IZVOARELE DREPTULUI CIVIL

Art.1, alin. (1) Cod civil “sunt izvoare ale dreptului civil legea, uzanțele
și principiile generale ale dreptului”.

Alin. (2) “În cazurile neprevăzute de lege se aplică uzanțele, iar în lipsa
acestora, dispozițiile legale privitoare la situații asemănătoare, iar când nu
există asemenea dispoziții, principiile generale ale dreptului”.
Izvoare incerte de drept civil:

● morala
● doctrina
● jurisrudenţa
MORALA - ansamblul de reguli de convieţuire socială impuse şi respectate, în
afara autorităţii statelor, de către colectivităţile umane.
Deşi nu este calificat ca izvor de drept de sine stătător, sunt cazuri în care în
actele normative regăsim trimiteri la morală (ex. referirile la bunele moravuri).
 
II. DOCTRINA – ansamblul lucrărilor (tratate, cursuri, monografii, articole, studii
de specialitate) în domeniul juridic.

III. JURISPRUDENŢA (PRACTICA JUDICIARĂ) - totalitatea hotărârilor pronunţate

de instanţe în cauzele deduse judecăţii. Hotărârile sunt obligatorii doar în ceea ce
priveşte părţile între care s-a purtat judecata şi succesorii în drepturi ai acestora.
Judecătorii nu sunt obligaţi, ca în soluţionarea unei speţe să ţină cont de soluţiile
din practica judiciară.
 
 APLICAREA LEGII CIVILE

● Aplicarea legii civile în timp

● Aplicarea legii civile în spaţiu
● Aplicarea legii civile asupra persoanelor
APLICAREA LEGII CIVILE ÎN TIMP
 
Potrivit art. 6, alin. (1) din Codul civil “legea civilă este aplicabilă cât timp este
în vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă”.
Rezultă, aşadar că, cele două momente esenţiale la care ne raportăm pentru a
fixa existenţa unei legi sunt – intrarea în vigoare a acesteia şi ieşirea din
vigoare.
Intrarea în vigoare a legii are loc la trei zile de la data publicării în Monitorul
Oficial sau la o dată ulterioră prevăzută în textul său.
Ieşirea din vigoare a legii are loc prin abrogare, care la rândul ei poate fi
expresă sau tacită.
PRINCIPII CARE GUVERNEAZĂ APLICAREA LEGII CIVILE
ÎN TIMP
 
Principiul neretroactivităţii legii civile conform căruia legea nouă se va aplica
exclusiv acelor situaţii care se nasc după intrarea în vigoare a acesteia.

Constituţia României, Art. 15, alin. (2) -“legea dispune numai pentru viitor,
cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile”.
Art. 6, alin. (2) Cod civil - “actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz,
săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte
efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după
caz, a săvârşirii ori producerii lor.”
Efecte:
o faptelor care şi-au produs totalitatea efectelor cât timp era în vigoare vechea lege
(facta praeterita) li se va aplica legea veche;
o în cazul faptelor care nu şi-au produs toate efectele sub imperiul vechii legi (facta
pendentia), legiuitorul are la dispoziţie următoarele soluţii:
• ultraactivitatea, adică aplicarea vechii legi;
• aplicarea legii noi;
• aplicarea legii vechi pentru unele efecte şi a legii noi, pentru altele.
o în situaţia faptelor care nu şi-au produs niciun efect sub imperiul vechii legi (facta futura),
urmând ca acestea să se producă ulterior intrării în vigoare a noii legi, legiuitorul poate de
asemenea să opteze între:
• ultraactivitatea vechii legi;
• aplicarea noii legi.
Prin excepție “dispozițiile legii noi sunt de asemenea aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor
juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea și capacitatea persoanelor,
din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere, din raporturile de proprietate,
inclusive regimul general al bunurilor, și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice
subzistă după intrarea în vigoare a legii noi.” – Art. 6, alin. (6) Cod civil.
Principiul aplicării imediate a legii noi - art. 6, alin. (5) din Codul Civil -“dispoziţiile
legii noi se aplică tuturor actelor şi faptelor încheiate sau, după caz, produse ori
săvârşite după intrarea sa în vigoare, precum şi situaţiilor juridice născute după
intrarea sa în vigoare”.

Ultraactivitatea legii vechi -acele ipoteze în care, anumite situaţii

determinate vor cădea sub incidenţa vechii legi, în ciuda faptului că a intrat în
vigoare o lege nouă.
Art. 6, alin. (4) din Codul civil - “prescripţiile, decăderile şi uzucapiunile
începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime
supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit.”
O altă regulă importantă – tempus regit actum –, potrivit căreia actele/faptele
juridice vor intra sub imperiul legii în vigoare la momentul la care au fost
încheiate, o regăsim exprimată în art. 6 alin. (3) C. civ., astfel că actele juridice
nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacita¬te la data intrării în
vigoare a legii noi sunt supuse dispoziţiilor legii vechi, neputând fi considerate
valabile ori, după caz, eficace potrivit dispoziţiilor legii noi.
 APLICAREA LEGII CIVILE ÎN SPAŢIU

Principiul teritorialităţii legii civile

 
Acest principiu cunoaşte două aspecte, respectiv:
●actele normative adoptate de autorităţile şi instituţiile publice centrale
urmează a se aplica pe întreg teritoriul ţării, cu excepţia cazului în care se
prevede altfel [art. 7, alin. (1) C.civ.].
●actele normative adoptate, în condiţiile legii, de autorităţile şi instituţiile
administraţiei publice locale se aplică numai în raza lor de competenţă teritorială
[art. 7, alin. (2) C.civ.].

 
 
Conflict de legi - existenţa unor elemente de extraneitate a raportului juridic
încheiat (de exemplu, încheierea pe teritoriul ţării noastre a unui contract între doi
sau mai mulţi profesionişti provenind din alte state).
Într-o astfel de situaţie se vor aplica normele de drept internaţional privat. Potrivit
lex voluntatis, părţile sunt libere să determine legea care se aplică respectivului
raport juridic încheiat între ele.
Dacă părţile refuză sau nu pot stabili legea aplicabilă, conform lex fori, se vor
aplica normele de drept internaţional privat specifice statului în cauză.

Principiul extrateritorialităţii legii române

Potrivit acestui principiu, legea română se aplică acelor raporturi cu elemente de
extraneitate în care părţile au convenit astfel, conform mai sus enunţatei lex
voluntatis, ori pentru că s-a stabilit astfel în baza lex fori.
 APLICAREA LEGII CIVILE CU PRIVIRE LA PERSOANE

Legea civilă română se aplică persoanelor fizice şi juridice – subiecte ale

raporturilor juridice civile -, caracterizate prin poziţia lor de egalitate juridică în
cadrul acestor raporturi la care iau parte.

Codul civil prevede în alin. (1) al art. 3 faptul că dispoziţiile sale se aplică şi
raporturilor dintre profesionişti, precum şi raporturilor dintre aceştia şi orice alte
subiecte de drept civil.
INTERPRETAREA LEGII CIVILE

MODALITĂŢI DE INTERPRETARE
I. Interpretarea oficială sau autentică este acea interpretare pe care o realizează
organul care a emis actul normativ în discuţie. Potrivit dispoziţiilor art. 9, alin. (1)
din Codul civil “cel care a adoptat norma civilă este competent să facă şi
interpretarea ei oficială”.

II. Interpretarea neoficială este interpretarea legii pe care o regăsim în doctrină şi

care, în mod firesc, nu are caracter obligatoriu.

III. Interpretarea literală (declarativă) este vizeată ipoteza aplicării normei legale
la situaţiile din practică pe care le-a avut în vedere legiuitorul, fără a restrânge
sau a lărgi sfera sa de aplicare.
IV. Interpretarea extensivă are în vedere situaţia în care aplicarea normei juridice
trebuie extinsă şi la alte cazuri pe care legiuitorul nu le-a avut în vedere la
edictarea normei supusă interpretării. Codul civil interzice interpretarea extensivă
în cazul normelor care:
derogă de la o dispoziţie generală
restrâng exerciţiul unor drepturi civile
prevăd sancţiuni civile
Aplicarea acestor norme se va limita exclusiv la situaţiile expres indicate de
legiuitor.

V. Interpretarea restrictivă este acel tip de interpretare care restrânge aplicarea

normei juridice la anumite situaţii determinate, dat fiind faptul că termenii folosiţi
de legiuitor au o sferă mai amplă.

 
METODE DE INTERPRETARE A NORMEI JURIDICE
 
I. Metoda gramaticală presupune interpretarea normei juridice în acord cu
regulile gramaticale.
II. Metoda sistematică are în vedere interpretarea unei norme juridice prin
raportare la normele conţinute de acelaşi act normativ sau de alte acte normative.

III. Metoda logică este acea metodă în baza căreia interpetarea normei juridice se
face în baza unor raţionamente sau argumente.
- argumentul per a contrario
  -argumentul a majori ad minus
- argumentul a fortiori
- argumentul a pari sau de analogie
- argumentul reductio ad absurdum sau al reducerii la absurd
Metoda istorică ţine seama de contextul socio-istoric (occasio legis) în care a luat
fiinţa norma.

Metoda teleologică sau a scopului social - stabilirea scopului pe care legiuitorul l-a
avut în vedere la momentul creării normei juridice.

Metoda analogiei este aplicabilă în ipoteza existenţei unor situaţii care nu îşi
găsesc o reglementare legală expresă, caz în care, prin analogie, se va extinde
aplicarea unor norme juridice care reglementează aspecte asemănătoare.

 
 RAPORTUL JURIDIC CIVIL
Definiție
Caractere juridice
- social
- dublu voliţional
- de egalitate juridică a părţilor
Structura
- părţile (subiecţii) - persoanele fizice sau juridice care încheie un
raport juridic.
- conţinutul - totalitatea drepturilor subiective civile care le revin
părţilor şi a obligaţiilor pe care şi le asumă în cadrul raportului juridic civil.
- obiectul - acţiunea sau inacţiunea pe care o parte o poate pretinde
de la celălalt subiect de drept cu care se leagă în cadrul unui raport juridic
obligaţional, şi căreia, aceasta din urmă este datoare a i se conforma.
PĂRŢILE RAPORTULUI JURIDIC

- creditor (subiect activ)

- debitor (subiect pasiv)

PLURALITATE DE SUBIECTE
- activă – mai multi creditori
- pasivă – mai multi debitori
- mixtă – mai multi creditori + mai multi debitori
Capacitatea civilă de folosinţă
Definiție
Reprezintă aptitudinea generală şi abstractă a persoanelor fizice sau
juridice de a avea drepturi subiective civile şi de a-şi asuma obligaţii în cadrul
raporturilor juridice civile.
 
Dobândire
În cazul persoanelor fizice, capacitatea de folosinţă se dobândeşte de la
momentul naşterii persoanei.
Capacitate anticipată de folosinţă se dobândește de la momentul
concepției, dacă persoana dacă se naşte vie şi dacă este vorba despre drepturile
sale, potrivit adagiului infans conceptus pro nato habetur quoties de commodis
eius agitur.
Art. 412, alin. (1) Cod civil - “intervalul de timp cuprins între a trei suta și a o suta
optzecea zi dinaintea nașterii copilului este timpul legal al concepției. El se
calculează zi cu zi”.

Încetare

În cazul persoanelor fizice – de la moartea acestora.

În timpul vieții poate fi doar restrânsă.
 Capacitatea civilă de exerciţiu
Definiţie
Reprezintă aptitudinea persoanei fizice sau juridice de a-şi asuma drepturi şi
a-şi exercita obligaţiile în cadrul raportului juridic civil, prin încheierea de acte
juridice.
Lipsa capacităţii de exerciţiu
- în cazul minorilor cu vârsta de până la 14 ani şi celor
care beneficiază de tutelă speciala – Art. art. 43, alin. (1), lit. b) Codul civil astfel cum
a fost modificat și completat prin Legea nr. 140/2022 privind unele măsuri de
ocrotire pentru persoanele cu dizabilități intelectuale și psihosociale și modificarea
unor acte normative.
 ● “majorul care nu se poate îngriji singur de interesele sale din cauza unei
deteriorări a facultăților mintale, temporare sau permanente, parțiale sau totale,
stabilite în urma evaluării medicale și psihosociale, și care are nevoie de sprijin în
formarea sau exprimarea voinței sale poate beneficia de consiliere judiciară sau
tutelă specială, dacă luarea acestei măsuri este necesară pentru exercitarea
capacității sale civile, în condiții de egalitate cu celelalte persoane.” - Art. 164, alin.
(1) Cod civil astfel cum a fost modificat prin art. 7, pct. 22 din Legea nr. 140/2022.
● o persoană poate beneficia de tutela specială în măsura în care:
▪ deterioarea facultăților sale mintale este totală și, după caz,
permanentă;
▪ este necesar să fie reprezentată în mod continuu în exercitarea drepturilor
și libertăților sale. - Art. 164, alin. (4) Cod civil modificat prin Legea nr. 140/2022.
● tutela specială se instituie doar dacă “nu poate fi asigurată o protecție
adecvată a persoanei ocrtotite prin instituirea asistenței pentru încheierea actelor
juridice sau a consilierii judiciare” . - Art. 164, alin. (5) Cod civil completat prin Legea
nr. 140/2022.
● tutela specială poate fi instituită și în privința minorilor cu capacitate de exercițiu
restrânsă - Art. 164, alin. (6) Cod civil modificat și completat prin Legea nr.
140/2022.

o actele juridice ce pot fi încheiate de către persoanele lipsite de capacitate de

exercițiu:
• actele de conservare;
• actele de dispoziție de mică valoare, cu caracter curent și care se execută la
momentul încheierii lor - A se vedea art. 43 alin. (3) C. civ.
• în cazul celorlalte acte juridice, acestea se vor încheia de către reprezentanții
legali, în numele celor lipsiți de capacitate de exercițiu;
• actele pe care persoana lipsită de capacitate de exercițiu le poate încheia
singură, pot fi totodată încheiate și de reprezentantul său legal, cu excepția cazului
în care legea ar dispune altfel sau natura actului nu ar permite acet lucru
o Poate înceta prin:
• împlinirea vârstei de 14 ani;
• moarte;
• încetarea, înlocuirea, ridicarea măsurii tutelei speciale.
 Capacitatea restrânsă de exerciţiu

o o regăsim în cazul minorilor care au împlinit vârsta de 14 ani și a

majorilor care beneficiază de consiliere judiciară ; - Art. 41, alin. (11) Cod civil
introdus prin Legea nr. 140/2022.
o actele juridice ce pot fi încheiate personal de către persoanele cu capacitate
de exercițiu restrânsă:
• actele de conservare;
• actele de dispoziție de mică valoare, cu caracter curent și care se execută la
momentul încheierii lor;
• actele de administrare ce nu le prejudiciază;
• acte de acceptare a unei moșteniri sau de acceptare a unor liberalități fără
sarcini. - A se vedea art. 41, alin. (3) Cod civil.
  restul actelor se încheie de către persoana cu capacitate de exercițiu
restrânsă personal, “cu încuviinţarea părinţilor sau, după caz, a tutorelui, iar în
cazurile prevăzute de lege, şi cu avizul consiliului de familie, dacă există, şi
autorizarea instanţei de tutelă. Încuviinţarea, avizul sau autorizarea poate fi dată,
cel mai târziu, în momentul încheierii actului” ; - Art. 41, alin. (2) Cod civil.

 minorului îi este permis să încheie și acte juridice privind munca,

îndeletnicirile artistice sau sportive sau referitoare la profesia sa, cu încuviințarea
părinților sau a tutorelui și cu respectarea dispozițiilor legii speciale, dacă este
cazul[ ]. - A se vedea art. 42 alin. (1) C. civ.
• în aceste situații, „minorul exercită singur drepturile și execută tot astfel obligațiile
izvorâte din aceste acte și poate dispune singur de veniturile dobândite”. - Art. 42
alin. (2) C. civ.
● aceste dispoziții legale se vor aplica și persoanei majore ce beneficiază de
consiliere judiciară, cu condiția ca instanța de tutelă să nu fi dispus altfel. - A se
vedea art. 42, alin. (3) Cod civil.
 o se poate pierde prin:
• ajungerea la vârsta majoratului (18 ani);
• căsătorie, înainte de împlinirea vârstei de 18 ani, respectiv la 16 ani, cu
îndeplinirea conndițiilor legale;
• instituirea tutelei speciale;
• expirarea duratei măsurii consilierii judiciare sau ridicarea ei;
• moarte.
CAPACITATEA DEPLINĂ DE EXERCIȚIU

● persoanele care au împlinit vârsta de 18 ani

● persoanele care au încheiat o căsătorie valabilă anterior împlinirii vârstei
majoratului (16 ani)

Actele juridice se încheie în nume propriu.

Se pierde prin:
• punerea sub tutela specială sau consilierea
judiciară;
• deces;
• anularea, înainte de împlinirea vârstei de 18 ani, a
căsătoriei încheiate de minorul de rea-
credință.
 CONŢINUTUL RAPORTULUI JURIDIC CIVIL
  A. Dreptul subiectiv civil - aptitudinea subiectului activ al unui raport juridic
de a avea o anume conduită şi de a putea pretinde totodată o conduită determinată
din partea subiectului pasiv, care poate fi impusă prin forţa de constrângere a
statului.
CLASIFICARE
1. După criteriul obligaţiilor corelative:
a. Drepturi absolute – le corespunde obligația de a nu face
- sunt opozabile erga omnes (tuturor)
- doar subiectul activ este determinat
- se clasifică în – drepturi personale nepatrimoniale
- drepturi reale – dr. de proprietate, uz, uzufruct,
abitatie, servitute, superficie
b. Drepturi relative – le corespunde obligația - de a da
- de a face
- de a nu face

2. După criteriul conținutului

a. Drepturi patrimoniale - care pot fi evaluate în bani
- drepturi reale
- drepturi de creanță
b. Drepturi nepatrimoniale – nu pot fi evaluate în bani
- sunt drepturi absolute

3. După criteriul legăturii dintre ele

a. Drepturi principale – existența lor nu depinde de aceea a altui drept
b. Drepturi accesorii – sunt dependente de alt drept
4. După criteriul afectării de modalități
a. Drepturi pure și simple
b. Drepturi condiționale (afectate de – termen
- condiție
- sarcină)

B. Obligaţia civilă corelativă – îndatorirea subiectului pasiv al unui raport juridic civil
de a da, a face sau a nu face ceva în raport cu subiectul activ, în caz de nevoie
putând fi silit prin forţa de constrângere a statului.
CLASIFICARE

1.După criteriul obiectului

-Obligaţii de a da – a constitui sau a transmite un drept
Obligaţii de a face - a executa o lucrare, a presta un serviciu ori de a preda
un bun
Obligaţii de a nu face – obligația subiectului pasiv de a nu face ceva
ce ar fi putut face dacă nu intra în raportul juridic în cauză

- Obligaţii de rezultat sau determinate -debitorul îşi asumă obţinerea unui

anumit rezultat determinat
Obligaţii de mijloace (de prudenţă sau diligenţă) - subiectul pasiv se obligă să
depună toate eforturile, diligenţele, cunoştinţele sale în vederea realizării
îndatoririi asumate
2. După criteriul sancțiunii
Obligaţii perfecte -în caz de neexecutare pot fi aduse la îndeplinire prin
intermediul forţei de coerciţie a statului
Obligaţii imperfecte (naturale) nu pot fi îndeplinite pe cale de executare
silită