CURSUL 1

IZVOARELE
DREPTULUI CIVIL
Structura cursului:
Izvoarele dreptului civil

Norma juridică:
definiție

clasificare

interpretare

Aplicarea legii civile:

în timp
în spațiu

asupra persoanei
Izvoarele dreptului civil
Clasificare:
 scrise (actul normativ)
 nescrise (obiceiul)
 oficiale (actele normative și jurisprudența)
 neoficiale (obiceiul și doctrina juridică)
 directe (actul normativ)
 indirecte (obiceiul)
 creatoare de drept (norma juridică și obiceiul)
 interpretative ale dreptului (jurisprudența și
doctrina)
Enumerare:

Legea
Uzanţele
Principiile generale ale dreptului
Legea
Legea este actul ce emană de la
organele de stat învestite cu prerogativa
legiferării.

Categorii:
 Legi constituţionale (fundamentale)
 Legi organice
 Legi ordinare
Categorii de acte normative ce constituie
izvoare ale dreptului civil
Constituţia
Legile
Ordonanţele Guvernului
Hotărârile Guvernului
Actele normative emise de autorităţile publice
centrale (ordine, instrucțiuni, regulamente, etc)
Actele normative emise de autoritățile publice
locale (hotărâri ale consiliului local, deciziile
primarilor, ordinele prefecților, etc.)
Tratatele şi convenţiile internaţionale,
reglementările instituţiilor UE.
Uzanţele
Obiceiul (cutuma)
– constituie o practică îndelungată,
înrădăcinată şi continuă, pe care cei care o
aplică o consideră obligatorie.
Uzurile profesionale
- reguli care reglementează raporturile
stabilite între membrii unei profesii sau
între membri şi clienţi, cu ocazia
exercitării profesiei.
Principiile generale ale dreptului

Reglementare:
- art. 1 alin. (1) Cod civil

Se aplică doar atunci când există situaţii

nereglementate de lege sau uzanţe ori nu
există dispoziţii legale asemănătoare.
Jurisprudența
 Nu constituie izvor al dreptului civil;

Jurisprudenţa:
Practica judiciară sau jurisprudenţa
este alcătuită din totalitatea soluţiilor
cuprinse în hotărârile judecătoreşti
pronunţate de către instanţele
judecătoreşti dintr-un stat în rezolvarea
diverselor litigii.
Doctrina
Nu constituie izvor al dreptului civil;

Reprezintă totalitatea lucrărilor scrise

de autori de specialitate care explică,
comentează și interpretează normele
de drept.
Norma juridică – izvor de drept civil

Def:
Norma juridică este regula generală şi
abstractă care reglementează conduita
subiectelor raporturilor juridice civile.
Clasificarea normelor juridice
1. Norme imperative și norme dispozitive
Normele imperative se clasifică în:
prohibitive
onerative
Normele dispozitive se clasifică în:
permisive
supletive
2. Norme juridice civile de ordine publică şi
de ordine privată

Este de ordine publică norma prin care

este ocrotit un interes general.
Este de ordine privată norma juridică
civilă ce ocroteşte un interes
individual.
3. Norme juridice civile generale şi speciale
Normele civile generale au cea mai largă
sferă de aplicabilitate pentru o întreagă
instituţie juridică sau ramură de drept ori
chiar pentru întregul sistem de drept.

Normele civile speciale reglementează

situaţii deosebite, derogatorii de la normele
generale.
 Interpretarea normelor de drept civil
Interpretarea normelor = operațiunea de stabilire,
lămurire și explicare a conținutului și sensului
normelor juridice de drept civil.
Este necesară:
- pentru stabilirea sferei de aplicare
- pentru clarificarea termenilor (care pot fi
ambigui, impreciși, neclari sau lacunari)
- pentru a asigura corecta aplicare a normei

Reprezintă o primă etapă a aplicării legii civile.

 Temă de studiu individual:
Clasificarea interpretării normelor juridice
Interpretarea - oficială
- jurisdicțională
Interpretarea - literală
- extensivă
- restrictivă
Interpretarea - gramaticală
- sistematică
- istorico-teleologică
- logică (argumente a fortiori, per a contrario)
- prin analogie
APLICAREA LEGII CIVILE
Legea civilă acționează concomitent
sub 3 aspecte:

a) pe o anumită perioadă;
b) pe un anumit teritoriu;
c) cu privire la anumite persoane.
 Aplicarea legii civile în timp
Art. 6 alin. (1) teza I C. civ. prevede că legea civilă se
aplică în intervalul de timp cât este în vigoare.
În caz de succesiune a legilor civile, se pot ivi o serie
de probleme privind aplicarea în timp, ce se rezolvă
având în vedere 2 principii:
- principiul neretroactivităţii legii civile noi;
- principiul aplicării imediate a legii civile noi, acesta
din urmă cunoscând însă excepţia ultraactivităţii
(supravieţuirii) legii vechi.
 Principiul neretroactivităţii legii civile
Prin principiul neretroactivităţii legii
civile se înţelege regula juridică potrivit
căreia o lege civilă se aplică numai situaţiilor
care se ivesc în practică după intrarea ei în
vigoare, iar nu şi situaţiilor anterioare.
Art. 15 alin. (2) din Constituţie:
- „legea dispune numai pentru viitor, cu
excepţia legii penale sau contravenţionale
mai favorabile”
Aplicarea imediată a legii civile noi şi
ultraactivitatea legii vechi
Prin principiul aplicării imediate a legii civile noi
se înţelege regula de drept conform căreia, imediat
după adoptare, legea civilă nouă se aplică tuturor
situaţiilor ivite după intrarea ei în vigoare,
excluzând aplicarea legii civile vechi.
Excepţie:
- ultraactivitatea (supravieţuirea) legii civile
vechi
- legea civilă veche se aplică la unele situaţii
determinate, deşi a intrat în vigoare o nouă lege
civilă.
Facta praeterita:

Faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau

produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi cât și
efectele juridice produse înainte de acest moment sunt
supuse legii în vigoare la data încheierii sau, după
caz, a săvârşirii ori producerii lor.
Actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz,
săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a
legii noi produc efectele juridice prevăzute de legea în
vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii
ori producerii lor.
Facta paendentia:

Situațiile juridice în curs de formare,

modificare sau stingere sunt supuse, de regulă
legii noi, dacă legiuitorul nu prevede altfel
(poate opta pentru supraviețuirea legii vechii).
Facta futura:

Dispoziţiile legii noi se aplică:

- tuturor actelor şi faptelor încheiate sau, după caz,
produse ori săvârşite după intrarea sa în vigoare
- situaţiilor juridice născute după intrarea sa în
vigoare.

Excepție:
Art. 6 alin. (6) Cod civil
Dispoziţiile legii noi sunt aplicabile şi efectelor
viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării
în vigoare a acesteia, derivate din:
starea şi capacitatea persoanelor
căsătorie
filiaţie
adopţie
obligaţia legală de întreţinere
raporturile de proprietate, inclusiv
regimul general al bunurilor,
raporturile de vecinătate, dacă aceste
situaţii juridice subzistă după intrarea în
vigoare a legii noi.
 Actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte
cauze de ineficacitate la data intrării în vigoare a legii
noi sunt supuse dispoziţiilor legii vechi, neputând fi
considerate valabile ori, după caz, eficace potrivit
dispoziţiilor legii noi.

Prescripţiile, decăderile şi uzucapiunile începute şi

neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în
întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit.
 Actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz,
săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a
legii noi produc efectele juridice prevăzute de legea
în vigoare la data încheierii sau, după caz, a
săvârşirii ori producerii lor.
 Temă de studiu individual:
Aplicarea în timp a Codului civil din 2009 în
materia:
- actului juridic
- prescripției extinctive
- decăderii
- dezmembrămintelor dreptului de proprietate
privată
- moștenirilor
 Aplicarea legii civile în spațiu

În funcție de autoritatea de la care emană legile pot

avea:
vocație generală (emise de autoritățile și instituțiile
publice centrale) cu aplicabilitate pe întreg teritoriul
tarii sau
vocație restrânsă cu aplicabilitate în raza de
competentă a autorității eminente (autoritățile și
instituțiile administrației publice locale)
 Aplicarea legii civile asupra persoanelor
Normele juridice de drept civil se aplică subiectelor
acestuia:
persoane fizice

persoane juridice

Normele juridice de drept civil nu se aplică uniform:

 Există norme care se aplică tuturor
subiectelor de drept
 Există norme care se aplică doar persoanelor

fizice
 Există norme care se aplică doar persoanelor

juridice