1.

Definiti dreptul civil,obiectul si metoda de reglementare a dreptului civil

 Drept civil ca ramură de drept este o totalitate de norme juridice care reglementează relaţiile
sociale ,personale sau patrimoniale,stabilite între persoane fizice sau juridice,aflate pe poziţie de egalitate
juridică precum şi conduita lor . Dreptul civil este cea mai important ramură de drept şi are ca obiect
dreptul comun al particularilor, adică acele acte juridice pe care le poate întemeia orice cetăţean din
societate.

Obiectul şi metoda de reglementare a dreptului civil

Prin obiectul de reglementare a dreptului civil se înţeleg relaţiile care sunt exprimate de normele
acestui drept, deci este un domeniu comun de relaţii sociale asupra cărora îşi exercită funcţia normele
care alcătuiesc ramura dreptului civil.

După cum am mai menţionat, dreptul civil reglementează 2 categorii de relaţii

sociale:
1)patrimoniale – este acel raport juridic, conţinutul căruia poate fi evaluat în bani( ex. dreptul de
proprietate sau chiar relaţia creată din contractual de vînzare-cumpărare).
2)nepatrimoniale – raportul acestei relaţii nu poate avea conţinut care să fie evaluat în bani (ex.
raportul care are în conţinut dreptul la nume, la denumire ori dreptul la sediu ).

Metoda de reglementare în dreptul civil

Prin metodă de reglementare se înţelege o totalitate de metode sau mijloace care sunt folosite de către
stat pentru a influenţa o anumită categorie de relaţii sociale. Metoda de reglementare în dreptul civil
diferă de metoda de reglementare din dreptul public . În dreptul civil subiecţii se află pe poziţie de
egalitate juridică, iar în dreptul public însă o parte a raportului juridic este subordonată celeilalte
părţi. Deci, metoda de reglementare este o modalitate specifică a statului de a impune participanţilor
la raportul juridic o anumită conduită.
 2. Enumerati criteriile de delimitare a dreptului civil de alte ramuri de drept.
Această delimitare are o importanţă teoretică şi practică.
Delimitarea se face după următoarele criterii:
Obiectul de regulamentare – în momentul în care în faţa organelor care aplica legea, apare
problema soluţionării unui litigiu, trebuie mai întîi să se determine ramura de care ţine litigiul şi
numai după aceasta să fie aplicate normele respective.
Calitatea subiectelor – Normele dreptului civil nu pretind o calitate specială subiectelor
raporturilor juridice civile. Subiect al dreptului civil poate fi orice persoană fizică sau juridică , spre
deosebire de alte ramuri de drept care atribuie subiectelor o calitate special: -organ al
puterii ,cetăţean, patron, angajat, rudă etc.
Caracterul normelor.
După natura dispoziţiei normei, normele se clasifică în:
-imperative
-dispozitive
Dreptului civil îi este caracteristic faptul că majoritatea normelor sale au caracter dispozitiv.
Caracterul sancţiunii. Încălcarea oricărei norme juridice atrage o consecinţă negativă pentru
înfăptuitor. În diferite ramuri de drept, această consecinţă are aspect diferite. De ex. în dreptul civil:
dacă a fost cauzat un prejudiciu, atunci el trebuie reparat.
Dreptul muncii:
-obiectul ambelor ramuri e format din raporturi patrimoniale şi nepatrimoniale.
-în dreptul civil poziţia de legalitate se păstrează ,iar în dreptul muncii această caracteristica se
referă numai la încheierea contractelor de muncă.
-sfera subiectelor dreptului muncii este mai restrînsă decît a dreptului civil.
Dreptul familiei:
-atît dreptul civil cît şi dreptul familiei au ca obiect de reglementare atît raporturi patrimoniale cît
şi nepatrimoniale.
-ambele dispun de metoda egalităţii juridice.
-în dreptul familiei, majoritatea normelor sunt imperative, pe cînd în dreptul civil sunt dispozitive.
Dreptul comercial:
-ambele reglementează raporturi patrimoniale şi personale nepatrimoniale.
-în ambele ramuri există norme dispozitive.
-în ambele ramuri există sancţiunea răspunderii pe bază de contract.
Dreptul constitutional:
-În dreptul civil majoritatea normelor sunt dispozitive , iar în cel constituţional sunt imperative.
-În dreptul civil majoritatea raporturilor sunt patrimoniale, iar în cel constituţional nepatrimoniale.
Dreptul procesual civil:
-dreptul civil e o ramură a dreptului privat, pe cînd dreptul procesual e o ramură a dreptului public.
-dreptul civil nu poate să existe fără dreptul procesual civil şi invers.
3.Explicati corelatia dintre dreptul civil cu alte ramuri de drept

4.Numiti Principiile dreptului civil

Prin aceasta se înţeleg ideile în conformitate cu care se reglementează relaţiile sociale şi care stau la
baza activităţii juridice . În dreptul civil se întîlnesc două categorii de principii:
1)principiile fundamentale
2)principiile dreptului civil.
Principiile fundamentale a dreptului sunt idei care se regăsesc în întreaga legislaţie a Republicii
Moldova. În această categorie intră:
 a)principiul democraţiei
b)principiul egalităţii în faţa legii
c)principiul legalităţii
d)principiul separaţiei puterii în stat.
Principiile dreptului civil se caracterizează prin faptul că ele privesc toate instituţiile dreptului
civil. Cele mai importante principii ale dreptului civil se găsesc în Codul Civil la art.1 alin.(1):
1)Principiul inviolabilităţii proprietăţii. Cel mai important drept real este dreptul de proprietate
care întotdeauna a avut reglementare specială fiind inclus în Constituţie. În art. 316 se spune că
proprietatea este inviolabilă şi nimeni nu este silit să cedeze proprietatea ,numai în cazul în care
particularul doreşte acesta.
2)Principiul libertăţii contractuale. În baza acestui principiu subiectele pot şi au dreptul să-şi
aleagă persoane cu care să încheie acte juridice.
3)Principiul inadmisibilităţii imixtiunii în afacerile private. Exprimă ideea că statul şi
organelle nu pot face parte la afacerile private , decît doar în cazurile prevăzute de lege.
4)Principiul egalităţii în faţa legii civile. Are o mare importanţă în dreptul civil deoarece
raporturile de drept se bazează pe egalitatea participanţilor.
5)Principiul exercitării cu bună credinţă a drepturilor. Acest principiu aduce ideea că
participanţii la raporturile juridice se exprimă cu bună credinţă şi sunt loiali, de asemenea îşi exercită
drepturile şi libertăţile.
5.Explicati aplicarea legii civile in timp
6.  Clasificati Izvoarele dreptului civil
1.Constituţia R.M. este adoptată de autoritatea legislativă supremă şi serveşte drept bază pentru
constituirea tuturor ramurilor de drept inclusive a celei civile. Ea are o forţă juridică superioară căreia
se subordonează celelalte acte normative.
2.Codul Civil – lege amplă, complexă , este considerat principalul izvor de drept civil. El de
asemenea nu are superioritate faţă de alte legi organice.
3.Izvoarele scrise ale dreptului civil sînt:
 -legi(izvorul principal al dreptului civil)
Legile sunt de 3 categorii:
 – constituţionale
-organice
-ordinare
-acte normative subordinate legii: 
1.Dectele preşedintelui RM – cuprind dispoziţii cu caracter normativ.
2.Hotărîrile şi dispoziţiile guvernului – se emit pentru organizarea executării legilor. (în care sunt
reglementate modul de fondare ,de desfăşurare şi încetare a activităţilor întreprinderilor în nume
colectiv şi a societăţilor cu răspundere limitată.)
4.Legi speciale
Legea cu privire la proprietate – se referă la proprietatea privată care aparţine persoanei fizice cu
drept de proprietate, folosinţă şi dispoziţie.
Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi –prevede formele juridice de organizare a
activităţii de întreprinzător , modul de fondare , de desfăşurare şi de încetare a activităţii agenţilor
economici.
5.Actele normative – izvoare ale dreptului civil, pot cuprinde norme care, din punct de vedere al
forţei lor obligatorii,pot fi clasificate în:
-Imperative – impun o anumită conduit participanţilor la raportul juridic, de la care nu se pot abate.
-Dispozitive- aplicarea lor este lăsată la discreţia participanţilor la raportul juridic.
Actele normative pot fi clasificate în:
-Speciale-– reglementează o sferă mai restrînsă de relaţii sociale, sunt reprezentate de Codul familiei.
-Generale – prezintă acţiuni care se aplică tuturor raporturilor juridice civile. Sunt prezentate de
Codul Civil şi reglementează o sferă largă de relaţii.
Actele normative internaţionale – izvoare ale dreptului civil
Tratatele internaţionale sunt izvoare ale dreptului.
Tratatele internaţionale – se aplică direct, fără adoptarea unei legi interne care să corespundă
dispoziţiilor tratatelor internaţionale.
6. Uzantele- Acestea sunt numite pentru prima dată izvor de drept civil în art. 4 din Codul
Civil.Uzanţa reprezintă o normă de conduită nescrisă ,emanînd direct de la popor, este generală ,
permanentă şi recunoscută de autoritatea public drept obligatorie. Uzanţa se formează prin aplicarea
îndelungată în viaţa socială a unei reguli de conduită, în virtutea unor deprinderi, cu convingerea că
se respectă o regulă obligatorie.Uzanţa sau obiceiul – pot fi aplicate numai dacă nu contravin
legii, ordinii publice şi bunurilor moravuri. Ca izvor de drept, cutuma are sub aspect moral şi
intelectual – o valoare superioară legii, prin aceea că e acceptată în mod voluntar ,a fost găsită demnă
de a fi acceptată.
7.Descrieti Raportul juridic civil
 este o relaţie social patrimonială sau nepatrimonială reglementată de normele de drept civil.
Caracterele raportului juridic civil:
-social – reprezintă o relaţie social ,care reglementează doar relaţiile dintre subiecte.
-voliţional- exprimă voinţa statului concretizată în în normele juridice care reglementează relaţiile
sociale şi voinţa subiectivă a părţilor care încheie acte juridice.
-poziţia de egalitate juridică a părţilor– reprezintă egalitatea între părţi în acest raport nici una
dintre părţi nu poate impune celeilalte voinţa sa ,raportul putînd fi încheiate ,modificate sau stinse cu
consimţămîntul tuturor părţilor.
8.Analizati structura raportului juridic civil
9. Numiti Subiectiele raportului juridic civil
 – sunt acele persoane fizice sau juridice care sînt titular ale unor drepturi subiective civile şi obligaţii
colective. Şi statul poate participa la raporturile juridice civile aflîndu-se pe poziţii de egalitate cu
celelalte persoane.
Categorii de subiecte a raportului juridic civil:
· Persoană fizică – este subiectul individual de drept, adică omul privit ca titular de drepturi şi
obligaţii civile. Art. 17 Codul Civil al R.M.
Din această categorie fac parte :
1)Minorii sub 14 ani lipsiţi de capacitate de exerciţiu ,însă pot încheia anumite acte juridice de mică
valoare ,acte juridice gratuite doar în calitate de beneficiar şi acte de conservare. Art.22 Codul Civil
al R.M.
2)Minorii între 14-18 ,care sînt persoane fizice cu capacitate de exerciţiu restrînsă ,care pot încheia o
gamă mai mare de acte juridice.
3)Persoane peste 18 ani şi femeile căsătorite care au dobîndit capacitate de exerciţiu prin căsătorie
înainte de termen.
4)Persoane fără cetăţenie R.M (apatrizii)
· Persoană juridică – este acel subiect colectiv de drepturi care este organizat în condiţiile legii
fiind titular de drepturi şi obligaţii civile.
(creditor) Subiect activ – persoana care dobîndeşte drepturi.
(debitor) Subiect pasiv – persoana căruia îi revin obligaţiile.
10.Determinati obiectul raportului juridic civil
obiectul raportului juridic civil, prin obiect al raportului juridic civil înţelegem conduita părţilor,
adică acţiunea sau inacţiunea la care este îndrituit subiectul activ şi de care este ţinut subiectul pasiv.
Obiectul raportului juridic civil nu trebuie confundat cu conţinutul acestui raport, cel din urmă
constând în drepturile şi obligaţiile părţilor, adică în posibilităţile juridice ale unor acţiuni şi în
îndatoririle juridice corespunzătoare. în alte cuvinte, posibilitatea şi îndatorirea unei conduite nu
trebuie confundate cu însăşi conduita. Spre exemplu, în cadrul contractului de vânzare, obligaţia
vânzătorului de a preda lucrul vândut şi dreptul cumpărătorului de a pretinde predarea lucrului intră
în noţiunea de conţinut al raportului juridic născut din acest contract, însă acţiunea efectivă de
predare şi primire a lucrului vândut reprezintă ceea ce numim obiect al raportului juridic civil.
11.Determinati importanta clasificarii bunurilor
12.Definiti actul juridic civil si explicate clasificarea actelor juridice
Actul juridic este un concept general obţinut printr-un proces de abstractizare, generalizare a
carterelor comune diferitelor acte. Astfel, o clasificarea a actelor juridice civile este necesară pentru o
mai bună cunoaştere a acestei instituţii principale a dreptului civil. Criteriile după care pot fi
clasificate actele juridice sunt destul de numeroase, noi ne vom referi la principalele criterii:
1. După numărul părţilor şi exprimarea voinţei lor:
Acte unilaterale - în care numai o singură parte îşi exprimă voinţa (procura, testamentul, anunţarea
concursului, promisiunea publică a unei recompense, acceptarea unei succesiuni, recunoaşterea unui
copil, mărturisirea, denunţarea unilaterală a contractului, oferta etc.). Este important de accentuat că
în cazul acestor acte voinţa este manifestată de către o singură parte, dar nu de o singură persoană.
Acte bilaterale - în care se exprimă voinţa ambelor părţi ale raportului juridic. Actul juridic civil
bilateral tipic este contractul. Contractele, după conţinutul lor, pot fi clasificate în contracte
unilaterale şi contracte bilaterale. Contractul unilateral este un act juridic bilateral care dă naştere la
obligaţii numai în sarcina uneia din părţi, cealaltă parte având numai drepturi, cum este contractul de
împrumut (prin contractul de împrumut o parte, numită împrumutător, se obligă să dea în proprietatea
celeilalte părţi, numită împrumutatul, bani sau alte bunuri fungibile, iar acesta se obligă să restituie
banii în aceiaşi sumă sau bunuri de acelaşi gen, calitate, cantitate la expirarea termenului pentru care
i-au fost date), contractul de comodat (prin contract de comodat o parte, numită comodant, dă cu titlu
gratuit un bun în folosinţa celeilalte părţi, numită comodatar, iar aceasta se obligă să restituie bunul la
expirarea termenului pentru care i-a fost dat), contractul de donaţie (prin contract de donaţie, o parte
(donator) se obligă să mărească din contul patrimoniului său, cu titlul gratuit, patrimoniul celeilalte
părţi (donatar)). Contractul bilateral este tot un act bilateral, care dă naştere la obligaţii atât pentru o
parte cât şi pentru cealaltă parte, adică în aceste contracte fiecare parte este atât debitor cît şi creditor.
Acte multilaterale - în care se exprimă voinţa a trei sau mai multor părţi. Spre deosebire de actele
juridice civile bilaterale, care reprezintă majoritatea actelor juridice civile, cele multilaterale sunt mai
puţine la număr. Sunt multilaterale contractele de societate, adică actele prin care mai multe părţi se
asociază pentru realizarea unui scop comun, aducându-se contribuţia lor.
13.Enumerati conditiile de valabilitate a actului juridic civil
capacitatea de a contracta –este aptitudinea persoanei de a deveni titular de drepturi şi obligaţii
încheind acte juridice.
2)consimţămîntul –reprezintă manifestarea exteriorizată de voinţă ,adică hotărîrea de a încheia un
act juridic,manifestată în exterior. Actul juridic fiind o manifestare de voinţă, făcută cu intenţia de a
produce efecte juridice .Este de natură fiind un fenomen complex şi nu interesează dreptul decît în
măsura în care acest fenomen psihologic complex generează efecte juridice. Din punct de vedere
juridic, voinţa juridică este complexă în structura ei intrînd două elemente: consimţămîntul şi cauza
actului juridic. Între consimţămînt şi cauza există corelaţie de tip parte în drept .
14.Explicati capacitatea juridical ca conditie de valabilitate a actului juridic civil
15. Explicati forma actului juridic civil
Actul juridic poate fi încheiat verbal, în formă electronică, în scris sau în formă autentică.
(2) Forma este o condiţie de valabilitate a actului juridic numai în cazurile expres prevăzute de lege.
(3) Actul juridic care poate fi încheiat verbal se consideră încheiat şi în cazul în care comportamentul
persoanei arată vădit voinţa de a-l încheia.
(4) Tăcerea se consideră exprimare a voinţei de a încheia actul juridic în cazurile prevăzute de lege
sau de acordul părţilor.
(5) Orice modificare adusă unui act juridic trebuie să îmbrace forma stabilită pentru acel act.
16.Evaluati consimtamintul ca conditie de valabilitate
17.Explicati obiectul actului juridic ca conditie de valabilitate
18.Comparati nulitatea absoluta si nulitatea relative
19.Explicati deosebirea nulitatii actului juridic civil de alte sanctiuni civile
20.Enumerati actele juridice care pot fi lovite de nulitatea absoluta
21. Enumerati actele juridice care pot fi lovite de nulitatea relative
22.Determinati importanta reprezentarii in dreptul civil
Reprezentarea este un procedeu de tehnică juridică prin care o persoană, numită reprezentant,
încheie acte juridice cu terţii în numele şi în contul unei alte persoane, numită reprezentat, avînd
drept con¬secinţă producerea directă în persoana reprezentatului a efectului actelor juridice.
Instituţia reprezentării este foarte veche şi extrem de necesară pentru pă¬rinţi, tutori, curatori,
întreprinzători, persoane juridice şi multe alte persoane. Persoanele fizice recurg frecvent la
reprezentare, încheind diferite contracte, permiţînd altor persoane să încaseze salariul, onorariul, să
primească sau să transmită diferite documente sau bunuri materiale. De instituţia reprezentării se
face uz la reprezentarea intereselor în instanţa de judecată sau la arbitraj.
Elementele definitorii ale reprezentării, care de fapt conferă acestei insti¬tuţii individualitate, sunt
sintagmele „în numele” şi „pe seama”. Atunci cînd se menţionează că reprezentantul operează în
numele reprezentatului, înseamnă că primul acţionează numai fizic, însă exprimă voinţa celui de-al
doilea şi îl angajează într-un raport juridic fără ca acesta să fie prezent. Altfel spus, repre¬zentantul
este şi rămîne purtătorul de nume şi de voinţă proprie, însă, prin cumul, devine şi purtătorul de nume
şi de voinţă al altei persoane şi numai voinţa acesteia din urmă o exteriorizează la încheierea
contractului.
23.Definiti procura si stabiliti forma, categoriile si termenul procurii
Noţiunea de procură.
Codul civil defineşte, la art. 252, procura ca înscris întocmit pentru atestarea împuternicirilor
conferite de reprezentat unui sau mai multor reprezentanţi prin care se deleagă dreptul de a încheia
acte juridice în numele şi pe contul primului.
Altfel spus, procura este un act (document) unilateral care materializează manifestarea de voinţă a
reprezentatului şi care concretizează conţinutul şi limitele împuternicirilor ce se deleagă
reprezentantului. 
Termenul si forma procurii
Procura este un act juridic scris (art.252 alin.(l)). Lipsa unei procuri în formă scrisă lipseşte
reprezentatul, reprezentantul şi terţul de dreptul de a demonstra prin martori existenţa ei (art.211).
Procura persoanei fizice şi procura persoanei juridice se eliberează în scris sub semnătură privată,
iar în cazul în care reprezentatul doreşte sau legea prevede, se va întocmi în formă autentică.
Codul civil stabileşte, la art.252, că procura trebuie să fie în formă auten¬tică dacă este eliberată
pentru încheierea actelor juridice în formă autentică. Astfel, procura va avea forma autentică dacă se
eliberează pentru:
    înstrăinarea sau cumpărarea unui teren;
    înstrăinarea sau cumpărarea cotei de participare într-o societate cu răspundere limitată;
    semnarea actului de constituire a unei societăţi comerciale;
    semnarea unui contract de ipotecă;
    semnarea unei promisiuni de donaţie;
    semnarea unui contract de rentă;
    semnarea unei procuri de substituire;
    alte acţiuni.
24.Enumerati temeiurile aparitiei drepturilor si obligatiilor civile
1) Drepturile şi obligaţiile civile apar în temeiul legii, precum şi în baza actelor persoanelor fizice şi juridice care, deşi
nu sînt prevăzute de lege, dau naştere la drepturi şi obligaţii civile, pornind de la principiile legislaţiei civile.
(2) Drepturile şi obligaţiile civile apar:
a) din contracte şi din alte acte juridice;
b) din acte emise de o autoritate publică, prevăzute de lege drept temei al apariţiei drepturilor şi obligaţiilor civile;
c) din hotărîre judecătorească în care sînt stabilite drepturi şi obligaţii;
d) în urma creării şi dobîndirii de bunuri în temeiuri neinterzise de lege;
e) în urma elaborării obiectelor de proprietate intelectuală;
f) în urma cauzării de prejudicii unei alte persoane;
g) în urma îmbogăţirii fără justă cauză;
h) în urma altor fapte ale persoanelor fizice şi juridice şi a unor evenimente de care legea leagă apariţia unor efecte
juridice în materie civilă.
25.Clasificati mijloacele de aparare a drepturilor subiective civile
(1) Apărarea dreptului civil se face, în condiţiile legii, prin:
a) recunoaşterea dreptului;
b) restabilirea situaţiei anterioare încălcării dreptului şi suprimarea acţiunilor prin care se încalcă dreptul sau se
creează pericolul încălcării lui;
c) constatarea sau, după caz, declararea nulităţii actului juridic;
d) declararea nulităţii actului emis de o autoritate publică;
e) impunerea la executarea obligaţiei în natură;
f) autoapărare;
g) repararea prejudiciului patrimonial şi, în cazurile prevăzute de lege, a celui nepatrimonial;
h) încasarea dobînzii de întîrziere sau, după caz, a penalităţii;
i) rezoluţiunea sau modificarea contractului;
j) neaplicarea de către instanţa de judecată a actului ce contravine legii emis de o autoritate publică;
k) alte căi prevăzute de lege.
26.Definiti si clasificati drepturile personale nepatrimoniale
Noţiunea de drept personal nepatrimonial.
Drepturile personale nepatrimoniale sunt legate nemijlocit şi firesc de va¬lori ca libertatea, egalitatea, inviolabilitatea
persoanei, deoarece ele au consti¬tuit principiul luptei dintre nou şi perimat, dintre progres şi conservatism.
Constituţia Republicii Moldova a lărgit considerabil cercul drepturilor personale nepatrimoniale, dîndu-le o
reglementare expresă. 
Drepturile personale nepatrimoniale pot fi clasificate în:
    drepturi personale nepatrimoniale îndreptate spre individualizarea subiectului, ca: dreptul la nume, la domiciliu, la
unire, la reşedinţă, la apărarea onoarei şi demnităţii;
    drepturi personale nepatrimoniale care privesc existenţa şi integritatea subiectelor de drept civil: dreptul la viaţă,
la sănătate, la reputaţie;
    drepturi personale nepatrimoniale îndreptate spre asigurarea inviola¬bilităţii şi tainei vieţii personale: dreptul la
inviolabilitatea locuinţei, a documentaţiei personale, dreptul la taina vieţii personale, inclusiv taina medicală etc.
27.Descrieti procedura de aparare a onoarei, demnitatii si reputatiei profesionale.
28.Clasificati termenele in dreptul civil
29.Descrieti regulile de calculare a termenilor in dreptul civil
30.Definiti si clasificati termenele de prescriptive extinctive
termenele de prescripţie extinctivă,  termenul de prescripţie extinctivă este intervalul de timp, stabilit de lege sau
chiar de părţi, înăuntrul căruia trebuie exercitat dreptul la acţiune, sub sancţiunea stingerii dreptului material la
acţiune.
Ca orice termen, şi termenul de prescripţie extinctivă are un început (marcat de momentul la care începe să curgă
prescripţia extinctivă), o durată, precum şi un sfârşit (marcat de momentul împlinirii prescripţiei extinctive).
Clasificarea termenelor de prescriptie extinctiva prezinta utilitate teoretica si practica; teoretic, constituie o
posibilitate de adancire a cercetarii stiintifice, pentru gasirea elementelor ce diferentiaza termenele de prescriptie de
alte termene, ceea ce determina o buna cunoasterea a institutiei prescriptiei extinctive; practic, stapanirea clasificarii
termenelor de prescriptie extinctiva asigura o interpretare si aplicare corecta cu prilejul solutionarii diferitelor cazuri
concrete

In doctrina se utilizeaza, in principal, doua criterii de clasificare a termenelor de prescriptie extinctiva. Mai intai,
dupa vocatia sau sfera lor de aplicare se face distinctie intre termenele generale de prescriptie extinctiva si termenele
speciale de prescriptie extinctiva.

In functie de un al doilea criteriu, si anume izvorul normativ, actul normativ care le instituie, se distinge intre:
termene de prescriptie extinctiva instituite de Decretul nr. 167/1958, termene instituite de Codul civil si
termene instituite de alte acte normative.

31.Descrieti modalitatile de calcul a termenelor de prescriptive extinctive

32.Numiti temeiurile legale de suspendare a termenului de prescriptive extinctive
33.Intreruperea termenului de prescriptie. Repunerea in termenul de prescriptie.
Repunerea în termenul de prescripţie extinctivă
(1) În cazuri excepţionale, dacă instanţa de judecată constată că termenul de prescripţie extinctivă
nu este respectat datorită unor împrejurări legate de persoana reclamantului, dreptul încălcat al
persoanei este apărat.
(2) Repunerea în termen nu poate fi dispusă decît dacă partea şi-a exercitat dreptul la acţiune
înainte de împlinirea unui termen de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să
cunoască încetarea motivelor care justifică depăşirea termenului de prescripţie.
34.Analizati capacitatea de folosinta a persoanei fizice
(1) Capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii civile (capacitatea de folosinţă) se recunoaşte în egală măsură tuturor
persoanelor fizice.
(2) Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice apare în momentul naşterii şi încetează o dată cu moartea.
(3) Dreptul la moştenire a persoanei fizice apare la concepţiune dacă se naşte vie.
35.Analizati capacitatea de exercitiu a persoanei fizice
(1) Capacitatea deplină de exerciţiu începe la data cînd persoana fizică devine majoră, adică la împlinirea vîrstei de
18 ani.
(2) Minorul dobîndeşte prin căsătorie capacitate deplină de exerciţiu. Desfacerea căsătoriei nu afectează capacitatea
deplină de exerciţiu a minorului. În cazul declarării nulităţii căsătoriei, instanţa de judecată îl poate lipsi pe soţul minor
de capacitatea deplină de exerciţiu din momentul stabilit de ea.
(3) Minorul care a atins vîrsta de 16 ani poate fi recunoscut ca avînd capacitate de exerciţiu deplină dacă lucrează în
baza unui contract de muncă sau, cu încuviinţarea părinţilor sau a reprezentantului legal, practică activitate de
întreprinzător. Atribuirea capacităţii depline de exerciţiu unui minor (emancipare) se efectuează prin hotărîre a
autorităţii tutelare, cu încuviinţarea ambilor părinţi sau a reprezentantului legal, iar în lipsa unei astfel de încuviinţări,
prin hotărîre judecătorească.
36. Descrieti atributele de identificare a persoanei fizice

Prin identificarea persoanei fizice se intelege individualizarea persoanei in cadrul raporturilor juridice
civile. Principalele atribute de identificare a persoanei fizice sunt numele, domiciliul si starea civila.

In ce priveste natura juridica a acestora, ele sunt drepturi personale nepatrimoniale.

Atributele de identificare a persoanei fizice prezinta urmatoarele caractere juridice:

- sunt drepturi absolute, insemnand ca toate persoanele sunt obligate sa se abtina de a aduce vreo atingere lor;

- constituie atat drepturi, cat si obligatii, orice persoana fiind obligata sa aiba un nume, un domiciliu si o stare
civila;

- sunt inalienabile, pentru ca se nasc odata cu nasterea persoanei si inceteaza la moartea ei, nefiind transmisibile,
in principiu;

- sunt imprescriptibile extinctiv si achizitiv, pentru ca, oricat timp ar trece, nu se pierd prin nefolosire si, oricat
timp o persoana ar folosi numele alteia, nu-l poate dobandi;

- sunt drepturi personale, nu pot fi exercitate prin reprezentare;

sunt universale, apartinand oricarei persoane fizice in parte.

37.Descrieti procedura si efectele declararii mortii persoanei fizice

1) Persoana poate fi declarată decedată prin hotărîre a instanţei de judecată dacă timp de 3 ani la domiciliul său lipsesc ştiri despre
locul unde se află sau după 6 luni dacă a dispărut în împrejurări ce prezentau o primejdie de moarte sau care dau temei a
presupune că a decedat în urma unui anumit accident.
(2) Un militar sau o altă persoană dispărută fără veste în legătură cu acţiuni militare poate fi declarată decedată numai după
expirarea a 2 ani de la încetarea acţiunilor militare.
(3) Ziua morţii persoanei declarate decedată se consideră ziua la care hotărîrea judecătorească privind declararea decesului ei a
rămas definitivă. Dacă o persoană dispărută în împrejurări care prezentau o primejdie de moarte sau care dau temei de a
presupune că a decedat în urma unui accident este declarată decedată, instanţa de judecată poate să declare ca dată a decesului
ziua morţii ei prezumate.
(4) Declararea decesului produce aceleaşi efecte juridice ca şi decesul fizic constatat.
38.Descrieti procedura si efectele de declarare a disparitiei fara veste a persoanei fizice
(1) Persoana fizică poate fi declarată dispărută fără veste dacă lipseşte de la domiciliu şi a trecut cel puţin un an din ziua primirii
ultimelor ştiri despre locul aflării ei. Dispariţia se declară de instanţa de judecată la cererea persoanei interesate.
(2) În cazul imposibilităţii de a se determina ziua primirii ultimelor informaţii despre dispărut, termenul pentru declararea dispariţiei
fără veste va începe să curgă din prima zi a lunii următoare celei în care au fost primite ultimele informaţii despre dispărut, iar în
cazul imposibilităţii de a determina această lună, de la întîi ianuarie al următorului an.
39.Analizati tutela si curatela minorilor
(1) Tutela și curatela asupra minorului se instituie prin dispoziția autorității tutelare teritoriale de la domiciliul acestuia, în
conformitate cu prevederile Legii nr. 140/2013 privind protecția specială a copiilor aflați în situație de risc și a copiilor separați de
părinți.
(2) Autoritatea tutelară teritorială este obligată să dispună instituirea tutelei sau curatelei asupra minorului în termen de 5 zile
lucrătoare de la data primirii avizului pozitiv al Comisiei pentru protecția copilului aflat în dificultate cu privire la plasamentul planificat
al minorului.
(3) La desemnarea tutorelui și curatorului se ține cont, în mod obligatoriu, de opinia minorului, în conformitate cu vârsta și graadul
său de maturitate.
(4) Până la desemnarea tutorelui sau curatorului, reprezentantul legal al minorului este autoritatea tutelară teritorială.
40.Analizati masurile de ocrotire contractuale (contractual de asistenta, mandatul de
ocrotire in viitor) a persoanei fizice care a atins majoratul
41.Analizati masurile de ocrotire judiciare(ocrotirea provizorie,curatela,tutela) a persoanei
fizice care a atins majoratul
42.Analizati activitatea de intreeprinzator si profesionala a persoanei fizice
(1) Persoana fizică are dreptul să practice activitate de întreprinzător din nume şi pe cont propriu din momentul înregistrării de stat

în calitate de întreprinzător individual sau în alt mod prevăzut de lege.

(2) Persoana fizică are dreptul să practice activitate profesională din nume şi pe cont propriu din momentul întrunirii condiţiilor

stabilite de lege pentru aceasta.

(3) Persoana care practică activitate de întreprinzător sau profesională fără a întruni condiţiile stabilite de lege pentru aceasta nu

poate invoca lipsa calităţii de profesionist.

(4) Asupra activităţii de întreprinzător desfăşurate fără constituirea de persoană juridică se aplică regulile care reglementează

activitatea persoanelor juridice cu scop lucrativ dacă din lege sau din esenţa raporturilor juridice nu rezultă altfel.

43.Descrieti procedura de inregistrare a intreprinderii individuale

Pentru înregistrarea de stat a unei întreprinderi individuale, e necesar să se depună la oficiul teritorial al Camerei Înregistrării de
Stat în a cărui rază de deservire se află sediul acestuia (viza de domiciliu a fondatorului) următoarele acte:
— cererea de înregistrare, în conformitate cu modelul aprobat de Camera Înregistrării de Stat;
— buletinul de identitate al fondatorului sau al reprezentantului acestuia, împuternicit prin procură autentificată;
— documentul ce confirmă că taxa de înregistrare a fost achitată.
În regim obișnuit, decizia de înregistrare a întreprinderii se adoptă în 3 zile lucrătoare de la data depunerii documentelor. În
situații de urgență, înregistrarea se poate realiza în 24 sau în 4 ore, iar taxa de înregistrare majorându-se respectiv de 2 sau de 4
ori, în zi de odihnă sau de sărbătoare – de 2 ori.
44.Analizati statutul juridic al gospodariei tarenesti(de fermier)
(1) Gospodăria ţărănească are statutul juridic de persoană fizică.
             (2) Suprafaţa terenurilor şi mărimea altor bunuri, inclusiv arendate, ale gospodăriei ţărăneşti
trebuie să asigure utilizarea preponderentă în cadrul acesteia (mai mult de 50 la sută anual) a muncii
personale a membrilor ei.
             (3) În cazul în care nu întruneşte condiţiile expuse la art.2 alin.(1) sau la alin.(2) din prezentul
articol, gospodăria ţărănească este obligată să asigure, în termen de 3 luni, astfel de condiţii sau să se
reorganizeze, sau să se lichideze, în modul stabilit de legislaţie.
             (4) Dacă prevederile alin.(3) din prezentul articol sau ale art.24 alin.(1) nu sînt îndeplinite,
gospodăria ţărănească este lipsită de înlesnirile şi privilegiile prevăzute de prezenta lege şi de alte acte
legislative.

45.Explicati practicarea activitatii de antreprenoriat in baza patentei de intreprinzator

46.Definiti si clasificati persoanele juridice
Persoana juridică este organizația care are un patrimoniu distinct și răspunde pentru obligațiile de
vânzare cu acest patrimoniu, poate să dobîndească și să exercite în nume proprii drepturi patrimoniale
și personale nepatrimoniale , să-și asume obligații , poate fi reclamant și pîrît în instanța de judecată.
Clasificarea persoanei juridice. Există mai multe criterii de clasificare:

După forma dreptului de proprietate (care este sursa formarii patrimoniului):

-Persoane juridice de drept public (statul,unitățile administrative teritoriale art.58)

-Persoane juridice de drept privat (art.59 alin. (1))

După naționalitatea lor:

-Persoane juridice moldoveneşti (naţionale).

-Persoane juridice străine (internaționale)

După natura scopului urmărit:

-Persoane juridice cu scop lucrativ

-Persoane juridice cu scop nelucrativ

47.Numiti elementele persoanei juridice

1) O organizare proprie care să-i poată asigura activitatea ca un tot unitar, ceea ce presupune o structură bine determinată prin
compartimentarea colectivului de oameni, pe entități avînd persoane care să le reprezinte inclusiv persoane care să reprezinte.

În acest sens în actele de a constitui a persoane juridice ,se vor indica modul de constituire și funcționare a organelor de
conducere ,atribuțiile și competențele acestora , astfel ca în raporturile cu alte persoane fizice sau arjuridice să acționeze. De
obicei se stabilește sau organizează, care prevede mai multe subdiviziuni ale persoanelor juridice, a persoanelor încadrate în
acestea, atribuțiilor lor, a atribuțiilor principale etc.

2) Patrimoniul propriu un alt element constitutiv a persoanelor juridice și constă din totalitatea drepturilor și obligațiilor
evaluabile bănește ,care aparțin unei persoane la un anumit moment dat. Ele sînt format din latura activă care conține drepturi, și
latura pasivă care conține obligații de persoane juridice.

Dacă patrimoniul are mai multe drepturi ,persoana juridică este solvabilă și poate răspunde pentru obligațiile sale pecuniare. Dacă
patrimoniul cuprinde mai multe obligații și persoana juridică nu poate să-și apere obligațiile patrimoniale, atunci ea este
insolvabilă.

3) Scopul persoanelor juridice presupune obiectul de activitate al acesteia, indicînd însăşi raţiunea de a fi sau de a exista a
persoane juridice. Scopul trebuie să fie determinat și legal, fiind în concordanță cu interesele obștești. Scopul persoanelor juridice
va determina capacitatea de folosință a persoanelor juridice ,astfel ca de exemplu o persoană juridică cu scop nelucrativ nu va
putea desfășura activități comerciale. Organizarea proprie si patrimoniul persoanelor juridice sunt afectate realizarea scopului
acestui subiect de drept civil.

48.Descrieti atributele de identificare a persoanei juridice

Persoana juridică se deosebeşte de alţi participanţi la circuitul civil prin ele¬mente proprii de
individualizare: denumire, sediu, naţionalitate fără o legătură obligatorie cu numele, domiciliul şi
cetăţenia fondatorilor persoane fizice sau cu denumirea, sediul şi naţionalitatea fondatorilor
persoane juridice. Pe lîngă atri¬butele menţionate, persoana juridică poate fi identificată şi prin
emblemă (sim-bol), marcă, număr de identitate (IDNO), poştă electronică, căsuţă poştală etc.
49.Desfasurati procedura inregistrarii de stat a persoanei juridice
Înregistrarea de stat a persoanelor juridice reprezintă acțiunea de certificare, de către organul înregistrării de stat, a
faptului constituirii, reorganizării, lichidării, suspendării sau reluării activităţii persoanelor juridice, filialelor şi
reprezentanţelor acestora, precum şi a faptului modificării actelor de constituire ale persoanelor juridice, înscrierii
datelor în Registrul de stat, care are ca efect dobândirea ori încetarea capacităţii juridice a persoanelor juridice,
obţinerea de către persoanele fizice sau încetarea pentru acestea a calităţii de întreprinzător individual.

Toate formalităţile legale, dar și consultațiile privind formalităţile legale referitoare la constituirea şi înregistrarea
persoanei juridice şi a întreprinzătorului individual, verificarea denumirii persoanei juridice, perfectarea actelor de
constituire, înregistrarea de stat, publicarea informaţiei în Buletinul electronic, precum şi obţinerea informaţiilor
necesare pentru înregistrarea prin intermediul reţelelor electronice de la autorităţile publice, fără implicarea
solicitantului înregistrării, şi prezentarea informaţiilor din Registrul de stat al persoanelor juridice şi din Registrul de
stat al întreprinzătorilor individuali autorităţilor publice, pentru luarea în evidenţa fiscală, statistică, medicală şi socială,
sunt efectuate, conform principiului ghișeului unic de stat, de organul înregistrării de stat –

50.Descrieti licentierea activitatii de intreprinzator

51.Descrieti functionarea (structura organizatorica) persoanei juridice
52.Explicati reorganizarea persoanei juridice
(1) Persoana juridică se reorganizează prin fuziune (contopire şi absorbţie), dezmembrare (divizare şi separare) sau
transformare.
(2) Hotărîrea de reorganizare se ia de fiecare persoană juridică în parte, în condiţiile stabilite pentru modificarea
actelor de constituire.
(3) În cazurile prevăzute de lege, reorganizarea persoanei juridice prin divizare sau separare se efectuează în baza
unei hotărîri judecătoreşti.
(4) Dacă prin fuziune sau dezmembrare se înfiinţează o nouă persoană juridică, aceasta se constituie în condiţiile
prevăzute de lege pentru forma persoanei juridice respective.
(5) Reorganizarea produce efecte numai după data înregistrării de stat a noilor persoane juridice, cu excepţia
reorganizării prin absorbţie, care produce efecte la data înregistrării modificărilor în actele de constituire ale
persoanei juridice absorbante.
(6) Fuziunea sau dezmembrarea se poate face şi între persoane juridice de forme diferite cu condiţia că toate
persoanele juridice participante sînt înregistrate în acelaşi registru de publicitate prevăzut de lege.
(7) Fuziunea sau dezmembrarea poate fi efectuată chiar dacă persoanele juridice care se vor dizolva sînt în lichidare,
cu condiţia ca acestea să nu fi început repartizarea activelor în procedura de lichidare.
53.Analizati societatea cu raspundere limitata
O societate cu răspundere limitată (abreviată curent ca S.R.L. ori SRL) este o formă legală
de companie, o anumită formă de persoană juridică, care are o răspundere limitată în fața legii și
față de proprietarii acesteia. Este o formă hibridă de business având caracteristici atât ale
unui parteneriat cât și ale unei corporații, fiind mai flexibilă decât alte forme de societăți comerciale și
mai adecvată pentru un proprietar unic sau pentru un număr mic de membri.
54.Analizati societatea pe actiuni
55.Analizati societatea in nume colectiv si societatea in comandita