunt
cazurile în care efectele nu se produc aşa cum au dorit partile, aceste
efecte fiind mai întinse sau mai restrânse, independent de vointa lor sau
a uneia dintre ele.
 Principiul irevocabilitatii actului juridic civil Potrivit acestui principiu,
actele juridice civile nu pot fi revocate, prin vointa uneia dintre parti - in
cazul actelor bilaterale -, şi nici prin manifestarea contrara de vointa din
partea autorului actului unilateral. Exceptiile de la acest principiu sunt:
 revocarea "din cauze autorizate de lege" - in cazul conventiilor :
- revocarea donaŃie între soŃi
- revocarea mandatului
- încetarea contractului de societate
 cele expres prevazute de lege, pentru actele unilaterale.
- testamentul
- oferta poate fi revocată înainte de a ajunge la
destinatar
- revocarea mărturisirii pentru eroare de fapt
 Principiul relativitatii efectelor actului juridic civil -este principiul
potrivit caruia actul juridic civil produce efecte numai faŃă de autorii, sau
de autorul acestuia. Exceptiile de la acest principiu sunt cazurile in care
actul juridic civil ar produce efecte şi fata de alte persoane decat partile,
pentru ca aceasta este vointa partilor actului.

Capitolul VI -Nulitatea actului iuridic civil


• DefiniŃie- este sanctiunea de drept civil care inlatura efectele actului juridic
contrare scopului urmarit de dispozitiile legale ce reglementeaza conditiile pentru
incheierea sa valabila.
• Clasificarea, nulităŃii pote fi făcută după mai multe criterii:
 Dupa natura interesului - general sau individual - ocrotit prin norma
juridica încalcată, distingem între nulitate absoluta şi nulitate relativa.
 In functie de intinderea efectelor sale, nulitatea este totala sau partiala.
 Dupa modul de consacrare legislativa, nulitatea se clasifica in nulitate
expresa şi nulitate virtuala.
 Dupa felul conditiei de valabilitate nerespectate, nulitatea poate fi de fond
şi de forma.
• Cauzele de nulitate –
 sunt considerate cauze de nulitate absoluta a actului juridic civil:
 încalcarea regulilor privind capacitatea civila a persoanelor;
 lipsa totală a consimŃământului;
 nevalabilitatea obiectului;
 încalcarea ordinii publice;
 frauda legii;
 lipsa cauzei;
 cauza ilicita sau imorala etc.
 constituie cauze de nulitate relativa:
 viciile de consimtamant,
 lipsa discemamantului in momentul incheierii actului juridic civil,
 nerespectarea regulilor privind capacitatea de exercitiu a
persoanelor
 nerespectarea dreptului de preemtiune.
• Regimul juridic al nulitatii :
 Regimul juridic al nulitatii absolute este exprimat în următoarele reguli:
 nulitatea absoluta poate fi invocata de oricine are interes;
 actiunea in nulitate absoluta este imprescriptibila;
 nulitatea absoluta nu poate fi acoperita prin confirmare;
 Regimul juridic al nulitatii relative este cârmuit de trei reguli:
 nulitatea relativa poate fi invocata numai de persoana al cărui
interes a fost nesocotit la încheierea actului juridic;
 actiunea în anulabilitate este prescriptibilă;
 nulitatea relativa poate fi confirmată, expres sau tacit.
• Efectele nulitatii - sunt consecintele juridice care intervin ca urmare a anulării
actului juridic civil, în întregime sau parŃial, care au fost incheiate cu încălcarea
dispoziŃiilor privitoare la condiŃiile sale de valabilitate.
• Principiile efectelor nulităŃii actului juridic civil
 Principiul retroactivitatii - este regula potrivit căreia nulitatea nu produce
efecte numai pentru viitor, ci şi pentru trecut, adica aceste efecte urcă până
la momentul încheierii actului juridic civil.
 Exceptiile de la principiu retroactivităŃii- sunt situatiile în care
efectele produse între momentul încheierii actului şi acela al
anulării sale sunt mentinute.
 Principiul repunerii in situatia anterioara - este regula de drept potrivit
căreia tot ceea ce s-a executat in baza unui act anulat se restituie, astfel
incat partile raportului juridic sa ajunga in situatia in care acel act nu s-ar
fi incheiat.
 Sunt exceptii de la principiu cazurile în care prestatiile efectuate in
temeiul actului anulat nu se supun restituirii, mentinandu-se.
 Principiul anularii actului subsecvent ca urmare a anulării actului
initial. - este regula de drept potrivit careia anularea actului principal
atrage anularea şi a actului subsecvent.
 Constituie exceptii cazurile in care, deşi se anuleaza şi actul initial,
actul subsecvent este mentinut datorita:principiului ocrotirii bunei
credinte a subdobanditorului unui bun cu titlu oneros; principiului
asigurarii stabilitatii circuitului civil.
 Principiul conversiunii actului juridic civil, al validitatii aparentei in
drept şi al raspunderii civile delictuale -este un principiu care înlatura
regula: ceea ce este nul de la început nu-şi produce nici un efect (quod
nullum est, nullum producit effectum). Conversiunea este înlocuirea
actului nul cu un act juridic valabil. Ea are ca temei regula de interpretare
stabilita în art. 978 din Codul civil: actul se interpreteaza in sensul in care
ar putea produce un efect, nu în acela în care nu ar produce nici unul
(actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat).Pentru a opera
conversiunea, trebuie indeplinite conditiile:
 sa existe un element de diferenŃă între actul nul şi actul valabil;
unul dintre acte sa fie anulat efectiv şi total;
 actul socotit valabil să întruneasca toate conditiile de valabilitate şi
aceste conditii sa se regăsească în chiar cuprinsul actului anulat;
 în manifestarea de vointa a partilor sa nu rezulte inadmisibilitatea
conversiunii.

CAPITOLUL VII- PrescriŃia extinctivă


l. Notiunea si efectul prescriptiei extinctive
• DefiniŃie- prescriptia extinctiva in dreptul civil este stingerea dreptului la actiune
in sens material prin neexercitarea sa în termenul stabilit de lege.
• Efectul prescriptiei extinctive - conform prevederilor art. l09l din Codul civil
prescriptia este unul din modurile de stingere a obligatiilor civile. Într-o părere
majoritară a autorilor de literatura juridică, prin prescriptie se stinge doar dreptul
la acŃiune în sens material, iar nu insuşi dreptul subiectiv. Consecintele acestui
efect al prescriptiei extinctive sunt: supravietuirea dreptului subiectiv civil, ca şi a
obligatiei civile corelative şi imprescriptibilitatea dreptului la actiune in sens
procesual.

2. Domeniul de aplicare a prescripŃiei extinctive


• DefiniŃie – domeniul de aplicare al prescripŃie extinctive îl constituie sfera
drepturile subiective civile prescriptibile extinctiv.
• Criterii de determinare: un prim criteriu de determinare a drepturilor subiective
civile prescriptibile extinctiv îl reprezintă natura drepturilor subiective
civile(patrimoniale şi nepatrimoniale). Al doilea criteriu este cel al actului
normativ care reglementeaza prescriptia (Decretul nr.l67/l958, Codul civil sau alte
acte normative).
• Domeniul de aplicare a prescripŃiei extinctive în categoria drepturilor
patrimoniale
 prescripŃia extinctivă şi drepturile de creanta - conform primului criteriu,
în categoria drepturilor patrimoniale, principalul domeniu al prescriptiei
extinctive il formeaza drepturile de creanta. Astfel, actiunile personale
care insotesc drepturile de creanta sunt prescriptibile. Prin exceptie,
actiunea in restituirea drepturilor la Casa de Economii şi Consemnatiuni şi
actiunea avand ca obiect partea cuvenita din rezerva de prime în
asigurarile facultative de persoane nu sunt prescriptibile.
 prescripŃia extinctivă şi drepturile reale principale
 în materia drepturilor reale principale sunt imprescriptibile:
- actiunea in revendicare imobiliara,
- actiunea in partaj,
- actiunea negatorie, confesorie
- actiunea in revendicare imobiliara intemeiata pe dreptul de
proprietate publica.
 sunt actiuni reale prescriptibile extinctiv:
- actiunea in revendicare imobiliara intemeiata pe dreptul de
proprietate privata,
- actiunea confesorie şi actiunea in revendicare imobiliara in
caz de avulsiune (art. 498 din Codul civil)
- in cazul prevazut de art. 56l alin.l din Codul de procedura
civila.
• Domeniul de aplicare a prescripŃiei extinctive în categoria drepturilor
nepatrimoniale :
 principiul imprescriptibilitatii drepturilor nepatrimoniale este regula de
drept conform careia protectia acestora, prin actiunea in justitie, nu este
limitata in timp.
 ca exceptie, actiuni nepatrimoniale prescriptibile sunt :
 actiunea in anulabilitate (in nulitate relativa),
 actiunea in tagada patemitatii,
 actiunea in stabilirea patemitatii, actiunea in nulitatea relativa a
casatoriei.
• Prescriptia extinctiva in situatii juridice speciale -practica jurisdictionala, in
unele situatii a dat soluŃii neuniforme sau care necesită explicaŃii teoretice
speciale pentru intelegerea modului de rezolvare a problemei prescriptibilitatii.
Aceste situatii sunt :
 apararea dreptului subiectiv pe calea exceptiei,
 actiunea in constatare,
 actiunile mixte,
 dualitatea de actiuni,
 actiunea in repararea unei daune morale,
 actiunea in restituire ca urmare a anularii unui act juridic civil,
 unele actiuni in materie succesorala etc.

3. Termenele de prescriptie extinctiva


• DefiniŃie- termenul de prescriptie extinctiva este perioada de timp stabilita de lege
in care se poate exercita dreptul la actiune in sens material.
• Clasificare - Dupa criteriul sferei de aplicare, exista termene generale şi termene
speciale de prescriptie extinctiva. Dupa izvorul normativ allor, exista termene
instituite de Decretul nr. l67/l958 şi termene instituite de alte izvoare de drept
civil.
 Termenele generale ale prescriptiei extinctive
 Termenul general de prescriptie de 3 ani - aplicabil actiunilor
personale care insotesc drepturile civile de creanta este consacrat
de art. 3 alin.l din Decretul nr. l67/l958 privind prescriptia
extinctiva. Este un termen care işi gaseşte aplicatie practica ori de
cate ori nu-şi gaseşte aplicatie un termen special
 Termenul general de prescriptie de 30 de ani -este aplicabil
actiunilor reale care insotesc drepturile reale principale
prescriptibile extinctiv şi este reglementat de art. l890 din Codul
civil.
 Termenele speciale de prescriptie extinctiva
 Termene speciale privind actiunile personale nepatrimoniale
Aceste termene sunt prevazute in Codul familiei :
- termenul de 6luni (aplicabil actiunii in anulabilitatea
casatoriei),
- termenul de 6 luni ( aplicabil actiunii in tagada
patemitatii),
- termenul de un an (aplicabil actiunii in stabilirea
patemitatii copilului din afara casatoriei).
 Termenele speciale privind actiunile personale ce au la baza
drepturi de creanta Decretul nr.l67 /l958 stabileşte urmatoarele
termene speciale de prescriptie:
- termenul de 2 ani, aplicabil raporturilor de asigurare;
- termenul de 3 ani, aplicabil sumelor aflate in depozit;
- termenul de 6 luni, aplicabil actiunii in raspundere
pentru vicii ascunse lara viclenie;
- termenul de 60 de zile in care se prescrie dreptul la
actiune privind sumele de bani incasate din vanzarea
biletelor pentru spectacole.Codul civil prevede
urmatoarele termene: termenul de 6 luni (pentru
dreptul de optiune succesorala);
- termenul de l an prevazut de art. l334; termenul de 6
luni stabilit de art. l903 şi termenul de l an prevazut
de art. l904.
4. Inceputul prescriptiei extinctive
• Reguli privind inceputul prescriptiei extinctive :
 Regula generala privind inceputul prescriptiei extinctive având ca obiect
dreptul la actiune este: prescriptia începe sa curga de la data naşterii
dreptului la actiune. Ea este reglementata de art. 7 al Decretului nr.
l67/l958 şi de art. l886 din Codul civil.
 Reguli speciale- Decretul nr. l67/l958 instituie urmatoarele reguli
speciale privind inceputul prescriptiei extinctive :
 pentru dreptul pur şi simplu prescriptia dreptului la actiune incepe
sa curga de la data naşterii raportuluijuridic (art. 7 alin.2);
 pentru dreptul afectat de un termen suspensiv sau de 0 conditie
suspensiva, prescriptia incepe sa curga de la data implinirii
termenului ori realizarii conditiei (art.7 alin.3);
 pentru actiunea in raspundere pentru paguba cauzata prin fapta
ilicita şi in cazurile asimilate, prescriptia incepe sa curga de la data
cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca paguba şi pe cel
care raspunde de ea, sau de la expirarea termenului prevazut de
lege (art. 8 din Decretul nr. l67/l958 şi art. l2 din Legea nr. ll/l99l);
 prescriptia actiunii in anulabilitate incepe sa curga in momente
diferite in functie de cauza de nulitate relativa (art. 9 din Decretul
nr. l67/l958);
 prescriptia dreptului la actiune privind viciile, ascunse ale unui
lucru, ale unei lucrari sau ale unei constructii incepe sa curga de la
data descoperirii viciilor insa cel mai tarziu de la implinirea
termenului de garantie pentru aceste vicii (art. ll din Decretul nr.
l67/l958).

5. Suspendarea prescriptiei extinctive


• DefiniŃie -suspendarea prescriptiei extinctive este acea modificare a cursului
acesteia în sensul opririi, de drept, a curgerii termenului de prescriptie, în
perioada cât dureaza situaŃiile, limitativ prevazute de lege, care îl impiedică să
actioneze pe titularul dreptului la actiune.
• Cauzele de suspendare sunt prevazute de art. l3 şi art. l4 din Decretul
nr.l67/l958 : forta majora; apartenenta la fortele armate ale Romaniei puse pe
picior de razboi; reclamatia administrativa; intre soti in timpul casatoriei.
Prescriptia nu curge, de asemenea, impotriva celui lipsit de capacitate de
exercitiu cat timp nu are reprezentant legal şi nici impotriva celui cu capacitate
restransa, cat timp nu are cine sa-i incuviinteze actele ; cat timp socotelile nu au
fost date şi aprobate între părinŃi sau tutori şi cei ce se află sub ocrotirea lor.

6. Efectele suspendarii prescriptiei extinctive


• Efectele generale ale suspendarii sunt următoarele:
 pentru perioada anterioara cauzei, suspendarea nu produce nici un efect
juridic, deoarece timpul scurs intre inceputul prescriptiei şi data
suspendarii intra in calculul termenului de prescriptie;
 pe durata cauzei de suspendare efectul consta in oprirea curgerii
prescriptiei;
 ulterior cauzei de suspendare efectul consta in reluarea cursului
prescriptiei din momentul in care el a fost oprit.
• Efectul special al suspendarii constă în prorogarea momentului implinirii
termenului de prescriptie existent, astfel intre momentul incetarii cauzei de
suspendare şi momentul implinirii termenului de prescriptie sa se asigure 6 luni,
ori l luna, dupa cum termenul de prescriptie aplicabil este mai mare sau mai mic
de 6 luni.

7. Intreruperea prescriptiei extinctive


• DefiniŃie- întreruperea prescriptiei extinctive este acea modificare a cursului
acesteia, in sensul înlăturării prescriptiei scurse înainte de a se ivi cauza de
întrerupere şi începerea unei alte prescriptii extinctive.
• Cauzele intreruperii sunt:
 recunoaşterea dreptului a cărui acŃiune se prescrie de cel în folosul căruia
curge prescriptia;
 introducerea unei cereri de chemare în judecata chiar dacă cererea a fost
introdusa la o instanta necompetenta;
 printr-un act incepator de executare.
• Efectele intreruperii prescriptiei extinctive.Potrivit art. l7 din Decretul
l67/l958, intreruperea prescriptiei produce doua efecte :
 anterior datei intreruperii, prescriptia este ştearsa, înlaturata, ca şi cum n-ar
fi curs;
 posterior intreruperii, efectul consta in inceperea altei prescriptii, un nou
termen de prescriptie incepând să curga.
• Repunerea in termenul de prescriptie - este beneficiul prevăzut de lege în
favoarea titularului dreptului la actiune, care, din motive bine intemeiate, nu a
putut formula actiunea în justitie în cadrul termenului de prescriptie, astfel ca
instanta de judecata este in drept sa solutioneze in fond pricina, deşi cererea de
chemare in judecata a fost introdusă după împlinirea termenului de prescriptie.
 Cauzele repunerii in termenul de prescriptie extinctiva - jurisprudenta a
considerat cauze care justifica repunerea in termen :
 existenta unor imprejuriiri speciale in care s-a gasit moştenitorul,
ce l-au impiedicat sa afle despre deschiderea unei moşteniri;
 spitalizarea indelungata ori repetata;
 parasirea minorului;
 recunoaşterea unor fapte, stabilite de organele de urmarire penala
numai dupa implinirea termenului de prescriptie.
 Termenul de repunere in termenul de prescriptie are durata de o luna şi
începe să curgă de la data încetării cauzei care justifică depaşirea
termenului de prescriptie.
 Efectul repunerii in termenul de prescriptie este ca, deşi termenul de
prescriptie a expirat, prescriptia nu s-a implinit. Acest efect permite
organului de jurisdictie sa treaca la judecata in fond a cauzei.

8. Calculul prescriptiei extinctive


• Definitie - prin calculul prescriptiei extinctive se intelege stabilirea momentului in
care expira termenul de prescriptie.
• Regulile de calcul al termenelor de prescriptie
 Calculul termenului de prescriptie, stabilit pe ani şi pe luni se face, potrivit
Codului de procedura civil a, astfel:
 termenul se va implini în ziua corespunzatoare din ultimul an ori
ultima luna ;
 daca ultima luna nu are o zi corespunzatoare, termenul se socoteşte
implinit in ultima zi a acestei luni.
 Calculul termenului de prescriptie pe zile potrivit Codului civil se face
astfel:ziua in cursul caruia prescriptia incepe nu intra in calcul, iar
prescriptia se considera implinita numai dupa implinirea celei din urma zi
a termenului definit prin lege.