Izvoarele dreptului civi

Izvor de drept :formă de existenţă a normelor de drept ,care au o putere

obligatorie.
*Prin izvor de drept ,în sens juridic, se înţeleg formele de exprimare a normelor
juridice, inclusive a celor de drept civil.
*Normele de drept civil-sunt reguli de conduit pentru subiectele de drept în
raporturile care formează obiectul de reglementare al dreptului civil.

Izvoarele dreptului civil sunt:

1.Constituţia R.M. este adoptată de autoritatea legislativă supremă şi serveşte drept

bază pentru constituirea tuturor ramurilor de drept inclusive a celei civile. Ea are o
forţă juridică superioară căreia se subordonează celelalte acte normative.
2.Codul Civil – lege amplă, complexă , este considerat principalul izvor de drept
civil. El de asemenea nu are superioritate faţă de alte legi organice.
3.Izvoarele scrise ale dreptului civil sînt: -legi(izvorul principal al dreptului civil)
Legile sunt de 3 categorii:
- constituţionale
-organice
-ordinare
-acte normative subordinate legii: 1.Decretele preşedintelui RM – cuprind
dispoziţii cu caracter normativ.
2.Hotărîrile şi dispoziţiile guvernului – se emit pentru organizarea executării
legilor. (în care sunt reglementate modul de fondare ,de desfăşurare şi încetare a
activităţilor întreprinderilor în nume colectiv şi a societăţilor cu răspundere
limitată.)
4.Legi speciale
Legea cu privire la proprietate – se referă la proprietatea privată care aparţine
persoanei fizice cu drept de proprietate, folosinţă şi dispoziţie.
Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi –prevede formele juridice de
organizare a activităţii de întreprinzător , modul de fondare , de desfăşurare şi de
încetare a activităţii agenţilor economici.
5.Actele normative – izvoare ale dreptului civil, pot cuprinde norme care, din punct
de vedere al forţei lor obligatorii,pot fi clasificate în:
-Imperative – impun o anumită conduit participanţilor la raportul juridic, de la care
nu se pot abate.
-Dispozitive- aplicarea lor este lăsată la discreţia participanţilor la raportul juridic.

Actele normative pot fi clasificate în:

-Speciale-– reglementează o sferă mai restrînsă de relaţii sociale, sunt reprezentate
de Codul familiei.
-Generale – prezintă acţiuni care se aplică tuturor raporturilor juridice civile. Sunt
prezentate de Codul Civil şi reglementează o sferă largă de relaţii.
Actele normative internaţionale – izvoare ale dreptului civil
Tratatele internaţionale sunt izvoare ale dreptului.
Tratatele internaţionale – se aplică direct, fără adoptarea unei legi interne care să
corespundă dispoziţiilor tratatelor internaţionale.

6. Uzantele- Acestea sunt numite pentru prima dată izvor de drept civil în art. 4 din
Codul Civil.Uzanţa reprezintă o normă de conduită nescrisă ,emanînd direct de la
popor, este generală , permanentă şi recunoscută de autoritatea public drept
obligatorie. Uzanţa se formează prin aplicarea îndelungată în viaţa socială a unei
reguli de conduită, în virtutea unor deprinderi, cu convingerea că se respectă o
regulă obligatorie.Uzanţa sau obiceiul – pot fi aplicate numai dacă nu contravin
legii, ordinii publice şi bunurilor moravuri. Ca izvor de drept, cutuma are sub
aspect moral şi intelectual – o valoare superioară legii, prin aceea că e acceptată în
mod voluntar ,a fost găsită demnă de a fi acceptată.

7. Aplicarea legii civile în timp e determinată de două momente:

1)data cînd începe acţiunea normei juridice

2)durata producerii de efecte juridice 3)data cînd încetează acţiunea ei.
1)Legea civilă intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al R.M sau la
o altă dată prevăzută în lege. Regula intrării în vigoare la data publicării ei este
guvernată de două principii:
a)Principiul neretroactivităţii legii civile noi exprimă regula juridică după care
legea civilă se aplică numai situaţiilor ce se ivesc în practică de la data intrării în
vigoare a legii, nu şi situaţiilor realizate anterior

De la acest principiu există o excepţie: –- retroactivitatea legii civile noi. Potrivit

acestei exepţii legea civilă nouă se va aplica şi situaţiilor juridice anterioare intrării
ei în vigoare.
b)Principiul aplicării imediate a legii civile noi este consemnat în art.. 6 alin. 3 C.
civ., care prevede că: “de la data intrării în vigoare a legii civile noi, efectele legii
veci încetează …”.
Acest principiu face excepţie: – supraveţuirea legii civile vechi (ultraactivitatea).
Ultraactivitatea legii civile vechi înseamnă aplicarea acesteia unor situaţii
prevăzute în legea nouă, deşi ea a fost abrogată.

2)Durata producerii efectelor juridice reprezintă perioada de timp în care actul

juridic civil se află în vigoare, producînd efecte juridice obligatorii, cuprinse între
momentul intrării în vigoare şi cel al ieşirii din vigoare al actului juridic respectiv.

3)Ieșirea din vigoare a actului normativ- ieșirea din vigoare a actului normativ
semnifică încetarea acțiunii acestora precum și incapacitatea actului normativ de a
reglementa relațiile sociale și de a produce efecte juridice.
Legea privind actele legislative legea.nr 780 prevede următoarele căi de ieșire din
vigoare:
–Abrogarea – ieșirea din vigoare a unui act normativ învechit parțial sau total,prin
substituirea acestuia cu un alt act normativ corespunzător necesităților sociale.
(scoaterea din circuit cu substituirea cu act corespuzător).
După volum deosebim abrogare totală și parțială.
-abrogare totală–scos din circuit și substituit complet.
–abrogare parțială – scos din circuit doar o parte a actului normativ.
După formula sau expresia de abrogare deosebim:

-abrogarea expresă directă–cînd se arată în text ceea ce se abrogă.(actul în

capitol,în ansamblu).
-abrogarea expresă indirectă–cînd se arată la general că actele normative
necorespunzătoare cu noul act normativ se abrogă.
-abrogarea tacită(implicită) – denotă absența unei expresii de abrogare.

Ajungerea la termen – data expirării actului normativ,adică ajungerea la

limita normei ,este procedeul de eșire din vigoare a actelor normative
temporare.
–Caducitatea – este o cale de ieșire din vigoare a actelor normative care își pierd
obiectul de reglementare.
–Consumarea actului normativ- procedeu de eșire a actului normativ,care și-a atins
scopul.

Acțiunea legii civile în spațiu .Prin acţiunea normelor juridice în spaţiu înţelegem
determinarea limitelor teritoriale înăuntrul cărora se aplică regulile de conduită. În
acest sens trebuie să distingem două ipoteze:
a.) Aspectul intern. Se referă la principiul teritorialității .Astfel, actele normative
ale organelor supreme sau centrale ale statului produc efecte juridice pe întreg
teritoriul statului, iar actele organelor locale produc efecte numai în limitele unităţii
administrativ teritoriale în care ele funcţionează
b) Sub aspect internaţional problema acţiunii legii civile în spaţiu se rezolvă
potrivit cu principiul că legea civilă a unui stat se aplică asupra întregului său
teritoriu cu excluderea legii civile ale altor state.

Există două excepţii:

– Cazul în care legea unui stat nu se aplică pe teritoriul statului respectiv în
privinţa unor persoane străine şi bunurile acestora.
-Cazul cînd legea civilă a unui stat se aplică în anumite limite pe teritoriul unui alt
stat (extrateritorialitatea). Această excepţie există atunci cînd legea civilă a unui
stat îl urmăreşte pe cetăţeanul altui stat chiar şi atunci cînd el îşi are domiciliul sau
reşedinţa în străinătate, pe teritoriul altui stat.

Acțiunea legii civile asupra persoanelor:

Subiectele ale raportului juridic sînt omenii priviţi în mod individual – persoană
fizică, sau organizaţi în condiţiile legii – persoană juridică. Principiul care
guvernează această materie este acela potrivit căruia legea civilă se aplică
persoanelor fizice în mod egal indiferent de rasă, sex, naţionalitate. Este vorba de
egalitatea subiectelor raporturilor juridice civile în faţa legii.

Din punct de vedere al sferei subiectelor la care se aplică legea civilă se

împart. în trei categorii:
a.) Legea civilă cu vocaţie generală, adica acelea care se aplică atît persoanelor
fizice cît şi persoanelor juridice. Cele mai multe acte juridice civile au vocaţie
generală, principalul dintre ele fiind C. civ.
b.) Legea civilă cu vocaţia aplicării numai persoanelor fizice. De ex., Codul
familiei.
c.) Legea civil cu vocaţia aplicării numai persoanelor juridice. De ex., Legea cu
privire la societăţile pe acţiuni. Aşa cum am mai spus, legea, de regulă, se aplică
tuturor persoanelor fizice şi juridice.
Cu toate acestea există unele acte normative care se aplică unei categorii
determinate de persoane: este cazul normelor juridice civile care reglementează
tutela, curatela, materia succesorală etc.