● PRINCIPIILE DREPTULUI CIVIL

● COMPARAȚIE ÎNTRE DREPTUL CIVIL ȘI

ALTE RAMURI DE DREPT

● NORMA JURIDICĂ CIVILĂ

 PRINCIPIILE DREPTULUI CIVIL

Art.1, alin. (1) Cod civil “sunt izvoare ale dreptului civil legea, uzanțele și principiile
generale ale dreptului”.
Alin. (2) “În cazurile neprevăzute de lege se aplică uzanțele, iar în lipsa acestora,
dispozițiile legale privitoare la situații asemănătoare, iar când nu există asemenea dispoziții,
principiile generale ale dreptului”.

Principii generale ale dreptului civil:

●PRINCIPIUL PROPRIETĂȚII
●PRINCIPIUL EGALITĂȚII ÎN FAȚA LEGII
●PRINCIPIUL EXERCITĂȚII DREPTURILOR ȘI EXECUTĂRII OBLIGAȚIILOR CIVILE CU
BUNĂ-CREDINȚĂ, CONFORM ORDINII PUBLICE ȘI BUNELOR MORAVURI
●PRINCIPIUL GARANTĂRII ȘI OCROTIRII DREPTURILOR SUBIECTIVE CIVILE
●PRINCIPIUL APLICĂRII PRIORITARE A TRATATELOR INTERNAȚIONALE PRIVIND
DREPTURILE OMULUI

●PRINCIPIUL APLICĂRII PRIORITARE A DREPTULUI UNIUNII EUROPENE

PRINCIPIUL PROPRIETĂȚII
- dreptul de proprietate este reglementat, ocrotit și garantat de
CONSTITUȚIE, COD CIVIL și alte acte normative
- proprietatea privată este garantată indiferent de titularul ei
- nimeni nu poate fi expropriat decât pentru cauză de utilitate publică,
stabilită în condițiile legii și primind o dreptă și prealabilă despăgubire
- sunt interzise naționalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în
proprietarea publică a unor bunuri pe baza apartenenței sociale, etnice, politice,
etc.
PRINCIPIUL EGALITĂȚII ÎN FAȚA LEGII
- Reglementat de Constituție și de Codul Civil
Art. 30 din Codul Civil “rasa, culoarea, naționalitatea, originea etnică, limba,
religia, vârsta, sexul sau orientarea sexuală, opinia, convingerile personale,
apartenența politică, sindicală, la o categorie socială ori la o categorie
defavorizată, averea, originea socială, gradul de cultură, precum și orice altă
situație similară nu au nicio influență asupra capacității civile”.

PRINCIPIUL EXERCITĂRII DREPTURILOR ȘI OBLIGAȚIILOR CIVILE ÎN LIMITELE

ȘI ÎN SCOPUL STABILIT DE LEGE, CU RESPECTAREA ORDINII PUBLICE ȘI A
BUNELOR MORAVURI
- este interzis abuzul de drept, respectiv exercitarea drepturilor și a
obligațiilor într-un mod vătămător pentru ceilalți participanți la circuitul civil,
cu depășirea limitelor permise de lege și într-un scop contrar celui recunoscut
de lege
- exercitarea drepturilor și a obligațiilor civile cu bună-credință,
- respectarea normelor de ordine publică (norme imperative de la care părțile
raporturilor juridice nu pot deroga, pentru că prin ele se consacră și ocrotesc
interese publice)
- respectarea bunelor moravuri (norme de conduită morală considerate de o
anumită societate ca fiind de o utilitate deosebită pentru menținerea
echilibrului social)
Art. 14 Cod civil “(1) Orice persoană fizică sau persoană juridică trebuie
să își exercite drepturile și să își execute obligațiile civile cu bună-credință, în
acord cu ordinea publică și bunele moravuri. (2) Buna-credință se prezumă
până la proba contrară”.
Art. 15 “Niciun drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau
păgubi pe altul ori într-un mod excesiv și nerezonabil, contrar bunei credințe”.
PRINCIPIUL OCROTIRII (GARANTĂRII) DREPTURILOR SUBIECTIVE ȘI A
LIBERTĂȚILOR LOR CIVILE
- consacrat de Constituție (art. 1, 18, 21, 25, 26-30, 44, 46) și de Codul Civil
- art 26 Cod Civil “Drepturile și libertățile civile ale persoanelor fizice sunt
ocrotite și garantate de lege”

PRINCIPIUL APLICĂRII PRIORITARE A TRATATELOR INTERNAȚIONALE PRIVIND

DREPTURILE OMULUI
Art. 20 din Constituția României “dacă există neconcordanțe între pactele și
tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este
parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția
cazului în care Constituția sau reglementările interne conțin dispoziții mai
favorabile”.
PRINCIPIUL APLICĂRII PRIORITARE A DREPTULUI UNIUNII EUROPENE
Art. 5 Cod Civil “în materiile reglementate de prezentul cod, normele
dreptului Uniunii Europene, se aplică în mod prioritar, indiferent de statutul sau
calitatea părților”.

Sub aspectul materiilor de reglementare, dreptul Uniunii Europene se

extinde asupra celei mai mari părți a spectrului activităților economice și sociale,
iar sub aspect teritorial se extinde și se aplică doar teritoriului Uniunii Europene.
ASPECTE COMPARATIVE ÎNTRE DREPTUL CIVIL ȘI ALTE
RAMURI DE DREPT

Criterii utilizate:
- obiectul de reglementare al normelor care aparțin unei anumite ramuri de
drept
- metoda de reglementare de către acea ramură de drept a raporturilor care
fac obiectul reglementării sale
- calitatea subiectelor raporturilor juridice
- tipul normelor juridice pe care le conține o anumită ramură de drept
- caracterul sancțiunii care trebui să se aplice atunci când un anumit tip de
normă juridică este încălcat
DREPT CIVIL VS. DREPT ADMINISTRATIV
DREPT CIVIL DREPT ADMINISTRATIV
ramură a dreptului privat ramură a dreptului public
reglementează raporturile juridice patrimoniale reglementează raporturile juridice care se nasc,
şi nepatrimoniale care se stabilesc între modifică ori se sting, în activitatea de organizare,
persoane fizice şi juridice. asigurare şi executare în concret a legilor între
autorităţi şi persoane fizice şi/sau juridice de
drept privat ori numai între autorităţi şi/sau
autorităţi şi instituţii publice.

părţile raporturilor juridice civile se află pe raporturile ce se stabilesc între subiecţii de

poziţie de egalitate juridică drept administrativ sunt de subordonare
subiecţii raporturilor juridice civile nu trebuie să subiecţii raporturilor de drept administrativ au o
aibă o calitate anume calitate specială, unul dintre subiecţi fiind organ
al administraţiei publice
predomină raporturile patrimoniale predomină raporturile nepatrimoniale
sunt majoritare normele dispozitive sunt majoritare normele imperative
DREPT CIVIL VS. DREPT CONSTITUȚIONAL
DREPT CIVIL DREPT CONSTITUȚIONAL
ramură a dreptului privat ramură a dreptului public
reglementează raporturile juridice obiectul reglementărilor dreptului
patrimoniale şi nepatrimoniale care se constituţional îl constituie statul şi
stabilesc între persoane fizice şi juridice componenetele sale, modul de
organizare şi funcţionare a puterilor în
stat, cetăţenia, sistemul electoral etc.

raporturile care se stabilesc între subiecţii raporturile care se stabilesc între subiecţii
raporturilor de drept civil (persoane fizice raporturilor de drept constituţional sunt
şi juridice) sunt raporturi de egalitate raporturi de subordonare a cetăţenilor
juridică faţă de autorităţi
subiecţii raporturilor juridice civile nu subiecţii raporturilor de drept
trebuie să aibă o calitate anume constituţional au o calitate specială (ex.
de cetăţean).

predomină raporturile patrimoniale predomină raporturile nepatrimoniale

sunt majoritare normele dispozitive sunt majoritare normele imperative
NORMA JURIDICĂ

Definiţie
Norma juridică constituie o regulă de conduită instituită de autoritatea
competentă şi care poate fi impusă, în caz de nevoie, prin forţa de coerciţie a
statului.

Structură
În structura normei juridice identificăm trei elemente, respectiv:
ipoteză
dispoziţie
sancţiune
Ipoteza normei juridice este elementul care identifică subiecţii de drept –
destinatari ai respectivei norme - precum şi condiţiile în care aceasta (norma) se
aplică.

Dispoziţia conţine acţiunile sau inacţiunile la care destinatarii lor trebuie să se

conformeze.

Sancţiunea indică urmările pe care le atrag nerespectarea dispoziţiei norme

juridice.
Clasificarea normelor juridice
I. Norme juridice imperative și dispozitive
Normele juridice imperative sunt obligatorii pentru părţi, care impun,
respectiv interzic o anumită conduită determinată.
Se clasifică în: - norme onerative
- norme prohibitive
Norme juridice onerative - obligă subiecţii de drept la o anume conduită, aşadar
impun.
Exemplu: Viitorii soţi sunt obligaţi să se prezinte împreună la sediul
primăriei, pentru a-şi da consimţământul la căsătorie în mod public, în
prezenţa a 2 martori, în faţa ofiţerului de stare civilă. [art. 287, alin. (1) Cod
civil].

Norme juridice prohibitive - interzic în mod expres o conduită determinată, o

acţiune.
Exemplu: Nimeni nu poate renunţa, în tot sau în parte, la capacitatea de
folosinţă sau la capacitatea de exerciţiu [art. 29, alin. (2) Cod civil] sau Este
interzisă orice practică eugenică prin care se tinde la organizarea selecţiei
persoanelor [ art. 62, alin. (2) din Codul civil].
Norme dispozitive (norme declarative sau supletive) - lasă subiecţilor de drept
liberatea de a-şi alege conduita pe care să o urmeze în cadrul unul raport juridic
determinat, intervenind doar atunci când părţile nu optează pentru o anume
conduită.
Se clasifică în:
- norme permisive
- norme supletive

Norme permisive - permit părţilor să-şi aleagă conduita, limitându-se doar

la a le indica mai multe variante posibil de urmat.
Exemplu: Viitorii soţi pot conveni să îşi păstreze numele dinaintea
căsătoriei, să ia numele oricăruia dintre ei sau numele lor reunite. De
asemenea, un soţ poate să îşi păstreze numele de dinaintea căsătoriei, iar
celălalt să poarte numele lor reunite (art.282 Cod civil).
Norme supletive - oferă părţilor libertatea de a-şi alege singure conduita,
prevederile sale urmând a se aplica doar în măsura în care aceastea nu au făcut-o,
respectiv nu şi-au ales o conduită.
Exemplu: În lipsa unei stipulaţii contrare, cumpărătorul trebuie să plătească
preţul la locul în care bunul se afla în momentul încheierii contractului şi
de îndată ce proprietatea este transmisă. Dacă la data încheierii
contractului bunurile se află în tranzit, în lipsa unei stipulaţii contrare, plata
preţului se face la locul care rezultă din uzanţe sau, în lipsa acestora, la locul
destinaţiei. [Art.1720, alin. (1) şi (2) C.civ.].

II. Norme juridice de ordine publică şi norme juridice de ordine privată

Normele juridice de ordine publică - norme prin edicatarea cărora se urmăreşte

protejarea unui interes general, public.
Exemplu: Nimeni nu poate aduce atingere speciei umane. Este interzisă
orice practică eugenică prin care se tinde la organizarea selecţiei persoanelor.
[Art.62, alin.(1) şi (2) C.civ.].
Normele juridice de ordine privată – au ca scop protejarea unor interese
particulare.

Exemplu: Tutorele are îndatorirea de a îngriji de minor. El este obligat să

asigure îngrijirea minorului, sănătatea şi dezvoltarea lui fizică şi mentală,
educarea, învăţătura şi pregătirea profesională a acestuia, potrivit cu
aptitudinile lui. [Art.134, alin.(1) şi (2) C.civ.].

Importanţa clasificării: În timp ce încălcarea unei norme juridice de ordine

publică poate fi invocată de orice persoană interesată, invocarea încălcării unei
norme juridice de ordine privată poate fi făcută doar de către persoana ale cărei
interese au fost încălcate.
III.Norme generale şi norme speciale
Distincţia între cele două categorii de norme se face în funcţie de obiectul de
reglementare şi se poate face exclusiv între normele aparţinând aceluiaşi
domeniu.
Normele generale - reglementează un domeniu determinat.

Exemplu: Contractul de locaţiune este reglementat cu caracter general în

cuprinsul art. 1777 – 1850 din Codul civil. Aşadar, aceste dispoziţiile
legale constituie normele generale în materie.

Normele speciale sunt norme juridice care reglementează o parte, o secţiune din
ansamblul domeniului reglementat de normele generale.
Exemplu: Locaţiunea bunurilor agricole este reglementată de art. 1836 –
1850 din Codul civil (Reguli particulare în materia arendării), acestea fiind
normele speciale în materie.
Normele speciale se aplică cu prioritate în raport cu normele generale (specialia
generalibus derogant).
Abrogarea normelor speciale se va face tot printr-o normă specială.
Normele speciale se vor completa cu normele generale, în caz de lacună, nu cu
cele speciale.