Dreptul afacerilor

2020
 Definiţia dreptului
• Drept - jus (latină)
= facultate ce aparţine şi se recunoaşte unei persoane de a-şi
manifesta activitatea într-un anumit sens, făcând un anumit
act; drepturile nu sunt recunoscute şi ocrotite decât în măsura
în care exercitarea lor intră în cadrul actelor conforme regulilor
juridice în vigoare – drept subiectiv
=totalitatea regulilor juridice care asigură exerciţiul drepturilor
subiective şi care fac ca aceste drepturi să fie acte licite –
dreptul obiectiv
=ştiinţa care studiază dreptul obiectiv şi drepturile obiective ce
decurg din el – ştiinţa dreptului.
 Drept public- drept privat
• Drept public:
– Raport de subordonare juridică a persoanei faţă
de stat
• Ex. dr.constituţional, dr.fiscal
• Drept privat:
– Raport de egalitate juridică între părţi
• Ex.dr.civil, dr.familiei, dr.muncii
 Dreptul afacerilor
Definiţie
= ansamblu de norme juridice care trebuie respectate de
către profesioniştii (persoane fizice şi persoane juridice)
din mediul de afaceri de la momentul creării lor până la
momentul încetării activităţii.
• Cuprinde atât norme din dreptul privat, cât şi din dreptul
public (cele din dreptul privat sunt preponderente)
• Legislaţie (cu titlu exemplificativ: Codul Civil (Legea nr.
287/2009, în vigoare din anul 2011), Legea nr. 31/1990
privind societăţile, OUG nr. 44/2008
 Norma juridică
= regula de conduită cu caracter general,
impersonal şi obligatoriu.
• Nerespectarea ei duce la utilizarea forţei
coercitive a statului.
Structură:
• Ipoteză
• Dispoziţie
• Sancţiune
 Clasificarea normelor juridice
• După caracterul conduitei prescrise, normele juridice se împart în norme juridice
imperative şi norme juridice dispozitive.
• Normele juridice imperative sunt cele care impun o conduită, care poate consta într-o
acţiune sau o abţinere, părţile neavând posibilitatea să aleagă altă conduită decât cea
prevăzută de lege.
– Ele se subdivid în norme juridice onerative (art.1204Cciv.:consimţământul părţilor trebuie să fie serios,
liber şi exprimat în cunoştinţă de cauză) şi în
– norme juridice prohibitive (art.15 Cciv- abuzul de drept: niciun drept nu poate fi exercitat în scopul de
a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv şi nerezonabil, contrar bunei-credinţe).
• Normele juridice dispozitive nu impun o anumită conduită, ci permit o anumită conduită,
fară a o impune, sau suplinesc voinţa părţilor, atunci când aceasta nu este exprimată.
Esenţa normelor juridice dispozitive este dată de posibilitatea acordată părţilor de a alege,
prin voinţa lor, un alt comportament care să le fie aplicabil în raporturile juridice.
– Ele se subdivid în norme juridice permisive (art.1780 alin.1 Cciv: chiria poate consta într-o sumă de
bani sau în orice alte bunuri sau prestaţii) şi
– norme juridice supletive (art.2015 Cciv: dacă părţile nu au convenit un termen, contractul de mandat
încetează în 3 ani de la încheierea lui)
 Interpretarea normelor juridice
= operaţiune de stabilire a conţinutului şi sensului normelor juridice.
- După criteriul persoanei/instituţiei de la care provine, există
interpretarea oficială, care are caracter general obligatoriu, şi
provine de la însuşi organul de stat care a edictat norma juridică
supusă interpretării (art.9 alin (1) Cciv., şi interpretarea
jurisdicţională (care este preponderent o interpretare judiciară),
care provine de la organul de jurisdicţie, a cărei obligativitate
priveşte numai speţa respectivă.
• Există şi interpretarea dată în doctrină sau interpretarea prin
pledoaria avocatului, acestea neavând caracter obligatoriu, însă
oricare din aceste forme poate fi acceptată şi folosită de către
instanţe.
 Aplicarea legii/normelor juridice
• Aplicarea în timp
Art.6 Cciv: legea civilă se aplică în intervalul de timp cât este în vigoare
Intrarea în vigoare:
• 3 zile după publicarea în Monitorul Oficial
• Altă dată menţionată expres în cuprinsul legii
Abrogare/Ieşirea din vigoare:
• Expresă: există o menţiune expresă în noua lege
• Implicită: nu există o menţiune expresă, însă noul conţinut cuprinde în aceeaşi materie norme juridice diferite de cele
din vechiul text
Principii:
– Principiul neretroactivităţii legii civile noi- principiu constituţional (art. 15 alin. (2): legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii
penale sau contravenţionale mai favorabile)
– Principiul aplicării imediate a legii civile noi (cu excepţia ultraactivităţii legii vechi)
– Adagiul este: Tempus regit actum
• Aplicarea în spaţiu
– Dimensiune internă: principiul teritorialităţii art.7 alin.1 Cciv.
– Dimensiune internaţională: art.8 Cciv. - Cartea a VII-a a Codului civil.
• Aplicarea asupra persoanelor: persoane fizice şi persoane juridice
– Legi care se aplică ambelor categorii: Codul civil
– Legi care se aplică perspanelor fizice: OUG 44/2008
– Legi care se aplică persoanelor juridice: Legea 31/1990.