1.Noţiunea de izvor de drept .

Clasificarea izvoarelor de drept civil

Izvor de drept formă de existenţă a normelor de drept ,care au o putere obligatorie.

Prin izvor de drept ,în sens juridic, se înţeleg formele de exprimare a normelor juridice, inclusive a celor
de drept civil.

Normele de drept civil-sunt reguli de conduit pentru subiectele de drept în raporturile care formează
obiectul de reglementare al dreptului civil.

Izvoarele dreptului civil sunt:

1.Constituţia R.M. este adoptată de autoritatea legislativă supremă şi serveşte drept bază pentru
constituirea tuturor ramurilor de drept inclusive a celei civile. Ea are o forţă juridică superioară căreia se
subordonează celelalte acte normative.

2.Codul Civil – lege amplă, complexă , este considerat principalul izvor de drept civil. El de asemenea nu
are superioritate faţă de alte legi organice.

3.Izvoarele scrise ale dreptului civil sînt: -legi(izvorul principal al dreptului civil)

Legile sunt de 3 categorii: – constituţionale

-organice

-ordinare

-acte normative subordinate legii: 1.Dectele preşedintelui RM – cuprind dispoziţii cu caracter normativ.

2.Hotărîrile şi dispoziţiile guvernului – se emit pentru organizarea executării legilor. (în care sunt
reglementate modul de fondare ,de desfăşurare şi încetare a activităţilor întreprinderilor în nume
colectiv şi a societăţilor cu răspundere limitată.)

4.Legi speciale
Legea cu privire la proprietate – se referă la proprietatea privată care aparţine persoanei fizice cu drept
de proprietate, folosinţă şi dispoziţie.

Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi –prevede formele juridice de organizare a activităţii de

întreprinzător , modul de fondare , de desfăşurare şi de încetare a activităţii agenţilor economici.

5.Actele normative – izvoare ale dreptului civil, pot cuprinde norme care, din punct de vedere al forţei
lor obligatorii,pot fi clasificate în:

-Imperative – impun o anumită conduit participanţilor la raportul juridic, de la care nu se pot abate.

-Dispozitive- aplicarea lor este lăsată la discreţia participanţilor la raportul juridic.

Actele normative pot fi clasificate în:

-Speciale-– reglementează o sferă mai restrînsă de relaţii sociale, sunt reprezentate de Codul familiei.

-Generale – prezintă acţiuni care se aplică tuturor raporturilor juridice civile. Sunt prezentate de Codul
Civil şi reglementează o sferă largă de relaţii.

Actele normative internaţionale – izvoare ale dreptului civil

Tratatele internaţionale sunt izvoare ale dreptului.

Tratatele internaţionale – se aplică direct, fără adoptarea unei legi interne care să corespundă
dispoziţiilor tratatelor internaţionale.

6. Uzantele- Acestea sunt numite pentru prima dată izvor de drept civil în art. 4 din Codul Civil.Uzanţa
reprezintă o normă de conduită nescrisă ,emanînd direct de la popor, este generală , permanentă şi
recunoscută de autoritatea public drept obligatorie. Uzanţa se formează prin aplicarea îndelungată în
viaţa socială a unei reguli de conduită, în virtutea unor deprinderi, cu convingerea că se respectă o
regulă obligatorie.Uzanţa sau obiceiul – pot fi aplicate numai dacă nu contravin legii, ordinii publice şi
bunurilor moravuri. Ca izvor de drept, cutuma are sub aspect moral şi intelectual – o valoare superioară
legii, prin aceea că e acceptată în mod voluntar ,a fost găsită demnă de a fi acceptată.
7. Aplicarea legii civile în timp e determinată de două momente:

1)data cînd începe acţiunea normei juridice

2)durata producerii de efecte juridice 3)data cînd încetează acţiunea ei.

1)Legea civilă intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al R.M sau la o altă dată prevăzută în
lege. Regula intrării în vigoare la data publicării ei este guvernată de două principii:

a)Principiul neretroactivităţii legii civile noi exprimă regula juridică după care legea civilă se aplică numai
situaţiilor ce se ivesc în practică de la data intrării în vigoare a legii, nu şi situaţiilor realizate anterior

De la acest principiu există o excepţie: –- retroactivitatea legii civile noi. Potrivit acestei exepţii legea
civilă nouă se va aplica şi situaţiilor juridice anterioare intrării ei în vigoare.

b)Principiul aplicării imediate a legii civile noi este consemnat în art.. 6 alin. 3 C. civ., care prevede că:
“de la data intrării în vigoare a legii civile noi, efectele legii veci încetează …”.