Tema: Izvoarele dreptului

1. Conceptul izvorului dreptului și clasificarea izvoarelor dreptului

2. Clasificarea izvoarelor formale ale dreptului
3. Actul normativ-juridic ca izvor principal al dreptului în sistemul dreptului național.

1. Conceptul izvorului dreptului și clasificarea izvoarelor dreptului

Cuvântul „izvor” evidențiază, pentru doctrina juridică, începuturile, originile unui fenomen juridic.
Concomitent, izvorul dreptului este privit ca o formă de exprimare exterioară a normelor juridice.
Sunt cunoscute trei sensuri ale termenului „izvor de drept”:
 Izvor de drept în sens istoric. Caracterizează toate începuturile unui anumit sistem juridic. De
exemplu, izvoare istorice ale dreptului pot fi considerate Legile Celor XII Table din Roma Antică, Culegerile
de norme ale lui Hammurabi din Babilon, Legile Manu din India;
 Izvor de drept în sens material. În această caracteristică, vorbim despre factorii de configurare a
dreptului, despre acele condiții de natură diversă, care pe parcursul dezvoltării istorice exercită o influență
diferită asupra direcției și dinamicii de dezvoltare a sistemului de drept. Izvoarele dreptului în sens material –
ansamblul circumstanţelor de natură obiectivă şi subiectivă ce influenţează conţinutul şi forma dreptului (mai
sunt numite izvoare reale, sociale sau factori de configurare a dreptului). Includ în sine un ansamblu de
factori:
o factorul geografic;
o factorul demografic;
o factorul politic;
o factorul climateric;
o factorul cultural
 Izvor de drept în sens formal, sau forma dreptului. Izvorul formal al dreptului, forma dreptului,
identifică și caracterizează latura exterioară a normei juridice. Altfel spus, izvorul formal al dreptului arată
forma „materializată” a normei juridice. Sunt formele de exprimare exterioară a normei juridice. În
dependenţă de criteriile de clasificare a izvoarelor dreptului, putem identifica mai multe forme de exprimare
a normelor juridice.izvoarele formale ale dreptului
 Actul normativ-juridic
 Contractul normative
 Obiceiul juridic/cutuma
 Precedentul judiciar/administrativ şi practica judecătorească
 Doctrina juridic
 Normele religioase
Actul normativ–juridic principalul izvor de drept; act creat de organele autorităţii publice, conţine
reguli generale, impersonale şi obligatorii; prevede situaţii tipice şi se referă la o anumită categorie de
subiecţi de drept, nu-și pierde validitatea prin reglementarea unei anumite situaţii concrete; are un caracter
strict determinat; asigură dezvoltarea dinamică a relaţiilor sociale.
Contractul normativ – un acord de voinţe care poartă un caracter normativ, nu vizează un raport
concret. Domeniile de aplicabilitate: dreptul muncii (contractul/acordul colectiv de muncă), dreptul
constituţional (acordul de constituire a federaţiei), dreptul internaţional (tratatele internaţionale) etc.

1
 Obiceiul juridic/cutuma – o practică acceptată, permanentă, relativ stabilă şi continuă de relaţionare
socială. A apărut spontan, cere recunoaştere statală. Pentru validitatea acestuia sunt necesare, cumulativ,
următoarele condiții:
statul recunoaşte, sancţionează, consacră cutuma şi îi oferă caracter oficial;
părţile invocă cutuma în faţa instanţei de judecată şi aceasta o validează (o recunoaște).
Are un caracter pronunţat static, este imprecis, nesigur, apar deficienţe la precizarea conţinutului
exact al reglementărilor, poate varia în funcţie de regiune/areal. Este unul dintre primele izvoare ale
dreptului.
Precedentul judiciar/administrativ şi practica judecătorească – practica de soluţionare a cauzelor de
către instanţele de judecată / organele autorităţii publice. Dacă anumite hotărâri devin obligatorii ca model de
soluţionare pentru cazuri similare, ele constituie precedent (caracteristic pentru sistemul de drept anglo-
saxon).
Doctrina juridică – cercetările, investigaţiile, comentariile şi interpretările teoreticienilor şi ale
practicienilor referitor la realitatea juridică.

Normele religioase – caracteristice doar pentru familia drepturilor religioase. Menționăm dreptul
musulman – parte componentă a Islamului, dreptul hindus – parte componentă a Hinduismului, dreptul
canonic – parte componentă a Creștinismului.
2. Clasificarea izvoarelor formale ale dreptului
Criteriile de clasificare
 criteriul arealului provenienţei
 criteriul sursei provenienţei
 criteriul incidenţei asupra relaţiilor sociale
 criteriul formei de expunere
 criteriul procedurii de apariţie/emitere
 Criteriul arealului provenienţei izvoarelor dreptului
Izvoare interne – provin de la autoritatea statală sau din practicile sociale stabilite pe acel teritoriu.

Izvoare externe – sursele internaţionale şi străine ataşate ordinii juridice a anumitui stat.

 Criteriul sursei provenienţei

Izvoare oficiale – actul normativ, contractul normativ, jurisprudenţa. Sunt izvoarele dreptului, la
crearea cărora participă nemijlocit autorităţile oficiale ale statului.
Izvoare neoficiale – doctrina juridică, obiceiul juridic (cutuma). Sunt izvoa-rele dreptului, la crearea
cărora autorităţile oficiale ale statului sunt implicate într-o formă indirectă, numai prin atribuirea caracterului
obligatoriu al normei de comportament, însă la eleborarea nemijlocită a conţinutului normei de comporta-
ment participă anumite autorităţi sociale.
 Criteriul incidenţei asupra relaţiilor sociale
Izvoare directe – actul normativ, contractul normativ; elaborate nemijlocit de către organul de stat sau
reglementează nemijlocit conduita umană.

2
 Izvoare indirecte, negociate, conciliate – pentru validitatea cărora este necesară o procedură de
recunoaștere din partea statului: ex.: obiceiurile, normele organizațiilor nestatale (norma + actul care o
validează).
 Criteriul formei de expunere
Izvoare scrise – actul normativ, contractul normativ, jurisprudenţa; au o for-mulare strictă. Sunt
izvoarele dreptului, a căror expunere firească este prin înscri-suri. Valoare decizională relevantă deţine
autenticitatea textului normei juridice.

Izvoare nescrise – obiceiul juridic (cutuma); poate fi transmis şi verbal. Pen-tru izvoarele nescrise ale
dreptului relevante sunt nu expunerile textuare, ci solu-ţiile ce se conţin în aceste norme de comportament.
 Criteriul procedurii de apariţie/emitere
Izvoare unilaterale – emise de autoritatea competentă. Conţine o exprimare de voinţă unilaterală,
emisă de o autoritate competentă abilitată cu competenţă în domeniu; ex.: actul normativ.
Izvoare convenţionale – bazate pe acordul de voinţă a părţilor interesate. Sunt expimări de voinţă
complexe, manifestate din partea subiecţilor interesaţi de reglementarea relaţiilor sociale respective; ex.:
contractul normativ, inclusiv tratatele internaţionale.
3. Actul normativ-juridic ca izvor principal al dreptului în sistemul dreptului național
În sistemul de drept al Republicii Moldova identificăm o ierarhie tradițională în sistemul izvoarelor
formale ale dreptului. Sistemul dreptului, fiind determinat de un sistem juridic de origine romano-germanică,
evidențiază în calitate de principal izvor formal al dreptului actul normativ-juridic. Stabilirea unei ierarhii
clare în sistemul izvoarelor formale ale dreptului ne orientează spre anumite finalități ale procesului de
cunoaștere a fenomenului dreptului, și anume:
 identifică cine creează sistemul dreptului (Legislativul în exclusivitate sau și sistemul de instanțe
judecătorești);
 care este gradul de generalitate a normelor juridice;
 care sunt perspectivele de sistematizare a normelor juridice în coduri sau incorporări;
 care este dinamica intervenției de modificare a dreptului.
Sistemului de drept din Republica Moldova îi este caracteristică următoarea ierarhie a izvoarelor
formale ale dreptului:
1. actul normativ-juridic;
2. contractul normativ;
3. obiceiul juridic;
4. precedentul juridic.
Doctrina juridică nu este privită în calitate de veritabil izvor al dreptului pozitiv, fiind percepută
numai în calitate de izvor formal al dreptului istoric.
Drept criteriu de realizare a clasificării izvoarelor dreptului este identificată ponderea normelor
juridice într-o formă sau alta a dreptului, altfel spus – regăsirea normelor juridice într-un izvor formal al
dreptului sau altul. Astfel se formează ierarhia izvoarelor formale ale dreptului.

3
 O clasificare a actelor normativ-juridice este determinată și ierarhizată conform puterii juridice prin
Legea cu privire la actele normative, – Categoriile actelor normative, care stipulează că legislaţia Republicii
Moldova este constituită din următoarele acte normative:
1. Constituţia Republicii Moldova;
2. legile şi hotărârile Parlamentului;
3. decretele Preşedintelui Republicii Moldova;
4. hotărârile şi ordonanţele Guvernului;
5. actele normative ale autorităţilor administrației publice centrale de spe-cialitate;
6. ctele normative ale autorităţilor publice autonome;
7. actele normative ale autorităţilor unităţilor teritoriale autonome cu statut juridic special;
8. actele normative ale autorităților administrației publice locale.
Puterea juridică a actelor normativ-juridice este determinată prin aceeași lege. Astfel, în caz de
existență a reglementărilor diferite în acte normative cu diferită putere juridică, Forţa juridică a actelor
normative se stabileşte în funcţie de competenţa şi statutul autorităţii publice emitente, precum şi de
categoria actului. Actul normativ cu forţă juridică superioară poate modifica sau abroga un act normativ cu
forţă juridică inferioară al aceluiaşi emitent. În cazul în care între două acte normative cu aceeaşi forţă
juridică apare un conflict de norme, se aplică prevederile ultimului act normativ adoptat, aprobat sau emis

Clasificarea actelor normativ-juridice

Legi
Acte normative subordonate legii
Legi (inclusiv codurile – formă sistematizată) – acte normative ce emană de la Parlament, conform
anumitor proceduri. Legea este un act normativ adoptat de Parlament în temeiul normelor constituţionale,
conform procedurii stabilite de Constituţia Republicii Moldova.-
Legile sunt de trei categorii – constituţionale, organice şi ordinare. În clauza de adoptare a legii se
menţionează categoria acesteia.”
Clasificarea legilor
Legi constituționale:
Legi organice:
Legi ordinare
Legea constituțională:
Constituţia Republicii Moldova este Legea Supremă a statului și a societății. Niciun act
normativ care contravine prevederilor acesteia nu are forță juridică.
Constituţia poate fi modificată prin lege constituțională.
Legea organică: este actul normativ care reprezintă o dezvoltare a normelor constituţionale şi poate interveni
în domeniile expres prevăzute de Constituţie.
Prin lege organică:
o este reglementată stabilirea frontierei de stat a Republicii Moldova;
o este stabilit Imnul de Stat;
o sunt reglementate condiţiile dobăndirii, păstrării şi pierderii cetăţeniei;
o este reglementat statutul capitalei Republicii Moldova, oraşul Chişinău;
o sunt reglementate formele şi condiţiile speciale de autonomie ale unor localităţi din stânga Nistrului şi
ale unităţii teritoriale autonome Găgăuzia;
4
 o este prelungit mandatul Parlamentului, în caz de război sau de catastrofă;
o este reglementată procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova;
o este stabilită structura Guvernului;
o este reglementat modul de organizare şi funcţionare a Consiliului Superior al Magistraturii;
o sunt reglementate organizarea instanţelor judecătoreşti, competenţa acestora, procedura de judecată,
precum şi statutul judecătorilor;
o sunt reglementate procedura penală, organizarea, competenţa şi modul de desfăşurare a activităţii
Procuraturii, precum şi statutul procurorilor;
o este reglementată contractarea împrumuturilor de stat externe;
o este stabilit modul de funcţionare a limbilor, etc;
Legea ordinară: este un act normativ adoptat de către Parlament, care intervine în orice domeniu al relaţiilor
sociale, cu excepţia domeniilor supuse reglementării prin Constituţie şi lege organică.
Acte normative subordonate legilor sunt într-o concordanță clară cu legile:
- nu pot conţine reglementări primare sau care reglementează domenii de competenţă exclusivă a
legilor;
- nu pot conţine dispoziţii contrare legilor;
- sunt emanate în limitele competenţei materiale şi teritoriale a organului care le adoptă;
- există exigenţe de formă şi conţinut în procesul de adoptare a lor. În categoria actelor
normative subordonate legilor pot fi incluse:
1. Hotărârile cu caracter normativ ale Parlamentului - este un act adoptat de către Parlament pentru:
 organizarea activităţii interne a Parlamentului şi a structurilor ce intră în componența acestuia;
 aprobarea sau modificarea structurii organelor și instituţiilor create de către Parlament, precum și
pentru organizarea activităţii acestora;
 reglementarea altor domenii care nu necesită adoptare de legi.
2. Decretele Președintelui Republicii Moldova. Preşedintele Republicii Moldova emite decrete cu
caracter normativ, care reglementează relaţiile sociale în domeniile de competență stabilite de lege, cu
excepția decretelor emise întru exercitarea atribuțiilor sale constituționale.
3. Hotărârile cu caracter normativ ale Guvernului sunt acte care se adoptă de către Guvern pentru:
a) exercitarea atribuţiilor Guvernului şi pentru organizarea executării legilor;
b) aprobarea proiectelor de lege, proiectelor de hotărâre a Parlamentului şi proiectelor de decret al
Preşedintelui Republicii Moldova, iniţiate de către Guvern;
c) iniţierea negocierilor asupra tratatelor internaţionale;
d) alte scopuri pentru care este necesară adoptarea unei hotărâri de Guvern.
Relațiile sociale care necesită o reglementare detaliată se stabilesc prin regulamente, instrucţiuni,
statute, reguli, metodologii, aprobate prin hotărâre de Guvern.
a. Ordonanțele Guvernului. Ordonanţa este un act normativ adoptat de către Guvern în temeiul
şi în limitele legii speciale. Ordonanţa poate fi adoptată doar pentru domeniile care nu fac obiectul legilor
organice. Ordonanţa se modifică, se suspendă și se abrogă de către Guvern prin adoptarea unei noi ordonanţe
4. Actele normative ale autorităţilor administraţiei publice centrale de specialitate şi ale
autorităţilor publice autonome. Autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate şi autorităţile
publice autonome emit sau aprobă, în condiţiile legii, acte normative. Actele normative ale autorităţilor
administraţiei publice centrale de specialitate şi ale autorităţilor publice autonome sunt emise sau aprobate
numai în temeiul şi pentru executarea legilor și a hotărârilor Parlamentului, a decretelor Preşedintelui
Republicii Moldova, a hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului.

5
 5. Actele normative ale autorităţilor unităţilor teritoriale autonome cu statut juridic special.
Autorităţile unităţilor teritoriale autonome cu statut juridic special adoptă legi locale şi alte acte normative
care se aplică doar în raza teritoriului administrat de către acestea. La adoptarea, aprobarea, emiterea şi
aplicarea actelor normative ale autorităţilor unităţilor teritoriale autonome cu statut juridic special se ţine cont
de principiul corespunderii acestora legislaţiei Republicii Moldova.
6. Actele normative ale autorităţilor administraţiei publice locale. Actele normative ale
autorităţilor administraţiei publice locale se emit pentru realizarea atribuţiilor funcţionale şi în limitele
competenţelor stabilite de Constituţie, de Carta Europeană a Autonomiei Locale şi de alte acte normative,
fiind aplicate doar în raza teritoriului administrat de către acestea.