Notiuni introductive

de drept
Acceptiunile dreptului:
• Dreptul obiectiv = totalitatea normelor juridice adoptate de
organele statului care reglementează raporturile juridice dintre
membrii unei comunităţi (statale), a căror respectare obligatorie
este garantată la nevoie prin for­ţa de constrângere statală;

• Dreptul subiectiv = posibilitatea, prerogativa, facultatea unei

persoane, denumită subiect de drept, de a avea o anumită
conduită, conform normelor dreptului obiectiv;
• existenţa, dezvoltarea statului şi dreptului, instituţiile politice şi
juridice, formele lor concret istorice, corelaţia cu celelalte
componente ale sistemului social.

• ,,Știinţa dreptului”
Definitia dreptului

• Dreptul este un ansamblu de reguli obligatorii, edictate de stat

şi garantate de acesta, cu scopul organizării şi disciplinării
conduitei subiectelor de drept în cadrul relaţiilor sociale la
care aceştia participă, reguli care se îndeplinesc de bunăvoie,
iar dacă sunt încălcate, prin aplicarea constrângerii statale.
Diviziunile dreptului
- dreptul internaţional;
- dreptul intern;

- dreptul public;
- dreptul privat.
Dreptul international
- element de extraneitate, o împrejurare de fapt datorită căreia
un raport juridic are legătură cu două sau mai multe sisteme de
drept;
- se divide, la rândul său, în:

Dreptul internaţional public:

- creat, în principal, de către state, dar şi de către celelalte
subiecte de drept internaţional, având ca scop reglementarea
relaţiilor internaţionale ce se stabilesc între ele, spre exemplu,
tratate, pacte, convenții;

Dreptul internaţional privat:

- reglementează raporturi între persoane fizice şi/sau juridice
având ca obiect determinarea dreptului aplicabil (legii
aplicabile) în cazurile de conflicte de competenţă între două
sau mai multe ordini juridice naţionale, în vederea soluţionării
unui litigiu între astfel de persoane.
Dreptul intern

- cuprinde ansamblul de norme juridice care reglementează

raporturile juridice ce iau naştere, se modifică / se desfăşoară sau se
sting în fiecare stat, în cadrul sistemului său juridic naţional.
Dreptul public
- totalitatea normelor juridice care reglementează, pe de o
parte, raporturile dintre stat şi cetăţenii săi (dreptul public
intern) şi, pe de altă parte, raporturile dintre state în cadrul
societăţii internaţionale (dreptul internaţional public);

Subiecte:
- statul, care reprezintă colectivitatea şi îi apără şi interesele,
de altfel, prin intermediul autorităţilor publice (prin
intermediul organelor sale),
- persoana fizică sau juridică.

• raport de subordonare, de autoritate

Exemple:
Dreptul constitutional Dreptul fiscal Dreptul penal
Dreptul privat
- totalitatea normelor juridice care reglementează raporturile
juridice aplicabile particularilor (subiecte de drept, persoane
fizice sau persoane juridice), aflate pe poziţie de egalitate
juridică, fie în limitele aceluiaşi stat (drept privat intern), fie în
parte şi din alte state (drept privat internaţional);

Dreptul civil Dreptul comercial

Dreptul familiei
Norma juridica
• este o regulă de conduită, generală, impersonală şi
obligatorie, expresie a voinţei de stat, al cărei scop este acela
de a asigura ordinea socială, îndeplinirea ei fiind asigurată, la
nevoie, prin constrângere statală.

• Caracteristici:
o generală
o impersonală
o tipică
o obligatorie
o repetabilă şi are caracter de continuitate
Structura normei juridice

• structura logică-juridică a normei care este alcătuită din trei

elemente:

ipoteză
dispozitie
sancțiune
Clasificarea normei juridice
• După obiectul de reglementare juridică şi al metodelor de
reglementare specifice fiecărei ramuri de drept în parte,
distingem atâtea tipuri de norme câte ramuri de drept există în
sistemul dreptului (de drept constituţional, de drept civil, de
drept comercial, etc.);

• Potrivit forţei juridice a actului normativ avem norme juridice

cuprinse în:
 legi,
 decrete, hotărâri guvernamentale sau ordonanţe,
 deciziile emise de autorităţile administraţiei publice locale.
Clasificarea normei juridice
După caracterul conduitei prescrise normele sunt:

1. imperative:
• onerative
• prohibitive

2. dispozitive
• permisive
• supletive
Aplicarea normei juridice

Norma juridică se aplică sau acţionează concomitent:

într-o anumită perioadă de timp,

pe un anumit teritoriu (spaţiu) şi
asupra persoanelor.
Aplicarea normei juridice in
timp
intrarea în vigoare, acţiunea şi ieşirea din vigoare a normei
juridice.

o principiul neretroactivităţii normei juridice

Excepții:
• retroactivitatea normei juridice
• ultraactivitatea normei juridice
Aplicarea normei juridice in
spatiu

principiul teritorialităţii

• principiul teritorialităţii cunoaşte efecte de extindere sau de

restrângere
Aplicarea normei juridice
asupra persoanelor
• principiul personalităţii
• principiul egalităţii în drepturi în faţa legii

• din punctul de vedere al sferei subiectelor la care se aplică:

• legi cu vocaţie generală de aplicare
• legile civile cu vocaţie specială de aplicare:
• numai persoanelor fizice
• numai persoanelor juridice
• aplicarea normei juridice asupra persoanelor se referă şi la
regimul juridic al străinilor, care cunoaşte trei forme de
reglementar: regimul naţional, regimul special, clauza naţiunii
celei mai favorizate
Izvoarele dreptului
• În sens formal, izvoarele de drept reprezintă formele de
exprimare a normelor juridice, respectiv, actele normative,
legile.
• După modul în care sunt exprimate, izvoarele de drept sunt
scrise (actul normativ, legea) şi nescrise (obiceiul juridic).

Izvoarele formale ale dreptului afacerilor:

 Constitutia
 Codul Civil
 Legi speciale
 Uzantele si principiile generale ale dreptului
 Tratate internationale
 Dreptul Uniunii Europene
Interpretarea normei juridice

• oficială
• neoficială

Metode de interpretare:
• metoda gramaticală
• metoda sistematică
• metoda istorică
• metoda logică