I.

Introducere in dreptul civil

 Introducere in dreptul civil

 1. Definirea dreptului civil

 2. Rolul dreptului civil
 3. Delimitarea dreptului civil fata de alte

ramuri ale dreptului privat

 4. Principiile dreptului civil
 5. Obiectul dreptului civil
 6. Izvoarele dreptului civil
 Notiuni introductive
Etimologic, expresia „drept civil“ îşi are sorgintea în „jus civile“ din dreptul
roman, „civitas“ însemnând comună, localitate, cetate. Pentru romani „jus civile“ era
dreptul care aparţinea exclusiv membrilor unei cetăţi, spre deosebire „de jus gentium“
care înseamnă dreptul pe care îl puteau invoca străinii, dar nu ca membri ai unei anumite
cetăţi.
Dreptul civil reglementează prin normele sale relaţiile sociale civile, creând cadrul
necesar pentru manifestarea voinţei juridice individuale, în vederea satisfacerii
intereselor proprii.
Normele dreptului civil au, de foarte multe ori, caracter supletiv, lăsând libertatea de
acţiune participanţilor la circuitul civil.
Dreptul civil este ramura de drept care vizează subiectele de drept, inclusiv statul, în
toate împrejurările private ale vieţii.
Omul de rând, în relativ puţine situaţii, participă în raporturi juridice cu administraţia de
stat şi în mai puţine cazuri, anumite persoane săvârşesc fapte incriminate, de legea penală
(infracţiuni) ca să li se aplice sancţiuni penale. Dar, nu există om care să nu participe
permanent, de la naştere până la moarte, la raporturi de drept privat (drept civil, drept
comercial, dreptul familiei etc.)
 Dreptul civil
 Dreptul civil este ansamblul normelor juridice care reglementeaza raporturile
patrimoniale şi nepatrimoniale stabilite între persoane fizice şi persoane juridice aflate
pe poziţii de egalitate juridică.

 Conţinutul dreptului civil, acesta fiind un ansamblul de norme juridice, adică o

ramură a sistemului de drept român normele juridice civile sunt grupate pe categorii ce
reglementează subdiviziuni ale obiectului dreptului civil, adică sunt ordonate în
instituţii ale dreptului civil.

 Obiectul dreptului civil. Acesta este format din raporturile juridice patrimoniale si
raporturile juridice nepatrimoniale care se stabilesc între persoane fizice si persoane
juridice.
 Dreptul civil
Dreptul civil, prin normele ce-i sunt proprii, are
menirea să ocrotească drepturile subiective
patrimoniale şi personal nepatrimoniale ale
persoanelor fizice şi juridice. Prin aceasta, dreptul civil
contribuie la întărirea ordinii de drept din ţara noastră
şi la formarea unei morale sănătoase, la influenţarea
comportamentului social al oamenilor, cu prilejul
sancţionării civile a celor ce au încălcat normele de
drept în favoarea celor ce şi-au exercitat drepturile şi
şi-au îndeplinit obligaţiile cu bună-credinţă.
Stiinţa dreptului civil, are un rol deosebit în aplicarea
corectă a legii, dar şi în continua perfecţionare a
legislaţiei civile.
 Vocabular
 ELEMENTE DE EXTRANEITATE = caracter străin al
unui element cuprins într-un raport juridic, necesitând
aplicarea unei legi nenaţionale

 PATRIMONIAL = care aparţine unui patrimoniu,

privitor la un patrimoniu;
Bunuri patrimoniale = bunuri care pot fi evaluate în bani.
Raporturi patrimoniale = raporturi juridice cu conţinut
economic.
 Rolul dreptului civil
 In sistemul dreptului românesc, dreptul civil are un rol deosebit de important,
întrucât, prin normele sale, contribuie la ocrotirea valorilor (drepturilor
subiective) patrimoniale si nepatrimoniale ale persoanelor fizice si juridice.
De asemenea, dreptul civil reprezintă o garanţie a formării unei constiinţe
juridice corecte, precum si a respectării si întăririi moralei.

 Un aspect important al rolului pe care îl ocupă dreptul civil în sistemul

dreptului românesc constă în poziţia sau funcţia sa de a fi drept comun faţă
de alte ramuri de drept. Aceasta înseamnă că, ori de câte ori o altă ramură de
drept învecinată nu conţine norme juridice proprii care să reglementeze un
anumit aspect al unui raport juridic sau când normele sale ar fi insuficiente,
se va recurge la norma corespunzătoare din dreptul civil.
 Rolul dreptului civil

Poziţia dreptului civil de “drept comun”

Când vorbim de rolul dreptului civil avem în vedere
dreptul civil ca ramură de drept.
În sistemul dreptului românesc, dreptul civil se
concretizează prin aceea că el joacă rolul de drept comun
faţă de alte ramuri de drept. Aceasta înseamnă că, ori de
câte ori, pentru celelalte ramuri de drept, nu există
reglementări proprii ori sunt insuficiente, se face apel,
împrumutându-se normele corespunzătoare ale dreptului
civil. Astfel spus, dreptul civil împrumută norme ale sale
altor ramuri de drept, când acestea n-au norme proprii
pentru un caz ori aspect.
DELIMITAREA DREPTULUI CIVIL FATÃ DE ALTE RAMURI DE
DREPT (APARTINÂND DREPTULUI PRIVAT)
DREPTUL CIVIL
. =drept comun in materie=
Dreptul familiei reglementează
atât raporturi patrimoniale, cât şi
nepatrimoniale, dacă ele izvorăsc
din căsătorie, rudenie şi înfiere.
Dreptul familiei s-a desprins din
dreptul civil în 1954, când a intrat
în vigoare Codul familiei ( in
prezent abrogat)
Dreptul muncii reglementează prin normele sale
acele raporturi patrimoniale care izvorăsc din
calitatea de angajat şi cea de patron în temeiul
contractului de muncă.
* Dreptul muncii are la bază principiile dreptului
civil, totuşi ea a devenit ramură de drept autonomă;
* regulile de drept comun vor fi aplicabile numai
când lipsesc normele specifice.

Dreptul comercial reglementează raporturile ce se stabilesc în

activitatea comercială internă, realizată de către comercianţi.
* d a t o r i t ă n u m e r o a s e l o r asemănări, între civil şi comercial,
delimitarea ramurilor este dificilă;
* ambele ramuri au ca obiect de reglementare atât raporturile
patrimoniale, cât şi nepatrimoniale;
* metoda de reglementare în ambele ramuri este cea a egalităţii
juridice a părţilor;
* ambele ramuri au atât subiecte individuale cât, şi subiecte colective
 Vocabular
 DREPT SUBIECTIV = prerogativă ce
aparţine unei persoane ce-i permite să
ceară alteia o prestaţie, o abţinere sau
respectarea unei situaţii.
 LEGITIM = calitatea unui act sau fapt de a

fi în conformitate cu legea.
 CONSTRÂNGERE = silire, obligare, forţare,

somare.
 PRINCIPIILE DREPTULUI CIVIL

Orice sistem de drept este guvernat de anumite principii

fundamentale, care nu sunt altceva decât idei călăuzitoare (reguli de
bază), comune tuturor ramurilor de drept. În acelaşi timp, fiecare
ramură de drept cuprinde reguli de bază pentru întreaga legislaţie
din domeniul respectiv, precum şi reguli de bază ce se aplică uneia
sau mai multor instituţii ale ramurii de drept respective.

Pentru dreptul civil, principiile sunt acele idei călăuzitoare care

străbat, într-o măsură mai mare sau mai mică, întregul conţinut al
normelor juridice care formează această ramură de drept. Principiile
dreptului civil au caracterul de reguli fundamentale, întrucât se
reflectă ceea ce este esenţial şi hotărâtor în această ramură de
drept.
 Principii fundamentale
Principii fundamentale ale acestei ramuri
de drept:
- principiul proprietăţii;
- principiul egalităţii în faţa legii civile;
- principiul îmbinării intereselor personale cu
cele generale;
- principiul ocrotirii şi garantării drepturilor
subiective civile.
 Principiile instituţiilor dreptului civil

 principiul consensualismului, care priveşte forma actului juridic civil;
 principiile forţei obligatorii (pacta sunt servanda), principiul
irevocabilităţii şi principiul relativităţii (res inter alios acta, aliis neque
nocere, neque prodesse potest), care interesează instituţia efectelor
actului juridic civil;
 principiul ocrotirii bunei credinţe, cu aplicabilitate în mai multe
instituţii ale dreptului civil (drepturi reale, răspundere civilă etc.);
Acest principiu este consacrat de Constituţie, sens în care art. 57 dispune:
“Cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi
libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile
celorlalţi. Mai recent, „principiul bunei credinţe” este enumerat printre „cele mai
importante principii ale dreptului civil”
 principiul proximităţii gradului de rudenie, ca principiu specific
devoluţiunii succesorale legale.
 Definitia dreptului civil
 Dreptul civil este acea ramură care reglementează raporturi
patrimoniale şi nepatrimoniale stabilite între persoane fizice
şi persoane juridice aflate pe poziţii de egalitate juridică.
Elementele (ori trăsăturile) definitorii ale dreptului civil
sunt următoarele:
- apartenenţa sa la sistemul de drept românesc;
- conţinutul său este format din ansamblul normelor juridice civile
care guver­nează anumite relaţii sociale;
- obiectul său îl constituie două mari categorii de raporturi
juridice, şi subdivizi­unile lor: raporturile patrimoniale şi
raporturile nepatrimoniale;
- subiectele (părţile) raporturilor juridice civile sunt persoanele
fizice şi persoa­nele juridice;
- în raporturile juridice civile, subiectele (părţile) se afla pe poziţii
de egalitate ju­ridică, aceasta fiind metoda sa de reglementare.
 Raporturi patrimoniale şi
nepatrimoniale
 Prin raport patrimonial se înţelege acel raport
social care, datorită conţinutului şi valorii
economice, poate fi exprimat băneşte, pecuniar
(de exemplu, raportul născut din contractul de
vânzare-cumpărare, transport etc.).
 Raportul personal nepatrimonial este acel raport
social al cărui conţinut nu este susceptibil să fie
exprimat în bani (de exemplu, raportul ce are în
conţinutul său dreptul la nume, domiciliu pentru
persoana fizică, ori dreptul la denumire sau sediu
pentru per­soana juridică).
 Obiectului dreptului civil
 Categoriile de raporturi patrimoniale
 raporturile reale, sunt acele raporturi civile care au în conţinutul
lor drepturile reale, precum raportul de proprietate, mobiliară sau
imobiliară; tot raporturi civile reale sunt şi acele raporturi în
conţinutul cărora intră celelalte drepturi reale, altele decât dreptul
de proprietate (de exemplu, dreptul de uzufruct, dreptul de
servitute etc.).
 raporturile obligaţionale (sau de obligaţii) reprezintă acea
categorie de raporturi civile care au în conţinutul lor drepturile de
creanţă, adică acele drepturi în care subiectul activ (creditorul)
poate pretinde subiectului pasiv (debitorului) să efectueze o
anumită prestaţie, ce constă în a da, a face, sau a nu face ceva;
ca exemplu de raporturi obligaţionale, menţionăm raportul născut
dintr-un contract de vânzare-cumpărare sau dintre unul de
închiriere şi raportul născut dintr-un delict civil, adică dintr-un fapt
ilicit cauzator de prejudicii, cum ar fi cazul unui accident de
circulaţie prin care se cauzează altei persoane o daună.
 Categoriile de raporturi nepatrimoniale

 - raporturile ce au în conţinutul lor drepturile personale nepatrimoniale care

privesc existenţa şi integritatea subiectelor de drept civil; sunt asemenea
raporturi cele care au în conţinutul lor dreptul omului la viaţă, sănătate,
reputaţie, onoare, secretul vieţii private etc.;
 - raporturile ce au în conţinutul lor drepturile personale nepatrimoniale prin
care se individualizează subiectele de drept în raporturile juridice civile, cum
ar fi raporturile în care intră dreptul la nume, domiciliu, stare civilă - pentru
persoana fizică - sau pentru persoana juridică, dreptul la denumire, sediu etc.
 - raporturile ce au în conţinutul lor drepturile personale nepatrimoniale
izvorâte din creaţia intelectuală, cum ar fi raportul în care intră dreptul la
paternitatea operei ştiinţifice, literare, artistice ori dreptul la calitatea de autor
al unei invenţii.
Din creaţia intelectuală se nasc drepturi complexe, atât patrimoniale cât şi
nepatrimoniale: în acest moment ne interesează numai latura nepatrimonială
(dreptul la paternitatea operei) din acest complex de drepturi.
 Izvoarele dreptului civil
Izvoarele dreptului civil reprezintă formele în care sunt exprimate regulile de
conduită generale, abstracte şi impersonale, de aplicabilitate repetată, care privesc
comportarea subiectelor de drept în raporturi juridice civile
Izvoare formale: legea
uzantele (obiceiul sau cutuma)
principiile generale ale dreptului
 Legea ca -izvoar de drept civil
Constitutia Codul civil este legea care constituie cel mai important izvor al dreptului
civil deoarece grupează în cuprinsul său imensa majoritate a normelor acestei ramuri de drept .

Decretele Hotărârile şi Ordonanţele Guvernului României

 Actele normative – izvoare ale dreptului civil

Izvoare neformale: jurisprudenta

doctrina
morala sau regulile de convietuire sociala