drept civil

Caracterizarea generală - Drept Civil

DREPT CIVIL

- într-o primă accepțiune se înțelege drept subiectiv civil , element al

raportului juridic civil ( drept subiectiv civil = drept la proprietate)

- A doua accepțiune este de dr civil obiectiv, un ansamblu de norme juridice

care reglementează relații sociale.

Drept civil = drept subiectiv civil cu elemente al raportului juridic civil = drept
de proprietate

Legile = ansamblu normelor juridice fac dr civil

- A treia accepțiune este știința juridică care se numește Dreptul Civil

( Doctrina Dreptului Civil )
Știința juridică - tot ce s-a scris despre drept de-a lungul timpului

Drept civil, ca ramură de drept, ansamblu de norme juridice care

reglementează raporturi patrimoniale și nepatrimoniale stabilite între
persoane fizice și persoane juridice, aflate pe poziție de egalitate juridică.
t
Raportul reprezintă o relație între persoane, între subiecții de dr civil.

- raporturi patrimoniale = raporturi care au conținut economic, ce pot fi

exprimate în bani ( ex. raport de proprietate)

- raporturi nepatrimoniale = raporturi care NU pot fi exprimate în bani

( ex. dreptul la demnitate )
•
Încălcarea unui drept nepatrimonial nu exclude o:

! *pers fizică = om potrivit în mod individual ca titular de drepturi și obligații

civile; [subiect individual]

*pers juridică = colectiv de oameni care este constituit potrivit legii, are
organizare proprie, un scop și este patrimoniu , și care este subiect de drept
distinct de calitatea de subiect de drept a membrilor persoanelor juridice =
ficțiune juridică ( ex. societate comercială ); [subiect colectiv]

**Clasificare a ramurilor de Drept**

*Drept obiectiv : public și privat > diferența dintre ele este poziția de
egalitate juridică

- Drept public
ex. polițist și contravenționist ( subordonat polițistului )

- Drept privat
ex. vânzător - cumpărător ( poziția de egalitate )

Egalitate în fața legii = nediscriminare ( principiul egalității în fața legii )

: Raport de egalitate în fața legii = niciuna nu se subordonează în fața celeilalte
 Principiile Dreptului Civil

Idei călăuzitoare care se regăsesc în cuprinsul întregului drept civil.

Principii ale instituțiilor dreptului civil :
- Succesiunile

Există principii ale fiecărei ramuri de drept precum principiile ramurii de

dr civil :

*instituția juridică = ansamblu de norme juridice

*ramura de drept = ansamblu de instituții publice precum drept civil,
constituțional, muncii, penal

Principii generale ale Dreptului Civil

1. Principiul proprietății - proprietatea este ocrotită de lege ( ocrotește prop)

-publică
-privată

2. Principiul egalității în fața activității civile ( art. 4 al. 2 + art. 16 din

Constituție)

3. Principiul îmbinării intereselor generale ( ale legiuitorului, statului ) cu

interesele individuale ( art. 11 din Codul Civil )

4. Principiul garantării și ocrotirii drepturilor subiective civile - de către lege

( art. 1 al. 3 ; art. 18 din Constituție + art. 26 dim Codul Civil )

5. Principiul bunei credințe ( art. 6 al. 1 CV )

- în mod expres prevăzută de lege
- ex moștenitorilor aparenți : moștenitor de bună credință / de rea
credință
 Norme ale Dreptului civil
Izvoare de dr civil :

1. În sens formal = forma specifică de exprimare a normelor de drept civil

2. În sens material = condițiile materiale existente la momentul adoptării
normelor juridice, condiții materiale care generează aceste norme juridice

*Izvoarele formale ale Dreptului Civil

1. Legea sau acte normative ( Constituția, Codul Civil )

2. Constituția
3. Tratate internaționale
4. Dreptul Uniunii Europene - Declarația universală a dr omului, convenția
europeană a dr omului
5. Legea în sens restrâns ; Legea în sens larg = orice act normativ
 Uzanțele 2

1. Obiceiul/ Cutuma

2. Uzurile profesionale
izuoare infoornate

Obiceiul/ Cutuma - este o practică îndelungată, înrădăcinată si continuă pe care

cei care o aplică o consideră OBLIGATORIE.

Uzurile profesionale - sunt regulile care reglementează raporturile stabilite

între membrii unei profesii si clienți cu cazul exercitării profesiei.

☆ Condițiile de îndeplinit pt ca o uzanță să constituie izvor de dr civil: ☆

- Art. 1 al. 4 din codul civil (..) = Ca aceasta să nu încalce ordinea publică si
bunele moravuri
- Uzanțele trebuie să fie dovedite în ceea ce priveste existența si conținutul lor
de către cel care le invocă
- Uzanțele constituie izvor de drept numai în măsura în care legea face
trimitere la ele ( art. 1 al. 3 din codul civil )

CONCLUZIE : Uzanțele sunt izvor de drept numai dacă îndeplinesc toate

condițiile menționate mai sus.
Ex. În care legea face trimitere la uzanțe:
*Art. 44 al. 7 din constituție
*Art. 603 din codul civil
*Art. 1 al. 1

În cazul unui litigiu, un judecător îsi poate întemeia decizia judecătorească pe

baza unui izvor de drept. Valorile morale nu constituie un izvor de drept, dar
rolul este de a circumstanția normelor juridice.

Jurisprudența = hotărâri judecătoresti enunțate de instanțele de judecată într-

o anumită materie. Judecătorul nu creează legi, nu este atributul lui. NU este
LEGIUITOR. Judecătorul doar aplică legea.
Jurisprudența NU reprezintă izvor de drept în dreptul României.

Legea nr. 47 din 1992 : Deciziile curții constituționale au putere general

obligatorie si au putere numai pt viitor.
 normejwcidieeeiuite
1. După caracterul conduitei prescrise

- normele dispozitive si normele imperative

Normele dispozitive se subclasifică în : norme permisive si norme supletive

← ✓
= permit o anumită conduită = stabilesc o anumită conduită care este
fără să o impună obligatorie pentru părți,în cazul în care
Ex. Art. 1698 al. 1 din Codul Civil NU au stabilit prin voința lor o altă
Art. 1780 al. 1 din Codul Civil conduită
Ex. Art. 1670 din Codul Civil

Normele imperative se subclasifică în :

- norme onerative = impun părților să aibă o anumită conduită ( ex. Art. 1204
din codul civil )
- norme prohibitive = interzic o anumită conduită a părților ( ex. Art. 1634 al. 6)

2. În funcție de finalitatea textului legal/ finalitatea normei juridice/ în funcție

de natura

interesul ocrotit distingem între norme de ordine privată ( care ocrotesc un

interes individual ) si norme de ordine publică ( care ocrotesc un interes
general ).

OBSERVAȚII:

*Normele juridice civile imperative pot fi atât de ordine publică, cât si de ordine
privată. Normele de ordine publică sunt întotdeauna norme imperative.

3. În funcție de întinderea câmpului de aplicare distingem între norme de drept

civil generale si norme de drept civil speciale.
*Norme generale = se aplică în toate cazurile si în orice materie dacă o
dispoziție legală nu prevede altfel.

*Norme speciale = se aplică numai în cazurile expres prevăzute de lege.

PRINCIPIU: Norma generală nu delogă de la norma specială, dar norma specială

delogă de la norma generală. !

Excepție art. 1868 din Codul Civil !

Normele imperatie se subclasifică în:

- norme onerative = impun părților să aibă o anumită conduită ( ex. Art. 1204
din Codul Civil )
- norme prohibitive = interzic o anumită conduită a părților ( ex. Art. 1634 al. 6)

Mitior lex =
Aplicarea normelor de drept civil
1. Aplicarea legii civile în timp
2. Aplicarea legii civile în spațiu tegeamaiblondé
3. Aplicarea legii civile asupra persoanelor

1. Aplicarea legii civile în timp

Art. 6 al. 1 teza. 1 din Codul Civil : Legea civilă este aplicată atâta în timp cât
este în vigoare.
Abrogare = scoaterea unei legi din vigoare

PRINCIPII :

1. Principiul neretroactivității legii civile noi

2. Principiul aplicării imediate a legii civile noi ( EXCEPȚIE : Excepția
ultraactivității legii vechi - A supraviețuirii legii vechi )

Principiul nr. 1 = ! Art. 6 al. 2 ! Este regula juridică potrivit căreia o lege civilă
se aplică numai în situații juridice care s-au născut numai după intrarea în
vigoare ( ex. Art. 15 al. 2 )
Principiul nr. 2 = Legea civilă se aplică tuturor situațiilor juridice născute cu
intrarea lor în vigoare ; excluderea aplicării legii vechi ( ex. Art. 6 al. 4 din Codul
Civil )

Art. 6 al. 1 teza 1 :

act = manifestare de conduită
fapt = eveniment ține/nu ține de voința omului
- naște raporturi juridice

2. Aplicarea legii civile în spațiu

Art.7 al.1 CC
- pe cale de EXCEPȚIE anumite acte normative se aplică doar pe o parte a
teritoriului național
- aspectul internațional - element de extraneitate

3. Aplicarea legii civile asupra persoanelor

Art. 1357: Condițiile răspunderii
(1) Cei care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu
vinovăție, este obligat să îl repare.
(2) Autorul prejudiciului răspunde pt cea mai ușoară culpă

~ Interesul - privat = interesul unei părți ( norme de ordin privat )

- public = se aplică obligatoriu

,, specialia generalius terogant “ = specialul derogă de la general

 3

PRAETERITA TREAT
!
__

PENDENTiA=PRE2ENT
FUTURA - UIITOR

Ținând cont de principiul neretroactivității si de opțiunea legiuitorului de a

aplica legea civilă veche sau legea civilă nouă, avem 3 categorii de situații
juridice:

facte preteritae - acele fapte care sunt constituite, modificate sau extinctive de
situații juridice, realizate în întregime înainte de intrarea în vigoare a legii noi
si efectele produse înainte de acest moment.
- Acestora li se aplică întotdeauna numai legea veche ( legea în
vigoare la data producerii faptelor si efectelor lor ).

facta pendentia - situații juridice în curs de formare, modificare sau stingere la

data intrării în vigoare a legii noi.
- Acestora li se va aplica legea nouă fără a se considera că are
putere retroactivă, dar legiuitorul poate să opteze pt supraviețuirea legii vechi

facta futura - situații juridice care se vor naște, modifica sau stinge, după
intrarea în vigoare a legii noi precum si efectele viitoare ale situațiilor juridice
trecute
- Acestora li se vor aplica legea nouă
 APLICAREA LEGII CIVILE ÎN SPAȚIU

→ Aspect intern

- situația raporturilor juridice civile stabilite pe teritoriul României (între

granițe, ambasadele, avioane rom. cât sunt în aer, nave rom.) între subiecte de
drept, de cetățenie sau naționalitate română.

Ex. Art. 7: Teritorialitatea legii civile

(1) Actele normative adoptate de autoritățile si instituțiile publice centrale se
aplică pe întreg teritoriul țării, în afară de cazul în care se prevede altfel.

- pe cale de excepție anumite acte normative se aplică doar pe o anumită parte

a teritoriului național ( legea 84 1992 - regimul zonelor libere )

→ Aspect internațional

-raporturile juridice civile cu elemente de extraneitate (= orice element străin )

Ex. Art. 8: Extrateritorialitatea legii civile

În cazul raporturilor juridice cu element de extraneitate, determinarea legii
civile aplicabile se face ținându-se seama de normele de drept internațional
privat cuprinse în cartea a VII-a din prezentul cod.

Aplicarea legii civile asupra persoanelor fizice si juridice

*legile civile se împart în :

norme de drept civil cu vocație generală - fizice, juridice

Ex. Art. 1357 si următoarele din CC care reglementează răspunderea pt
fapta proprie

norme de drept civil aplicate numai persoanelor fizice

Ex. Ordonanța guvernului nr. 41/2003 care reglementează dobândirea si
schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor juridice

norme de drept civil care se aplică numai persoanelor juridice

Ex. Titlul 4 din CC care reglementează persoana juridică
 INTERPRETAREA NORMELOR DE DREPT CIVIL

Def. - operațiunea de stabilire a conținutului si sensului normelor de dr civil

Scopul interpretării este acela a determinării situațiilor de fapt concrete

cărora norma juridică civilă li se aplică.

împrejurările care determină necesitatea interpretării normelor civile:

1. Oricât de bună este o lege ea poate fi depăsită de dinamica vieții sociale

apărând situații noi care nu au fost aduse în vederea de legiuitor.
- normele juridice utilizează formulări generale pt a nu scăpa nereglementate
anumite situații din practică.
Ex. În matera repunerii termenului de prescripție se folosește sintagma ,, motive
temeinice”. ( dupa 3 ani se prescrie !!! )

- termenii folosiți de legiuitor în alcătuirea dispozițiilor legale nu au întotdeauna

înțelesul din vorbirea obișnuita

Ex. sunt folosite cuv care în limbaj juridic au un sens mai larg - în ceea ce
privește noțiunea de bun mobil

- cuv care în limbajul dr civil au un sens specific diferit de cel din vorbirea
obișnuită ( obligația de a da )
- există termeni folosiți care au un caracter tehnic juridic: sezină ( posesia
asupra bunurilor moștenite ), uzucapiune, fideiusiune ( garanțiile personale )

Interpretarea este necesară si din cauza faptului că norma juridică are o

formulare ambiguă, imprecisă sau neclară.

Act cu caracter - normativ = se reglementează pt un nr nedeterminat de

persoane

- individual = strict pt persoanele menționate în act

 CLASIFICAREA INTERPRETĂRII

1. În funcție de organul/persoana de la care provine interpretarea respectivă,

distingem între :

a) interpretarea oficială - provine de la organul care a emis norma supusă

interpretării

Art. 9 : Interpretarea legii

(1) Cel care a adoptat norma civilă este competent să facă si interpretarea ei
oficială

- este obligatorie la fel ca actul normativ interpretat

- în cazul legilor interpretative acestea produc efecte numai pt viitor ( art. 9
al.2 CC )

(2) Norma interpretativă produce efecte numai pt viitor.

b) interpretarea jurisdicțională care provine de la un organ de jurisdicție

(instanță de judecată)

Art. 8 al.3 CC

c) interpretarea doctrinară - se face de către doctrină - lucrările științifice din

domeniul dreptului - si de către avocați în pledoariile lor în fața instanțelor.
( interpretare neoficială )

2. În funcție de rezultatul interpretării distingem între interpretare literală,

extensivă si restrictivă

a) Interpretarea literală ( declarativă ) - se face atunci când există o

concordanță deplină între formularea textului legal si situațiile practice care se
încadrează în ipoteza acestuia
 b) Interpretarea extensivă - se face atunci când între formularea
textului legal si cazurile de practică nu există concordanță, dcc
formularea textului legal este mai restrânsă decât intenția
legiuitorului
OBSERVAȚIE : NU pot fi interpretate extensiv
normele juridice care conțin enumerări
limitative, excepții sau prezumții, precum si
cele care restrâng exercițiul unor drepturi
civile sau prevăd sancțiuni civile ( Art. 10 CC )

c) Interpretarea restrictivă - atunci când formularea textului este

prea largă față de ipotezele ce se pot încadra în text
Art. 1182 din vechiul CC în materia datei certe
 În funcție de procedeele cu care se face interpretarea distingem mai multe
tipuri de interpretare :

1. Gramaticală
2. Sistematică
3. Istorico-teleologică
4. Logică
5. Prin analogie

1. Folosirea regulilor gramaticii, analiza morfologică și sintactică ținându-se

cont de înțelesul termenilor utilizați în textul respectiv.

Ex. Art. 26 din Constituție : dr la viața intimă, familială și privată

2. A interpreta o normă având în vedere locul pe care acea normă îl ocupă în

actul normativ din care face parte precum și locul actului normativ în sist.
normativ.

Ex. Art. 39 al. 1 CC

3. Scopul urmărit de legiuitor la edictarea legii respective.

Ex. CC 1864 art. 100

4. Presupune utilizarea regulilor logicii formale la interpretarea unei norme

juridice.

* Reguli de interpretare logică :

a) Excepția de strictă interpretare

b) Unde legea nu distinge, nici noi nu putem distinge

Ex. Art. 92 al. 1 CC

c) O normă juridică trebuie interpretată în sensul ei și nu în sensul de a nu fi

aplicată

Ex. Art. 1268 al. 3

* Argumente de interpretare logică :

a) Argumentul PERA CONTRARIO ( argumentul de interpretare al terțului

exclus ) : ,, Cine afirmă ceva, înseamnă că neagă contrariul. “

Ex. Art. 11 CC

b) Argumentul A FORTIORI ( cu atât mai mult ) : O normă juridică se aplică la

un caz nereglementat expres, dcc rațiunile avute în vedere de legiuitor la
edictarea normei se regăsesc cu atât mai mult în cazul dat.

Ex. numele dobândit prin căsătorie de către soțul supraviețuitor în

cazul decesului celuilalt soț

c) Argumentul REDUCERII LA ABSURD : o anumită soluție propusă prin

interpretarea normei este singura posibilă, dcc orice altă interpretare ar
conduce la consecințe inadmisibile.

5. Unde există aceleași rațiuni trebuie aplicate aceleași norme juridice.

Completarea lacunelor unor norme se poate face fie prin analogia legii ( adică
prin apelul la o altă normă juridică ) , fie prin analogia dreptului ( prin apelul la
principiile generale ale dreptului )

Ex. contractul de întreținere pe vechiul CC - i se aplică legea

contractului de viagera
 Raportul juridic este o relație socială patrimonială sau nepatrimonială care este
reglementată de o normă juridică civilă.

Caracterizare :

1. Caracter social ( relație între oameni )

2. Volițional ( o relație socială devine raport juridic civil, dcc legiuitorul a voit
lucrul acesta prin edictarea normei juridice civile )

OBSERVAȚIE !! Există un al 2 lea aspect : există în raporturile care izvorăsc

din acte juridice civile care iau naștere prin voința autorilor lor.

3. În acest raport juridic părțile se află pe poziție de egalitate juridică

Raportul juridic civil are 3 elemente constitutive :

a) Părțile

b) Conținutul
JeeRELATIVE
c) Obiectul

a) Pers. fizice și juridice - titulare de drepturi și obligații civile

b) Totalitatea drepturilor subiective civile și a obligațiilor civile pe care le au

părțile raportului civil

c) Conduita părților - acțiunile sau inacțiunile la care sunt îndreptățite,

respectiv sunt ținute să le respecte părțile raportului civil

Izvoarele raportului juridic civil concret ( RJCC ) :

Acea împrejurare ( act sau fapt ) de care legea leagă nașterea unui raport juridic
civil concret.
 a. RJ Abstract - pt existența lui sunt necesare 2 premise :

- subiectele

- norma juridică

b. Pentru RJCC mai este nevoie de un izvor al acesteia :

- un act

- un fapt

În consecință, corelația între cele 2 tipuri de relații juridice este următoarea :

- norma juridică reprezintă premisa necesară și obligatorie pt ambele tipuri de

RJ

- Raportul juridic abstract reprezintă tiparul RJCC

- Izvorul RJCC generează o situație juridică determinată în anumite subiecte de

dr civil

> Clasificarea izvoarelor RJCC : <

A. După cum sunt sau nu independente de voința omului distingem între :

- fapte omenești

- evenimente

Fapte omenești : acțiuni sau inacțiuni ale omului care sunt săvârșite cu sau fără
intenția de a produce efecte juridice ( cu sau fără intenția de a da naștere la
drepturi și obligații civile )

a. Acte juridice civile - fapte omenești săvârșite cu intenția de a produce efecte

juridice

Ex. contractul
 b. Acțiuni omenești săvârșite fără intenția de a produce efecte juridice, efecte
care se produc însă în temeiul legii = fapte juridice în sens restrâns

Acestea se subclasifică în :

:
b. a. Fapte juridice licite :

- Gestiunea de afaceri

- Plata lucrului nedatorat

- Îmbogățirea fără just temei /just cauza

b. b. Fapte juridice ilicite / răspunderea civilă delictuală

1. Evenimentele = acțiunile care se întâmplă independent de voința omului , de

care legea leagă nașterea de raportul juridic civil

! OBSERVAȚIE !

Evenimentele împreună cu faptele juridice stricto sensu alcătuiesc faptele

juridice lato sensum.

2. Conținutul

- drepturile subiective civile alcătuiesc latura activă a conținutului juridic civil

- obligațiile subiective civile alcătuiesc latura pasivă a conținutului juridic civil

!!! A. Dreptul subiectiv civil - posibilitatea subiectului activ în limitele normelor

juridice civile de a avea o anumită conduită și de a pretinde subiectului pasiv o
conduită corespunzătoare, respectiv de a da, a face sau a nu face ceva, putând
apela în caz de nevoie la forța coercitivă ( forța de constrângere ) a statului.

NU EXISTĂ drept subiectiv civil fără obligație corelativă !!!

Drepturile și obligațiile sunt corelative.

 Clasificare dr subiective civile ( NU EXISTĂ DR SUBIECTIV FĂRĂ
OBLIGAȚIA CORELATIVĂ )

1. In fc de opozabilitate : (care
door
ibeeb.oasped-atoetoea-talwmea.nu
bepiaogti)
* dr absolute = dr S civile în care titularul poate să aibă o anumită conduită
fără a avea nevoie de concursul altei pers pt a îl exercita.

Ex. Dr de proprietate

* dr relative = dr în temeiul cărora titularul poate să pretindă subiectului

pasiv o anumită conduită fără de care dr NU se poate realiza.

Ex. Dr vânzătorului de a primi prețul bunului vândut

2. In fc de natura conținutului distingem între :

* dr patrimoniale :

- dr reale ( ius inre) = dr S civile absolute în care titularul își exercită în

=
mod direct și nemijlocit prerogativele asupra unui lucru, fără concursul unei
alte pers. !! Drepturi absolute !!

a) prerogativa urmăririi = posibilitatea titularului dreptului real de a

urmări bunul în mâinile oricui s-ar afla.

b) prerogativa preferinței = posibilitatea titularului dreptului real de a își

realiza dr S cu prioritate față de titularii altor drepturi.

- dr de creanță = subiectul activ ( creditor ) poate pretinde subiectlui pasiv

( debitor ) să dea, să facă/să nu facă cv sub sancțiunea forței de constrângere a
statului. !! Drepturi relative !!
= datorie/ raport obligațional

Părți = subiectele raportului civil Poți să fii ori parte, ori terț !!!

TERȚI = pers străine de raportul civil

 * drepturi nepatrimoniale :

- privind integritatea fizică și psihică a pers fizice (ex. dr la viață, dr la

sănătate, dr la onoare, dr la reputație )

- care privesc identitatea pers fizice ( ex. dr la nume , dr la domiciliu ) și

juridice ( ex. dr la sediu, dr la denumire )

- aspectul nepatrimonial al creației intelecte ( ex. dr de autor )

3. În fc de corelația dintre dr S civile :

* dr s civil principal = are existența de sine stătătoare, existenta lui nu depinde

de existența altui dr

* dr s civil accesoriu = depinde de existența unui alt dr civil

Se aplica principiu Acesorium seqvitum principal

Dr reale ( limitate ca nr, expres prevăzute de lege, mai exact de CC )

L ✓

Dr. reale principale dr reale accesorii: dr de ipoteca, dr de gaj

= garantarea printr-un bun ( bun mobil) ,
ok da.

poeopoeietate dr de retenție.

dr de creanță principale : dr vânzătorului de a primi prețul vândut ( dobânda)

: dr de creanță accesorii : dr de ipotecă

4. În fc de gradul de certitudine pe care îl conferă titularilor :

- dr pure și simple = nu sunt afectate de modalități

- dr S civile afectate de modalități ( termenul, condiția si sarcina )

 Drepturi patrimoniale

Dr. Reale ( dr absolut ) Dr. de creanță ( dr relative )

Dr reale accesorii Dr de creanță principale

Dr reale principale

Dr de creanță accesorii
 Exercitarea dr S civile :

1. Principiu : Dr S civil trb exercitat cu respectarea legii și a moralei

2. Principiu : trb exercitat în limitele sale externe care pot fi materiale sau
juridice

3. Principiu : trb exercitat în limitele sale interne ( potrivit scopului economic și

social pt care este recunoscut de lege )

4. Principiu : trb exercitat cu buna credință

Abuzul de drept = exercitarea dr civil cu încălcarea principiilor care stau la

baza exercitării lui.
s are 2 elemente :

1. Subiectiv = exercitarea cu rea credință a dr S civil

2. Obiectiv = încălcarea limitelor interne

Obligația civilă ( art 1164 CC ) = de a avea o anumită conduită

corespunzătoare dr S, corelația de a da , de a face/ a nu face ceva , putând fi
impusă forța coercitivă a statului.

- O. de a da = de a constitui sau transmite un dr real sau o garanție reală

Ex. Obligația de a constitui un dr de ipotecă

- O. de a face = de a executa o lucrare sau de a preda un bun

Ex. Obligația vânzătorului de a preda bunul către cumpărător

- O. de a nu face = constă într o inacțiune, și se spune că este obligația de a

nu face din ceea ce debitorul ar fi putut să facă dacă dacă nu s-ar fi obligat
Corelativ acestei clasificări avem :

1- OBLIGAȚII
.

Negative = de a nu face
Pozitive = de
a da, de a
face

2.

De rezultat/determinate = debitorul se obligă să

atingă un rezultat determinat ( Art 1481 al. 1 CC )

/
Obligațiile

De mijloace/ diligență = debitorul se obligă să

depună toate eforturile pt atingerea unui
rezultat, fără a se obliga să atingă rezultatul
respectiv ( Art 1481 al 2 )
 Obișnuite ( opozabile debitorului )

Obligații civile
scriptea in rem ( opozabile terților, sunt atât de
strânse de un lucru încât creditorul își va realiza
dreptul numai în situația în care actualul
deținător al lucrului va fi obligat să respecte acest
drept, deși nu a participat la nașterea raportului
obligațional )

propter rem ( obligații reale, acele

îndatoriri legale sau convenționale
prin care deținătorul unui lucru pt
anumite rațiuni trebuie să respecte
anumite obligații)

> Majoritatea obligațiilor civile sunt obligatorii. <

perfecte = care se bucură se sancțiune juridică,

respectiv de posibilitatea de a fi duse la îndeplinire prin
executare silită ( majoritatea sunt perf)

Obligații

imperfecte = care nu se bucură de sancțiune, dar care

îndeplinite de bunăvoie nu sunt supuse restituirii/
repetițiunii
Ex. Art 2506 al 3 CC
Art 2264 CC
Obiectul Raportului Juridic Civil = este reprezentat de conduita părților
( acțiunea )

Obiectul derivat = bunuri

Bunuri sensul larg : înțelegem atât lucrurile,cât și drepturile privitoare la

:
aceste lucruri

sens restrâns : numai lucrurile asupra cărora pot exista dr

patrimoniale ( art. 535 CC )

a. Clasificarea bunurilor : ☆
*

1. In fc de natura lor si calificarea data de lege :

Bunuri imobile = care nu pot fi mutate dintr-un loc în altul, nici prin forță
proprie, nici cu forța externă. Se clasifică în 3 categorii :

* prin natura lor = sunt terenurile, izvoarele și cursurile de apă, plantațiile

prinse în rădăcini, construcțiile și orice alte lucrări fixate în pământ cu caracter
permanent, platformele și alte instalații de exploatare a resurselor submarine
situate pe platoul continental, precum și tot ceea ce, în mod natural sau artificial,
este incorporat în acestea cu caracter permanent ( art 537 CC)

* prin destinație = prin natura lor sunt bunuri mobile, dar sunt destinate
utilizării unui bun imobil
Ex. Statuia

* prin determinarea legii = drepturile reale imobiliare și inacțiunile justititiei

sunt bunuri imobile prin determinarea legii
Ex. art 537 CC

Bunuri mobile :

* prin natura lor = sunt acele bunuri care pot fi mutate dintr-un loc în altul
prin forța proprie sau forța externă
Ex. Art 539 CC

* prin anticipație = acele bunuri care sunt bunuri imobile prin natura lor, dar
care sunt considerate bunuri mobile prin ceea ce vor deveni in viitor
Ex. Art 540 CC
 * determinarea legii = sunt drepturile reale asupra unui mobil, dr de creanță,
dr de proprietate intelectuală și acțiunile în justiție privitoare la aceste drepturi

2. Dupa criteriul regimului circulației lor, distingem între :

- bunuri aflate in circuitul civil = care pot face obiectul unor acte juridice

- bunuri scoase din circuitul civil = care nu pot forma obiectul unui act juridic de
dispoziție. Bunuri care nu sunt susceptibile de apropiere sub forma unui drept
real( ex apa, aer, etc )
* bunurile care aparțin domeniului public sunt imprescriptibile, insesizabile și
inalienabile

3. În funcție de cum pot fi/ nu pot fi înlocuite în executarea obligației :

- bunuri fungibile = bunurile determinabile dupa nr, măsură sau greutate, astfel
încât pot fi înlocuite in executarea unei obligații ( ex. făina, combustibilul )

- bunuri nefungibile = bunuri care NU pot fi înlocuite in executarea unei obligații

(ex. casa, mașina )

4. Dupa cum folosirea bunurilor implică sau nu consumarea substanței lor :

- Bunuri consumptibile = sunt cele care își consumă substanța la prima utilizare
( ex. bani, alimente, combustibil)

- Bunuri neconsumptibile = pot fi folosite in mod repetat fara a-și consuma

substanța ( ex. terenuri, clădiri, autoturisme)

Prin voința părților, un bun consumptibil sau neconsumptibil poate fi schimbat in

ceea ce privește acest aspect. ( art. 554 din codul civil )

5. După cum sunt sau nu producătoare de fructe, distingem între :

- Bunuri frugifere = produc fructe

- Bunuri nefrugifere = nu produc fructe

FRUCTE ( art. 548 din codul civil )

⁃ naturale = produsele directe si periodice ale unui bun, fără a fi nevoie de

=
intervenția omului ( ex. fructe de pădure, ouă, lapte )

⁃ industriale = produsele directe si periodice ale unui bun cu intervenția

omului ( ex. recoltele de orice fel )

⁃ civile = veniturile rezultate din folosirea unui bun de către o altă persoană în
virtutea unui act juridic civil ( ex. chiriile, dobânzi , arenzile)

PRODUCTE = sunt acele produse obținute dintr-un bun cu consumarea

substanței acestuia ( ex . piatra din cariera de piatră, cărbunele din mină )

6. Dupa criteriul modului lor de percepere, distingem între :

• Bunuri corporale = au o existență materială, pot fi percepute prin simțul

omului

• Bunuri incorporale = au existență ideală, abstractă

⁃ drepturile reale, altul decât dreptul de proprietate

⁃ proprietățile incorporale = drepturile de proprietate intelectuală
⁃ titlurile de valoare
⁃ drepturile de creanță

7. După cum sunt sau nu divizibile, fără a-si schimba natura/ destinația economică,
distingem între :
( art 545 CC )

• Bunuri divizibile = sunt acele bunuri care pot fi împărțite fără a li se schimba
destinația ( ex. un kg de sare, o bucată de caș, o tonă de carbune)

• Bunuri indivizibile = nu pot fi împărțite in natura fără a li se schimba

destinația ( ex. o bicicleta, o rochie, un animal etc )
 8 . În funcție de corelația între ele, distingem între :

• Bunuri principale = pot fi folosite in mod independent, fără a fi destinate

întrebuințării unui alt bun

• Bunuri accesorii = sunt destinate pentru a servi întrebuințării unui altui

bun ( ex. cheia pentru o încuietoare, cureaua pentru un ceas, telecomanda
pentru un televizor etc. )

Bunul respectiv este accesoriu, atâta timp cât satisface această utilizare.
qq Bunul accesoriu urmează soarta bunului principal. ( ex. televizor +
telecomanda )& !

Subiectele raportului juridic civil :

⁃ determinarea = cunoașterea părților raportului juridic civil

⁃ pluralitatea = trebuie să facem distincție in ceea ce privește pluralitatea în

cazul raporturilor reale si pluralitatea in cazul raporturilor de creanță

• Pluralitatea in cazul raporturilor reale = dreptul real este exercitat in

același timp de către mai multi titulari ( ex. dreptul de proprietate comună)

• Pluralitatea in cazul raporturilor de creanță

⁃ schimbarea
 1. Solidaritatea = obligația în care fiecare creditor poate cere debitorului întreaga
datorie ( solidaritate activă ) / fiecare debitor este ținut și poate fi obligat la plata
întregii datorii

* În cazul solidarității active fiecare creditor poate cere de la debitor plata

întregii datorii, iar plata făcută de debitor îl eliberează pe acesta față de toți
ceilalți creditori solidari, iar creditorul care a primit plata trb să o împartă cu
ceilalți creditori ( art 1434 CC ) .

* Solidaritate pasivă ( un singur creditor și mai mulți debitori ) = creditorul

poate cere oricăruia dintre debitori executarea integrală a prestației ( plata
întregii datorii ).
Plata făcută în întregime de către unul dintre co-debitori solidari îi eliberează pe
ceilalți co-debitori față de creditor.
Co-debitorul care a plătit întreaga datorie are dr să se îndrepte împotriva
celorlalți co-debitori și să le pretindă ceea ce a plătit peste partea sa, obligația co-
debitorilor fiind in acest caz divizibilă ( art 1443 CC ) .

2. Indivizibilitatea = obligația indivizibilă este aceea care datorită voinței

expresse a părților sau naturii obiectului obligației, care prin natură nu este
susceptibil de divizare materială sau intelectuală, nu poate fi împărțită între
creditori ( indivizib. activă) sau între debitori ( indivizib. pasivă )

:• Diferențe între solidaritate și indivizibilitate µ

.

Un prim criteriu de indivizibilitate este :

* IZVORUL - ambele se pot naște din convenția/ voința părților, dar există și
izvoare proprii .
- indivizibilitatea = natura indivizibilă a obiectului obligației

- SUB ASPECTUL ÎNTINDERII SOLIDARITĂȚII ȘI INDIVIZIBILITĂȚII -

solidaritatea funcț. numai între cei față de care s-a născut, iar față de succesori
obligația se transmite divizibilă.
- în cazul indivizibilității : aceasta se transmite și succesorilor

În cazul indivizib pasive, debitorul chemat în judecată poate să solicite chemarea

:
în cauza a celorlalți pt a fi obligați împreună.

Pe când în cazul solidarit. Co-debitorul solidar chemat în judecată se poate

întoarce împotriva celorlalți co-debitori numai pt partea datorată de fiecare dintre
ei.
 i NDiviziBiLiTATE - poate chema ceilalti debitori pt a
fi obligati împreuna

50Li☐ARITAT E - se poate întoarce împotriva celorlalti co-

debitori numai pt partea datorata de
fiecare dintre ei

• De regulă obligația este divizibilă, în măsura în care

.

părțile nu aleg excepția. • do

Subiectul pasiv = titularul obligației

Subiectul activ = titularul dreptului

Schimbarea subiectelor raportului juridic civil :

1. Rap reale = se pune problema de schimbare numai a subiectului activ ,

subiectul pasiv fiind nedeterminat. ( art 557 CC )

2. Rap de creanță = distingem între subiect pasiv și activ, și de schimbări ale

subiectelor de creanță
'

- cesiunea de creanță ( art 1566 al 1 CC )adareoaemeidotoeii

{
•

- Subrogația personală în drepturile creditorului prin plata

creanței ( art 1593 CC ) (srnloaeioeuaoeeditouellli)
- Novația prin schimbare de creditor/ debitor ( atmore)

Act juridic civil = o manifestare de voință făcută cu intenția de a produce efecte

juridice, adică de a da naștere, a modifica sau stinge un rap juridic civil

În ceea ce privește terminologia distingem 2 accepțiuni :

1. în sensul definiției discutăm despre un act juridic în sens de operațiune

juridică ( negotium juris )

2. se înțelege înscrisul constatator al manifestării de voință, adică

suportul material care înglobează operațiunea juridică ( instrumentum
probrationis )
 CLASIFICAREA ACTELOR UURIDICE Civile

Criterii:

a. Numărul părților: acte juridice : 1. unilaterale

2. bilaterale
3. plurilaterale

1. Unilaterale = sunt rezultatul voinței unei singure părți (Art.1324/Cod

Civil) r
Contract = 2 părți; obligația cade pe o singură parte
Ex: oferta de a contracta testamentul, acceptarea moștenirii, denunțarea unui
contact dintre părți etc.

2. Bilaterale: 2 părți - acord de voință, contracte de vânzare-cumpărare,

donații, numite/nenumite

3. Plurilaterale = între 3 sau mai multe părți

Ex: contracte de societate, partaj, tranzacție

!!! NU trebuie pusă egalitatea între parte și persoană !!!

!! NU trebuie confundată clasificarea cu clasificarea contractelor unilaterale și

bilaterale !!

Aceasta din urmă, clasificarea se face în funcție de obligațiile care se nasc în

sarcina unei singure/ambelor părți.

În ceea ce privește importanța clasificării, se face distincție între regimul

juridic al viciilor de consimțământ.

b. După scopul urmărit de părțile lor, distingem între actele juridice cu titlul
oneros și gratuit :

1. Oneros = părțile urmăresc ca în schimbul folosului pe care îl procură

cererea de părți să obțină o contraprestație (vânzare-cumpărare)

patrimonial -

patrimonial
Acestea se subclasifică în :

- Comutative = cele în care existenț și întinderea obligațiilor sunt

cunoscute de parti în momentul încheierii actului juridic ( știm obiectul, costul )
Ex. vânzare-cumpărare

- Random = existența /întinderea obligațiilor depind de Hazard,

întâmplare
Ex. asigurare de viață, întreținerea, renta viageră

2. Gratuit = a procura părți în avantaj ( ex. donații, contractul decomodat

prin excelenta cu titlu gratuit )
 Distingem d p d v al capacității, în cazul actelor juridice cu titlu gratuit, legea e mai exigenta.

După criteriul efectelor distingem intre actele juridice constitutive, translataive și declarabile.

Constituive - au luat naștere drepturi subiective inexistente anterior

Ex: contract de gaj, ipoteca

Translative - transferuri de drept dintr-un patrimoniu în alt patrimoniul altei persoane.

Ex: vânzare-cumpărare, schimb, donație.

Declarative - drepturi ce au k efect consolidarea sau definitivarea unui drept subiectiv civil
preexistent
Ex: tranzacție.

fActele juridice constitutive și translative. Exnunc (viitor)

Actele juridice declarative. Extunc (retroactive)

În funcție de importanta lor distingem acte juridice: conservare, administrare, dispoziție.

Conservare - acele acte prin care se preîntâmpina pierderea unui drept subiectiv civil.
Ex: înscrierea unei ipoteci imobiliare în cartea funciara.

Administrare - se urmărește punerea în valoare a unii bun/patrimoniu

Ex: contract de închiriere, punandu-se în valoare un bun casa, mașina.

Sunt cele mai grave acte juridice, bunul sau dreptul ieșind din patrimoniu.

Grevarea de asemenea este un bun de dispoziție, ipoteca, ieșind din patrimoniul unei persoane.

Dispoziție = marchează ieșirea bunului din patrimoniu, adică înstrăinarea

lui definitivă ;
 1. În funcție de modul lor de formare, distingem între:

• Acte juridice consensuale = acele acte juridice care se încheie prin simpla
manifestare a părților fără să fie nevoie de vreo formă specială .

!!! OBS !!! În dreptul civil roman exista principiul consensualismului.

• Acte juridice solemne = acele acte juridice pentru ale căror încheiere
valabilă, legea prevede o anumită formă : Forma Solemnă

• Acte juridice reale = acele acte juridice care iau naștere în mod valabil prin
remiterea materială a bunului ce formează obiectul actului juridic ( ex.
contractul de împrumut, contractul de depozit, contractul de gaj cu deposedare )

2. Dupa criteriul conținutului, distingem între :

• Acte juridice patrimoniale = au conținut economic

• Acte juridice nepatrimoniale = nu au conținut economic

3. În funcție de momentul în care își produc efectele, distingem între :

• Acte juridice între vii = își produc efectele în timpul vieții autorului lor

!!! OBS !!! Majoritatea actelor juridice sunt între vii.

• Acte juridice între mortis cauza ( cauza de moarte ) = își produc efectele la
momentul sau după momentul decesului autorului ( ex. testament )
 4. În funcție de rolul condiției părților în conținutul actelor juridice civile,
distingem între :

• Acte juridice subiective = conținutul este stabilit prin voința autorului

• Acte juridice condiție = acele acte juridice în care părțile își exprimă voința
numai în privința nașterii actului juridic, conținutul acestuia fiind predeterminat
de norme de la care părțile nu pot deloga ( ex. căsătoria)

• Contractul de adeziune = a cărui conținut este redactat de una dintre părți,

cealaltă parte manifestându-și voința în sensul încheierii sau neîncheierii lui
( art. 1175 CC )

5. În funcție de legătura lor cu modalitățile ( termeni, condiție, sarcină ),

distingem între :

• Actul juridic pur si simplu ( neafectat de modalități )

• Actul juridic afectat de modalități = cuprinde un termen, o condiție sau o

sarcină

6. Dupa raportul dintre ele, distingem între:

• Actul juridic principal = sunt cele care au existență de sine stătătoare și nu

depind de alt act juridic

• Actul juridic accesoriu = depind de actul juridic principal

7. După legătura cu cauza sau scopul, distingem între :

• Actul juridic cauzal = a cărui valabilitate presupune analiza cauzei sau a

scopului, ceea ce înseamnă ca dacă cauza sau scopul lipsește, este ilicit sau
imoral, actul juridic este afectat de nulitate

• Actul juridic abstract = a cărui valabilitate nu implică analiza cauzei ( ex.

titlurile de valoare )
 8. În funcție de modalitatea încheierii, distingem între:

• Acte juridice strict personale ( intuitu-persone)

• Acte juridice care pot fi încheiate prin reprezentant

9. După cum au sau nu o reglementare legal, distingem între:

• Acte juridice numite sau tipice

• Acte juridice nenumite sau atipice

Condiții, cerințe sau elemente ale actului juridic

Condiții = acele componente care trebuie sau pot să intre în structura actului
juridic civil.

Clasificarea condițiilor :

a. În funcție de astepctul la care se referă, distingem între :

• Condiții de fond ( intrinseci ) = privesc conținutul actului juridic =

capacitatea consimțământului, obiectul si cauza

• Condiții de formă ( extrinseci ) = se referă la exteriorizarea voinței = forma

advaliditatem ( pentru probațiunea actului juridic civil ), forma advactione si
forma cerută de opozabilitatea față de terți
 b. Dupa criteriul obligativității sau neobligativității, distingem între:

• Condiții esențiale = trebuiesc îndeplinite în mod obligatoriu, iar lipsa uneia

dintre ele atrage nevalabilitatea actului juridic civil

• Condiții neesențiale = cele care pot să lipsească fără să afecteze

valabilitatea actului juridic civil

c. După sancțiunea care intervine în cazul nerespectării lor, distingem

intre :

• Condiții de valabilitate = nerespectarea condițiilor aduce nulitatea

• Condiții de eficacitate = sancțiunea este ineficacitatea actului juridic

d. După vocația lor, distingem între :

• Condiții generale = se referă la toate actele juridice civile

• Condiții speciale = se referă la anumite acte juridice civile

Consimțământ = exteriorizarea hotărârii de a încheia un act juridic civil

I= este o conditie de fond, esentiala, de validitate si generala a
actului juridic civil.

Exteriorizarea voinței se poate face in mod expres sau tacit.

[] Manifestare expresă de voință = se exteriorizează prin modalități de natură

de a o face nemijlocit cunoscută

[] Manifestarea tacită de voința = este implicită, deoarece ea se deduce

Corelație dintre consimțământ și voința juridică : G-

• Principiul libertății actelor juridice civile ( = autonomiei de voință ) ( ex.

art. 1169 CC )

• Principiul voinței reale ( = priorității voinței interne asupra voinței

declarate )
 Principiile voinței juridice
Art. 1270 al. 1 : contractul valabil încheiat are *putere de lege*( obligatoriu)
între părțile contractante.

,, contractul este legea părților “

Principiul voinței reale

Dacă există identitate între voința internă a părților și voința exteriorizată ne

aflăm în situația unei singure voințe.

Însă în măsura în care diferă voința internă ( reală ) de voința declarată

:
( exteriorizată ) în dr român primează voința reală aplicându-se principiul
voinței reale.
Argumentul principal în susținerea acestui principiu emană din dispozițiile art.
1266 CC : voința concordandă a părților, iar nu dupa sensul literal al cuvintelor.

Există 2 EXCEPȚII de la voința reală, respectiv :

- simulația în raport de terți de bună-credință cărora nu le poate fi opus actul

juridic secret, precum și disp. art. 309 al. 5 Cod procedură civilă

-
- Cerințele valabilității conținutului : conform legii consimțământul trb să fie
serios, liber și exprimat în cunoștințele cauzei.

µ Rezultă niște condiții ce derivă din lege necesar a fi întrunite cumulativ pt

.

valabilitatea consimțământului :

1. Să fie exprimat în cunoștință de cauză (să provină de la o pers cu

discernământ)
- reprez aptitudinea psihică a unei pers fizice de a înțelege semnificația
>
faptelor sale și de a putea aprecia asupra efectelor juridice ce se produc urmare
manifestării de voință
- NU trb confundat discernământul, care este o stare de fapt cu capacitatea
care este o stare de drept

Capacitatea are ca izvor legea, respectiv ca regulă vârsta unei pers. ( minor,
major ) determină capacitatea acesteia, pe când orice pers cu capacitate de
exercițiu poate avea momente, intervale de timp în care din diverse motive
( emoții puternice, alcool sau substanțe ingerate, oboseală, etc. ) să își piardă
discernământul.
$ Lipsa discernământului la încheierea unui act juridic atrage sancțiunea nulității
.

relative a acelui act.

2. Consimțământul să fie exprimat cu intenția de a produce efecte juridice

NU este considerat cu intenția de a produce efecte juridice at când :

a. Manifestarea de voință a fost făcută în glumă ( iocandi causa )

ex. În sala de curs donația ceasului

b. S-a făcut sub condiție pură potestativă ( ,, mă oblig dacă vreau” )

c. Manifestarea de voință este prea vagă

d. Manifestarea de voință s-a făcut cu o rezervă mentală cunoscută de

destinatarul acesteia

În cazul în care consimțământul a fost exprimat fără intenția de a produce efecte

juridice, sancțiunea este NULITATEA ABSOLUTĂ .

e. consimțământul să fie liber, adică să nu fie alterat de niciun viciu de

consimțământ : eroarea, dolu, violența, leziunea

→ Viciile de consimțământ ←

EROAREA = conform discuțiilor legale, falsa reprezentare a realității la mom

încheierii actului.

De reținut că eroarea (viciu de consimțământ ) nu este provocată de cealaltă

parte (de co-contractant), ci ține exclusiv (subiectiv) de acea parte aflată în
eroare.

A in acest context doar eroarea

Eroarea poate fi esențială sau neesențială. *Și
esențială poate atrage nulitatea actului*.•

- În esență, eroarea este esențială at când cade asupra unui element, pe care
partea dacă l-ar fi cunoscut în mod real, și nu în mod eronat, nu ar fi contractat.
• Este esențială, dacă falsa reprezentare a realității vizează :
•

1. Natura sau obiectul actului juridic (error in negotium) : o parte crede ca

încheie un act juridic, cealaltă parte crede că încheie alt act juridic

2. Eroarea vizează identitatea fizică a obiectului contractului (error in corpore) :

o parte crede că contractează cu privire la un bun, cealaltă parte crede că
contractează cu privire la alt bun

3. Eroarea vizează calitățile substanțiale (esențiale) ale obiectul prestației, ori

altă împrejurare considerată esențială de către părți, în absența căreia nu ar fi
încheiat actul respectiv (error in substantiam)

Bag A nu se confunda error in substantia cu viciile bunului pt care legiutorul a

reglementat o alt fel de răspundere juridică. E-

4. Eroarea asupra identității unei pers. sau a unei calități a acesteia, în lipsa
căreia partea nu ar fi contractat
De regulă, vizează livrarea de servicii : angajarea unui medic, a unui avocat, etc.

5. Eroarea esențială atrage nulitatea relativă a actului

6. Eroarea neesențială vizează împrejurări neesențiale, puțin importante ale

actului care nu sunt determinante pt intenția de a contracta.
Prin urmare, er. neest. nu va atrage nulitatea actului, ci cel mult posibil o
diminuare sau majorare valorică a prestației dacă este cazul.

Eroarea de fapt = falsa reprezentare a unei stari sau situatii faptice la

incheierea actului

Eroarea de drept = falsa reprezentare la mom incheierii actului asupra unei

norme juridice determinante ( importante )