Tema 1.

Patrimoniul - totalitatea drepturilor și obligațiilor patrimoniale, care pot fi evaluate în bani, privite ca o sumă de
valori active și pasive legate între ele, aparținând unor persoane fizice și juridice determinate.  
Patrimoniu sub aspect economic - totalitatea bunurilor ce constituie averea unei persoane.
Patrimoniu sub aspect juridic - totalitatea drepturilor și obligațiilor cu conținut economic, evaluate în bani, care
aparțin persoanei.
Latura activă a patrimoniului este formată din valoarea tuturor drepturilor patrimoniale aparținând unei persoane,
drepturile reale cât și cele de creanță.
Latura pasivă este formată din valoarea tuturor obligațiilor patrimoniale ale unei persoane, adică este aceea latură
care include datoriile evaluabile în bani pe care le are persoana titulară a patrimoniului.
Drepturi reale- acele drepturi subiective civile cu conținut patrimonial în virtutea cărora titularul lor poate exercita în
mod direct și nemijlocit anumite prerogative asupra unui bun, fără concursul altcuiva.
Drepturi de creanță - acele drepturi patrimoniale în virtutea cărora subiectul activ, creditor are posibilitatea să
pretindă subiectului pasiv, debitor să dea, să facă sau să nu facă ceva, îndreptățindu-l pe titular la forță de
constrângere în cazul opunerii.
Universalitate de drept - o pluralitate de bunuri corporale și incorporale de orice fel care, privite împreună, sunt
considerate ca un tot întreg.
Creditori chirografari - creditori negarantați care au, la momentul intentării procesului de insolvabilitate , o creanță
patrimonială față de debitor.
Patrimoniul este o universalitate juridică, se menține atât pe timpul vieții titularului său, cât și după moartea
acestuia, până când trece la succesorii săi universali ori cu titlu universal.
Universalitate de fapt - o totalitate de lucruri corporale omogene care sunt considerate un tot întreg. 
Unicitatea patrimoniului - orice persoană are doar un patrimoniu, derivând de faptul că fiecare individ este o singură
persoană.
Fluxurile patrimoniale - înstrăinarea, cedarea elementului patrimoniului în schimb primirea altui drept.
Inalienabilitatea patrimoniului - patrimoniu fiind o pură noțiune juridică, este inalienabil, nu poate fi înstrăinat, fiind
legat indisolubil de persoană.
Divizibilitatea patrimoniului- gruparea elementelor patrimoniale în mase patrimoniale.
Masa patrimonială -  grupă distinctă de bunuri având aceeaşi natură sau aceeaşi destinaţie economică şi fiind supuse
aceluiaşi regim juridic, constituită în cadrul patrimoniului unei persoane.
Subrogația reală cu titlu universal - subrogația reală care se produce în cuprinsul unui patrimoniu.
Subrogația reală cu titlu particular - subrogația reală care are loc în raport cu un bun particular.
Transmisiunea universală - transmiterea întregului patrimoniului altei persoane.
Transmisiunea cu titlu universal - transmiterea doar o cotă parte din patrimoniu altei persoane.
Articolul 214. Dezmembrarea persoanei juridice (prevede excepția de la regula generală referitor la inalienabilitatea
patrimoniului) - prevăzut în Codul Civil al RM din anul 2019
    (3) Separarea are ca efect desprinderea unei părţi din patrimoniul persoanei juridice, care nu îşi încetează
existenţa, şi transmiterea ei către una sau mai multe persoane juridice existente sau care iau fiinţă.
Articolul 418 alineatul (1), cuvintele „patrimoniului sau părţii de patrimoniu” se substituie cu cuvintele „masei
patrimoniale sau părţii din masă”.  În codul civil actual prevederile acestui articol sunt reglememntate în articolul
629 al. (1)
Articolul 888. Garanția comună a creditorilor - introdus în Codul civil în anul 2019

(1) Debitorul răspunde cu întregul său patrimoniu pentru obligațiile sale. Patrimoniul debitorului servește drept
garanție comună a creditorilor săi.
(2) Nu pot face obiectul garanției prevăzute la alin. (1) bunurile insesizabile.
(3) Creditorii ale căror creanțe s-au născut în legătură cu o anumită diviziune a patrimoniului, autorizată de lege,
trebuie să urmărească mai întîi bunurile care fac obiectul acelei mase patrimoniale. Dacă acestea nu sînt suficiente
pentru satisfacerea creanțelor, pot fi urmărite și celelalte bunuri ale debitorului, cu excepția cazului în care debitorul
răspunde, conform legii sau contractului, doar cu acea masă patrimonială.
SPEȚA 1
Prezentându-se în fața notarului, A a solicitat acestuia autentificarea contractului de vânzare-cumpărare care are ca
obiect înstrăinarea patrimoniului său către B. Notarul însă a refuzat autentificarea unui asemenea contract, invocând
drept temei prevederile art. 41 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 1453/2002 cu privire la notariat. Ulterior, A a acționat
notarul în judecată invocând prevederile art. 1004 din CC al RM, care stipulează expres: „Contractul prin care o
parte se obligă să transmită integral sau parţial patrimoniul său prezent ori să-l greveze cu uzufruct necesită
autentificare notarială”.
{1} Este întemeiat refuzul notarului de a autentifica contractul ce are ca obiect înstrăinarea patrimoniului?
{2} Ce presupune caracterul inalienabil al patrimoniului?
{3} Ce se înțelege prin transmiterea integrală a patrimoniului?
{4} Ce decizie va lua notarul în cazul în care A va solicita autentificarea actului prin care va dispune transmiterea
patrimoniului său pentru cauză de moarte?
{5} Care va fi soluția instanței? Argumentați răspunsul.
1. Consider că refuzul notarului de a autentifica contractul ce are ca obiect înstrăinarea patrimoniului nu poate fi
întemeiat. Conform art. 1004 din CC al RM  contractul prin care o parte se obligă să transmită integral sau parţial
patrimoniul său prezent ori să-l greveze cu uzufruct necesită autentificare notarială. 
2. Caracterul inalienabil constă în aceea că patrimoniu, privit ca o universalitate juridică nu poate fi înstrăinat. Pot fi
înstrăinate, doar elementele sale constitutive -  drepturile și obligațiile patrimoniale. Consider că persoana poate să
înstrăineze toate elementele din patrimoniu, dar însăși patrimoniu v-a rămâne atât timp cât aceasta există.
3. Prin transmiterea integrală a patrimoniului înțelegem trecerea întregului patrimoniului a unei persoanei, după
decesul acesteia la altă persoană.
4. Notarul v-a autentifica actul prin care A va dispune transmiterea patrimoniului său pentru cauză de moarte,
deoarece A solicită testamentul autentic, acest tip de testament se autentifică de către notar conform art. 2226 al. (1)
CC al RM.
5. Instanța va admite acțiunea și v-a obliga notarul să autentifice contractul de vânzare-cumpărare, care are ca obiect
înstrăinarea patrimoniului A către B, numai dacă acesta va solicita transmiterea patrimoniului prezent, deoarece
acesta este unul legal, este prevăzut de lege - art. 1004 CC al RM
În cazult solicitării transmiterii patrimoniului viitor, acțiunea v-a fi respinsă, conform prevederilor
art. 1005. Contractul cu privire la patrimoniul viitor. Contractul prin care o parte se obligă să transmită patrimoniul
său viitor ori o parte din acel patrimoniu sau este nul. 
Patrimoniu viitor nu reprezintă obiectul al contractului.
SPEȚA 2
„A” i-a chemat în judecată pe soţii „X” şi „Y”, solicitînd instanţei obligarea acestora la restituirea sumei de
8000 $. În fapt, „A” i-a împrumutat lui „X” suma de 8000 $ în vederea cumpărării unui apartament; apartamentul a
fost cumpărat de „X” cu acordul soţiei care, de fapt, l-a ales. Ulterior, soţii au vîndut apartamentul şi cu banii
obţinuţi au cumpărat un autoturism, fără a plăti creanţa lui „A”. În faţa instanţei, „Y” a solicitat să iasă din proces,
deoarece nu ea a împrumutat banii, ci soţul ei, astfel încît „A” va trebui să urmărească, pentru recuperarea creanţei,
numai bunurile proprii ale lui „X”. „X” s-a apărat susţinînd că imobilul pe care îl cumpărase cu banii împrumutaţi a
fost vîndut, şi în consecinţă „A” nu mai poate urmări acel bun pentru a-şi recupera creanţa.
{1} Creanţa lui A (în valoare de 8000 $) este născută în legătură cu un bun comun al celor doi soţi sau cu un bun
propriu al lui „X”?
{2} Ce tip de subrogaţie identificaţi în speţă?
{3} Consideraţi întemeiate apărările celor doi soţi faţă de pretenţiile reclamantului?
{4} Ce va decide instanţa? Argumentați.
1.  Creanţa lui A (în valoare de 8000 $) este născută în legătură cu un bun comun al celor doi soţi, deoarece acest
bun a fost dobândit în timpul căsătoriei. Art. 572 al. (1) și al. (2) prevede :
(1) Bunurile dobîndite de soţi în timpul căsătoriei sînt proprietatea lor comună în devălmăşie dacă, în conformitate
cu legea sau contractul încheiat între ei, nu este stabilit un alt regim juridic pentru aceste bunuri.
(2) Orice bun dobîndit de soţi în timpul căsătoriei se prezumă proprietate comună în devălmăşie pînă la proba
contrară.
2. În speță identificăm subrogație reală cu tilul universal, deoarece privește o masă patrimonială(drepturile comune,
care împarte cu altă persoană), X și Y sunt coproprietari.
3. a) Apărările soției Y pot fi întemeiate, bunurile ei nu pot fi urmărite, deoarece ea nu este partea semnatară a
contractului de împrumut. Deci, vor fi urmărite bunuri persoanele a soțului X  și cote lui parți din bunurile
proprietate comună, deoarece creditorul A are dreptul de a urmări acestea conform:
 Articolul 553. Urmărirea cotei-părţi din bunurile proprietate comună pe cote-părţi
    (1) Creditorii unui coproprietar pot urmări cota-parte ideală a acestuia din bunurile proprietate comună pe cote-
părţi sau pot cere instanţei de judecată partajarea bunului, caz în care urmărirea se face asupra părţii din bun sau,
după caz, asupra sumei de bani cuvenite debitorului.
b) Ieșirea din proces este imposibilă deoarece Y are drept de proprietate asupra bunului urmărit, și nu trebuie de
admis că dreptul ei să fie afectat prin soluționarea cauzei, numai în cazul partajului Y v-a poate ieși din proces.
c) Apărarea soțului X poate fi întemeiată numai prin aceea că A nu mai poate urmări imobilul pe care X îl
cumpărase cu banii împrumutați, care a fost vândut, dar acesta oricum își v-a recupera creanța urmărind alte bunuri a
lui X.
4. Instanța v-a admite acțiunea, va dispune executarea silită, îl v-a obliga pe X de a restitui împrumutul lui A, în caz
de acesta nu v-a recupera creanța a lui A benevol, se v-a urmări bunurile a lui A.
Tema 2
Latura activă cuprinde drepturile subiective civile cu valoare economică, evaluabile în bani, care pot fi drepturi
reale, precum dreptul de proprietate şi dezmembrămintele acestuia, şi drepturi de creanţă.
Pasivul patrimonial cuprinde toate obligaţiile care pot fi evaluate în bani pe care le are o persoană. Obligaţiile sunt:
obligaţia de a da, adică de a transmite ori a constitui un drept de proprietate sau alt drept real, obligaţia de a face,
adică de a executa o prestaţie pozitivă, obligaţia de a nu face, adică de a se abţine de la ceva ce ar fi putut face dacă
nu s-ar i obligat să nu facă.
Drepturi reale – sunt acele drepturi subiective civile cu conţinut patrimonial în virtutea cărora titularul lor poate
exercita în mod direct şi nemijlocit anumite prerogative asupra unui bun, fără concursul altcuiva. Toţi ceilalţi, priviţi
erga omnes, sunt obligaţi să se abţină de la orice acţiune care ar putea împiedica în vreun fel exerciţiul liber şi deplin
al acestor drepturi de către titularii lor.
Caracterul absolut a drepturilor reale. Drepturile absolute sunt acele drepturi subiective civile în temeiul cărora
titularul poate avea o anumită conduită, fără a avea nevoie de concursul altora pentru a le exercita.
Caracterul opozabil a drepturilor reale. Drepturi reale sunt opozabile tuturor, adică toate celelalte subiecte de drept
sunt obligate să nu facă nimic de natură a-l încălca.
Subiect activ determinat şi un subiect pasiv nedeterminat a drepturilor reale. Numai titularul drepturilor , subiectul
activ este determinat, titularul obligaţiei corelative fiind format din toate celelalte persoane, ca subiect pasiv este
nedeterminat.
Obligaţia generală şi negativă. conţinutul obligaţiei corelative drepturilor reale este întotdeauna negativ, respectiv
„de a nu face”. Subiectul pasiv are, deci, o obligaţie generală şi negativă de a nu face nimic de natură a stânjeni
subiectul activ în exercitarea dreptului. Dacă se aduce atingere exercitării prerogativelor dreptului real, subiectul
pasiv nu se individualizează în cadrul raportului juridic ce conţine un drept real, ci se naşte un raport juridic
obligaţional între titularul dreptului real şi cel care a lezat exercitarea prerogativelor sale; titularul dreptului, în
calitate de creditor, cere aceluia ce a încălcat dreptul său, în calitate de debitor, să repare atingerea adusă, să-l
despăgubească.
Caracterul perpetuu al dreptului de proprietate este înţeles în sensul că durata sa nu are limită în timp, el nu se pierde
prin neîntrebuinţare sau prin moartea titularului. Aceasta nu înseamnă că proprietatea este întotdeauna şi tot timpul a
aceluiaşi titular; căci proprietarul poate să moară şi să transmită atunci lucrul său moştenitorului; el îl poate înstrăina
acel lucru unei alte persoane. Prin aceasta dreptul însuşi nu este menit să se stingă; el se perpetuează, adică se
transmite.
Prerogativa urmăririi şi prerogativa preferinţei. Dreptul (prerogativa) de urmărire constă în posibilitatea recunoscută
titularului unui drept real de a pretinde bunul de la orice persoană la care acesta se găseşte. Prerogativa urmăririi
conferă titularului dreptului real dreptul de a introduce o acţiune reală specifică împotriva oricărei persoane la care
se află bunul, obiect al dreptului real. Creditorii ale căror creanţe sunt garantate cu garanţii reale vor urmări bunurile
asupra cărora s-a constituit garanţia în mâna oricui s-ar afla, dacă au fost înstrăinate înainte de stingerea dreptului
real de garanţie (ipotecă).
Dreptul (prerogativa) de preferinţă constă în posibilitatea recunoscută titularului unui drept real de a fi satisfăcut cu
prioritate faţă de titularii altor drepturi reale dobândite ulterior sau de titularii unor drepturi de creanţă fără garanţii
(creditori chirografari). Astfel, titularii unor drepturi reale vor fi plătiţi în ordinea datei drepturilor lor, conform
principiului „qui prior tempore potior iure”, fiind preferat acela care a îndeplinit primul formalităţile de
opozabilitate, iar titularul unei creanţe garantate cu un drept real de garanţie poate cere satisfacerea ei înaintea altor
creditori lipsiţi de garanţii, cum sunt creditorii chirografari ori creditorii care au garanţii reale asupra aceloraşi
bunuri, dar de rang inferior.
Număr limitat. Sunt limitate ca număr, fiind expres prevăzute de lege, fără ca părţile să poată crea prin voinţa lor
drepturi reale noi.
Apărarea prin acțiuni reale. Sub aspect procedural, drepturile reale sunt apărate prin acţiuni reale, de competenţa
instanţei de la locul unde este situat bunul, conform regulii „actor sequitur forum rei sitae”.
Drepturi principale sunt acele drepturi subiective civile care au o existenţă de sine stătătoare, în sensul că naşterea,
valabilitatea, modificarea şi stingerea lor nu sunt condiţionate de existenţa valabilă a unui alt drept. Dreptul principal
dă naştere, în mod direct, unui drept de acţiune, titularul putând avea el însuşi o anumită conduită ori să pretindă
altei sau altor persoane o anumită conduită sub protecţia legii.
Drepturile reale principale sunt: dreptul de proprietate, acesta la rândul său este, în formele sale constituţionale:
publică sau privată. Pe temeiul dreptului de proprietate privată pot să se formeze, ca dezmembrăminte, următoarele
drepturi reale principale: dreptul de superficie, dreptul de uzufruct, dreptul de uz, dreptul de abitaţie şi dreptul de
servitute. Deasemenea dreptul de administrare face parte din drepturi reale principale.
Drepturi accesorii sunt acele drepturi subiective civile a căror existenţă valabilă sau stingere depinde de soarta unui
alt drept principal pe care îl însoţesc sau îl garantează. Drepturile accesorii nu dau naştere în mod direct unui drept la
acţiune în justiţie. Drepturile reale accesorii se constituie în scopul garantării unor drepturi de creanţă şi sunt: gajul,
ipoteca şi privilegiile. În doctrină şi jurisprudenţă se include în rândul drepturilor reale accesorii şi dreptul de
retenţie, care dă posibilitatea celui ce deţine un bun al altuia să nu-l restituie proprietarului până nu i se plăteşte tot
ce îi datorează în legătură cu acel bun.
Sunt drepturile reale imobiliare drepturile reale care au obiect bunuri imobiliare.
Drepturile reale mobiliare sunt drepturile reale care au obiect bunuri imobiliare.
Drepturi prevăzute de Codul civil este totalitatea drepturilor prevăzute expres în Codul civil.
Drepturi prevăzute de alte acte normative este totalitatea drepturilor prevăzute
Dreptul de proprietate - dreptul titularului de a poseda, folosi şi dispune de un bun în mod exclusiv, absolut şi
perpetuu, în limitele stabilite de lege.
Drepturile reale principale derivate din dreptul de proprietate - sunt acele drepturi care se formează în temeiul
dreptului de proprietate privată ca dezmembrăminte.
Drepturi limitate - drepturi reale sunt expres prevăzute de lege sau de un act juridic. Astfel de drepturi nu se pot
constitui prin voinţa unei persoane sau acordul de voinţă al participanţilor la raportul juridic civil.
Dreptul de gaj este o garanţie reală mobiliară şi rezultă dintr-un contract prin care datornicul remite creditorului său
un lucru mobil „spre siguranţa datoriei” .
Dreptul de uzufruct este dreptul de a folosi bunul altei persoane şi de a culege fructele şi veniturile acestuia,
întocmai ca proprietarul, însă cu îndatorirea de a-i conserva substanţa. Uzufructul se poate constitui numai în
favoarea unei persoane existente, prin lege, act juridic sau uzucapiune.
Uzul este dreptul unei persoane de a folosi lucrul altuia şi de a-i culege fructele numai pentru nevoile proprii şi ale
familiei sale. Uzul se constituie în temeiul unui act juridic ori al legii.
Titularul dreptului de abitaţie are dreptul de a locui în locuinţa altei persoane împreună cu soţul şi copii săi, chiar
dacă nu a fost căsătorit sau nu avea copii la data la care s-a constituit abitaţia. Abitaţia se constituie în temeiul unui
act juridic ori al legii.
Servitutea este sarcina impusă uni imobil, pentru uzul sau utilitatea imobilului unui alt proprietar. Ea se poate
constitui prin act juridic ori prin uzucapiune.
Superficia este dreptul de a avea sau de a edifica o construcţie pe terenul altuia, deasupra ori sub acel teren. Acest
drept se naşte în temeiul unui act juridic sau unei dispoziţii legale.
Dreptul de administrare a proprietății publice - modificarea regimului juridic a bunurilor al statului şi/sau al
unităţilor administrativ-teritoriale.
Dreptul de retenţie este un mijloc special de garantare a obligaţiilor constând în dreptul creditorului de a refuza să
restituie un bun al debitorului aflat în detenţia sa, până ce debitorul nu-i plăteşte tot ceea ce îi datorează în legătură
cu acel bun (de exemplu, vânzătorul asupra bunului vândut, depozitarul asupra bunului depozitat, creditorul asupra
bunului gajat etc.). Uneori, dreptul de retenţie reprezintă şi o formă de manifestare a excepţiei de neexecutare.
Detenţia este stăpânirea în fapt asupra unui bun al altuia, exercitată temporar, în baza unui raport juridic cu
proprietarul bunului, implicând obligaţia restituirii acestuia.
Dreptul de ipotecă este un drept real accesoriu asupra imobilelor afectate de plata unei obligaţii.
Privilegiile sunt drepturi reale accesorii care îi dau creditorului posibilitatea ca creanţa sa să fie preferată faţă de alţi
creditori, chiar dacă aceştia sunt creditori ipotecari.
Drepturile de creanţă – sunt acele drepturi patrimoniale în virtutea cărora subiectul activ, numit creditor, poate
pretinde o anumită conduită subiectului pasiv, numit debitor, să dea, să facă sau să nu facă ceva, îndreptăţindu-l pe
titular la forţa de constrângere în cazul opunerii.
Drepturile relative sunt acele drepturi subiective civile cărora le corespunde obligaţia uneia sau mai multor persoane
determinate de a da, a face sau de a nu face ceva; titularii drepturilor relative pot pretinde subiectului pasiv o
anumită conduită, fără de care dreptul nu se poate realiza.
Subiecți determinați. Este cunoscut (determinat) nu numai subiectul activ - titularul dreptului de creanță - creditorul,
ci şi subiectul pasiv- debitorul.
Numărul drepturilor de creanţă nu este limitat şi, deci, enumerat exhaustiv de lege.
Obligații reale - categorie juridica intermediara drepturilor reale si drepturilor de creanta, ce consta in anumite
indatoriri, prevazute expres de lege sau stabilite prin contract, a caror existenta este determinata, de regula, de faptul
stapanirii unui anumit bun.
Obligaţii reale (propter rem) - obligaţii reale de a face, reprezintă îndatoriri care revin deţinătorului unui bun
determinat şi au ca izvor legea sau convenţia părţilor.
Obligaţii opozabile şi terţilor (scriptae in rem) - Obligaţiile scriptae in rem se caracterizează prin aceea că sunt atât
de strâns legate de stăpânirea unui bun, încât creditorul nu poate obţine satisfacerea dreptului său decât dacă
dobânditorul actual al lucrului va fi obligat să respecte acest drept, deşi nu a participat în niciun fel la încheierea
contractului iniţial care a condus la naşterea dreptului creditorului. 

1. Conform legii Nr. 133 din 15-11-2018 privind modernizarea Codului civil și modificarea unor acte legislative
Codul s-a completat cu articolul cu privire la drepturi reale și clasificarea acestora:
Articolul 454. Drepturile reale, anterior 284
(1) Sînt drepturi reale dreptul de proprietate şi drepturile reale limitate.
(2) Sînt drepturi reale limitate:
a) dreptul de uzufruct;
b) dreptul de uz;
c) dreptul de abitaţie;
d) dreptul de superficie;
e) dreptul de servitute;
f) drepturile reale de garanţie, inclusiv gajul şi ipoteca;
g) alte drepturi cărora prin lege le este atribuit în mod expres acest caracter.
2. La articolul 290 (CC 2018) 465 (CC 2020): în denumire, cuvintele „Înregistrarea drepturilor” se substituie cu
cuvintele „Dobîndirea drepturilor reale”; alineatul (1) va avea următorul cuprins:
„(1) Dacă legea nu prevede altfel, drepturile reale asupra bunurilor imobile se constituie, se transmit, se grevează cu
alte drepturi reale numai prin înregistrare în registrul bunurilor imobile, pe baza actului sau faptului care întemeiază
înregistrarea în condiţiile legii.”
3. Articolul 403 (CC 2018) 614 CC 2019, are următorul cuprins:
„Articolul 403. Uzufructul creanţelor
(1) Uzufructul asupra unei creanţe este opozabil terţilor în aceleaşi condiţii ca şi cesiunea de creanţă.
(2) Dacă uzufructul se răsfrînge asupra unei creanţe care devine scadentă în timpul uzufructului, plata se face
uzufructuarului, care eliberează chitanţă.
(3) La încheierea uzufructului, tot ceea ce a fost primit ca plată se transmite nudului proprietar.

Speța 1
{1} A este proprietar a ½ cotă-parte din casa de locuit. La propunerea vecinului său B, a decis să cumpere cealaltă
cotă-parte din casă. Persoanele au încheiat un contract de vânzare-cumpărare și au înregistrat transferul dreptului de
proprietate asupra ½ cotă-parte din casă. A nu a fost în stare să achite integral suma prevăzută în contract, dar i-a
promis lui B că va plăti restul banilor în decurs de 2 ani. În situația creată și-a dat în chirie apartamentul în care
locuia și s-a stabilit cu traiul în casa de locuit cumpărată. În plus, a împrumutat de la Banca Socială suma de 10 000
lei și a pus în gaj casa de locuit.
(?) Ce valori patrimoniale identificați în speță? Precizați cui aparțin acestea.
(?) Caracterizați drepturile patrimoniale ale subiectelor din speță (conform tuturor trăsăturilor)?
(?) Caracterizați obligațiile patrimoniale ale subiectelor din speță (conform tuturor trăsăturilor)?
1. Ce valori patrimoniale identificați în speță? Precizați cui aparțin acestea.
A- dreptul de proprietate asupra casei;  dreptul de proprietate asupra artamentului; dreptul de a primi chirie lunară;
dreptul de a primi împrumutul ( banilor împrumutați ).
să achite plata -  suma integrală lui B; să restituie împrumut; obligația de a transmite locatarului  X în posesie și
folosință temporară apartamentul, în baza contractului de locațiune.
B- dreptul de a primi prețul pentru bunul vândut ( vânzare a cotei sale).
obligația de a transmite dreptul de proprietate asupra cotei părți vîndute lui A
X (locatarul) - dreptul de posesie și folosință temporară asupra apartamentului, în baza contractului de locațiune,
încheiat cu A. 
 
Bancă socială - de a primi înapoi împrumutul de la A; dreptul de gaj.
2. Caracterizați drepturile patrimoniale ale subiectelor din speță (conform tuturor trăsăturilor)?
A- dreptul de proprietate asupra casei - real; principal; absolut; exclusiv; deplin, transmisibil, inviolabil; este
individualizat numai subiecul activ - A, subiectul pasiv - toate celelalte persoane nedeterminate; opozabil erga
omnes - tuturor oamenilor; obiectul dreptului - casă; conținutul juridic - posesia, dispoziția, folosință;   modul de
exercitare - în mod direct și nemijlocit de către titular - A; obiectul obligației corelative - toate celelalte subiecte de
drept sunt obligate să nu facă nimic de natură a-l încălca; durata - perpetuu, imprescriptibil, limitat; 
dreptul de proprietate asupra artamentului - real; principal; absolut; exclusiv; deplin, transmisibil, inviolabil; este
individualizat numai subiecul activ - A, subiectul pasiv - toate celelalte persoane nedeterminate; opozabil erga
omnes - tuturor oamenilor; obiectul dreptului - casă; conținutul juridic - posesia, dispoziția, folosință;   modul de
exercitare - în mod direct și nemijlocit de către titular - A; obiectul obligației corelative - toate celelalte subiecte de
drept sunt obligate să nu facă nimic de natură a-l încălca; durata - perpetuu, imprescriptibil, limitat; 
dreptul de a primi chirie lunară în baza contractului de locațiune - dreptul subiectiv patrimonial, relativ, de creanță;
subiectul activ - A, subiectul pasiv - B; opozabil stricto sensus , numai debitorului; obiectul dreptului - chiria (sumă
de bani); conținutul juridic -a cere executarea obligaţiei ce rezulta din raportul juridic obligaţional ; durata - 3 ani,
prescriptibil; nelimitat; obiectul obligației corelative - a da (a achita chiria).
dreptul de a primi împrumutul ( bani împrumutați ) - dreptul subiectiv patrimonial, relativ, de creanță; subiectul
activ - A, subiectul pasiv - banca socială; opozabil stricto sensus , numai debitorului; obiectul dreptului -
împrumutul (suma de bani împrumutați); conținutul juridic -a cere executarea obligaţiei ce rezulta din raportul
juridic obligaţional ; prescriptibil; nelimitat; obiectul obligației corelative - a da (a oferi împrumutul).
B- dreptul de a primi prețul pentru bunul vândut ( vânzare a cotei sale) - dreptul subiectiv patrimonial, relativ, de
creanță; subiectul activ - B, subiectul pasiv - A ; opozabil stricto sensus , numai debitorului; obiectul dreptului -
prețul pentru bunul vândut; conținutul juridic -a cere executarea obligaţiei ce rezulta din raportul juridic
obligaţional ; prescriptibil; nelimitat; obiectul obligației corelative - a da (a achita prețul).
X (locatarul) - dreptul de posesie și folosință temporară asupra apartamentului, în baza contractului de locațiune,
încheiat cu A - dreptul de creanță, relativ, subiectul activ - X, subiectul pasiv - A; opozabil stricto sensus , numai
debitorului; obiectul dreptului - posesie și folosință temporară asupra apartamentului; conținutul juridic -a cere
executarea obligaţiei ce rezulta din raportul juridic obligaţional ; durata - 3 ani, prescriptibil; nelimitat; obiectul
obligației corelative - a da (apartamentul în chirie (posesia și folosinta temporara)).
banca socială - dreptul de creanță - de a primi inapoi împrumutul - pasiv, relativ și opozabil stricto sensu, adică
numai debitorilor, doar în raporturile obligaționale conținutul cărora îl formează; subiectul activ - banca socială,
subiectul pasiv - A; obiectul dreptului - banii împrumutați de către A; obiectul obligației corelative - de a intoarce
împrumutul; conținutul juridic- a cere executarea obligaţiei ce rezulta din raportul juridic obligaţional ; modul de
exercitare - prin intermediul prestației debitorului; prescriptibil (durata contractului); nelimitat.
dreptul de gaj asupra casei - real accesoriu față de împrumut; subiectul activ - bancă socială; conținut juridic
- dreptul de urmărire şi dreptul de preferinţă; indivizibil; specializat - trebuie identificat.
3. Caracterizați obligațiile patrimoniale ale subiectelor din speță (conform tuturor trăsăturilor)?
A - să achite plata -  suma integrală lui B- obligația propter rem; pură, pozitivă; de rezultat; ; subiectul activ - A,
subiectul pasiv - B;  pecuniară; conținutul - dreptul lui B asupra plății - sumei de bani din vânzarea casei, în baza
contractului vânzare- cumpărare, încheiat cu A; obiectul - a da ( a achita banii lui A, pentru vânzarea
apartamentului); 
- să restituie împrumut - obligația propter rem; pură, pozitivă; de rezultat; ; subiectul activ - A, subiectul pasiv -
banca socială;  pecuniară; conținutul - dreptul lui banca socială asupra împrumutului - sumei de bani împrumutate;
obiectul - a da (a  întoarce împrumut);
- obligația de a transmite locatarului  X în posesie și folosință temporară apartamentul, în baza contractului de
locațiune, încheiat cu X - obligația propter rem; pură, pozitivă; de rezultat; perfectă; de altă natură; subiectul activ -
A, subiectul pasiv - X;  conținutul - dreptul de posesie și folosință temporară asupra apartamentului lui X  în baza
contractului de locațiune;  obiectul - a  face (a transmite locatarului în posesie și folosință temporară apartamentul_; 
B - de a transmite dreptul de proprietate asupra cotei părți vîndute lui A - obligația propter rem; pură, pozitivă; de
rezultat; perfectă; de altă natură; subiectul activ - B, subiectul pasiv - A;  conținutul - dreptul de proprietate lui A; 
obiectul - a  face (a transmite dreptul de proprietate lui A); 
X- obligația de a achita chiria lunară lui A, în baza contractului de locațiune, încheiat cu A - obligația propter rem;
pură, pozitivă; de rezultat; ; subiectul activ - X, subiectul pasiv - A;  pecuniară; conținutul - dreptul lui A asupra
chiriei (unei sume de bani) în baza contractului de locațiune, încheiat cu X;  obiectul - de a da (a  achita chirie lunara
lui A);
Banca socială - de a oferi împrumutul lui A - obligația propter rem; pură, pozitivă; de rezultat; subiectul activ -
banca sociala, subiectul pasiv - A;  pecuniară; conținutul - dreptul lui A asupra împrumutului (unei sume de bani) în
baza contractului de împrumut, încheiat cu A;  obiectul - a  da (a oferi împrumutul lui A).

SPEȚA 2
{2} A, proprietar al apartamentului nr. 60 din str. Mesager 6 din mun. Chișinău, a încheiat un contract de locațiune
cu B, prin care i-a transmis acestuia apartamentul în posesie și folosință temporară (pe 3 ani). După un an de
zile, A a vândut apartamentul, iar noul proprietar – C, l-a anunțat pe B că dorește să locuiască în apartament și de
aceea, acesta urmează să-l elibereze. Fiind nemulțumit, B i-a acționat pe ambii în judecată.
(?) Precizați valorile patrimoniale atestate în speță și apartenența acestora?
(?) Caracterizați drepturile patrimoniale ale subiectelor din speță?
(?) Caracterizați obligațiile patrimoniale ale subiectelor din speță?
1. Valorile patrimoniale:
A- dreptul de proprietate asupra apartamentului;
- dreptul de a primi chiria lunară în baza contractului de locațiune, încheiat cu B;
- dreptul de a primi plata- suma de bani pentru vânzarea apartamentului, în baza contractului vânzare- cumpărare,
încheiat cu C;
- obligația de a transmite locatarului în posesie și folosință temporară aprtamentul, în baza contractului de locațiune,
încheiat cu B;
- alte obligații în baza contractului de locațiune
- obligația de a transmite dreptul de proprietate asupra apartamentului lui C, în baza contractului vânzare-
cumpărare.
B - dreptul de posesie și folosință temporară asupra apartamentului, în baza contractului de locațiune, încheiat cu A;
 - obligația de a achita chiria lunară lui A, în baza contractului de locațiune, încheiat cu A;
- alte obligații în baza contractului de locațiune: 
a) să întrețină Bunul Închiriat în corespundere cu cerințele tehnicii securității antiincendiare și normelor sanitare și
epidemiologice și să asigure respectarea lor de către persoanele cărora le-a permis folosința Bunului închiriat;
b) să respecte legislația în vigoare în privința activității desfășurate în cadrul Bunului Închiriat, inclusiv normele cu
privire la securitatea tehnică şi protecția muncii; etc.
C - dreptul de proprietate asupra apartamentului,  în baza contractului vânzare- cumpărare, încheiat cu A;
- obligația de a achita suma de bani lui A, pentru vânzarea apartamentului;
- obligația de a respecta contractul de locațiune, încheiat de către A cu B, numai în cazul dacă s-a prevăzut expres în
contract faptul că închirierea înceteaza în caz de înstrăinare, și numai cu respectarea unui termen de doua ori mai
mare decât cel care s-ar fi aplicat notificarii denunțării contractului.
Daca acest drept nu s-a prevazut în contract, locațiunea nu va înceta și C va fi obligat să respecte contractul de
locațiune pe care l-a A încheiat cu B, însa numai în anumite condiții:
a) în cazul imobilelor înscrise în Registrul Bunurilor Imobile, dacă locațiunea a fost notată la direcția de
administrare fiscală în circumscripția căreuia se află imboilul;
b) în cazul imobilelor neînscrise, dacă data certa a locatiunii este anterioara datei certe a înstrainării.
2.  Caracterizați drepturile patrimoniale ale subiectelor din speță
A- dreptul de proprietate asupra apartamentului - real; principal; absolut; exclusiv; deplin, transmisibil, inviolabil;
este individualizat numai subiecul activ - A, subiectul pasiv - toate celelalte persoane nedeterminate; opozabil erga
omnes; obiectul dreptului - apartamentul; conținutul juridic - posesia, dispoziția, folosință;  modul de exercitare - în
mod direct și nemijlocit de către titular - A; obiectul obligației corelative - toate celelalte subiecte de drept sunt
obligate să nu facă nimic de natură a-l încălca; durata - perpetuu, imprescriptibil, limitat; 
- dreptul de a primi chiria lunară în baza contractului de locațiune, încheiat cu B - dreptul subiectiv patrimonial,
relativ, de creanță; subiectul activ - A, subiectul pasiv - B; opozabil stricto sensus , numai debitorului; obiectul
dreptului - chiria (sumă de bani); conținutul juridic -a cere executarea obligaţiei ce rezulta din raportul juridic
obligaţional ; durata - 3 ani, prescriptibil; nelimitat; obiectul obligației corelative - a da (a achita chiria).
- dreptul de a primi plata - suma de bani din vânzarea apartamentului, în baza contractului vânzare- cumpărare,
încheiat cu C- dreptul subiectiv patrimonial, relativ, de creanță; subiectul activ - A, subiectul pasiv - C; opozabil
stricto sensus , numai debitorului; obiectul dreptului - plata (sumă de bani); conținutul juridic -a cere executarea
obligaţiei ce rezulta din raportul juridic obligaţional ; obiectul obligației corelative - a da (a achita suma);
 B- dreptul de posesie și folosință temporară asupra apartamentului, în baza contractului de locațiune, încheiat cu A -
dreptul de creanță, relativ, subiectul activ - B, subiectul pasiv - A; opozabil stricto sensus , numai debitorului;
obiectul dreptului - posesie și folosință temporară asupra apartamentului; conținutul juridic -a cere executarea
obligaţiei ce rezulta din raportul juridic obligaţional ; durata - 3 ani, prescriptibil; nelimitat; obiectul obligației
corelative - a da (apartamentul în chirie (posesia și folosinta temporara)).
C - dreptul de proprietate asupra apartamentului,  în baza contractului vânzare- cumpărare, încheiat cu A - real;
principal; absolut; exclusiv; deplin, transmisibil, inviolabil; este individualizat numai subiectul activ - C, subiectul
pasiv - toate celelalte persoane nedeterminate; opozabil erga omnes; obiectul dreptului - apartamentul; conținutul
juridic - posesia, dispoziția, folosință;  modul de exercitare - în mod direct și nemijlocit de către titular - C; obiectul
obligației corelative - toate celelalte subiecte de drept sunt obligate să nu facă nimic de natură a-l încălca; durata -
perpetuu, imprescriptibil, limitat;
3. Caracterizați obligațiile patrimoniale ale subiectelor din speță?
 A - obligația de a transmite locatarului în posesie și folosință temporară apartamentul, în baza contractului de
locațiune, încheiat cu B - obligația propter rem; pură, pozitivă; de rezultat; perfectă; de altă natură; subiectul activ -
A, subiectul pasiv - B;  conținutul - dreptul de posesie și folosință temporară asupra apartamentului lui B  în baza
contractului de locațiune;  obiectul - a  a transmite locatarului în posesie și folosință temporară apartamentul; 
 
- obligația de a transmite dreptul de proprietate asupra apartamentului lui C, în baza contractului vânzare- cumpărare
- propter rem; pură, pozitivă; de rezultat; de altă natură; subiectul activ - A, subiectul pasiv - C;   conținutul - dreptul
asupra plății - sumei de bani din vinderea apartamentului;  obiectul - a transmite lui C dreptul de proprietate asupra
apartamentului;
B - obligația de a achita chiria lunară lui A, în baza contractului de locațiune, încheiat cu A - obligația propter rem;
pură, pozitivă; de rezultat; ; subiectul activ - B, subiectul pasiv - A;  pecuniară; conținutul - dreptul lui A asupra
chiriei (unei sume de bani) în baza contractului de locațiune, încheiat cu B;  obiectul - a  achita chirie lunara lui A;
C - obligația de a achita suma de bani lui A, pentru vânzarea apartamentului - obligația propter rem; pură, pozitivă;
de rezultat; ; subiectul activ - C, subiectul pasiv - A;  pecuniară; conținutul - dreptul lui A asupra plății - sumei de
bani din vinderea apartamentului, în baza contractului vânzare- cumpărare, încheiat cu C , in baza contractului de
vânzare - cumpărare, ;  obiectul - a  achita banii lui A, pentru vânzarea apartamentului; 

Tema 3.
Prin proprietate înţelegem ansamblul relaţiilor dintre oameni în legătură cu însuşirea (aproprierea) bunurilor, relaţii
sociale guvernate de norme juridice specifice diferitelor perioade istorice.
Proprietate - categorie economică: exprimă raportul de însușire de către om al bunurilor materiale, adică raporturile
sociale în cadrul cărora se realizează aceasta însușire.
Proprietatea, în sens economic, presupune că relaţia de proprietate este una efectivă de exercitare directă şi
nemijlocită a atributelor de proprietar asupra unor bunuri identificabile şi măsurabile.
Proprietate - categorie juridică: dreptul de proprietate, se distinge prin apropriere, însuşire a unui bun, iar titularul
este îndreptăţit să-şi exercite prerogativele dreptului său prin putere proprie şi în interes propriu, respectând limitele
impuse de lege, cu îndreptăţirea de a pretinde tuturor celorlalţi erga omnes de a se abţine de la orice acte care să fie
de natură a stânjeni acest drept.
Dreptul de proprietate - acel drept real care conferă titularului atributele de posesie, folosinţă şi dispoziţie asupra
unui bun, atribute pe care le poate exercita în plenitudinea lor, în putere proprie şi în interes propriu, cu respectarea
normelor juridice în vigoare. 
Dreptul de proprietate se concretizează în următoarele elemente:
- sub aspect economic, dreptul de proprietate este un drept de apropiere a unor bunuri materiale;
- exprima o relaţie socială de apropiere; 
- cuprinde în conţinutul său atributele de posesie, folosinţă şi dispoziţie;
- atributele dreptului de proprietate sunt exercitate de proprietar prin puterea şi în interesul său propriu.
Dreptul de proprietate ca drept subiectiv conferă titularului exercitarea în putere proprie şi în interes propriu a
atributelor de posesiune, folosinţă și dispoziție asupra bunurilor sale în limitele stabilite de lege.
Norme constituționale -  consfințesc principiile fundamentale ale reglementării relaţiilor de proprietate (Constituţia
Republicii Moldova).
Normele administrative - reglementează modul de dobândire şi încetare a dreptului de proprietate și apără dreptul de
proprietate.
Normele civile stabilesc caracterul, conținutul şi limitele imputernicirilor proprietarului, reglementează modul
de dobândire şi încetare a dreptului de proprietate (procedura de revendicare, apărare, încetare - procesual
civile), apără dreptul de proprietate.
Normele penale, contravenționale apără dreptul de proprietate. 
Relații de proprietate statice - aferente aflării persoanei în posesiunea bunurilor și exprimă apartenența lor.
Relații de proprietate dinamice - aferente trecerii bunurilor de la un proprietar la altul, exprimă procesul de mișcare a
bunurilor.
Dreptul de posesiune - este acel atribut al dreptului de proprietate care conferă titularului său posibilitatea de a
stăpâni faptic bunul asupra căruia are dreptul de proprietate. 
Dreptul de folosință - este dreptul de a trage din lucru toate foloasele pe care este susceptibil să le procure, fără
distincţiune, fiind vorba de fructele propriu-zise, care se reproduc periodic, cât şi de cele civile şi industriale.
Folosinţa priveşte deci fructele şi veniturile pe care le obţine prin exercitarea acestui atribut.
Dreptul de dispoziție - este prerogativa proprietarului de a dispune cu privire la fiinţa juridică sau materială a
bunurilor din proprietate, schimbarea statutului juridic a bunurilor sale. 
Dispoziția materială asupra bunului - în cazul bunurilor corporale, exprimă posibilitatea de a modifica forma
lucrului, a transforma, distruge sau consuma substanța acestuia.
Dispoziția juridica - exprimă posibilitatea înstrainării în tot sau în parte a dreptului de proprietate.
Bunuri corporale - acele bunuri care au o existență materială, fiind perceptibile simțurilor noastre.
Bunuri incorporale - acele bunuri care au o infățișare abstractă, care nu cade sub simțurile noastre.
Caracterul absolut - dreptul de proprietate este recunoscut titularului său în raporturile acestuia cu toţi ceilalţi,
aceştia din urmă fiind obligaţi să nu facă nimic de natură a-l încălca.
Caracterul exclusiv - titularul acestui drept îşi exercită prerogativele excluzând orice altă persoană de la acest
exerciţiu. 
Caracterul perpetuu - dreptul de proprietate nu are o durată limitată în timp, proprietatea îşi păstrează calitatea sa
abstractă de drept real, indiferent de şirul transmisiunilor acesteia, atât timp cât bunul care formează obiectul sau
există; nu se pierde prin neuz, nu poate fi obiectul unei prescripţii extinctive; acţiunea în revendicare prin care
proprietarul urmăreşte să recapete exerciţiul dreptului său de proprietate este imprescriptibilă.
Dreptul de proprietate privată - acel drept subiectiv ce aparţine persoanelor fizice, persoanelor juridice, statului sau
unităţilor administrativ-teritoriale asupra oricărui bun, cu excepţia celor aflate exclusiv în proprietate publică, bunuri
asupra cărora titularul exercită posesia, folosinţa şi dispoziţia, în putere proprie şi în interes propriu, însă în limitele
determinate de lege.
Dreptul de proprietate publică - dreptul de proprietate ce aparține statului sau unei unități administrativ-teritoriale
asupra bunurilor care, prin natura lor sau prin declarația legii, sunt de uz ori de interes public, cu condiția să fie
dobândite prin unul dintre modurile prevăzute de lege.

Sarcina 2
1. A fost introdus Articolul 484. Posesorul sub nume de proprietar și posesorul de drept limitat
(1) Posesorul poate exercita posesia în calitate de posesor sub nume de proprietar sau în calitate de posesor de drept
limitat.
(2) Este posesor sub nume de proprietar persoana care exercită posesia asupra bunului cu intenția de a se comporta
cu el ca un proprietar.
(3) Este posesor de drept limitat persoana care exercită posesia asupra bunului:
a) în calitate de titular al unui drept real limitat, în calitate de locatar, comodatar sau coproprietar, în privința cotelor-
părți ale celorlalți coproprietari, precum și în alte cazuri cînd exercită posesia cu intenția de a acționa astfel în
interesul său, în baza unui anumit raport juridic cu posesorul sub nume de proprietar prin care posesorul de drept
limitat a dobîndit dreptul să posede bunul; sau
b) în calitate de antreprenor, transportator, depozitar, precum și în alte cazuri cînd exercită posesia cu intenția de a
acționa astfel la indicația posesorului sub nume de proprietar, în baza unui anumit raport juridic cu posesorul sub
nume de proprietar prin care posesorul de drept limitat are dreptul de a reține bunul pînă cînd cheltuielile sau
costurile aferente posesiei nu au fost achitate de către posesorul sub nume de proprietar.
(4) Dispozițiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător atunci cînd un alt posesor de drept limitat exercită posesia în
baza unui anumit raport juridic cu posesorul de drept limitat prevăzut la alin. (3).
(5) Pînă la proba contrară, posesorul bunului se prezumă posesor sub nume de proprietar.
2. Se reglementează expres posesia prin prepus (art. 485). Este prepus persoana care exercită stăpînirea de fapt
nemijlocită asupra bunului în numele posesorului, neavînd intenţia şi fără a fi posesor de drept limitat; sau persoana
căreia posesorul îi poate da instrucţiuni obligatorii în legătură cu stăpînirea sau folosirea bunului în interesul
posesorului. De asemenea, este prepus persoana care accidental este într-o poziţie să exercite, şi exercită, stăpînirea
de fapt nemijlocită asupra bunului pentru posesor.
3.  Articolul 482 alineatul (2) va avea următorul cuprins:
 „(2) Se consideră posesor al dreptului persoana care a început să-l exercite ca un titular. Dispozițiile privind posesia
se aplică în mod corespunzător posesiei drepturilor.”
4.  Articolul 555 va avea următorul cuprins:
„Articolul 555. Dreptul de proprietate în condominium
 (1) În cazul în care s-a constituit un condominiu, dreptul de proprietate exclusivă asupra unității și cota-parte din
dreptul de proprietate comună asupra părților comune formează o unitate indivizibilă (dreptul de proprietate în
condominiu) și nu pot fi înstrăinate sau grevate separat. Orice clauză contrară este nulă.
 (2) Condominiu reprezintă totalitatea de bunuri imobile formată dintr-un teren cu una sau mai multe clădiri în
condițiile legii, în care există:
a) locuințe, încăperi izolate cu altă destinație decît cea de locuință sau locuri de parcare din cadrul clădirii dacă
întrunesc condițiile prevăzute de legislație, construite sau care urmează a fi construite, înregistrate sub număr
cadastral separat în registrul bunurilor imobile (unități). Unitățile fac obiectul dreptului de proprietate exclusivă; și
b) terenul și părțile clădirii din condominiu care nu sînt unități și sînt destinate folosinței tuturor proprietarilor în
condominiu sau unora dintre aceștia, precum și alte bunuri care, potrivit legii sau actului de constituire al
condominiului, sînt destinate folosinței comune a tuturor proprietarilor în condominiu sau unora dintre aceștia (părți
comune). Părțile comune fac obiectul dreptului de proprietate comună forțată și perpetuă.
 (3) În sensul alin. (2) lit. b), constituie teren al condominiului terenul, în hotarele stabilite, pe care este situată
clădirea condominiului și terenul aferent necesar pentru deservirea și exploatarea corespunzătoare a clădirii și, în
cazul clădirilor cu destinație locativă, pentru asigurarea necesităților social-locative ale membrilor condominiului,
care constituie proprietate comună pe cote-părți a tuturor proprietarilor din condominiu. În cazul în care proprietarii
părților comune dețin doar un drept de superficie asupra terenului condominiului sau un alt drept prevăzut de
legislație, atunci dreptul asupra terenului face parte din părțile comune, iar referințele la teren se consideră referințe
la dreptul respectiv asupra terenului.
 (4) La schimbarea titularului dreptului de proprietate exclusivă asupra unității, la noul proprietar trece și cota-parte
din dreptul de proprietate comună. Orice clauză contrară este nulă.
 (5) Modul de constituire și administrare a proprietății în condominiu se reglementează prin lege.”
 

SPETĂ
Fiind plecat peste hotarele țării de aproximativ 10 ani, la întoarcere, F este anunțat, printr-o scrisoare de primăria
satului Valea-Perjei, că dreptul său de proprietate asupra terenului agricol cu suprafața 0,2 ha a încetat în temeiul art.
25 Cod funciar. Totodată, acesta mai primește o scrisoare de la Inspectoratul de Poliție din r-nul Cimișlia prin care
este citat în legătură cu întocmirea procesului verbal de sancționare în baza art. 118 Cod contravențional.
{1} În ce împrejurări devine aplicabilă norma cuprinsă în art. 25 Cod funciar?
{2} Constituie temei al încetării dreptului de proprietate asupra terenurilor neprelucrarea acestora?
{3} Ce presupune caracterul perpetuu al dreptului de proprietate?
{4} Vor fi calificate inacțiunile lui F drept contravenție potrivit art. 118 din Codul contravențional?
{5} În cazul în care F se va adresa în judecată, care va fi soluția instanței? Argumentați răspunsul.
1. În ce împrejurări devine aplicabilă norma cuprinsă în art. 25 Cod funciar?
Articolul 25 Cod funciar devine aplicabilă în împrejurări în care deținătorul terenul cu titlu de posesiune sau de
folosință  nu utilizează terenul în scopul în care i s-a atribuit, și  la cererea proprietarul dispune aplicarea sancţiunilor
contravenţionale prevăzute de lege şi îl va soma în scris, stabilind termenul, să-şi îndeplinească obligaţiile.
2. Constituie temei al încetării dreptului de proprietate asupra terenurilor neprelucrarea acestora?
Neprelucrarea terenurilor nu constituie temei al încetării dreptului de proprietate asupra acestora. 
Articolul 24. Sancţiunile aplicate în caz de necultivare a terenurilor agricole şi neluare a măsurilor de protecţie a
solului
  Proprietarul funciar care, fără motive întemeiate, nu cultivă terenurile agricole şi nu ia măsuri pentru protecţia şi
ameliorarea solului se sancţionează administrativ în conformitate cu legislaţia în vigoare. 
Dreptul asupra terenului se stinge în cazurile:
1) renunţării benevole a deţinătorului la teren; 2) înstrăinării terenului de către proprietar; 3) retragerii terenului
pentru nevoile statului și societăţii; 4) retragerii terenului în cazul și în modul stabilit în articolul 25 din prezentul
Cod; 5) decedării proprietarului; 6) neachitării sistematice a impozitului funciar în termenul stabilit de lege;  7)
expirării termenului pentru care a fost dat în folosinţă terenul; 8) încetării activităţii întreprinderii, instituţiei,
organizaţiei; 9) încetării raporturilor de muncă, în virtutea cărora a fost repartizat lotul auxiliar, dacă legislaţia nu
prevede altfel; 10) nerespectării condiţiilor contractului de arendă; 11) exploatării terenului prin metode care conduc
la degradarea solurilor, la poluarea lor chimică, radioactivă și de altă natură, la înrăutăţirea situaţiei ecologice; 12)
folosirii terenurilor irigate prin metode care conduc la înmlăștinire, la salinizare secundară și la apariţia focarelor de
eroziune prin irigare.
De asemenea în conformitate cu art. 500 Cod civil al Republicii Moldova, proprietarul are drept de posesiune, de
folosinţă și de dispoziţie asupra bunului. Dreptul de proprietate este perpetuu -  dreptul de proprietate nu are o durată
limitată în timp, proprietatea îşi păstrează calitatea sa abstractă de drept real, indiferent de şirul transmisiunilor
acesteia, atât timp cât bunul care formează obiectul sau există; nu se pierde prin neuz, nu poate fi obiectul unei
prescripţii extinctive; acţiunea în revendicare prin care proprietarul urmăreşte să recapete exerciţiul dreptului său de
proprietate este imprescriptibilă. Dreptul de folosinţă include și libertatea persoanei de a nu folosi bunul. Legea
stabilește și prevede în mod aparte particularitățile dreptului de folosință a terenurilor agricole
Proprietatea este, în condițiile legii, inviolabilă.
3. Ce presupune caracterul perpetuu al dreptului de proprietate?
Caracterul perpetuu - dreptul de proprietate nu are o durată limitată în timp, proprietatea îşi păstrează calitatea sa
abstractă de drept real, indiferent de şirul transmisiunilor acesteia, atât timp cât bunul care formează obiectul său
există; nu se pierde prin neuz, nu poate fi obiectul unei prescripţii extinctive; acţiunea în revendicare prin care
proprietarul urmăreşte să recapete exerciţiul dreptului său de proprietate este imprescriptibilă.
4. Vor fi calificate inacțiunile lui F drept contravenție potrivit art. 118 din Codul contravențional?
Da, acestea vor fi calificate potrivit articolului 118 Cod contravențional, deoarece există componența contravenției,
F nu a prelucrat, nu a cultivat terenul, nu a efectuat măsurile obligatorii de ameliorare a acestora, de protecţie a
solului contra eroziunii provocate de vînt şi de apă, de prevenire a altor procese care deteriorează starea solului timp
de 10 ani. 
5. În cazul în care F se va adresa în judecată, care va fi soluția instanței? Argumentați răspunsul.
a) cu privirea la decizia primăriei satului Valea-Perjei cu privire la încetarea dreptului de proprietate asupra
terenului, instanța de judecată va admite acțiunea și F va fi revendicat în dreptul său de proprietate asupra terenului,
deoarece nu există temeiul de încetare acestui drept, și art. 25 Cod funciar nu poate fi ca temeie, deoarece F nu este
pur și simplu deținător cu titlu de posesiune sau folosință, ci proprietar.
b) cu privire la procesul verbal de sancționare în baza articolului 118 Cod Contravențional, instanța va respinge
acțiunea, deoarece există componența contravenției, F nu a prelucrat, nu a cultivat terenul, nu a efectuat măsurile
obligatorii de ameliorare a acestora, de protecţie a solului contra eroziunii provocate de vînt şi de apă, de prevenire a
altor procese care deteriorează starea solului timp de 10 ani. 
SPEȚA 2
La data de 15.02.2016, X în calitate de vînzător, încheie un contract de vânzare-cumpărare cu Z ce are ca obiect
arma de foc de model CZ-75. Întâlnindu-se pe str. A. Russo din mun. Chișinău, acolo unde urma să fie transmisă
arma, aceștia au fost reținuți de poliție, motivul reținerii fiind încălcarea modului de comercializare/înstrăinare a
armelor individuale, iar Z în calitate de cumpărător nu deține permis de procurare a armei. În apărarea sa X a
susținut că fiind proprietar al armei respective, dobândind acest titlu legal, fapt arătat prin actele prezentate (permis
de procurare), are tot dreptul să exercite atributul de dispoziție asupra acesteia în condițiile art. 500 alin. (1), iar
atributul dreptului de proprietate invocat presupune dreptul de a înstrăina arma.
{1} Constituie obiect al dreptului de proprietate armele și munițiile?
{2} Care este circuitul civil al armelor și munițiilor și de care norme este reglementat acesta?
{3} Care este autoritatea competentă în autorizarea, evidența, supravegherea privind deținerea, portul și folosirea
armelor, precum și operațiunile cu acestea?
{4} În ce constă dreptul de dispoziție ca atribut al dreptului de proprietate?
{5} Care este procedura de înstrăinare a armelor cu destinație civilă?
{6} A încălcat X regimul de comercializare/înstrăinare a armei de foc?
{7} Care sunt sancțiunile pentru încălcarea regimului de comercializare a armelor?
arma de foc de model CZ-75 -letală
1. Constituie obiect al dreptului de proprietate armele și munițiile?
Armele și munițiile constituie obiectul al dreptului de proprietate, deoarece este un bun mobil, ce are conținut
economic, corporal, material, este legat de activitatea umană. 
2. Care este circuitul civil al armelor și munițiilor și de care norme este reglementat acesta?
Armele și munițiile se află în cercuit civil cu regim special de circulație, adică cu anumite condiții. 
Circuitul civil al armelor și munițiilor este reglemnetat în  LEGE Nr. 130 din 08-06-2012 privind regimul armelor şi
al muniţiilor cu destinaţie civilă, capitolul VI REGIMUL CIRCULAŢIEI ARMELOR ŞI A MUNIŢIILOR.
3. Care este autoritatea competentă în autorizarea, evidența, supravegherea privind deținerea, portul și folosirea
armelor, precum și operațiunile cu acestea?
 Aceasta este Ministerul Afacerilor Interne. 
LEGE Nr. 130 din 08-06-2012 privind regimul armelor şi al muniţiilor cu destinaţie civilă
  Articolul 3. Delimitarea competenţelor
(3) Ministerul Afacerilor Interne este autoritatea competentă care exercită autorizarea, evidenţa, controlul şi
supravegherea privind deţinerea, portul şi folosirea armelor şi a muniţiilor, precum şi privind operaţiunile cu acestea,
fiind unica autoritate competentă care reprezintă Republica Moldova în cadrul transferurilor şi notificărilor privind
armele şi muniţiile în condiţiile prezentei legi. În domeniul autorizării, evidenţei, controlului şi supravegherii asupra
circulaţiei armelor şi a muniţiilor, Ministerul Afacerilor Interne exercită următoarele funcţii:
            a) elaborează instrucţiuni privind regimul armelor şi al muniţiilor, forma şi conţinutul documentelor emise în
temeiul prezentei legi;
            b) autorizează, ţine evidenţa, realizează controlul şi supravegherea privind procurarea, înstrăinarea,
deţinerea, păstrarea, portul şi folosirea armelor şi  muniţiilor, precum şi privind efectuarea operaţiunilor cu acestea,
în condiţiile prezentei legi;
            c) efectuează examinarea balistică, trageri experimentale din arme cu includerea tuburilor de cartuşe şi a
gloanţelor trase în colecţia de tuburi de cartuşe şi gloanţe trase a Ministerului Afacerilor Interne, sistematizate după
tip, marcă, model, calibru, serie, număr, după an de producere şi după lotul acestora;
            d) notifică autorităţile abilitate în domeniu ale statelor străine şi organizaţiile internaţionale relevante despre
transferul de arme şi muniţii efectuat de pe teritoriul Republicii Moldova către acestea;
            e) administrează Registrul de stat al armelor;
            f) eliberează, reperfectează, suspendă şi retrage licenţe;
            g) emite prescripţii privind înlăturarea încălcării condiţiilor de licenţiere.
4. În ce constă dreptul de dispoziție ca atribut al dreptului de proprietate?
 Dreptul de dispoziție - este prerogativa proprietarului de a dispune cu privire la fiinţa juridică sau materială a
bunurilor din proprietate, schimbarea statutului juridic a bunurilor sale. 
5. Care este procedura de înstrăinare a armelor cu destinație civilă?
Conform HOTĂRÎRii Nr. 293 din 23-04-2014 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la regimul armelor şi al
muniţiilor cu destinaţie civilă, Capitolul IV. Procurarea şi înstrăinarea armelor şi muniţiilor. Efectuarea menţiunilor
în permisul de armă şi eliberarea acestuia
Procedura de înstrăinare a armelor cu destinație civilă:
*Deținătorul a armei, procurate sau dobîndite în condiţiile prezentei legi poate înstrăina arma prin orice armurier
licenţiat în domeniul comercializării armelor şi muniţiilor cu destinaţie civilă o armă sau, după caz, o ţeavă din
categoria celei pentru care a fost autorizat, numai persoanei ce are permis de procurare.
31. Titularul permisului de procurare a armei poate procura de la orice armurier licenţiat în domeniul comercializării
armelor şi muniţiilor cu destinaţie civilă o armă sau, după caz, o ţeavă din categoria celei pentru care a fost autorizat,
în termenul de valabilitate a documentului.
32. armurierul are obligaţia de a înscrie în permisul de procurare a persoanei ce a procurat, toate datele prevăzute pe
versoul acestuia.
33. Persoana care a procurat, în condiţiile legii, o arma letală sau neletală supusă autorizării, ori o ţeavă pentru o
asemenea armă are obligaţia să se prezinte, în termen de 10 zile de la data procurării, la autoritatea care a emis
permisul de procurare a armei pentru a i se elibera permisul de armă.
34. În situaţia prevăzută  la pct.33, organele autorităţii competente verifică, în termen de 10 zile, următoarele:
1) autenticitatea documentelor prezentate de titularul armei;
2) dacă arma sau ţeava procurată corespunde categoriei şi tipului pentru care s-a emis permisul de procurare a armei;
3) corespunderea dintre seria şi numărul înscrise pe armă sau pe ţeavă cu cele din documentele care o însoţesc;
4) existenţa în Registrul de stat al armelor a armei respective;
5) dacă permisul de procurare a fost completat pe verso în modul corespunzător.
35. Dacă în urma verificărilor prevăzute la pct.34 nu au rezultat nereguli sau impedimente, organul de poliţie
competent emite permisul de armă tip A, al cărui model este prezentat în anexa nr. 4, în cazul în care persoana este
autorizată să deţină arma procurată, sau permisul de armă tip B, al cărui model este prezentat în anexa nr. 5, dacă
persoana este autorizată să o poarte şi să o folosească, înscriind arma în documentul respectiv, precum şi calibrul
muniţiei care poate fi deţinută de solicitant.
36. Ţeava de rezervă se înscrie în permisul de armă.
37. În cazul depistării unor nereguli sau impedimente, autoritatea competentă face demersurile ce se impun pentru
clarificarea neconcordanţelor constatate sau, după caz, refuză eliberarea permisului de armă şi dispune păstrarea
armei la organul de poliţie, în funcţie de situaţia care justifică acest refuz. 
38. În vederea înstrăinării armei prin donaţie, donatorul depune contractul de donaţie în 3 exemplare, arma
respectivă, precum şi permisul de armă la un armurier licenţiat în domeniul comercializării armelor din această
categorie sau, după caz, la serviciul abilitat al Inspectoratului General al Poliţiei ori la organul de poliţie în raza
căruia domiciliază donatarul.
39. Autoritatea prevăzută la pct.38 autentifică contractele de donaţie şi transmite un exemplar donatorului, iar al
doilea exemplar, împreună cu cotorul chitanţei de recepţionare a armei – donatarului.
40. În vederea obţinerii permisului de armă pentru arma prevăzută la pct.38, donatarul va urma procedura de
autorizare prevăzută la pct. 7-18 şi 35-37.
41. În cazul în care donatarul nu a prezentat permisul de armă timp de 6 luni în vederea ridicării acesteia, autoritatea
prevăzută la pct. 38 transmite arma la organul teritorial de poliţie.
Legea nr. 130 din 08-06-2012
Articolul 6
 (10) Persoanele care deţin arme prevăzute la alin. (1), procurate sau dobîndite în condiţiile prezentei legi, le pot
înstrăina numai prin intermediul armurierilor licenţiaţi în domeniul comercializării unor astfel de arme, precum şi
prin donaţie.
6. A încălcat X regimul de comercializare/înstrăinare a armei de foc?
X nu a respectat procedura de înstrăinare a armei, încălcând prin aceasta regimul de comercializare/înstrăinare a
armei de foc, deoarece  nu a înstrăinat arma prin intermediul armurierilor licenţiaţi în domeniul comercializării unor
astfel de arme. (art. 6 al. (10) Legea nr. 130 din 08-06-2012), de asemenea a înstrăinat arma persoanei ce nu avea
permis de procurare.
7. Care sunt sancțiunile pentru încălcarea regimului de comercializare a armelor?
Codul Contravențional al RM: 
(1) Comercializarea armelor letale sau neletale şi/sau a muniţiilor aferente persoanelor care nu sînt autorizate în
modul stabilit de legislaţia în vigoare
            se sancţionează cu amendă de la 240 la 300 de unităţi convenţionale aplicată persoanei juridice cu privarea
de dreptul de a desfăşura o astfel de activitate pe un termen de la 3 luni la un an.
            (2) Încălcarea modului de înstrăinare a armelor letale sau neletale supuse autorizării şi/sau a muniţiilor
aferente sau transmiterea acestora unei persoane neautorizate în modul stabilit de legislaţia în vigoare
            se sancţionează cu amendă de la 30 la 60 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de deţinere sau port
şi folosire a armei pe un termen de la 2 ani la 5 ani.
            (3) Eschivarea de la înstrăinarea armelor letale şi neletale supuse autorizării sau încălcarea termenului de
depunere a acestora la poliţie ori la un armurier licenţiat în domeniul comercializării armelor, în cazul încetării,
limitării sau suspendării dreptului de deţinere a acestora,
            se sancţionează cu amendă de la 30 la 60 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu amendă de la
120 la 240 de unităţi convenţionale aplicată persoanei juridice.

Tema 4
Întinderea dreptului de proprietate - tot ceea ce produce bunul, precum şi tot ceea ce uneşte bunul ori se
încorporează în el ca urmare a faptei proprietarului, a unei alte persoane ori a unui caz fortuit, revine proprietarului
dacă legea nu prevede altfel.
Abuzul de drept reprezintă exercitarea dreptului subiectiv în contradicţie cu menirea sa socială şi economică ce
cauzează daune terţilor şi relaţiilor sociale.
Fructele reprezintă acele produse care derivă din folosirea unui bun, fără a diminua substanţa acestuia. 
Limitările reprezintă fie restrângeri normale ale unora din atributele care se referă la obiectul său, impuse de
interesele generale ale societăţii sau de apărare a dreptului de proprietate al celorlalte subiecte de drept, fie
restrângeri cu caracter excepţional, care pot duce chiar la pierderea dreptului, cum este exproprierea pentru cauză de
utilitate publică, în condiţiile legii. 
*După cum prevede art. 49 din Constituţie, prin lege pot fi aduse anumite îngrădiri dreptului de proprietate, fără ca
ele să atingă fondul acestui drept şi cu respectarea principiului probabilităţii, iar, după cum a statuat Curtea
Constituţională legile de restrângere trebuie să aibă un caracter organic. 
 
Limitele materiale se raportă la bunurile corporale şi delimitează exercitarea dreptului de proprietate în funcţie de
corporalitatea obiectului acestuia; Limitele materiale, în cazul bunurilor corporale, constau în limitele fizice ale
bunului.
Limitele juridice vizează conţinutul juridic al dreptului de proprietate, se stabilesc fie prin lege, fie de către
o instanță judecătorească, fie de către proprietar, printr-un act juridic încheiat de acesta. Ele răsfrâng, într-un fel sau
altul, exercitarea atributelor proprietății fără a echivala însă cu o suspendare a acestora în raport cu o parte din
obiectul dreptului.
Limite pozitive – depășirea acestora nu admit declanșarea unei acțiuni în justișie și beneficiază de o tratare diferită
față de cele negative.
Limite negative – depășirea acestora  face posibilă declanșarea unei acțiuni în justiție prin impunerea la încetarea
unor activități ce depășesc limitele prevăzute de lege și impune la repararea prejudiciului astfel cauzat.
Limite convenţionale - limitele în exercitarea dreptului de proprietate care sunt create prin voinţa părţilor, exprimată
în acte juridice.
Exproprierea reprezintă transferul de bunuri şi de drepturi patrimoniale din proprietate privată în proprietate publică,
transferul către stat de bunuri proprietate publică ce aparţin unei unităţi administrativ teritoriale sau, după caz,
cedarea către stat sau către o unitate administrativ-teritorială a drepturilor patrimoniale în scopul efectuării de lucrări
pentru cauză de utilitate publică de interes naţional sau de interes local, în condiţiile prevăzute de lege, după o
dreaptă şi prealabilă despăgubire.
Vecinătatea reprezintă o stare de fapt care generează de la sine anumite drepturi și obligații pentru proprietarii
terenurilor sau altor bunuri imobile de unde se pot produce influențe reciproce.
Clauză de inalienabilitate convențională - acea stipulaţie, prevăzută în contract, prin care îi este prohibită
dobânditorului înstrăinarea bunului procurat.
 

Identificați în Codul Civil cel puțin 3 noutăți legislative la temă:

1. În 2019 a fost introdus Articolul 463.  
Dreptul de proprietate asupra terenului se întinde și asupra subsolului, spațiului aerian și apelor de suprafață și
albiilor de pe suprafața terenului, cu respectarea limitelor legale. Proprietarul poate efectua toate construcțiile,
plantațiile și lucrările pe care le găseşte de cuviinţă şi poate trage din ele toate foloasele pe care acestea le-ar
produce 
2. Se reglementează expres clauza de inalienabilitate (art. 506), - 2019
 Articolul 506. Noțiunea și condițiile clauzei deinalienabilitate
    (1) Prin contract sau testament se poate interzice înstrăinarea unui bun, însă numai pentru o durată de cel mult 49
de ani și dacă există un interes serios și legitim. Termenul începe să curgă de la data dobîndirii bunului.
    (2) Dobînditorul poate fi autorizat de către instanță să dispună de bun dacă interesul care a justificat clauza de
inalienabilitate a bunului a dispărut sau dacă un interes superior o impune.
    (3) Nulitatea clauzei de inalienabilitate stipulate într-un contract atrage nulitatea întregului contract dacă a fost
determinantă la încheierea acestuia. Caracterul determinant se prezumă, pînă la proba contrară.
    (4) Clauza de inalienabilitate este subînțeleasă în contractele din care se naște obligația de a transmite în viitor
proprietatea către o persoană determinată sau determinabilă.
    (5) Transmiterea bunului pe cale de succesiune nu poate fi oprită prin stipularea inalienabilității.
3. În 2019 a fost introdus Articolul 505.
Articolul 505. Limitarea dreptului de proprietate prin acte juridice
Proprietarul poate să consimtă la limitarea dreptului său prin acte juridice dacă aceasta nu încalcă ordinea publică
sau bunele moravuri.

Selectați din literatura de specialitate cel puțin 3 surse științifice la temă (studii, articole, comunicări, monografii
etc.).
1. Ionel V., cond. științ. Teacă I. Limitele exercitării dreptului de proprietate prin prisma dreptului de
vecinătate, Universitatea Tehnică a Moldovei, p. 366 - 369.
2. Melniciuc O. Dreptul de vecinătate – un nou institut al dreptului civil naţional (noţiuni generale). În: Revista
Națională de Drept nr. 7-8, 2010, p. 102 - 106.
3. Ionașcu T.  Limitele convenționale ale dreptului de proprietate privat.  În: Analele Universității “Constantin
Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiințe Juridice, Nr. 2/2016, p. 25 - 40.
4. Șumleanschi I., Nistor - Lopatenco Livia Particularitățile procedurii de expropiere a terenurilor pentru utilitate
publică, Universitatea Tehnică a Moldovei, p. 307 - 310.
5. Bîtcă I. Inalienabilitatea convențională în materie civilă. În: Revista Vector European nr. 1, 2020,, p. 5 - 10.

La data de 12.10.2016, A a chemat în judecată pe B, cerând încetarea acțiunilor ce-l împiedică în exercitarea
atributelor de proprietate în cadrul raporturilor de vecinătate. Motivele principale ce l-au determinat pe A să
acționeze pe vecinul său în judecată constau în faptul că de fiecare dată cînd plouă, B, fiind propritarul terenului
inferior, instalează la hotarul dintre ei plăci metalice ce stăvilesc apa și împiedică curgererea ei pe terenul acestuia,
fapt ce duce la înmlăștinirea terenului său. De fiecare dată cînd fructele din copacul său cad pe terenul lui  B acesta
refuză să le transmită în proprietatea lui, cu atât mai mult nu permite accesul pe terenul său pentru a le culege, iar o
dată în an taie rădăcinile copacilor ce părtund pe terenul lui. Toată apa, zăpada curge de pe acoperișul casei sale pe
terenul lui A. Tot timpul când ploaia spală din ograda sa anumite bunuri și le deplasează pe terenul
vecinului B acesta nu-i permite să le caute pe terenul său și să le ia. De câte ori a cerut permisiunea de a instala
conducte de canalizare, de alimentare cu apă și caz prin terenul său acesta a refuzat. Culmea obrăzniciei acesta și-a
arătat-o atunci când acesta i-a cerut lui A să scoată copacii care sunt sădiți la o distanță mai mică de 2 metri de la
gard și a construit o anexă depășind cu 2 metri limita hotarului dintre ei. Chemat în instanță,  B a susținut că cauza
tuturor neînțelegerilor este faptul că A a construit gardul depășind hotarul real cu 2 metri. Acesta a argumentat prin
faptul că gardul vechi, construit încă de bunelul său, se afla la distanța de 4 metri de casa lui, iar acuma se află la o
distanță doar de 2 meri. În ce privește interzicerea căutării bunului adus de ape pe terenul său,  B a motivat că el
singur are dreptul să caute bunurile și să le restituie proprietarului, fapt cu care A nu a fost de acord niciodată.
{1} Ce tip de acțiune a depus A împotriva lui B?
{2} Este în drept B să împiedice curgerea firească a apelor pe terenul său?
{3} Cui aparțin fructele căzute pe terenul vecin?
{4} În ce condiții B este obligat să admită accesul vecinului pe terenul său?
{5} În ce caz proprietarul terenului este în drept să taie rădăcinile copacului vecinului?
{6} Cum trebuie să fie construit acoperișul unei construcții ce face obiectul raporturilor de vecinătate?
{7} Este întemeiat refuzul lui B de a permite căutarea bunurilor aduse de pe terenul lui A datorită unor forțe
naturale?
{8} Este în drept B să interzică lui A instalarea prin terenul său a comunicațiilor necesare?
{9} Este întemeiată cerința lui B către A referitoare la scoaterea arborilor ținând cont de motivele invocate?
{10} Ce este decisiv pentru determinarea hotarului adevărat între vecini?
{11} Care va fi soluția instanței? Argumentați răspunsul.
1.  Ce tip de acțiune a depus A împotriva lui B?
A a depus împotriva lui B acțiune negatorie.
Conform art.  Articolul 585. Acțiunea negatorie
(1) Dacă dreptul proprietarului este tulburat în alt mod decît prin uzurpare sau privare de posesie, proprietarul este în
drept să ceară instanței să fie apărat. El poate cere, de asemenea, despăgubiri pentru prejudiciul cauzat. Pot fi
solicitate despăgubiri şi în cazul în care nu se cere încetarea încălcării sau executarea acestei cerinţe este imposibilă.
(2) Instanța de judecată poate să dispună apărarea proprietarului, în funcție de circumstanțe, prin interzicerea
tulburării iminente, interzicerea tulburării curente, precum și înlăturarea consecințelor tulburării din trecut.
(3) Dispoziţiile alin.(1) şi (2) nu se aplică dacă proprietarul trebuie, în temeiul legii sau al drepturilor unor alte
persoane care îi sînt opozabile, să admită influenţa asupra bunului.
2. Este în drept B să împiedice curgerea firească a apelor pe terenul său?
Conform art. 590 al. (2) Proprietarul terenului inferior nu poate împiedica în nici un fel curgerea firească a apelor
provenite de pe terenul superior.
dar conform al. (3) Dacă curgerea apei de pe terenul superior cauzează prejudicii terenului inferior, proprietarul
acestuia din urmă poate cere autorizarea instanţei de judecată de a face pe terenul său lucrările necesare schimbării
direcţiei apelor, suportînd toate cheltuielile aferente. La rîndul său, proprietarul terenului superior este obligat să nu
efectueze nici o lucrare de natură să agraveze situaţia terenului inferior.
3. Cui aparțin fructele căzute pe terenul vecin?
Fructele căzute pe terenul vecin apărțin proprietarului acelui teren vecin (B).
Articolul 596. Fructele căzute
Fructele căzute din pomi sau arbuşti pe terenul vecin aparțin proprietarului acelui teren vecin.
4. În ce condiții B este obligat să admită accesul vecinului pe terenul său? 
Conform Articolul 600.  Accesul pe terenul altuia
(3) În cazul în care, datorită unei forţe naturale sau forţe majore, un bun a pătruns pe un teren străin sau a fost
transportat acolo, proprietarul terenului trebuie să permită căutarea şi ridicarea bunului, dacă nu a purces el însuşi la
căutare sau nu-l restituie. Bunul continuă să aparţină proprietarului său, cu excepţia cazului cînd acesta renunţă la el.
Proprietarul terenului poate cere ridicarea bunului străin şi aducerea terenului în situaţia anterioară.
5. În ce caz proprietarul terenului este în drept să taie rădăcinile copacului vecinului?
Conform Articolul 597. Rădăcinile şi ramurile de pe terenul vecin
(1) Proprietarul terenului poate să taie şi să-şi oprească rădăcinile de arbori şi de arbuşti care au pătruns la el de pe
terenul vecin. Aceeaşi regulă se aplică şi ramurilor de arbori şi de arbuşti ce atîrnă de pe terenul vecin.
(2) Dreptul prevăzut la alin.(1) nu se acordă proprietarului în cazul în care rădăcinile şi ramurile nu împiedică
folosirea terenului său.
6.  Cum trebuie să fie construit acoperișul unei construcții ce face obiectul raporturilor de vecinătate?
Conform   Articolul 595. Picătura streşinii
Acoperişul trebuie să fie construit astfel încît apa, zăpada sau gheaţa să cadă exclusiv pe teritoriul proprietarului.
7.  Este întemeiat refuzul lui B de a permite căutarea bunurilor aduse de pe terenul lui A datorită unor forțe naturale?
Refuzul lui B de a permite căutarea bunurilor aduse de pe terenul lui A datorită unor forțe naturale nu este întemeiat,
deoarece legea expres prevede că proprietarul terenului trebuie să permită căutarea şi ridicarea bunului, dacă nu a
purces el însuşi la căutare sau nu-l restituie. Bunul continuă să aparţină proprietarului său, cu excepţia cazului cînd
acesta renunţă la el. Proprietarul terenului poate cere ridicarea bunului străin şi aducerea terenului în situaţia
anterioară- art. 600 al. (3)
8. Este în drept B să interzică lui A instalarea prin terenul său a comunicațiilor necesare?
B nu este în drept să interzică lui A instalarea prin terenul său a comunicațiilor necesare. 
Conform Articolul 601. Trecerea prin proprietatea străină
(1) Dacă terenul este lipsit de comunicaţie prin orice cale de acces de folosinţă comună, conducte de alimentare cu
apă, conducte de energie electrică, gaze, telecomunicaţii şi altele asemenea, proprietarul poate cere vecinilor să-i
permită utilizarea terenurilor lor pentru instalarea comunicaţiei necesare.
(2) Trecerea urmează a se face în condiţii de natură să aducă o minimă atingere exercitării dreptului de proprietate
asupra terenului. Vecinului al cărui teren este folosit pentru acces trebuie să i se plătească o justă şi prealabilă
despăgubire care, prin acordul părţilor, poate fi efectuată sub formă de plată unică.
(3) Despăgubirea datorată conform alin.(2) se dublează atunci cînd lipsa accesului este o urmare a faptei
proprietarului care pretinde trecerea.
9. Este întemeiată cerința lui B către A referitoare la scoaterea arborilor ținând cont de motivele invocate?
 Cerința lui B către A referitoare la scoaterea arborilor ținând cont de motivele invocate este întemeiată, prin faptul
că A a respectat cerințele, arborii sunt sădiți la o distanță mai mică de 2m de gard.
Conform Articolul 598. Distanţa pentru construcţii, lucrări şi plantaţii
(2) Arborii, cu excepţia celor mai mici de doi metri, a plantaţiilor şi a gardurilor vii, trebuie sădiţi la distanţa
stipulată de lege, de regulamentul de urbanism sau de obiceiul locului, dar care să nu fie mai mică de 2 metri de linia
de hotar.
10.  Ce este decisiv pentru determinarea hotarului adevărat între vecini?
Pentru determinarea hotarului adevărat între vecini este decisivă posesiunea de fapt a vecinirilor.
Articolul 603. Litigii privind hotarul
(1) Dacă în urma unei dispute este imposibilă determinarea hotarului adevărat, atunci pentru demarcare este decisivă
posesiunea de fapt a vecinilor. Dacă posesiunea de fapt nu poate fi determinată, fiecărui teren îi este anexată o
jumătate din porţiunea disputată.
(2) Dacă determinarea hotarului în conformitate cu prevederile alin.(1) duce la un rezultat ce contravine faptelor
stabilite, în particular aduce atingere mărimii stabilite a terenului, hotarul se stabileşte, la cererea unei părţi, de către
instanţa de judecată. 
11.  Care va fi soluția instanței? Argumentați răspunsul.
a) Va fi stabilit hotarul adevărat între A și B conform art. 603.
Articolul 603. Litigii privind hotarul
(1) Dacă în urma unei dispute este imposibilă determinarea hotarului adevărat, atunci pentru demarcare este decisivă
posesiunea de fapt a vecinilor. Dacă posesiunea de fapt nu poate fi determinată, fiecărui teren îi este anexată o
jumătate din porţiunea disputată.
(2) Dacă determinarea hotarului în conformitate cu prevederile alin.(1) duce la un rezultat ce contravine faptelor
stabilite, în particular aduce atingere mărimii stabilite a terenului, hotarul se stabileşte, la cererea unei părţi, de către
instanţa de judecată. 
b) acțiunea lui A cu privire la acces pe teritoriul pentru a ridica bunurile sale va fi admisă, deoarece legea expres
prevede. Conform art. 600 al. (3)  În cazul în care, datorită unei forţe naturale sau forţe majore, un bun a pătruns pe
un teren străin sau a fost transportat acolo, proprietarul terenului trebuie să permită căutarea şi ridicarea bunului,
dacă nu a purces el însuşi la căutare sau nu-l restituie. Bunul continuă să aparţină proprietarului său, cu excepţia
cazului cînd acesta renunţă la el. Proprietarul terenului poate cere ridicarea bunului străin şi aducerea terenului în
situaţia anterioară.
c) acțiunea cu privire la instalarea conductelor de canalizare, de alimentare cu apă și caz prin terenul acestuia va fi
admisă, de asemenea este prevazută de lege. și B va permite aceasta.
Articolul 601. Trecerea prin proprietatea străină
(1) Dacă terenul este lipsit de comunicaţie prin orice cale de acces de folosinţă comună, conducte de alimentare cu
apă, conducte de energie electrică, gaze, telecomunicaţii şi altele asemenea, proprietarul poate cere vecinilor să-i
permită utilizarea terenurilor lor pentru instalarea comunicaţiei necesare.
(2) Trecerea urmează a se face în condiţii de natură să aducă o minimă atingere exercitării dreptului de proprietate
asupra terenului. Vecinului al cărui teren este folosit pentru acces trebuie să i se plătească o justă şi prealabilă
despăgubire care, prin acordul părţilor, poate fi efectuată sub formă de plată unică.
(3) Despăgubirea datorată conform alin.(2) se dublează atunci cînd lipsa accesului este o urmare a faptei
proprietarului care pretinde trecerea.
d) Instanța va  obliga în temeiul art. 595 să modifice/repare acoperișul astfel încît apa, zăpada sau gheaţa să cadă
exclusiv pe teritoriul său.
Articolul 595. Picătura streşinii
Acoperişul trebuie să fie construit astfel încît apa, zăpada sau gheaţa să cadă exclusiv pe teritoriul proprietarului.

Tema 5
Întocmiți un mic vocabular la temă (din cele mai importante noțiuni).
Modurile de dobândire a dreptului de proprietate sunt mijloacele juridice (acte și fapte juridice) prin care acest drept
se poate dobândi. 
* Sintagma „moduri de dobândire a dreptului de proprietate” desemnează totalitatea mijloacelor reglementate de
lege – acte juridice şi fapte juridice – prin care se poate dobândi dreptul de proprietate indiferent de forma sub care
se prezintă.
Moduri de dobândire originare -  se dobândeşte dreptul de proprietate asupra unui bun ce nu aparține nimănui.
Moduri de dobândire derivate are ca obiect transmiterea acestui drept de la o persoană la alta, vânzarea, moştenirea,
donaţia etc.
Modul de dobândire universal este modul prin care dobânditorul primește întrega universalitate juridică.
Modul de dobândire cu titlu universal este modul prin care dobânditorul se transmite doar o porțiunea din
patrimoniu.
Modul de dobândire cu titlu particular este modul prin care dobânditorul se transmite un bun determinat sau o masa
de bunuri determinate.
Modul de dobândire cu titlu oneros este modul în care dobânditorul dreptului real nu se obligă la nici o prestație față
de transmițător ( de exemplu donația).
Modul de dobândire cu titlu gratuit este modul în care dobânditorul dreptului real nu se obligă la nici o prestație față
de transmițător.
Modul de dobândire între vii este modul de transmitere a dreptului de proprietate în timpul vieții, contractanților.
Modul de dobândire pentru cauză de moarte este modul de transmitere a dreptului de proprietate numai în momentul
morții proprietarului actual.
Producerea - modul de dobândire a dreptului, care constă în crearea bunurilor noi ca urmare a producerii.
Ocupaţiunea - modul de dobândire a dreptului, ce se realizează prin luarea în posesie a unui bun care nu aparţine
nimănui.
Accesiunea este acel mod de dobândire a dreptului de proprietate în virtutea căruia tot ce se uneşte cu un lucru sau
se încorporează în acesta devine proprietatea aceluia căruia îi aparţine lucrul la care s-a făcut unirea sau
incorporaţiunea.
Accesiunea mobiliară - mod de dobândire a dreptului de proprietate rezultând din unirea (naturală sau prin
intervenția omului) a unui bun la un alt bun, care inițial aparțineau diferitor proprietari.

Accesiunea imobiliară naturală are la bază producerea ca rezultat al unui fenomen natural, fără intervenţia faptei
omului.
Accesiunea imobiliară artificială, are la bază prezumţia relativă, conform căreia, construcţiile şi lucrările subterane
sau la suprafaţa terenului, dacă au fost făcute de proprietarul terenului pe cheltuiala sa, aparţin acestuia până la proba
contrară.
Adjuncţiunea înseamnă unirea a două bunuri mobile, aparţinând unor proprietari diferiţi, ce formează un singur tot,
dar care rămân totuşi distincte şi pot fi recunoscute, nepierzându-şi individualitatea, spre exemplu, rama unui tablou
şi tabloul însuşi.
Specificaţiunea apare în cazul în care o persoană produce prin munca sa, un lucru nou, cu materiale aparţinând
altuia, spre exemplu, confecţionarea unei haine de piele, în acest caz p. 4 al art. 330 CCRM, dispune că proprietatea
va fi atribuită proprietarului materialelor sau lucrătorului, după cum elementul care predomină în compunerea
lucrului nou, este materia sau munca, fiecare trebuind să-1 despăgubească pe celălalt, după caz, cu valoarea lucrului
sau preţul cuvenit muncii. Prestarea de către o persoană a muncii pentru construcţia unei case, pe terenul şi cu
materialele proprietate a altei persoane, conferă prestatorului, în contra proprietarului, un drept de creanţă egal cu
valoarea manoperei, iar nu un drept real asupra clădirii însăşi.
Confuziunea înseamnă amestecul sau unirea a două lucruri, aparţinând mai multor proprietari, formându-se un lucru
nou, fără a se mai putea distinge şi recunoaşte partea fiecăruia, spre exemplu, amestecul a două lichide, topirea a
două metale etc.
Uzucapiunea este un mod originar de dobândire a dreptului de proprietate şi a altor drepturi reale imobiliare prin
efectul unei posesii prelungite a unui bun în intervalul de timp prevăzut de lege.

Identificați în Codul Civil cel puțin 3 noutăți legislative la temă:

Articolul 524. Uzucapiunea dreptului în temeiul cuprinsului registrului de publicitate
Se conferă un nou mecanism uzucapiunii. Se evadează de la vechea clasificare a termenelor pentru uzucapiunea
mobilelor și imobilelor și se pune accent pe modul de asigurare a publicității dreptului înregistrat, titlul cu care s-a
dobândit și existența bunei-credințe la dobândire. Astfel, în cazul în care persoana a fost înregistrată în registrul
bunurilor imobile sau într-un alt registru de publicitate cu caracter constitutiv, ca titular al unui drept real sau al altui
drept patrimonial (dreptul înregistrat), iar dreptul ei este pasibil de radiere sau altă rectificare, dreptul va rămîne
înregistrat valabil în folosul acelei persoane şi nu se mai admite nicio radiere sau altă rectificare fără consimţămîntul
persoanei înregistrate, dacă persoana a exercitat posesia sub nume de proprietar a bunului asupra căruia poartă
dreptul înregistrat:
a) timp de 3 ani, dacă posesorul a dobîndit bunul cu titlu oneros şi, pe toată durata posesiei, a posedat cu bună-
credinţă;
b) timp de 5 ani, dacă posesorul a dobîndit bunul cu titlu gratuit şi, pe toată durata posesiei, a posedat cu bună-
credinţă; sau
c) timp de 10 ani, în celelalte cazuri.
Prin urmare, este conferită posiblitatea de a uzucapa și pentru dobânditorul de rea-credință, într-un termen de 10 ani,
pentru a asigura securitatea circuitului civil.
Pentru drepturile care trebuie notate într-un registru pentru constituirea acestora, dobânditorul va trebui să facă
înregistrările de rigoare pentru a putea uzucapa. Astfel se cer 2 condiții – posesiunea de fapt și înregistrarea în
registru.
Introducerea articolului 427.
2. Articolul 427. Situația terțului dobînditor de rea-credință
(1) Cel care a fost îndreptățit, printr-un act juridic valabil încheiat, să ceară înregistrarea unui drept supus
înregistrării în folosul său poate cere instanței de judecată să dispună înregistrarea dreptului său și radierea din
registru a unui drept concurent sau, după caz, acordarea de rang superior față de dreptul înregistrat în folosul unui
terț dacă legea permite coexistența acestor drepturi concurente, însă numai dacă sînt întrunite următoarele condiții:
a) actul juridic pe care își întemeiază acțiunea reclamantul să fie anterior celui în baza căruia s-a efectuat
înregistrarea în folosul terțului;
b) dreptul reclamantului și cel al terțului dobînditor să provină de la un autor comun;
c) înregistrarea dreptului în folosul reclamantului să fi fost împiedicată de terțul dobînditor prin violență sau dol,
după caz.
(2) Radierea sau acordarea rangului superior poate fi cerută și dacă violența ori dolul a provenit de la o altă persoană
decît terțul dobînditor, dar numai dacă acesta din urmă a cunoscut sau, după caz, trebuia să cunoască această
împrejurare la data încheierii actului juridic în baza căruia a dobîndit dreptul supus înregistrării.
(3) Dreptul la acțiune se prescrie în termenul de prescripție al acțiunii în nulitate pentru violență sau eroare, dar nu
poate depăși 3 ani de la data înregistrării de către terț a dreptului în folosul său.
3. Introducerea articolului 528
Articolul 528. Dobîndirea cu bună-credință a dreptului de proprietate liber
de drepturile reale limitate
(1) Dacă bunul mobil este grevat cu un drept real limitat al unui terț și transmițătorul nu are dreptul sau
împuternicirea de a dispune de bun liber de dreptul terțului, dobînditorul dreptului de proprietate, cu toate acestea,
dobîndește acest drept liber de dreptul terțului dacă sînt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
a) dobînditorul a intrat în posesia bunului mobil;
b) dobînditorul a dobîndit bunul cu titlu oneros;
c) la momentul cînd trece dreptul de proprietate, dobînditorul nu a cunoscut și, în mod rezonabil, nici nu putea să
cunoască că transmițătorul nu are dreptul sau împuternicirea să transfere dreptul de proprietate asupra bunului liber
de dreptul terțului. Dobînditorului îi revine sarcina de a proba faptele din care reiese că dobînditorul nu putea, în
mod rezonabil, să cunoască că transmițătorul nu are dreptul sau împuternicirea respectivă.
(2) Dispozițiile prezentului articol nu se aplică în cazurile prevăzute la art. 527 alin. (3) lit. a)-c).
4. Ca efect al dobândirii dreptului de proprietate cu bună-credință sau prin uzucapiune este că fostul proprietar
pierde dreptul de proprietate din momentul când altcineva l-a dobândit (534).

Selectați din literatura de specialitate cel puțin 3 surse științifice la temă (studii, articole, comunicări, monografii
etc.).
1. Ctitor N. ESENŢA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ŞI REGLEMENTAREA ACESTUIA ÎN
REPUBLICA MOLDOVA. § 2.3 UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA FACULTATEA DE DREPT
CATEDRA DREPT AL ANTREPRENORIATULUI - teză de doctorat
2. Gîscă V. OCUPAȚIUNEA, CA MOD NOU DE DOBÂNDIRE A PROPRIETĂȚII ÎN REPUBLICA
MOLDOVA. În: ANUAR ȘTIINȚIFIC, 2008. Institutul de Relații Internaționale, p. 267-271.
3. Sabău-Pop I.  Modurile de dobândire a dreptului de proprietate în contextul legislaţiei româneşti actuale.
Universitate Babeş-Bolyai - teză de doctorat

SPEȚA 1
Mergând pe str. I. Vieru din localitatea Fundul Galbenii, Z observă în mijlocul drumului o motocicletă de model
Jawa, care după împrejurări părea a fi abandonată, pe ea fiind inscripționată fraza „nu mai am nevoie de tine”.
Intrând în posesia acesteia și utilizând-o fără ca cineva să pretindă restituirea ei, după o lună de zile, de el se
apropie Y, prezentându-se drept proprietarul motocicletei, care i-a solicitat să-i întoarcă posesia asupra
acesteia. Z însă a refuzat, după care a depus o cerere în judecată solicitând recunoașterea dreptului său de proprietate
asupra motocicletei, drept dobândit prin ocupațiune, în temeiul art. 515 CC al RM. Mai mult, Y a renunțat expres la
dreptul de proprietate asupra bunului său, fapt dovedit prin înscrierea pe aceasta a frazei „nu mai am nevoie de tine”.
În instanță, Y a explicat că înscrierea respectivă este adresată prietenei sale care în ziua când Z a găsit motocicleta
acesta a lăsat-o în mijlocul drumului împreuna cu prietena sa, iar când s-a întors peste câteva ore nu a mai găsit-o.
{1} Explicați instituția ocupațiunii?
{2} La ce categorie a modurilor de dobândire a dreptului de proprietate se referă ocupațiunea?
{3} Care sunt regulile renunțării la dreptul de proprietate?
{4} Din împrejurările speței se poate deduce că bunul nu avea proprietar?
{5} Care va fi soluția instanței? Argumentați răspunsul.
1) Ocupaţiunea constă în mod de dobândire a dreptului de proprietate prin luarea în posesie a unor bunuri ce nu sunt
cuprinse în patrimoniul nimănui, a bunurilor mobile fără stăpân, adică bunurile mobile al căror proprietar a renunţat
expres la dreptul de proprietate, bunurile abandonate, precum şi bunurile care, prin natura lor, nu au proprietar. 
2)Ocupaţiunea este un mod originar de dobândire a dreptului de proprietate, bunul intrând în patrimoniul
dobânditorului liber de orice sarcină din trecut.
3) 
a) proprietarul poate renunţa oricând la dreptul de proprietate printr-o declaraţie, fie prin săvârşirea de acţiuni
(verbal, scris), în acest sens sau în alt mod, care atestă cu certitudine că a renunţat la bun fără intenţia de a păstra
dreptul de proprietate asupra lui;
b) renunţarea poate fi făcută doar de proprietarul bunului, dar nu şi de alte persoane care deţin bunul cu dreptul de
posesie şi folosinţă, dispoziție;
c) Bunurile la care proprietarul a renunţat, când s-a dezis de dreptul de proprietate, sunt considerate bunuri fără
stăpân;
d) proprietarul care a renunțat la dreptul său de proprietate trebuie să indice bunul din proprietatea sa la care a
renunțat;
e) asupra bunurilor înregistrate proprietarul poate renunța la dreptul său printr-o declarație autentică notarială
înregistrată la biroul de cadastru și publicitate imobiliară pentru a se înscrie radierea dreptului.
Articolul 537. Renunţarea la dreptul de proprietate
    (1) Proprietarul poate renunţa oricînd la dreptul de proprietate printr-o declaraţie în acest sens sau în alt mod care
atestă cu certitudine că a renunţat la bun fără intenţia de a păstra dreptul de proprietate asupra lui.
    (2) Obligaţiile proprietarului în legătură cu bunul la care a renunţat încetează atunci cînd un terţ dobîndeşte
dreptul de proprietate asupra bunului.
    (3) Renunţarea la dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile se face printr-o declaraţie autentificată notarial
şi înregistrată în registrul bunurilor imobile.
4) Proprietarul bunului este Y, deoarece motocicletă este un bun ce se înmatriculează, și pentru a renunța la dreptul
de proprietate asupra acesteia este necesar să solicite radierea. 
Înmatricularea, transcrierea transmiterii dreptului de proprietate şi radierea autovehiculelor şi remorcilor se
efectuează de către subdiviziunile teritoriale de examinare şi evidenţă a vehiculelor ale Instituției Publice „Agenția
Servicii Publice” la cererea proprietarilor de vehicule sau mandatarilor acestora (după atestarea faptului că vehiculul
nu figurează la data efectuării înmatriculării ca anunțat în urmărire conform resurselor informaționale deținute de
autorităţile competente din Republica Moldova sau alte restricții).
Proprietarii de vehicule sînt obligaţi să solicite înmatricularea vehiculelor înainte de a le pune în circulaţie şi să
solicite radierea lor, în cazurile prevăzute de legislația în vigoare.
5) Instanța va obliga pe Z să întoarcă motocicletă lui Y, deoarece Y are dreptul de proprietate asupra acesteia, și
asupra bunurilor înregistrate proprietarul poate renunța la dreptul său doar prin cerere   la „Agenția Servicii
Publice”. 
 

SPEȚA 2
Ulterior încheierii contractului de arendă ce are ca obiect terenul agricol cu suprafața de 0,5 ha, H a construit pe
acesta o casă de vacanță ușor demontabilă pentru a locui în intervalul de timp de la plantare până la recoltarea
producției agricole. În jurul acesteia, H a mai plantat 7 pomi fructiferi, fapt cu are G a fost de acord la încheierea
respectivului contract în calitatea sa de arendator. După expirarea perioadei pentru care a fost încheiat
contractul, G a solicitat lui H să demoleze construcția și să ridice materialele de pe terenul său. De cealaltă parte, H a
chemat pe G în judecată, cerând instanței obligarea acestuia la plata valorii materialelor și a costului muncii, precum
și o sumă egală cu creșterea valorii terenului odată cu plantarea pomilor fructiferi, argumentând că demolarea
construcției și ridicarea ei de pe terenul lui H presupune cheltuieli nejustificate economic și disproporționale valorii
bunului. În apărarea sa, G a indicat la prevederile art. 521 alin. (3) CC al RM, potrivit cărora: „În cazul în care
construcţiile sau lucrările sînt făcute de un terţ, proprietarul terenului are dreptul să le ţină pentru sine sau să oblige
terţul să le ridice pe cheltuială proprie şi să repare prejudiciul cauzat”. Totodată acesta a menționat că nu a avut o
înțelegere inclusă în contract prin care să-i permită plantarea pomilor și i-a permis doar să ridice construcții și să
facă lucrări de suprafață. Mai mult, H a cules fructele produse de pomii respectivi trei ani la rând, iar în aceste
condiții nu poate pretinde și la o sumă de bani pentru plantarea acestora.
{1} Argumentați dacă H a încălcat condițiile contractului?
{2} În situația descrisă, H va fi considerat terț de bună-credință sau de rea-credință?
{3} Sunt întemeiate pretențiile lui G?
{4} A avut dreptul H să culeagă fructele produse de pomii plantați pe terenul lui G?
{5} Care va fi soluția instanței? Argumentați răspunsul.
1)H nu a încălcat condițiile contractului, deoarece G a fost de acord cu ridicarea construcțiilor, lucrări de suprăfața și
plantarea pomilor. 
2) H va fi considerat terț de bună-credință, deoarece construirea casei de vacanță ușor demontabilă și plantarea
pomilor au fost efectuate cu acordul proprietarului terenului.
Articolul 11. Buna-credință
    (1) Buna-credință este un standard de conduită a unei părți, caracterizată prin corectitudine, onestitate, deschidere
și luarea în cont a intereselor celeilalte părți la raportul juridic.
    (2) În special, este contrar bunei-credințe ca o parte să acționeze în contradicție cu declarațiile pe care le-a făcut
anterior sau cu comportamentul pe care l-a avut anterior în cazul în care cealaltă parte, în detrimentul său, s-a bazat
în mod rezonabil pe acele declarații sau acel comportament.
3) Pretențiile lui G nu pot fi întemeiate, deoarece acesta a dat acord la construirea casei și plantarea pomilor, adică în
acest caz construcția este făcută de H cu bună-credință și respectiv G nu poate cere ridicarea lor, ceea ce intră în
contradicția cu indicarea lui G la prevederile art. 521 al. (4) CC al RM.
Conform art. 521 al. (4):
În cazul în care construcţiile sau lucrările sînt făcute de un terţ de bună-credinţă, proprietarul de teren nu poate cere
ridicarea lor şi este obligat să plătească, la alegere, valoarea materialelor şi costul muncii sau o sumă de bani
echivalentă creşterii valorii terenului.
4)H a avut dreptul să culeagă fructele produse de pomii plantați pe terenul lui G, deoarece acestea sunt plantate de el
cu acordul lui G, contractul nu prevedea careva concretezări asupra fructelor, și deci conform Art. 5  din Legea cu
privire la arenda în agricultură nr. 198 din 15-05-2003:
 (4) Fructele obţinute la exploatarea bunului agricol arendat rămîn în proprietatea arendaşului în cazul în care
contractul nu prevede altfel.
5) Instanța va accepta acțiunea înaintată de către H cu privire la , și îl va obliga pe G la  plata valorii materialelor și a
costului muncii, precum și o sumă egală cu creșterea valorii terenului odată cu plantarea pomilor fructiferi în temeiul
că H a efectuat construcție și plantarea pomilor cu acordul lui G, și potrivit 
art. 521 al. (4):
În cazul în care construcţiile sau lucrările sînt făcute de un terţ de bună-credinţă, proprietarul de teren nu poate cere
ridicarea lor şi este obligat să plătească, la alegere, valoarea materialelor şi costul muncii sau o sumă de bani
echivalentă creşterii valorii terenului.
art. 521  (5) În locul păstrării construcțiilor sau lucrărilor făcute de terț, proprietarul are dreptul să ceară obligarea
autorului lucrării să cumpere terenul sau porțiunea afectată de construcție ori lucrare la valoarea de piață pe care
terenul sau porțiunea ar fi avut-o dacă construcția ori lucrarea nu s-ar fi efectuat. În absența înțelegerii părților,
proprietarul poate cere instanței de judecată stabilirea prețului și pronunțarea unei hotărîri care să țină loc de contract
de vînzare-cumpărare.

Tema 6.

Întocmiți un mic vocabular la temă (din cele mai importante noțiuni):

Prin modalitățile juridice a dreptului de proprietate se înțelege situația în care două sau mai multe subiecte de drept
(persoane fizice sau juridice) au un drept de proprietate asupra unuia și aceluiași drept (de regulă, indivizibil),
precum și situația de incertitudine vremelnică în care se află dreptul de proprietate.
Proprietate rezolubilă - o modalitate juridică a dreptului de proprietate ce exprimă situația de incertitudine
vremelnică a acestui drept, atunci când transmiterea dreptului de proprietate de la o persoană la alta s-a făcut printr-
un act juridic afectat de o condiție rezolutorie.
Condiție rezolutorie - este legată de un anumit eveniment viitor și nesigur, realizarea acelui eveniment viitor și
nesigur pentru părți, determină încetarea dreptului de proprietate rezolubilă şi restituirea acestuia fostului proprietar.
*Or, potrivit art. 353 din Codul civil, efectele juridice care depind de o condiție rezolutorie se sting la momentul
îndeplinirii acelei condiții. Dacă un drept s-a dobândit sub condiție rezolutorie, în caz de îndeplinire a condiției,
dreptul constituit se stinge de plin drept, iar dreptul transmis trece înapoi de plin drept la data îndeplinirii condiției.
Proprietatea sub condiție suspensivă - realizarea unei condiții (eveniment viitor și nesigur) determină apariţia
(naşterea) unui drept subiectiv.
Trăsăturile proprietății rezolubile:
 presupune existenţa a doi proprietari concurenți şi succesivi, dobânditorul şi transmițătorul;
dreptul dobânditorului care este proprietar actual, dar provizoriu (sub condiție rezolutorie) este nesigur. El se
comportă ca un proprietar pur şi simplu exercitând toate atributele şi primind întreaga utilitate a bunului, însă dreptul
său este amenințat de posibilitatea realizării condiţiei rezolutorii, ipoteză în care dreptul lui se desfiinţează revenind
în patrimoniul transmițătorului;
transmițătorul este proprietar eventual (în cazul condiție rezolutorii), având speranța, posibilitatea de a redeveni
proprietar actual la împlinirea condiției;
evenimentul viitor şi nesigur de care depinde soarta prerogativelor titularului este stabilit prin voinţa omului sau de
către lege.
Proprietate anulabilă - acea modalitate a dreptului de proprietate care ia naștere prin dobândirea acestui drept în
temeiul unui act juridic translativ de proprietate afectat de o cauză de nulitate relativă.
Temeiurile declarării nulității relative: 
vicierea consimțământului (eroarea, dolul, violența, leziune);
încălcarea interdicției de a dispune de un bun (art. 344 CC).
Proprietatea inalienabilă - este o proprietate care se reduce la dreptul de a poseda şi a folosi, lipsindu-i temporar
dreptul de dispoziţie; astfel ea se apropie de uzufruct.
Proprietatea afectată unui scop - este acea proprietate care este afectată fie exclusiv, fie de preferinţă unui scop care
a fost determinat de proprietarul anterior; proprietarul actual suportă restricţiile în dreptul său iar la nevoie el va fi
obligat să cedeze proprietatea altei persoane.
Proprietate comună - este acea proprietate care se caracterizează prin aceea că prerogativele dreptului de proprietate
aparţin împreună şi concomitent mai multor persoane. Ea poate fi: pe cote-părţi, în devălmăşie şi periodică.
Proprietatea comună pe cote-părţi  - este acea modalitate a dreptului de proprietate care se caracterizează prin aceea
că un bun aparţine concomitent mai multor titulari, fiecare dintre aceştia având o cotă-parte ideală din dreptul de
proprietate.
Proprietatea comună pe cote-părţi obişnuită sau temporară - ea nu se menţine decât prin voinţa tuturor
coproprietarilor. Oricare dintre ei are libertatea de a-i pune capăt oricând cerând partajul. De aceea coproprietatea
obişnuită se mai numeşte voluntară sau temporară, spre deosebire de coproprietatea forţată şi perpetuă. Dacă bunul
aflat în coproprietate (indiviziune) nu poate fi partajat în natură, el va fi partajat în valoare.
Coproprietatea forţată şi perpetuă - este o coproprietate forţată deoarece există şi se menţine indiferent de voinţa
coproprietarilor şi este perpetuă deoarece scopul bunurilor care îi alcătuiesc obiectul este permanent.
Proprietatea comună în devălmăşie - reprezintă acea proprietate comună potrivit căreia titularii săi nu au determinată
o cotă-parte ideală (matematică) din dreptul lor de proprietate.
Proprietatea în devălmaşie a soţilor - are ca obiect numai acele bunuri care au fost dobândite de ei sau de oricare
dintre ei în timpul căsătoriei.
Potrivit art. 35 din Codul familiei administrarea, folosinţa şi dispoziţia asupra bunurilor comune se realizează de
comun acord de către ambii soţi. Legea instituie o prezumţie de mandat tacit reciproc între soţi.
Proprietatea comună în devălmaşie a soţilor încetează prin desfacerea sau încetarea căsătoriei, moment în care
aceasta se transformă în proprietate comună pe cote-părţi. Dar excepţional, pentru motive temeinice (art. 36 alin. 2
C.fam.), ea poate înceta şi în timpul căsătoriei.
Proprietatea periodică (partajabilă în timp) - modalitate a dreptului de proprietate în cadrul căreia fiecare titular
exercită în nume propriu şi în interes propriu prerogativele dreptului său de proprietate pe perioade determinate, care
se repetă succesiv şi perpetuu, la intervale regulate, presupunând cel puţin doi titulari care pot fi persoane fizice sau
juridice, inclusiv statul, între care nu există nici un raport juridic.

Identificați în Codul Civil cel puțin 3 noutăți legislative la temă:

Se reglementează proprietatea periodică (art. 575).
Articolul 575. Proprietatea periodică
(1) Dispozițiile prezentului capitol se aplică, în absența unei reglementări speciale, ori de cîte ori mai multe persoane
(coproprietari) exercită succesiv și repetitiv atributul folosinței specific dreptului de proprietate asupra unui bun
mobil sau imobil, în intervale de timp determinate, egale sau inegale.
(2) Dispozițiile prezentului capitol nu se aplică în cazul în care asupra bunului există un drept de proprietate comună
pe cote-părți, iar coproprietarii au convenit asupra unui mod de folosință în intervale de timp determinate.
(3) Dispozițiile legale privind proprietatea comună pe cote-părți se aplică în mod corespunzător proprietății
periodice în măsura în care nu contravin dispozițiilor prezentului capitol.
Se instituie necesitatea introducerii exprese în actul juridic ce dă naștere proprietății periodice a intervalului de timp
determinat care se atribuie dobînditorului în temeiul cotei părţi dobîndite. Intervalul de timp va fi exprimat prin
referinţa la prima şi ultima zi şi lună de folosinţă exclusivă (art. 576).
Articolul 576. Temeiul proprietății periodice
(1) Proprietatea periodică se naște în temeiul actului juridic.
(2) Caracterul periodic al proprietății deținute de mai mulți coproprietari trebuie să fie prevăzut expres prin indicarea
intervalului de timp determinat care se atribuie dobînditorului în temeiul cotei-părți dobîndite. Intervalul de timp va
fi exprimat prin referința la prima și ultima zi și lună de folosință exclusivă.
Coproprietarii pot liber încheiar acte de conservare/administrare/dispoziție, fără concursul altor coproprietari, asupra
la dreptul de proprietate aferent unui interval de timp (art. 3733). Actele de conservare trebuie făcute astfel încât să
nu impiedice folosirea proprietății de către alți coproprietari. La încetarea intervalului, coproprietarul este dator să
predea bunul coproprietarului îndreptăţit să îl folosească în următorul interval.
Articolul 578. Drepturile și obligațiile coproprietarilor
(1) Fiecare coproprietar este obligat să facă toate actele de conservare în așa fel încît să nu împiedice ori să
îngreuneze exercitarea drepturilor celorlalți coproprietari. Pentru reparațiile mari, coproprietarul care avansează
cheltuielile necesare are dreptul la despăgubiri în raport cu valoarea drepturilor celorlalți coproprietari.
(2) Actele prin care se consumă în tot sau în parte substanța bunului pot fi făcute numai cu acordul celorlalți
coproprietari.
(3) La încetarea intervalului, coproprietarul este dator să predea bunul coproprietarului îndreptățit să îl folosească în
următorul interval.
(4) Coproprietarii pot încheia un contract de administrare, dispozițiile privind proprietatea comună pe cote-părți
aplicîndu-se în mod corespunzător. Clauza din contractul de administrare a bunului imobil care prevede că
dobînditorul unei cote-părți aderă de plin drept la contractul de administrare în locul celui care a înstrăinat cota-parte
respectivă produce efecte doar din momentul în care acest contract a fost notat în registrul bunurilor imobile.
Coproprietarul nu are dreptul de a cere partajul bunului deţinut cu titlu de proprietate periodică dacă coproprietarii
nu au convenit altfel prin contract. Dreptul coproprietarului de a cere partajul bunului imobil devine opozabil prin
notare în registrul bunurilor imobile ().
Articolul 580. Încetarea proprietății periodice
(1) Proprietatea periodică încetează prin distrugerea bunului comun, în temeiul dobîndirii de către o singură
persoană a tuturor cotelor-părți din dreptul de proprietate periodică, precum și în alte cazuri prevăzute de lege.
(2) Coproprietarul nu are dreptul de a cere partajul bunului deținut cu titlu de proprietate periodică dacă
coproprietarii nu au convenit altfel prin contract. Dreptul coproprietarului de a cere partajul bunului imobil devine
opozabil prin notare în registrul bunurilor imobile.

Selectați din literatura de specialitate cel puțin 3 surse științifice la temă (studii, articole, comunicări, monografii
etc.):

C. Stătescu, C. Bîrsan, Drept civil. Drepturile reale, Universitatea București, Facultatea de Drept, București, 1988, p.
174
Grigore ARDELEAN, Andrian CREȚU PROPRIETATEA REVOCABILĂ – MODALITATE JURIDICĂ A
EXERCIȚIULUI DREPTULUI DE PROPRIETATE. 
Sâmbriean, T. Modalitățile juridice ale dreptului de proprietate. Revista română Dreptul. București, 1997.
Actele juridice încheiate sub condiție Daniela Țurcan, doctor în drept, conferențiar universitar (USM) Ludmila
Beliban-Rațoi, magistru în drept, lector universitar (USM), în REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 3, 2016, pp.
40-46.
Chelaru, E. Curs de drept civil. Drepturi reale principale, Ed. ALLBECK, Bucureşti, 2000. p. 110
L. Pop, L. M. Harosa. Drept civil. Drepturile reale principale. Editura: Universul Juridic, București, 2006. p. 156
Raluca L. P. Proprietatea rezolubilă şi proprietatea anulabilă, ca modalităţi juridice ale dreptului de proprietate
Ţiclea, Al. c. a. Drept civil. Curs pentru pregătirea examenului de licenţă. Lumina Lex, Bucureşti, 1997. p. 143
Urs, I.R. Drepturile reale. Editura Universitară, București, 2006. p. 199
V. Baesu. Drept Civil. Drepturile reale. Note de curs. Editura: Notograf Prim, Chișinău, 2019. p. 58

SPEȚA 6.1.
Fiind coproprietarul a 1/3 cote-părți din casa de locuit de pe str. Cișmele, com. Peresecina, G a încheiat
cu L un contract de vînzare-cumpărare, cu mențiunea că ultimul va fi titularul dreptului de proprietate asupra casei
până cînd aceasta se va risipi. Peste 3 luni de la cumpărarea casei, L a încheiat un contract de locațiune cu M pe un
termen de 2 ani. După un an de la vânzarea casei de către G, unul dintre coproprietari – I a aflat că acesta a înstrăinat
casa fără acordul lui. Anunțându-l și pe al treilea coproprietar – H, despre fapta lui G (care a renunțat la ideea de a
înainta o acțiune împotriva lui G, fiind de acord cu înstrăinarea), I a depus singur în instanță o cerere prin care a
solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între G și L și a contractului de locațiune încheiat
ulterior între L și M. În instanță L s-a opus anulării contractului încheiat cu G, argumentând că nu a cunoscut despre
lipsa acordului sau faptul că ceilalți coproprietari se opun înstrăinării.
{1} Ce formă a coproprietății exercită asupra bunului G, H și I?
{2} Care este modalitatea dreptului de prorpietate pe care o exercită L?
{3} A respectat G regulile cu privire la exercitarea dreptului de dispoziție asupra bunului aflat în coproprietate?
{4} Sunt întemeiate cerințele lui I, având în vedere că celălalt coproprietar este și el de accord cu înstrăinarea
bunului comun?
{5} La ce fel de nulitate se referă I atunci când a solicitat insanței anularea contractului?
{6} Și-a exercitat I în termen dreptul la acțiune?
{7} Care va fi soluția instanței? Argumentați răspunsul.
{1} Ce formă a coproprietății exercită asupra bunului G, H și I?
G, H și I exercită coproprietate prin cote părți asupra casei de locuit de pe str. Cișmele, com. Peresecina. 
{2} Care este modalitatea dreptului de prorpietate pe care o exercită L?
L  exercită proprietate rezolubilă, deoarece este o condiție rezulatorie - risipirea casei
Articolul 347. Efectele juridice condiționale
    (1) Actul juridic poate prevedea că, la survenirea unui eveniment viitor și nesigur ca realizare (condiție), anumite
sau toate efectele sale juridice se vor produce (condiție suspensivă) sau se vor stinge (condiție rezolutorie).
Dar totuși consider că ar fi posibil că
L exercită proprietate anulabilă, deoarece dreptul de proprietate asupra casei a fost dobândit printr-un act juridic
translativ de proprietate lovit de nulitate relativă, G  a înstrăinat toată casă fără a anunța pe ceilalți coproprietari - H,
I. 
Articolul 550. Actele de administrare și de dispoziție privind bunurile proprietate   comună pe cote-părți
    (1) Actele de administrare precum încheierea sau rezoluțiunea unor contracte de locațiune, cesiunile de venituri
imobiliare și altele asemenea cu privire la bunul comun pot fi făcute numai cu acordul coproprietarilor ce dețin
majoritatea cotelor-părți.
Articolul 327. Actele juridice nule și anulabile
 (2) Actul juridic este anulabil dacă nulitatea sancționează încălcarea unei dispoziții legale prin care se ocrotește un
interes particular (nulitate relativă).
Un copărtaş singur nu poate încheia acte de dispoziţie, fără acordul celorlalţi, prin care să înstrăineze sau să greveze
întregul bun sau o parte determinată din acesta. Cu toate acestea, un act de dispoziţie încheiat de un singur
coproprietar asupra întregului bun comun nu este nul de plano. Valabilitatea sa depinde de modul în care se
realizează împărţeala: dacă lucrul vândut va fi atribuit în întregime coproprietarului vânzător, ca urmare a efectului
declarativ al partajului (art. 786 C.civ.), acesta va fi considerat proprietar exclusiv ex tunc, vânzarea va fi
considerată valabilă. Actul de dispoziţie este deci afectat de condiţia rezolutorie a căderii bunului în lotul
coproprietarului înstrăinător19. Pe de altă parte, nimic nu se opune ca ceilalţi coproprietari să ratifice actul de
dispoziţie la care iniţial nu au participat. Dacă bunul indiviz este atribuit altui copărtaş, actul de dispoziţie va fi
desfiinţat retroactiv pentru lipsa calităţii de proprietar al vânzătorului. Dacă dobânditorul nu cunoaşte, la data
încheierii actului, faptul că înstrăinătorul este coproprietar, iar nu proprietar exclusiv, actul de dispoziţie este
anulabil.
Deci, dreptul de proprietate este nesigur, respectiv, afectat de incertitudine, atâta timp, cât în orice moment, în
privința actului juridic prin care s-a dobândit poate fi anulat (nulitate relativă), iar durata incertitudinii este egală cu
perioada de timp în care, după lege, poate fi cerută nulitatea relativă a actului juridic. Pentru a afla care este
întinderea în timp a acestei perioade trebuie, înainte de toate, să vedem ce presupune nulitatea relativă ca sancțiune
civilă, efectele sale în raport cu dreptul de proprietate, dar și temeiurile invocării ei. Așadar, potrivit art. 327 alin. 2
CC, actul juridic este anulabil (nulitatea relativă) dacă nulitatea sancționează încălcarea unei dispoziții legale prin
care se ocrotește un interes particular. În calitate de efect al ei, actul juridic anulabil este valabil până la declararea
acestei nulități de către instanța de judecată, însă, odată anulat, se consideră, cu efect retroactiv, că nu a produs nici
un efect juridic din momentul încheierii (art. 331 alin. 2 CC).
{3} A respectat G regulile cu privire la exercitarea dreptului de dispoziție asupra bunului aflat în coproprietate?
G  nu a respectat regulile cu privire la exercitarea dreptului de dispoziție asupra bunului aflat în
coproprietate, deoarece 
Articolul 550. Actele de administrare și de dispoziție privind bunurile proprietate   comună pe cote-părți
    (1) Actele de administrare precum încheierea sau rezoluțiunea unor contracte de locațiune, cesiunile de venituri
imobiliare și altele asemenea cu privire la bunul comun pot fi făcute numai cu acordul coproprietarilor ce dețin
majoritatea cotelor-părți.
{4} Sunt întemeiate cerințele lui I, având în vedere că celălalt coproprietar este și el de accord cu înstrăinarea
bunului comun?
Cerințele lui I sunt întemeiate, deoarece G pentru înstrăinarea casei trebuie să primească acordul tuturor
coproprietarilor.
{5} La ce fel de nulitate se referă I atunci când a solicitat insanței anularea contractului?
I se referă la nulitate relativă,  
Articolul 327. Actele juridice nule și anulabile
 (2) Actul juridic este anulabil dacă nulitatea sancționează încălcarea unei dispoziții legale prin care se ocrotește un
interes particular (nulitate relativă).
{6} Și-a exercitat I în termen dreptul la acțiune?
I și-a exercitat în termen dreptul la acțiune, (peste un an)
  Articolul 391. Termenul general de prescripţie extinctivă
    (1) Termenul general în interiorul căruia persoana poate să-şi apere, pe calea intentării unei acţiuni în instanţă de
judecată, dreptul încălcat este de 3 ani.

{7} Care va fi soluția instanței? Argumentați răspunsul.

Instanța de judecată va admite acțiunea lui I cu privire la anularea constractului de vânzare cumpărare între G și L.
   Articolul 550. Actele de administrare și de dispoziție privind bunurile proprietate
                           comună pe cote-părți
    (1) Actele de administrare precum încheierea sau rezoluțiunea unor contracte de locațiune, cesiunile de venituri
imobiliare și altele asemenea cu privire la bunul comun pot fi făcute numai cu acordul coproprietarilor ce dețin
majoritatea cotelor-părți.
Contractul de locațiune va fi valabil.
Articolul 1276.  Efectele schimbării proprietarului bunului închiriat
    (1) Dacă bunul închiriat este înstrăinat de locator unui terț, acesta din urmă se subrogă de drept locatorului în
drepturile și obligațiile care decurg din locațiune dacă locațiunea este opozabilă terțului.
    (2) Locațiunea este opozabilă terțului care dobîndește dreptul de proprietate sau alt drept real asupra bunului
închiriat dacă, la data dobîndirii, terțul cunoștea sau trebuia să cunoască existența locațiunii sau dacă bunul închiriat
se afla în posesia locatarului.

Speța 6.2.
Fiind proprietar a 1/3 cote-părți din apartamentul situat pe str. Gh. Asachi, E a cerut acordul celorlalți doi
coproprietari de a încheia contract de locațiune cu P, ce va avea drept obiect cota sa parte din bun. Ceilalți
coproprietari s-au opus. Adresându-se în instanță, E a obținut câștig de cauză, aceasta stabilind modul de folosire a
bunului între coproprietari. Ulteriori încheierii contratului de locațiune cu P și exercitării de către acesta a folosinței
asupra părții stabilite de instanță, ceilalți coproprietari s-au adresat de mai multe ori la poliție cerând sancționarea
lui P pentru diverse încălcări grave a drepturilor lor. Peste câteva luni, coproprietarii s-au adresat în instanță
solicitând excluderea lui E și partajarea între ei doi a bunului comun, respectiv, desfacerea contractului de locațiune
încheiat între E și P.
{1} În cazul coproprietății pe cote-părți poate cere unul dintre coproprietari folosirea unei părți din bun?
{2} Este în drept instanța să stabilească modul de folosire a bunului între coproprietari?
{3} Este întemeiată cerința coproprietarilor de a-l exclude pe E?
{4} Este posibil partajul apartamentului ce face obiectul proprietății comune pe cote-părți?
{5} În cazul admiterii partajării bunului în comun, va înceta dreptul de folosință al lui P asupra apartamentului?
✶✶✶
1} În cazul coproprietății pe cote-părți poate cere unul dintre coproprietari folosirea unei părți din bun?
Unul dintre coproprietari pe cote - părți are dreptul de a cere folosirea unei părți din bun în posesiune și folosință.
Articolul 546. Folosinţa bunului proprietate comună pe cote-părţi
    (1) Fiecare coproprietar are dreptul de a folosi bunul proprietate comună pe cote-părţi în măsura care nu schimbă
destinaţia lui şi nu aduce atingere drepturilor celorlalţi coproprietari.
    
    (3) Coproprietarul este în drept să ceară în posesiune şi folosinţă o parte din bunul comun corespunzător cotei
sale, iar în caz de imposibilitate, să ceară coproprietarilor care posedă şi folosesc bunul plata unei compensaţii
echitabile.
{2} Este în drept instanța să stabilească modul de folosire a bunului între coproprietari?
Instanța de judecată este în drept să stabilească modul de folosire a bunului între coproprietari.
(2) Modul de folosire a bunului comun se stabileşte prin acordul coproprietarilor sau, în caz de divergenţe, prin
hotărîre judecătorească în baza unei aprecieri echitabile a intereselor tuturor coproprietarilor.
{3} Este întemeiată cerința coproprietarilor de a-l exclude pe E?
Cerința coproprietarilor de a-l exclude pe E este întemeiată, deoarece P. cu care E a cedat folosința bunului acestuia
(contract de locațiune) a încălcat de mai multe ori drepturile celorlalți coproprietari.
Articolul 554. Excluderea coproprietarului
    (1) Coproprietarii pot solicita instanţei de judecată excluderea coproprietarului care, prin fapta sa, prin fapta celor
cărora le-a cedat folosinţa bunului ori a celor pentru care este ţinut să răspundă, încalcă în mod grav drepturile
celorlalţi coproprietari.
    (2) În cazul prevăzut la alin.(1), coproprietarul este obligat la înstrăinarea cotei sale. În caz de refuz, vînzarea ei
silită se dispune prin hotărîre judecătorească.
{4} Este posibil partajul apartamentului ce face obiectul proprietății comune pe cote-părți?
Partajul apartamentului este posibil.
Articolul 557. Încetarea proprietăţii comune pe cote-părţi prin partaj
    (1) Încetarea proprietăţii comune pe cote-părţi prin partaj poate fi cerută oricînd de către oricare dintre
coproprietari dacă legea, contractul sau hotărîrea judecătorească nu prevede altfel.
    (2) Partajul poate fi cerut chiar şi atunci cînd unul dintre coproprietari a folosit exclusiv bunul, afară de cazul cînd
l-a uzucapat, în condiţiile legii.
    (3) Partajul poate fi făcut prin contract de partaj între coproprietari sau, în absența unui contract de partaj, prin
hotărîre judecătorească prin introducerea unei acțiuni de partaj de către oricare dintre coproprietari.
    (4) Contractului de partaj i se aplică dispozițiile legale cu privire la actele juridice de dispoziție.
    Articolul 558. Inadmisibilitatea partajului
    (1) Partajul este inadmisibil în cazurile la care se referă art.555 şi 556, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.
    (2) Partajul poate fi efectuat în cazul condominiului atunci cînd există acordul tuturor coproprietarilor ori cînd
bunurile în cauză nu mai sînt destinate folosirii în comun.
Articolul 561. Modul de partaj al bunului proprietate comună pe cote-părţi
    (1) Partajul bunului proprietate comună pe cote-părţi se face în natură, proporţional cotei-părţi a fiecărui
coproprietar.
    (2) Bunurile care compun o unitate economică, un set sau o altă universalitate a cărei separare îi va reduce
valoarea nu vor fi partajate în natură dacă cel puțin unul dintre coproprietari se opune unui asemenea mod de partaj.
    (3) Dacă bunul proprietate comună pe cote-părţi este indivizibil ori nu este comod partajabil în natură, partajul se
face prin:
    a) atribuirea întregului bun, în schimbul unei sulte, în favoarea unui coproprietar sau în favoarea mai multor
coproprietari, la cererea lor comună. În cazul mai multor cereri de atribuire care se contrazic reciproc, instanța de
judecată aplică dispozițiile art. 562;
    b) vînzarea bunului în modul stabilit de coproprietari ori, în caz de neînţelegere, la licitaţie şi distribuirea preţului
către coproprietari proporţional cotei-părţi a fiecăruia dintre ei, dacă niciunul dintre coproprietari nu a cerut
atribuirea întregului bun sau dacă această cerere nu poate fi satisfăcută.
    (4) În cazul în care unui dintre coproprietari îi este atribuită o parte reală (lot de atribuire) mai mare decît cota sa
parte, celorlalţi coproprietari li se atribuie o sultă.
    (5) În cazul divizării unui imobil, instanța de judecată poate constitui un drept de servitute sau un alt drept real
limitat pentru a permite folosirea corespunzătoare a bunului nou-format.
    (6) Instanța de judecată nu poate dispune un mod de partaj la care obiectează toți coproprietarii.
{5} În cazul admiterii partajării bunului în comun, va înceta dreptul de folosință al lui P asupra apartamentului?
Dreptul de folosință lui P asupra apartamentului nu va înceta.
Articolul 564. Efectele partajului proprietăţii comune

    (3) Partajul nu afectează drepturile reale ale terților asupra bunului constituite înainte de partaj.

Tema 7.
Întocmiți un mic vocabular la temă (din cele mai importante noțiuni):
Dezmembrămintele dreptului de proprietate sunt acele drepturi reale principale, derivate asupra bunurilor altuia,
opozabile tuturor, inclusiv proprietarului, care se constituie sau se dobândesc prin desprinderea ori limitarea unor
atribute din conţinut juridic al dreptului de proprietate.
Uzufructul este dreptul unei persoane (uzufructuar) de a poseda și folosi pentru o perioadă determinată sau
determinabilă bunul unei alte persoane (nudul proprietar) şi de a culege fructele bunului, întocmai ca proprietarul,
însă cu îndatorirea de a-i conserva substanţa. Uzufructuarul are dreptul de a poseda bunul, nu şi de a-l înstrăina.
Caracterele juridice ale dreptului de uzufruct:
a) Uzufructul este un drept real asupra bunului altuia, care se bucură de opozabilitate întocmai ca şi dreptul de
proprietate, mai mult de cât atât, poate fi opus chiar şi nudului proprietar. Această caracteristică desemnează dreptul
uzufructuarului de folosinţă asupra bunului altuia şi dreptul de a culege fructele pe care le dă acel bun, potrivit
naturii şi destinaţiei ce le are.
b) Uzufructul este un drept esenţialmente temporar (vremelnic). Dacă titularul său este o persoană fizică, el poate fi
cel mult viager; dacă titularul este o persoană juridică, durata lui în timp nu poate depăşi 30 de ani. Dacă el este
consimţit în favoarea a două sau mai multe persoane, după decesul uneia dintre ele, cealaltă persoană păstrează
dreptul asupra întregului bun în continuare, până la sfârşitul vieţii. La persoanele juridice, chiar dacă s-a prevăzut o
durată mai mare, după 30 de ani încetează de drept.
c) Uzufructul poate fi mobiliar sau imobiliar, după cum este constituit asupra bunurilor mobile sau imobile.
d) Uzufructul este un drept incesibil,adică nu poate fi transmis de titular, nici prin acte juridice nici prin fapte
juridice, nici între vii şi nici pentru cauză de moarte. Cu toate că uzufructul este netransmisibil, el are posibilitatea de
a ceda beneficiul (emolumentul) uzufructului; respectiv avantajele economice pe care aceste drept i le conferă
potrivit art.534 C. civil. Dobânditorul acestui avantaj economic nu devine titular al dreptului real de uzufruct, el se
foloseşte de bun cu titlu de drept personal. În practica judiciară s-a decis că uzufructuarul poate închiria bunul care
face obiect al uzufructului, pentru că se transmite un drept de folosinţă temporară asupra bunului. 6 Fiind un drept
viager se stinge la moartea titularului şi ca atare nu se poate transmite succesorilor defunctului prin moştenire legală
sau prin testament.
*Uzufructul constă în faptul că atributele posesie şi folosinţă aparţin uzufructuarului, ceea ce şi constituie conţinutul
juridic al dreptului de uzufruct, proprietarul rămâne doar cu atributul de dispoziţie juridică, proprietatea sa fiind
astfel lipsită de întregimea atributelor sale. Aceasta se numeşte nudă proprietate, iar proprietarul devine nud
proprietar, în sensul că are la îndemână doar dispoziţia juridică. Din unirea uzufructului cu nuda proprietate se
obţine deplina proprietate.
Uz este dreptul real asupra bunului altuia, în virtutea căruia uzuarul poate poseda și folosi bunul şi culege fructele lui
necesare pentru nevoile proprii şi ale familiei sale.
Titularul dreptului de abitaţie are dreptul să locuiască în locuinţa unei alte persoane împreună cu soţul şi copiii săi
chiar dacă nu a fost căsătorit sau nu avea copii la data la care s-a constituit abitaţia, precum și împreună cu părinții
ori cu alte persoane aflate în întreținere.
Servitute este sarcina care grevează un imobil (imobilul aservit) pentru uzul sau utilitatea imobilului unui alt
proprietar (imobilul dominant). Utilitatea poate consta în sporirea confortului imobilului dominant ori poate rezulta
din destinaţia lui economică.
Servituţile continue - servituţile al căror exerciţiu este sau poate fi continuu, fără să aibă trebuinţă de faptul actual al
omului”, cum ar fi de exemplu servitutea de scurgere a apelor de ploaie sau servitutea de vedere.
Servituţile necontinuee acelea pentru a căror existenţă şi exercitare este absolut necesară fapta actuală a omului, de
exemplu servitutea de trecere, de a utiliza un izvor de apă. Ea se exercită numai în limita titlului său, prin care a fost
înfiinţată fără a putea fi schimbată.
Servituţile aparente sunt acele servituţi care se cunosc datorită unor semne exterioare. Sunt considerate de lege ca
semne aparente: o uşă, o fereastră, o cărare, o plantaţie.
Servituţile neaparente nu au nici o manifestare exterioară, nici un semn exterior despre existenţa lor. 
Servituţile pozitive îndreptăţesc pe proprietarul fondului dominant să facă în mod direct, acte de folosinţă pe fondul
aservit, proprietarul acestuia din urmă trebuie să le respecte. Sunt servituţi pozitive: servitutea de trecere, servitutea
de a lua apă de la o fântână aflată pe fondul vecinului, servitutea izvorului etc. În favoarea titularului există un drept
unilateral care instituie un regim juridic de inegalitate în favoarea fondului dominant.
Servituţile negative sunt acelea care impun proprietarului fondului aservit unele restricţii sau împiedicări în
exerciţiul dreptului său. Exemplu: servitutea de a nu clădi pe terenul său, interdicţia de a planta la o anumită
distanţă. Proprietarul fondului aservit are obligaţia generală de abţinere -non facere-, de a nu face, sunt simple
restrângeri ale exerciţiului şi limitelor dreptului de proprietate cu scopul asigurării unor relaţii de vecinătate.
Servituţile urbane sunt cele stabilite în folosul clădirilor, indiferent de localitate.
Servituţile rurale sunt cele stabilite în favoarea terenurilor. 
Servituţile naturale sunt acelea care îşi au originea sau izvorul în situaţia naturală a fondurilor. Sunt astfel: servitutea
de scurgere a apelor, servitutea de grăniţuire şi de îngrădire a proprietăţii. În doctrină se consideră că nu ar fi în
realitate dezmembrăminte ale dreptului de proprietate, ci obligaţii fireşti care se impun proprietarilor vecini din
nevoia unei bune-vecinătăţi, de convieţuire normală în societate.
Servituţile legale, adică cele stabilie prin lege –ex lege- şi are în vedere fie utilitatea publică, fie utilitatea
proprietarilor unor fonduri învecinate. 
Concurenţa mai multor drepturi - dacă servitutea unui imobil concurează cu o altă servitute sau cu un alt drept real
de folosire a imobilului, astfel încît aceste drepturi nu pot fi exercitate concomitent, total sau parţial, avînd acelaşi
rang de prioritate, fiecare persoană îndreptăţită poate cere stabilirea unei ordini de exercitare care ar corespunde în
mod echitabil binelui tuturor persoanelor interesate.
Superficie este dreptul real imobiliar de a poseda și folosi terenul altuia în vederea edificării şi exploatării unei
construcţii a superficiarului, deasupra şi sub acest teren, sau a exploatării unei construcţii existente a superficiarului.
Acest drept este alienabil, se transmite prin succesiune şi poate fi obiect al unui contract de locaţiune.
 
Servituţile pozitive îndreptăţesc pe proprietarul fondului dominant să facă în mod direct, acte de folosinţă pe fondul
aservit, proprietarul acestuia din urmă trebuie să le respecte. Sunt servituţi pozitive: servitutea de trecere, servitutea
de a lua apă de la o fântână aflată pe fondul vecinului, servitutea izvorului etc. În favoarea titularului există un drept
unilateral care instituie un regim juridic de inegalitate în favoarea fondului dominant.
Identificați în Codul Civil cel puțin 3 noutăți legislative la temă:
Se introduce acțiunea confesorie, ce conferă uzufructuarului dreptul de a intenta acţiune împotriva oricărei persoane
care împiedică exercitarea dreptului de uzufruct, chiar şi faţă de nudul proprietar.
Articolul 607. Acțiunea confesorie a uzufructuarului
    (1) Uzufructuarul poate intenta acțiune împotriva oricărei persoane care împiedică exercitarea dreptului de
uzufruct, chiar și față de nudul proprietar. Dispozițiile legale privitoare la apărarea dreptului de proprietate se aplică
în mod corespunzător acțiunii confesorii a uzufructuarului.
    (2) Dreptul la acțiune confesorie este imprescriptibil.
Se interzice cesiunea uzufructului fără acordul nudului proprietar (art. 608).
Articolul 608. Cesiunea uzufructului
    (1) În absenta unei prevederi contrare, uzufructuarul nu poate ceda dreptul său unei alte persoane fără acordul
nudului proprietar.
    (2) Uzufructuarul rămîne dator exclusiv față de nudul proprietar numai pentru obligațiile născute înainte de
cesiune. Pînă la notificarea cesiunii, uzufructuarul și cesionarul răspund solidar pentru îndeplinirea tuturor
obligațiilor fată de nudul proprietar.
    (3) După notificarea cesiunii, cesionarul este dator față de nudul proprietar pentru toate obligațiile născute după
notificarea cesiunii. În acest caz, uzufructuarului i se aplică, în mod corespunzător, dispozițiile legale din materia
fidejusiunii.
    (4) După cesiune, dreptul de uzufruct continuă, după caz, pînă la împlinirea termenului inițial sau pînă la decesul
uzufructuarului inițial.
Se modifică efectele stingerii dreptului de superficie , și anume:
Articolul 662. Efectele stingerii dreptului de superficie
    (1) În cazul prevăzut la art. 660 lit. a), construcția care făcea obiectul dreptului de superficie, din data stingerii
superficiei, devine de drept parte componentă a terenului conform art. 460, aparținînd proprietarului terenului, iar
dreptul superficiarului asupra terenului și construcției se radiază. Proprietarului terenului îi incumbă obligația de a
plăti o despăgubire egală cu valoarea de piață a acesteia de la data expirării termenului. Superficiarul nu are dreptul,
la stingerea dreptului de superficie, să demoleze construcția sau părți ale ei. Superficiarul este obligat să remită
proprietarului terenului actele aferente ridicării construcției.
    (2) Cînd construcția nu există în momentul constituirii dreptului de superficie, iar valoarea acesteia este egală sau
mai mare decît aceea a terenului, proprietarul terenului poate cere obligarea superficiarului să cumpere terenul la
valoarea de piață pe care acesta ar fi avut-o dacă nu ar fi existat construcția. Superficiarul poate refuza să cumpere
terenul dacă ridică, pe cheltuiala sa, construcția clădită pe teren și repune terenul în situația anterioară.
    (3) În absenta unei înțelegeri contrare încheiate cu proprietarul terenului, drepturile reale limitate consimțite de
superficiar se sting în momentul încetării dreptului de superficie. Ipotecile care grevează dreptul de superficie se
strămută de drept asupra despăgubirii primite de la proprietarul terenului în cazul prevăzut la alin. (1), se extind de
drept asupra terenului în cazul prevăzut la alin. (2) enunțul întîi sau se strămută de drept asupra materialelor în cazul
prevăzut la alin. (2) enunțul al doilea.
    (4) Ipotecile constituite cu privire la teren pe durata existenței superficiei nu se extind și la construcție în
momentul încetării dreptului de superficie în cazul prevăzut la alin. (1). Ele se strămută de drept asupra sumei de
bani primite de proprietarul terenului în cazul prevăzut la alin. (2) enunțul întîi sau se extind de drept cu privire la
întregul teren în cazul prevăzut la alin. (2) enunțul al doilea.
Articolul 448. Obligaţia superficiarului de a plăti o redevenţă
Proprietarul terenului nu mai are drept de a cere vînzarea superficiei la licitaţie. 
(3) În cazul în care superficiarul nu plăteşte redevenţa timp de 3 ani, proprietarul terenului are dreptul să ceară
vînzarea superficiei la licitaţie. Proprietarul terenului are dreptul de a participa la licitaţie.
Articolul 659. Obligaţia superficiarului de a plăti o redevenţă
(1) Dacă actul juridic nu prevede altfel, superficiarul datorează proprietarului terenului, sub formă de rate lunare, o
sumă egală cu chiria stabilită pe piaţă, ţinînd seama de natura terenului, de zona în care se află el, de destinaţia
construcţiei, precum şi de orice alte criterii de determinare a contravalorii folosinţei. Redevenţa se determină la data
constituirii superficiei.
(2) Redevenţa poate fi ajustată la cererea uneia din părţi, în cazul în care condiţiile economice fac ca neajustarea să
fie inechitabilă. Măsura ajustării se va aprecia ţinîndu-se seama de schimbarea condiţiilor economice şi de principiul
echităţii.
Selectați din literatura de specialitate cel puțin 3 surse științifice la temă (studii, articole, comunicări, monografii
etc.):
I. Apostu Proprietatea, dezmembrămintele şi apărarea dreptului de proprietate.
 L. Pop Dreptul de proprietate şi dezmembrămintele sale, ed.  ”Lumina Lex”, Bucureşti 1996
V. Volcinschi, V. Chisilița Definirea dreptului subiectiv de uzufruct, uz și abitație și locul servituților personale în
sistemul drepturilor reale, în REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT, Nr. 11, 2014, pp. 9-13.
C. Obadă Aspecte de drept comparat privind dreptul de superficie, Conferința "Integrare prin cercetare și
inovare" Chișinău, Moldova, 9-10 noiembrie 2017, pp. 245-248
 
Speța 1
La data de 12.10.2011, X încheie un contract cu C prin care s-a constituit dreptul de uzufruct asupra unei livezi de
mere amplasată pe o suprafață de 20 ha. C a primit livada cu titlu gratuit pe o perioadă nelimitată. După ce acesta a
contractat un credit de la bancă în valoare de 700 000 lei și i-a investit în livadă, prin luna iulie a aceluiași an, de
peste hotarele țării revine Y, fiul lui X. Văzând că de livadă se folosește C, a depus o cerere de chemare în judecată
prin care a solicitat declararea nulității contractului prin care s-a constituit uzufructul. În instanță s-au prezentat Y,
X, C, dar și reprezentantul băncii, care a solicitat aplicarea sechestrului pe livadă și fructele acesteia, deoarece C este
debitorul acesteia, iar potrivit art. 616 alin. (1) CC al RM: „Creditorii uzufructuarului pot urmări drepturile acestuia
sub rezerva drepturilor nudului proprietar”. Mai mult, în baza dreptului de uzufruct, uzufructuarul are dreptul să
culeagă fructele întocmai ca proprietarul. Prin urmare, C este proprietarul fructelor asupra cărora creditorul cere
aplicarea sechestrului. În ședința de judecată, C s-a opus declarării nulității contractului, deoarece nu există un
asemenea temei, invocând suplimentar faptul că el a achitat toate impozitele și taxele percepute de stat în legătură cu
posedarea și folosirea bunului (livezii).
{1} Poate constitui livada obiect al dreptului de uzufruct?
{2} La ce categorie a nulității se referă Y? Este în drept să o invoce? Care este temeiul de drept în baza căruia o
invocă?
{3} În situația descrisă cine este proprietarul fructelor?
{4} Sunt întemeiate argumentele băncii în vederea urmăririi fructelor produse în timpul uzufructului?
{5} Cui îi revine obligația achitării taxelor și impozitelor pentru obiectul uzufructului?
{6} Care va fi soluția instanței? Argumentați răspunsul.
{1} Poate constitui livada obiect al dreptului de uzufruct?
Livada poate constitui obiect al dreptului de uzufruct. 
 Articolul 605. Constituirea uzufructului
3) Obiect al uzufructului poate fi orice bun neconsumptibil care se află în circuit civil, mobil sau imobil, corporal
sau incorporal, inclusiv o masă patrimonială, o universalitate de fapt sau o parte din ea.
{2} La ce categorie a nulității se referă Y? Este în drept să o invoce? Care este temeiul de drept în baza căruia o
invocă?
Posibil Y se referă la nulitate relativă, dar nu are drept să o invoce, deoarece nu este temei de a o invoca, C nu a
încălcat nici o dispoziţie legală prin care se ocrotește interesul lui X, deci nu există cauze ce atrag nulitatea relativă a
contractului încheiat între X şi C.
Articolul 327. Actele juridice nule și anulabile
  (2) Actul juridic este anulabil dacă nulitatea sancționează încălcarea unei dispoziții legale prin care se ocrotește un
interes particular (nulitate relativă).
Articolul 330. Nulitatea relativă a actului juridic
    (1) Nulitatea relativă a actului juridic poate fi invocată doar de persoana în al cărei interes este stabilită sau de
succesorii ei, de reprezentantul legal sau de creditorii chirografari ai părţii ocrotite pe calea acţiunii oblice. Instanţa
de judecată nu poate să o invoce din oficiu.
    (2) Nulitatea relativă poate fi acoperită prin voinţa expresă sau tacită a persoanei în al cărei interes este stabilită
nulitatea. Voinţa de a confirma actul juridic anulabil trebuie să fie certă şi evidentă și să fie exprimată la un moment
cînd persoana cunoștea sau trebuia să cunoască temeiul nulității.
    (3) Pentru confirmarea actului juridic anulabil, voinţa nu trebuie să fie exprimată în forma cerută pentru
încheierea actului juridic respectiv.
    (4) Dacă fiecare parte poate invoca nulitatea actului juridic sau dacă mai multe persoane pot cere declararea
nulităţii, confirmarea actului juridic de către o persoană nu le împiedică pe celelalte să invoce nulitatea.
{3} În situația descrisă cine este proprietarul fructelor?
Proprietarul fructelor este C.
  Articolul 612. Drepturile uzufructuarului asupra fructelor
    (1) Uzufructuarul se bucură de toate fructele pe care le produce obiectul uzufructului dacă nu este stipulat altfel.
Fructele obiectului uzufructului trec în proprietatea uzufructuarului la data culegerii lor.

{4} Sunt întemeiate argumentele băncii în vederea urmăririi fructelor produse în timpul uzufructului?
Banca va putea urmări fructele doar când C va deveni proprietarul acestora, adică când vor fi culese.
Articolul 612. Drepturile uzufructuarului asupra fructelor
 (1) Uzufructuarul se bucură de toate fructele pe care le produce obiectul uzufructului dacă nu este stipulat altfel.
Fructele obiectului uzufructului trec în proprietatea uzufructuarului la data culegerii lor.
{5} Cui îi revine obligația achitării taxelor și impozitelor pentru obiectul uzufructului?
Obligaţia achitării taxelor şi impozitelor pentru obiectul uyufructului îi revine lui C, 
 Articolul 611. Preţul, sarcinile şi cheltuielile uzufructului
(3) Uzufructuarul este ţinut pentru obligaţiile de plată (impozite, taxe) faţă de stat pentru obiectul uzufructului.
{6} Care va fi soluția instanței? Argumentați răspunsul.
Instanța de judecată nu va admite cererea depusă de Y, deoarece nu este nici un temei, C nu a încălcat nici o
dispoziţie legală prin care se ocrotește interesul lui X, deci nu există cauze ce atrag nulitatea relativă a contractului
încheiat între X şi C.
Articolul 327. Actele juridice nule și anulabile
  (2) Actul juridic este anulabil dacă nulitatea sancționează încălcarea unei dispoziții legale prin care se ocrotește un
interes particular (nulitate relativă).
Articolul 330. Nulitatea relativă a actului juridic
    (1) Nulitatea relativă a actului juridic poate fi invocată doar de persoana în al cărei interes este stabilită sau de
succesorii ei, de reprezentantul legal sau de creditorii chirografari ai părţii ocrotite pe calea acţiunii oblice. Instanţa
de judecată nu poate să o invoce din oficiu.
    (2) Nulitatea relativă poate fi acoperită prin voinţa expresă sau tacită a persoanei în al cărei interes este stabilită
nulitatea. Voinţa de a confirma actul juridic anulabil trebuie să fie certă şi evidentă și să fie exprimată la un moment
cînd persoana cunoștea sau trebuia să cunoască temeiul nulității.
    (3) Pentru confirmarea actului juridic anulabil, voinţa nu trebuie să fie exprimată în forma cerută pentru
încheierea actului juridic respectiv.
    (4) Dacă fiecare parte poate invoca nulitatea actului juridic sau dacă mai multe persoane pot cere declararea
nulităţii, confirmarea actului juridic de către o persoană nu le împiedică pe celelalte să invoce nulitatea.
De asemenea instanța nu va admite acerea băncii cu rivire la aplicarea sechestrului asupra livezii şi   fructelor,
deoarece livada nu aparţine  lui C. acesta are doar drept de uzufruct.     Articolul 616. Drepturile creditorilor
    (1) Creditorii uzufructuarului pot urmări drepturile acestuia sub rezerva drepturilor nudului proprietar.
    (2) Creditorii nudului proprietar pot urmări drepturile acestuia sub rezerva drepturilor uzufructuarului.
Fructele la fel nu aparţin la momentul procesului civil lui C, deoarece el nu este încă proprietar acestora.
Articolul 612. Drepturile uzufructuarului asupra fructelor
 (1) Uzufructuarul se bucură de toate fructele pe care le produce obiectul uzufructului dacă nu este stipulat altfel.
Fructele obiectului uzufructului trec în proprietatea uzufructuarului la data culegerii lor.
Speța 2
La data de 14.02.2007, X a încheiat cu H un contract prin care ultimul a dobândit dreptul de superficie asupra unui
teren cu suprafața de 0,7 ha. După ce H a construit o casă cu parcare la subsol, X i-a interzis să trează cu
automobilul pe acest teren, menționând că prin contract acesta are doar dreptul asupra construcției nu și asupra
terenului aferent. Aproximativ după 3 ani de conflicte, H întocmește un testament prin care dispune transmiterea
după moartea sa a construcției fiului său K, deși la moment în această casă locuiește S în baza contractului de
locațiune încheiat pe o perioadă de 7 ani. Aflând despre testament și având în vedere că H nu a plătit redevența timp
de 4 ani, X depune o cerere de chemare în judecată prin care cere vânzarea superficiei la licitație. Instanța dispune
desfășurarea licitației cu strigare în cadrul căreia X dobândește dreptul de proprietate asupra construcției.
Ulterior, X mai depune o cerere de chemare în judecată prin care solicită anularea testamentului lăsat în favoarea
lui K și rezilierea contractului de locațiune încheiat între H și S.
{1} Care este obiectul asupra căruia se poate exercita dreptul de superficie?
{2} Poate superficiarul să construiască în subteranul terenului?
{3} Este în drept să treacă H pe terenul aferent construcției în scopul exploatării acesteia?
{4} Are dreptul superficiarul să transmită construcția prin succesiune?
{5} În ce caz proprietarul terenului poate cere vânzarea construcției la licitație?
{6} Este întemeiată cerința lui X referitoare la anularea testamentului? Dar cea referitoare la rezilierea contractului
de locațiune?
{7} Care va fi soluția instanței?
{1} Care este obiectul asupra căruia se poate exercita dreptul de superficie?
Obiectul asupra căruia se poate exercita dreptul de superficie este bunul imobil -teren.
obiectul de asemenea este bun imobil, dar accesoriu - construcţia parte componentă a dreptului de superficie,
indiferent de faptul dacă se află pe suprafaţa pământului (casă, clădire industrială, comercială, socială, drum, pod,
antenă, stâlp de înaltă tensiune, obiective acvatice etc.) sau sub pământ (garaj, beci, fântână, mină).
Articolul 654. Noţiunea de superficie
    (1) Acest drept este alienabil, se transmite prin succesiune şi poate fi obiect al unui contract de locaţiune.
{2} Poate superficiarul să construiască în subteranul terenului?
Pentru ca superfeciarul să construiască în subteranul terenului, aceasta trebuie să ie prevăzut în contractul de
superficie, altfel nu are dreptul.
Articolul 654. Noţiunea de superficie
(2) Dacă nu se prevede altfel, dreptul de superficie nu se poate exercita decît asupra suprafeţei construite sau asupra
suprafeţei pe care urmează să se ridice construcţia, precum şi asupra suprafeţei neconstruite, necesare, potrivit
naturii sau destinaţiei construcţiei, exploatării ei normale.
{3} Este în drept să treacă H pe terenul aferent construcției în scopul exploatării acesteia?
 H este în drept să treacă pe terenul aferent construcției în scopul exploatării acesteia.
Articolul 654. Noţiunea de superficie
(3) Întinderea dreptului superficiarului de a folosi terenul grevat este stabilită prin contract sau lege. În lipsa unor
prevederi contractuale, terenul este grevat cu servitutea necesară exercitării dreptului de superficie. Servitutea
încetează la stingerea dreptului de superficie.
{4} Are dreptul superficiarul să transmită construcția prin succesiune
Dreptul de superficie poate fi transmis prin succesiune atât în cazul persoanelor fizice, în urma decesului
superficiarului, cât şi în cazul persoanelor juridice, în urma reorganizării superficiarului persoană juridică. Decesul
sau reorganizarea superficiarului nu duce la stingerea dreptului de superficie, acesta continuând să existe în întreaga
perioadă pentru care s-a constituit.
Dreptul de superficie poate fi înstrăinat, grevat şi transmis prin succesiune atât în starea sa incipientă, cât şi în forma
sa deplină. Esenţial este că dreptul de superficie poate fi înstrăinat numai împreună cu construcţia, fie că edificarea
abia a început, fie că este deja terminată. Dreptul de superficie este variabil şi din alt punct de vedere, şi anume că se
răsfrânge numai asupra terenului ocupat de construcţie sau asupra unei suprafeţe mai mari decât cea ocupată de
construcţie.
Superficiarul are dreptul să tansmită construcţia prin succesiune, deoarece Articolul 654. Noţiunea de superficie
    (1) Acest drept este alienabil, se transmite prin succesiune şi poate fi obiect al unui contract de locaţiune.
 
{5} În ce caz proprietarul terenului poate cere vânzarea construcției la licitație?
La moment actual nu se prevede că proprietarul terenului poate cere  vânzarea construcției la licitație, dar CC 2018
reglementa 
  Articolul 448. Obligaţia superficiarului de a plăti o redevenţă
(3) În cazul în care superficiarul nu plăteşte redevenţa timp de 3 ani, proprietarul terenului are dreptul să ceară
vînzarea superficiei la licitaţie. Proprietarul terenului are dreptul de a participa la licitaţie.
{6} Este întemeiată cerința lui X referitoare la anularea testamentului? Dar cea referitoare la rezilierea contractului
de locațiune?
Cerinţa lui X referitoare la anularea testamentului şi rezilierea contractului de locaţiune nu este întemeiată, deoarece
a)  tstamentul va produce efecte juridice după decesul lui H.
b) X devenind proprietarul  terenului și construcției, se subrogă lui H în contractele de locațiune.
{7} Care va fi soluția instanței?
Instanța nu va admite cererea cu privire la la anularea testamentului şi rezilierea contractului de locaţiune, deoarece
acestea nu sunt întemeiate,
a)  tstamentul va produce efecte juridice după decesul lui H.
b) X devenind proprietarul  terenului și construcției, se subrogă lui H în contractele de locațiune.
La moment actual instanţa nu va admite cererea cu privire la  vânzarea construcției la licitație, deoarece aceasta
"sancţiune" nu mai este prevăzută de lege.
Articolul 659. Obligaţia superficiarului de a plăti o redevenţă
(1) Dacă actul juridic nu prevede altfel, superficiarul datorează proprietarului terenului, sub formă de rate lunare, o
sumă egală cu chiria stabilită pe piaţă, ţinînd seama de natura terenului, de zona în care se află el, de destinaţia
construcţiei, precum şi de orice alte criterii de determinare a contravalorii folosinţei. Redevenţa se determină la data
constituirii superficiei.
(2) Redevenţa poate fi ajustată la cererea uneia din părţi, în cazul în care condiţiile economice fac ca neajustarea să
fie inechitabilă. Măsura ajustării se va aprecia ţinîndu-se seama de schimbarea condiţiilor economice şi de principiul
echităţii.

Tema 8
Întocmiți un mic vocabular la temă (din cele mai importante noțiuni):
Posesiunea este o stare de fapt care constă în exercitarea voită a stăpînirii materiale a unui lucru şi care, în condiţiile
legii, produce anumite efecte juridice.
*Posesia reprezintă o stăpînire faptică, o·realitate materială şi exterioară, o putere fizică şi recunoscută ca atare din
punct de vedere juridic, independent de puterea de drept care rămîne abstractă.
Caracterele  Posesiei:
posesia reprezintă starea de fapt - totalitatea faptelor materiale exercitate direct asupra lucrului;
posesia se aplica numai drepturilor reale, nu şi drepturilor de creanţă, cu excepţia situaţiei cînd dreptul de creanţă
este constatat printr-un înscris, care, fiind un bun mobiliar poate face obiectul posesiei (titlurile de valoare la
purtător);
nu sunt susceptibile de posesie drepturile reale în conţinutul cărora nu intră atributul posesiei, de ex., ipoteca, care
conferă creditorului o garanţie reală imobiliară fără ca debitorul să fie deposedat.
posesia nu poate fi exercitată asupra universalităţii de bunuri, cum ar fi moştenirea. Ea poate fi exercitată asupra
fiecărui bun care intră în compunerea unei universalităţi, daca acest bun este posedat individual.
elementul material al posesiei (corpus) poate fi exercitat personal de către posesor, dar şi printr-un reprezentant al
său (corpore alieno), situaţie în care suntem în prezenţa unei detenţii precare.
posesia face să se nască un drept probabil de proprietate sau alt drept real. Simpla posedare a unui bun mobil creează
o prezumţie de proprietate în favoarea posesorului, iar în cazul bunurilor imobile, posedarea unei perioade de timp
va duce la dobîndirea dreptului de proprietate asupra lui.
Elementele posesiei:
1. Corpus (elementul material) 
-      presupune contactul nemijlocit şi constă în stăpânirea materială a bunului, adică în realizarea de acte materiale
de deţinere şi folosire a bunului (ex.: păstrarea unui bun, culegerea fructelor, repararea unei părţi a bunului
(acoperişul clădirii), transformări, adăugări etc.).
-      se poate concretiza şi în acte juridice referitoare la acel bun: împrumut de folosinţă, închiriere (comodat,
locaţiune), administrare etc.
-      poate fi exercitat direct de posesor sau prin intermediul altei persoane, cum ar fi mandatarul, locatarul etc.
2. Animus (elementul psihologic, intenţional)
Constă în intenţia sau voinţa celui care posedă de a exercita stăpînirea bunului pentru sine, adică sub nume de
proprietar, ori în calitate de titular al unui alt drept real /drept limitat (posesor de drept limitat).
Există o prezumţie legală privind existenţa intenţiei pe care o are deţinătorul lucrului de a poseda pentru sine sub
nume de proprietar.
 
 Posesia este nemijlocită dacă stăpînirea de fapt este exercitată de către posesor personal sau prin prepusul său.
Posesia este mijlocită dacă stăpînirea de fapt este exercitată prin intermediul posesorului de drept limitat.
Posesia se dobîndeşte prin întrunirea cumulativă a elementelor constitutive, corpus şi animus.
Elementul material se dobîndeşte fie prin faptul unilateral al posesorului de a exercita din proprie iniţiativă acte
materiale asupra unui bun fără stăpîn, fie prin predarea lucrului de către fostul proprietar sau transmiterea lui de la
vechiul posesor pentru cauză de moarte. Elementul material poate fi exercitat personal de către posesor sau printr-un
reprezentant care stăpîneşte pentru posesor (locatar, depozitar).
Elementul animus se dobîndeşte în cazul în care cel care are detenţia bunului îşi manifestă intenţia de a-l păstra
pentru sine. În acest sens, deţinătorul săvîrşeşte acte pe care numai proprietarul le-ar putea face (edificarea unei
construcţii, efectuarea de mari reparaţii etc.).
Continuitatea este calitatea posesiei care presupune că faptele de stăpânire ale unui bun se realizează în mod
continuu, cu regularitatea pe care o cere natura bunului. 
Discontinuitatea este un viciu cu caracter temporar adică ea durează până când actele de stăpânire devin regulate şi
normale.
Clandestinitatea este viciul publicităţii posesiei. Publicitatea înseamnă că posesia bunului să fie de acel fel încât
orice persoană să poată lua cunoştinţă de existenţa sa. Trebuie să existe doar posibilitatea, nefiind dobligatoriu ca
proprietarul împotriva căruia se exercită să şi cunoască obligatoriu această împrejurare.
Posesia de bună-credință
Este considerată posesor de bună-credință persoana care are un drept de posesie sau care se poate considera
îndreptățită să posede în urma unei examinări diligente, necesare în raporturile civile, a temeiurilor îndreptățirii sale.
Buna-credință este prezumată. Posesia de bună-credință încetează dacă se stinge dreptul de posesie sau, după caz,
dacă față de posesor se înaintează o pretenție întemeiată.
Rea-credinţă în materia posesiei este credinţa posesorului sau cunoaşterea lui, că cel de la care a dobîndit bunul nu
avea toate însuşirile prevăzute de lege de a-i transmite proprietatea sau el a dobîndit bunul împotriva voinţei celui
căruia i-a aparţinut.
Echivocitatea. Posesia este echivocă ori de cîte ori există îndoială asupra titlului sub care sunt săvîrşite actele de
folosinţă ale posesorului. 
Detenţia precară a fost definită ca fiind exerciţiul unei puteri de fapt asupra unui lucru fie cu permisiunea şi pe
contul proprietarului, fie în virtutea unui titlu legal sau judiciar.
Atunci cînd proprietarul transmite posesia unei alte persoane, se spune că DP este golit de unul din atributele sale.
Această stare a titularului DP a fost denumită nuda proprietate.
Fructele sunt produsele periodice ale unui bun, prin a căror obţinere şi percepere nu se alterează sau consumă
substanţa bunului respectiv. Fructele pot fi: naturale, industriale şi civile. Sunt fructe ale bunurilor: recoltele, chiriile,
dobînzile, sporul animalelor, redevenţele pentru concesionări, dobînzile bancare etc. 
Productele sunt produse ale bunului, cele care nu au caracter periodic, iar culegerea lor reduce valoarea economică,
reduce însăşi substanţa bunului sau conduce chiar la consumarea ei.
Acţiunea în complîngere este acea acţiune prin care se urmăreşte încetarea tulburării posesiei provenite de la un terţ,
facută cu intenţia de a atinge posesia, de a împedica exerciţiul liber şi efectele juridice ale posesiei. Ea mai este
denumită şi acţiune posesorie generală şi de drept comun, deoarece la ea se poate recurge pentru orice tulburare, mai
puţin cînd posesorul este deposedat prin violenţă.
 
Acţiunea în reintegrare este acţiunea prin care cel deposedat de bun cere să i se restituie  stăpînirea de fapt asupra
bunului. Ea mai este numită şi acţiunea posesorie specială pentru că la ea se poate recurge numai cînd suntem în
prezenţa unei deposedări de posesie făcută prin violenţă.
 
Prin violenţă vom înţelege orice acţiune din partea unei terţe persoane, contrară ordinii de drept care se
concretizează în acte de rezistenţă din partea acesteia, acte care tind la deposedarea posesorului.
Detenţia precară a fost definită ca fiind exerciţiul unei puteri de fapt asupra unui lucru fie cu permisiunea şi pe
contul proprietarului, fie în virtutea unui titlu legal sau judiciar. Atunci cînd proprietarul transmite posesia unei alte
persoane, se spune că DP este golit de unul din atributele sale. Această stare a titularului DP a fost denumită nuda
proprietate.

Identificați în Codul Civil cel puțin 3 noutăți legislative la temă:

Se introduce posesia sub nume de proprietar și posesia de drept limitat (art. 484). Este posesor de drept limitat
persoana care exercită posesia asupra bunului:
a) în calitate de titular al unui drept real limitat, în calitate de locatar, comodatar sau coproprietar, în privinţa cotelor-
părţi ale celorlalţi coproprietari, precum şi în alte cazuri cînd exercită posesia cu intenţia de a acţiona astfel în
interesul său, în baza unui anumit raport juridic cu posesorul sub nume de proprietar prin care posesorul de drept
limitat a dobîndit dreptul să posede bunul;
b) în calitate de antreprenor, transportator, depozitar, precum şi în alte cazuri cînd exercită posesia cu intenţia de a
acţiona astfel la indicaţia posesorului sub nume de proprietar, în baza unui anumit raport juridic cu posesorul sub
nume de proprietar prin care posesorul de drept limitat are dreptul de a reţine bunul pînă cînd cheltuielile sau
costurile aferente posesiei nu au fost achitate de către posesorul sub nume de proprietar.
Se reglementează expres posesia prin prepus (art. 485). Este prepus persoana care exercită stăpînirea de fapt
nemijlocită asupra bunului în numele posesorului, neavînd intenţia şi fără a fi posesor de drept limitat; sau persoana
căreia posesorul îi poate da instrucţiuni obligatorii în legătură cu stăpînirea sau folosirea bunului în interesul
posesorului. De asemenea, este prepus persoana care accidental este într-o poziţie să exercite, şi exercită, stăpînirea
de fapt nemijlocită asupra bunului pentru posesor.
Se conferă o reglementare mai bună a mijloacelor de apărare a posesiei (art. 491-496). Printre aceste mijloace se
regăsesc:
– Autoapărarea. Posesorul sau un terţ poate recurge la autoapărare împotriva persoanei care deposedează ilegal de
bun posesorul, care în alt mod tulbură ilegal posesia sau a cărei faptă de deposedare ilegală sau tulburare ilegală este
iminentă;
– Acțiunea în reintegrare. În cazul în care o persoană deposedează ilegal posesorul, acesta, sub sancţiunea decăderii,
în termen de 1 an, este în drept să îi ceară restituirea bunului, indiferent de care dintre ei are dreptul de posesie sau
are o posesie preferată. Termenul de 1 an începe să curgă de la data deposedării;
– Acțiunea în complângere. Dacă o persoană tulbură ilegal posesia bunului sau dacă tulburarea ilegală ori
deposedarea ilegală este iminentă, posesorul, sub sancţiunea decăderii, în termen de 1 an, are dreptul la apărare prin
interzicerea tulburării iminente, interzicerea tulburării curente, precum şi înlăturarea consecinţelor tulburărilor din
trecut. Termenul de 1 an începe să curgă din momentul în care începe tulburarea sau, în caz de tulburare repetată,
din momentul în care a avut loc ultima tulburare;
– Apărarea posesiei preferate pe calea acțiunii în reintegrare/complângere. Posesorul anterior este în drept să ceară
restituirea bunului de la persoana care exercită stăpînirea de fapt asupra bunului dacă posesia anterioară este
preferată în comparaţie cu posesia curentă a acestei persoane (sau respectiv să ceară instituirea măsurilor din cadrul
acțiunii în complângere).

Selectați din literatura de specialitate cel puțin 3 surse științifice la temă (studii, articole, comunicări, monografii
etc.):
Păcăleanu A. Protecţia juridică a detenţiei precare prin intermediul acţiunlor posesorii, în Revista Ştiinţifică.
G. ARDELEAN, A. CREȚU INSTITUȚIA POSESIUNII CA STARE DE FAPT ÎN VERSIUNEA CODULUI
CIVIL MOLDAV DE DUPĂ 1 MARTIE 2019, în Legea şi Viaţa, aprilie – mai 2020.
I. O. Călinescu. Posesia și efectele sale juridice. Universul juridic, București, 2013.

SPEȚA
La data de 10.12.2015, X a depus o plângere prin care a cerut atragerea lui Z la răspundere penală pentru sustragerea
telefonului mobil. Totodată, X a solicitat să fie recunoscut în calitate de parte civilă în proces, iar ulterior atribuirii
statutului pretins, să i se recunoască dreptul de proprietate asupra telefonului cu restituirea posesiei asupra acestuia.
Întru susținerea pretenției sale, X a făcutreferință la prevederile art. 490 CC, potrivit cărora posesorul este prezumat
proprietar al bunului pînă se dovedește că a început a poseda pentru altul. În cadrul urmăririi penale, s-a constatat
că X a furat acest telefon cu 5 ani în urmă din vestiarul unei școli profesionale.
{1} În situația descrisă, X se poate bucura de protecție juridică?
{2} Poate fi considerat X posesor de fapt al bunului sustras?
{3} Ce fel de acțiune atestăm în speță?
{4} I se va recunoaște lui X dreptul de proprietate asupra telefonului?
{5} Care va fi soluția instanței? Argumentați răspunsul.
{1} În situația descrisă, X se poate bucura de protecție juridică?
X se poate bucura de protecţie juridică, dar cu anumite limite, deoarece a obţinut posesia telefonului ilegal.
Articolul 492. Autoapărarea posesorului
    (1) Posesorul sau un terț poate recurge la autoapărare împotriva persoanei care deposedează ilegal de bun
posesorul, care în alt mod tulbură ilegal posesia sau a cărei faptă de deposedare ilegală sau tulburare ilegală este
iminentă.
    (2) Mijloacele de autoapărare se limitează la măsuri imediate și proporționale necesare pentru recuperarea bunului
sau încetarea ori prevenirea deposedării sau tulburării, precum și pentru înlăturarea uzurpatorului din bunul imobil.
    (3) Cu respectarea dispozițiilor alin. (1) și (2), autoapărarea poate fi direcționată împotriva posesorului mijlocit
sub nume de proprietar care deposedează ilegal posesorul de drept limitat sau îi tulbură ilegal posesia, încălcînd
condițiile raportului juridic dintre ei. Această regulă se aplică și posesorului mijlocit de drept limitat care
deposedează ilegal sau tulbură ilegal posesia unui alt posesor de drept limitat.
    (4) Dacă o persoană, în exercitarea dreptului de autoapărare acordat de prezentul articol, cauzează un prejudiciu
persoanei care deposedează ilegal sau care tulbură ilegal posesia, se aplică în mod corespunzător dispozițiile privind
legitima apărare, extrema necesitate sau, după caz, gestiunea de afaceri fără mandat.
{2} Poate fi considerat X posesor de fapt al bunului sustras?
X poate fi considerat posesor sub nume de proprietar
Articolul 484. Posesorul sub nume de proprietar și posesorul de drept limitat
  (2) Este posesor sub nume de proprietar persoana care exercită posesia asupra bunului cu intenția de a se comporta
cu el ca un proprietar.
{3} Ce fel de acțiune atestăm în speță?
în speță atestăm acțiune în reintegrare
Articolul 493. Apărarea posesiei pe calea acțiunii în reintegrare
    (1) În cazul în care o persoană deposedează ilegal posesorul, acesta, sub sancțiunea decăderii, în termen de 1 an,
este în drept să îi ceară restituirea bunului, indiferent de care dintre ei are dreptul de posesie sau are o posesie
preferată. Termenul de 1 an începe să curgă de la data deposedării.
    (2) Restituirea poate, de asemenea, să fie cerută de la posesorul mijlocit sub nume de proprietar care a deposedat
ilegal posesorul de drept limitat, încălcînd condițiile raportului juridic dintre ei. Această regulă se aplică și
posesorului de drept limitat care a deposedat ilegal un alt posesor de drept limitat.
    (3) Dreptul de a cere restituirea este exclus dacă persoana care intenționează să îl exercite a deposedat ilegal un alt
posesor de drept limitat.
    (4) Restituirea poate, de asemenea, să fie cerută de la terțul care, la momentul dobîndirii posesiei, cunoștea că
posesorul a fost deposedat ilegal de către altă persoană.
{4} I se va recunoaște lui X dreptul de proprietate asupra telefonului?
Lui X nu i se va recunoaşte dreptul de proprietate asupra telefonului, deoarece a deposedat ilegal.
Articolul 493. Apărarea posesiei pe calea acțiunii în reintegrare
 (3) Dreptul de a cere restituirea este exclus dacă persoana care intenționează să îl exercite a deposedat ilegal un alt
posesor de drept limitat.
{5} Care va fi soluția instanței? Argumentați răspunsul.
Se va admite acţiunea lui  X cu privire la  atragerea lui Z la răspundere penală pentru sustragerea telefonului mobil.
Instanţa va admite acţiunea lui  X cu privire la recunoaştere acestuia ca parte civilă la proces.
Instanța nu va admite acțiunea lui X  cu privire la recunoașterea acestuia dreptului de proprietate asupra telefonului
mobil, deoarece acesta a posedat ilegal telefonul.