Cuprins

Introducere.....................................................................................................................................3
I. Caracterizarea juridico-penală a infracțiunii de vătămarea intenţionată gravă a
integrităţii corporale sau a sănătăţii............................................................................................5
II. Caracterizarea criminologică a infracțiunii de vătămarea intenţionată gravă a
integrităţii corporale sau a sănătăţii............................................................................................9
II. Descrierea statistică a infracțiunii de vătămare intenționată gravă a integrității
corporale sau a sănătății, pentru perioada anilor 2018-2022, pe teritoriul RM....................17
2.1. Indicii statistici ai nivelului infracțiunii de vătămare intenționată gravă a integrității
corporale sau a sănătății.............................................................................................................17
2.2. Indicele individual al pericolului social al infracțiunii......................................................18
2.3. Indicele individual al pericolului social al infracțiunii......................................................18
2.4. Indicele statistic care ne prezintă ponderea infracțiunilor de un anumit tip.................19
2.5. Indicele intensității criminale..............................................................................................21
2.6. Dinamica al infracțiunii de vătămare intenționată gravă, pentru perioada 2018-2022 în
Republica Moldova......................................................................................................................22
Concluzii.......................................................................................................................................24
Bibliografie...................................................................................................................................25
 Introducere

Viața și sănătatea umană reprezintă cele mai de preț valori sociale și pune în evidență rolul
esențial al dreptului penal și al criminologiei în asigurarea protecției acestora în cadrul societății
contemporane. Evoluția preocupărilor privind protecția vieții și sănătății, de la normele morale și
religioase ale antichității până la instrumentele avansate ale dreptului penal și ale criminologiei,
reflectă importanța acordată acestor aspecte în evoluția juridică și socială.
Fiecare comunitate s-a angajat să asigure ocrotirea vieții și sănătății indivizilor, recurgând
la o gamă diversă de reguli, de la cele tradiționale și religioase, până la cele morale și juridice.
Dreptul penal, ca mecanism de ocrotire eficient, și criminologia, ca știință ce studiază cauzele și
prevenirea infracțiunilor, joacă un rol crucial în asigurarea siguranței individuale și colective.
În societatea actuală, dreptul la viață și la sănătate, considerate valori sociale supreme, sunt
protejate prin normele de drept, reprezentând instrumente cheie în acest proces. Infracțiunile
împotriva vieții și sănătății persoanei sunt caracterizate prin atingerea directă a acestor valori
fundamentale, justificând necesitatea incriminării și sancționării lor în fața pericolului social
ridicat pe care îl reprezintă.
Apărarea persoanei și a vieții, precum și studiul științific al cauzelor infracțiunilor, reflectă
o preocupare comună pentru toate sistemele de drept. Viața este percepută ca o valoare socială
fundamentală, iar sănătatea este înțeleasă într-un sens amplu, cuprinzând starea psihosomatică a
individului, independent de eventualele disfuncționalități fizice sau psihice.
Atât Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cât și Declarația Universală a Drepturilor
Omului recunosc în unison dreptul la viață și la sănătate ca fiind indispensabile și printre cele
mai fundamentale valori ale societății umane. Legislația penală, de-a lungul istoriei și în diverse
societăți, a recunoscut gradul de pericol social deosebit de ridicat al infracțiunilor împotriva
vieții și sănătății.
Prin urmare, actele care încalcă legea penală și aduc atingere vieții și sănătății umane,
precum și cercetările criminologice pentru înțelegerea și prevenirea acestor acte, trebuie să fie în
atenția întregii colectivități și, în primul rând, a organelor de drept. Acestea au responsabilitatea
de a proteja împotriva faptelor antisociale și de a asigura ocrotirea fizică și juridică a vieții și
sănătății într-un mod comprehensiv și eficient.
În ceea ce privește clasificarea infracțiunilor împotriva vieții și sănătății persoanei, aceasta
poate fi structurată, conform opiniei autorilor autohtoni, în următoarele categorii:
Infracțiuni împotriva vieții persoanei (art. 145-150 CP RM);
Infracțiuni împotriva sănătății persoanei (art. 151, 152, 156, 157, 159 CP RM);
Infracțiuni care aduc pericol asupra vieții și sănătății persoanei (160-163 CP RM);
2
 Infracțiuni atipice prevăzute în Capitolul II din Partea Specială a CP RM (art. 155 și 158
CP RM).
Infracțiunile împotriva sănătății persoanei reprezintă o subcategorie a infracțiunilor contra
persoanei, inclusiv acele acțiuni care, prin diverse mijloace, generează un pericol social și duc la
provocarea de suferințe fizice, vătămări ale integrității corporale sau afectarea stării de sănătate a
unei persoane.
Problema infracțiunilor împotriva sănătății persoanei capătă o actualitate semnificativă în
contextul creșterii numărului de persoane condamnate. Fenomenul devine tot mai pronunțat,
atrăgând atenția societății asupra pericolului asociat acestor infracțiuni. În mod particular, în
ultimii ani, observăm o creștere abruptă a acestui fenomen în rândul minorilor, ceea ce
accentuează importanța abordării și soluționării eficiente a acestei probleme. Este esențial să
recunoaștem amploarea și gravitatea acestei situații, astfel încât să putem dezvolta strategii
adecvate de prevenire și intervenție pentru a proteja integritatea și sănătatea indivizilor.
În această lucrare, vom analiza articolul 151 - Vătămarea intenţionată gravă a integrităţii
corporale sau a sănătăţii.
Încadrată în categoria infracțiunilor de violență, această infracțiune nu doar că afectează
direct victima, ci generează și un pericol social semnificativ. Astfel de infracțiuni violente
creează un sentiment de insecuritate în comunitate, afectând starea de bine și coeziunea socială.

3
 I. Caracterizarea juridico-penală a infracțiunii de vătămarea intenţionată
gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii

Vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii este examinată în

calitate de infracţiune contra sănătăţii cu cel mai pronunţat grad de pericol social. Întrucât
atentează la una dintre cele mai fundamentale valori umane - sănătatea, infracțiunea devine o
amenințare directă la adresa stabilității sociale și a binelui comun. Astfel, caracterizarea juridico-
penală a acestei infracțiuni rămâne esențială pentru asigurarea unei justiții adecvate și pentru
implementarea unor măsuri eficiente de prevenție și protecție a valorilor fundamentale ale
societății.
Articolul 151. Vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii
(1) Vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii, care este
periculoasă pentru viaţă ori care a provocat pierderea vederii, auzului, graiului sau a unui alt
organ ori încetarea funcţionării acestuia, o boală psihică sau o altă vătămare a sănătăţii, însoţită
de pierderea stabilă a cel puţin o treime din capacitatea de muncă, ori care a condus la
întreruperea sarcinii sau la o desfigurare iremediabilă a feţei şi/sau a regiunilor adiacente, se
pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani.
(2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:
b) cu bună ştiinţă asupra unui minor sau a unei femei gravide ori profitînd de starea de
neputinţă cunoscută sau evidentă a victimei, care se datorează vîrstei înaintate, bolii, dizabilităţii
ori altui factor;
c) asupra unei persoane în legătură cu îndeplinirea de către ea a obligaţiilor de serviciu sau
obşteşti;
d) de două sau mai multe persoane;
e) cu deosebită cruzime, precum şi din motive sadice;
f) prin mijloace periculoase pentru viaţa sau sănătatea mai multor persoane;
g) din interes material;
i) din motive de prejudecată;
j) asupra a două sau a mai multor persoane;
k) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;
l) cu scopul de a preleva şi/sau utiliza ori comercializa organele sau ţesuturile victimei;
m) la comandă
se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 12 ani.

4
 (4) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), care au provocat decesul victimei, se pedepsesc
cu închisoare de la 12 la 15 ani.
Prin „vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii” trebuie de înţeles săvârșirea ilegală,
în mod intenţionat sau din imprudenţă, a oricărei acţiuni sau inacţiuni – de natură mecanică,
fizică, chimică, biologică sau psihică – care a adus o atingere sănătăţii unei alte persoane,
atingere exprimată în dereglarea (gravă, medie sau ușoară) a integrităţii anatomice a organelor
sau a ţesuturilor corpului victimei, ori a funcţiilor acestora.
Obiectul juridic special al acestei infracţiuni îl formează relaţiile sociale cu privire la
sănătatea persoanei. Nu are importanţă dacă victima avea, sub raportul sănătăţii corporale, o
sănătate desăvârșită sau dacă, dimpotrivă, corpul ei era deja lipsit de anumite părţi; după cum nu
contează nici dacă victima era pe deplin sănătoasă sau suferea de vreo boală. Este suficient ca
sănătatea, așa cum există, să fi fost vătămată prin acţiunea sau inacţiunea făptuitorului.
Menţionăm că în cazul variantei de infracţiune de la alin. (4) al art. 151 din CP al RM
trebuie să vorbim despre caracterul complex al obiectului juridic special care include: obiectul
juridic principal constând în relaţiile sociale cu privire la sănătatea persoanei și obiectul juridic
secundar care este format din relaţiile sociale cu privire la viaţa persoanei.
Obiectul material al vătămării intenţionate grave a integrităţii corporale sau a sănătăţii îl
constituie corpul persoanei. Victimă a acestei infracţiuni poate fi orice persoană (în viaţă), cu
condiţia să fie altă persoană decât însuși făptuitorul.
Latura obiectivă a infracţiunii analizate are următoarea structură:
1) fapta (acţiunea sau inacţiunea) prejudiciabilă de cauzare a vătămării grave a integrităţii
corporale sau a sănătăţii;
2) urmările prejudiciabile sub forma vătămării grave a integrităţii corporale sau a sănătăţii;
3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile.
Faptele pot avea natură mecanică, fizică, chimică, biologică sau psihică. Calificarea
infracțiunii nu depinde de conștientizarea imediată a durerii de către victimă sau de natura
directă sau indirectă a cauzelor vătămării grave. Metodele sau mijloacele utilizate pentru a
provoca vătămarea pot include diverse instrumente sau acțiuni, iar legislația poate agrava
răspunderea penală în anumite situații, cum ar fi aplicarea torturii sau utilizarea mijloacelor
periculoase pentru viața sau sănătatea mai multor persoane.
Ceea ce trebuie să se verifice de fiecare dată este legătura de cauzalitate dintre acţiunea
sau inacţiunea prejudiciabilă și urmările prejudiciabile, deoarece, fără acţiunea sau
inacţiunea respectivă, urmările date nu aveau să se producă. Ele se exprimă în vătămarea gravă a
integrităţii corporale sau a sănătăţii.

5
 În acord cu prevederile de la alin. (1) al art. 151 din CP al RM, indicatorii (criteriile)
vătămării grave a integrităţii corporale sau a sănătăţii sunt:
1) pericolul ei pentru viaţă;
2) faptul că ea se exprimă în pierderea vederii, auzului, graiului sau a unui alt organ ori în
încetarea funcţionării acestuia;
3) faptul că ea se exprimă într-o boală psihică;
4) faptul că ea se exprimă într-o altă vătămare a sănătăţii, însoţită de pierderea stabilă a cel
puţin o treime din capacitatea de muncă;
5) faptul că ea se exprimă în întreruperea sarcinii;
6) faptul că ea se exprimă în desfigurarea iremediabilă a feţei și/sau a regiunilor adiacente.
Acești indicatori au un caracter alternativ; pentru a califica fapta potrivit art. 151 din CP al
RM, este suficient ca acţiunea sau inacţiunea prejudiciabilă să condiţioneze prezenţa oricărui
indicator din aceștia.
Conform Regulamentului Ministerului Sănătăţii al Republicii Moldova de apreciere
medico-legală a gravităţii vătămării corporale, nr. 99 din 27.06.200326, drept periculoase pentru
viaţă sunt considerate vătămările grave ale integrităţii corporale sau a sănătăţii, care prezintă
pericol iminent – imediat, tardiv sau potenţial, astfel ca vătămarea să determine moartea,
indiferent dacă acest pericol a fost înlăturat printr-un tratament medical sau datorită reactivităţii
individuale a organismului.
La vătămările grave ale integrităţii corporale sau a sănătăţii, periculoase pentru
viaţă, se raportează o varietate de leziuni și traume precum fracturi deschise ale craniului, leziuni
cerebrale contuzive, hemoragii intracraniene, leziuni ale coloanei vertebrale, fracturi ale
membrelor, de la arsuri la compresiunea organelor și alte forme de asfixie mecanică. Gravitatea
acestor vătămări este evaluată în funcție de pericolul direct pentru viață sau de gradul
incapacității permanente de muncă.
Potrivit Regulamentului, prin pierderea vederii se înţelege orbirea completă stabilă la
ambii ochi sau o astfel de stare când are loc diminuarea acuităţii vederii până la enumerarea
degetelor la o distanţă de doi metri și mai puţin (acuitatea vederii de 0,04 dioptrii și mai mică).
În conformitate cu Regulamentul, prin pierderea auzului se înţelege surditatea completă
sau o asemenea stare ireversibilă când victima nu percepe vorbirea obișnuită la o distanţă de 3-5
cm de la pavilionul urechii.
În corespundere cu Regulamentul, prin pierderea graiului se înţelege pierderea capacităţii
de a-și exprima gândurile prin sunetele articulate, recepţionate clar; această stare poate fi
condiţionată de pierderea limbii (ca organ principal de grai), de afecţiuni anatomo-funcţionale
ale coardelor vocale sau de origine nervoasă (ale centrilor respectivi din sistemul nervos central).
6
 Prin pierderea unui alt organ ori încetarea funcţionării acestuia trebuie de înţeles
pierderea ireversibilă a organului sau privarea ireversibilă de capacitatea de funcţionare a lui.
Pierderea unui alt organ ori încetarea funcţionării acestuia se poate manifesta și prin
pierderea organelor genitale sau pierderea capacităţii de reproducere. Având în vedere
prevederile Regulamentului, prin pierderea capacităţii de reproducere se are în vedere pierderea
capacităţii de coabitare și fecundare (la bărbat) sau a capacităţii de coabitare, concepere și
naștere (la femeie).
Prin boală psihică trebuie de înţeles orice stare de alienaţie mintală cu caracter de boală,
deci persistentă (nu neapărat și permanentă), ţinându-se cont de legătura de cauzalitate dintre
traumă și dereglarea psihică.
Efectuarea ilegală, prin constrângere, a sterilizării chirurgicale trebuie calificată nu
conform art. 160 din CP al RM, ci în funcţie de gravitatea faptei, conform art. 151 sau art. 152
din CP al RM. Or, în cazul faptei de la art. 160 din CP al RM, se are în vedere efectuarea ste
rilizării chirurgicale, deși ilegale, dar cu consimţământul victimei. Efectuarea ilegală a castrării,
chiar cu consimţământul victimei, trebuie calificată conform art. 151 din CP al RM.
Deseori, vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii se exprimă într-o altă
vătămare a sănătăţii (decât cele caracterizate până acum), care este însoţită de pierderea stabilă a
cel puţin o treime din capacitatea de muncă.
Întreruperea sarcinii se referă la vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii,
dacă nu este o consecinţă a particularităţilor individuale ale organismului (uter infantil,
plasmoză, devieri anatomice ale bazinului etc.) și dacă se află în legătură de cauzalitate directă
cu trauma
Vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii, exprimată în desfigurarea iremediabilă a
feţei și/sau a regiunilor adiacente, este recunoscută ca vătămare gravă a integrităţii corporale
sau a sănătăţii, dacă alterarea înfăţișării fizice a chipului victimei a făcut ca aspectul său să
devină neplăcut și respingător.
Infracţiunea prevăzută la art. 151 din CP al RM este o infracţiune materială. Ea se
consideră consumată din momentul producerii vătămării grave a integrităţii corporale sau a
sănătăţii.
Latura subiectivă a infracţiunii analizate se exprimă, în primul rând, prin vinovăţie sub
formă de intenţie directă sau indirectă.
Motivele infracţiunii analizate pot fi dintre cele mai variate: răzbunare, gelozie, invidie,
ură etc. Nici motivul infracţiunii, nici scopul acesteia nu au relevanţă la calificare, cu excepţia
cazurilor când prezenţa lor este un temei de agravare a răspunderii penale (lit. g), h), i) din alin.
(2) și lit. d) din alin. (3) ale art. 151 din CP al RM).
7
 Subiectul vătămării intenţionate grave a integrităţii corporale sau a sănătăţii este persoana
fizică responsabilă, care la momentul săvârșirii infracţiunii a împlinit vârsta de 14 ani.

II. Caracterizarea criminologică a infracțiunii de vătămarea intenţionată

gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii

II.1. Cauzele a infracțiuniilor de vătămarea intenţionată gravă a integrităţii

corporale sau a sănătăţii

Infracțiunile de vătămare intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății

reprezintă o preocupare majoră în domeniul juridic și criminologic. Aceste fapte grave aduc
prejudicii semnificative victimelor și ridică întrebări complexe privind motivațiile și cauzele care
stau la baza lor.
Perspectivele criminologice aduc în discuție factori variabili precum cei personali, socio-
economici, relaționali, culturali și asociați consumului de substanțe.
Indivizii cu tulburări psihologice sau psihiatrice, precum și cei cu antecedente de violență,
prezintă un risc crescut de a comite astfel de acte violente.
Sărăcia și inegalitățile sociale pot contribui la creșterea nivelului de frustrare și furie în
comunități, creând un teren propice pentru manifestări violente. Relațiile interpersonale toxice
sau stigmatizarea socială pot, de asemenea, influența comportamentele agresive.
Culturile care glorifică violența sau mediile în care aceasta este normalizată pot contribui
la modelarea atitudinilor și comportamentelor violente. De asemenea, influența mediatică, în
special expunerea la conținut violent, poate juca un rol semnificativ în formarea perceptiilor și
reacțiilor indivizilor.
Consumul excesiv de alcool sau droguri reprezintă un factor care poate accentua
agresivitatea și poate contribui la comiterea infracțiunilor violente.
Prin înțelegerea și abordarea acestor cauze criminologice, sistemul juridic și societatea pot
dezvolta strategii mai eficiente pentru prevenirea și reducerea acestor acte grave.

II.2. Consecințele infracțiuniilor de vătămarea intenţionată gravă a

integrităţii corporale sau a sănătăţii

Infracțiunile de vătămare intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății au

consecințe profunde și variate, afectând atât victimele directe, cât și societatea în ansamblu.

8
Aspectele criminologice asociate acestor infracțiuni dezvăluie implicații complexe, cuprinzând
domenii precum sănătatea mentală, relațiile interpersonale, dar și răspunsurile instituționale.
Un impact major al acestor infracțiuni se reflectă în sănătatea fizică și psihologică a
victimelor. De la leziuni grave, care pot duce la dizabilități permanente, până la traume
psihologice profunde, consecințele asupra individului pot fi devastatoare. Aceste infracțiuni pot
genera stres posttraumatic, anxietate, depresie și alte tulburări mentale, creând nevoia unui suport
medical și psihologic de lungă durată.
În plan social, aceste infracțiuni pot contribui la deteriorarea relațiilor interpersonale și la
fragmentarea comunităților. Încrederea în siguranța personală poate fi știrbită, iar comunitățile
afectate pot dezvolta un climat de frică și nesiguranță. De asemenea, impactul economic este
semnificativ, întrucât victimele pot suporta costuri semnificative pentru tratament medical,
recuperare și, uneori, pierderea locurilor de muncă din cauza incapacităților temporare sau
permanente.
Din perspectivă criminologică, infracțiunile de vătămare intenționată gravă pot evidenția
deficiențe în sistemul legal și de aplicare a legii. Necesitatea de a aborda eficient aceste cazuri
presupune îmbunătățiri în investigații, în justiție și în oferirea de sprijin adecvat victimelor.
În concluzie, consecințele infracțiunilor de vătămare intenționată gravă a integrității
corporale sau a sănătății sunt complexe și extinse, necesitând o abordare comprehensivă din
partea societății, instituțiilor juridice și a sistemelor de sănătate mintală pentru a asigura
vindecarea victimelor și prevenirea recurenței acestor acte violente.

II.3. Combaterea infracțiuniilor de vătămarea intenţionată gravă a integrităţii

corporale sau a sănătăţii

Combaterea infracțiunilor de vătămare intenționată gravă a integrității corporale sau a

sănătății reprezintă o prioritate esențială pentru societatea modernă, implicând eforturi concertate
la nivel legal, social și instituțional. Aceste infracțiuni, care aduc prejudicii grave atât la nivel
fizic, cât și psihologic, necesită o abordare comprehensivă pentru prevenirea, investigarea și
pedepsirea actelor violente.
Un aspect crucial în combaterea acestor infracțiuni îl reprezintă dezvoltarea și consolidarea
legislației penale. Normele legale trebuie să fie clare, definitive și să prevadă pedepse adecvate
pentru agresiunile care cauzează vătămări grave. Îmbunătățirea legislației trebuie să țină cont de
dinamica schimbărilor sociale și să răspundă la noile forme de violență care pot apărea.

9
 Eficiența luptei împotriva infracțiunilor de vătămare intenționată gravă presupune o
colaborare strânsă între instituțiile de aplicare a legii, sistemul judiciar și profesioniștii din
domeniul sănătății. O comunicare fluidă și eficientă între aceste entități este esențială pentru
asigurarea unor investigații riguroase și pentru garantarea că făptuitorii sunt aduși în fața justiției.
Prevenirea acestor infracțiuni necesită și un efort susținut în ceea ce privește educația și
conștientizarea publicului. Programele de prevenire ar trebui să se concentreze pe promovarea
relațiilor sănătoase, gestionarea conflictelor și reducerea factorilor de risc care pot contribui la
escaladarea violenței. Educația în școli și comunități joacă un rol crucial în schimbarea
mentalităților și în construirea unei culturi a respectului reciproc.
O altă componentă importantă în combaterea acestor infracțiuni o reprezintă sprijinul
adecvat acordat victimelor. Sistemele de asistență și recuperare ar trebui să ofere suport medical,
psihologic și juridic pentru a ajuta victimele să depășească traumele și să-și recapete viața
normală.
Implementarea tehnologiilor moderne, cum ar fi camerele de supraveghere și analiza
datelor, poate, de asemenea, contribui la identificarea rapidă și la aducerea în justiție a
agresorilor. Aceste instrumente pot consolida capacitatea sistemelor de aplicare a legii de a
interveni în situații de urgență și de a preveni recurența infracțiunilor.
În concluzie, combaterea infracțiunilor de vătămare intenționată gravă a integrității
corporale sau a sănătății necesită o abordare holistică, integrând aspecte legale, sociale și de
asistență. Prin promovarea unei culturi a non-violente și prin consolidarea eforturilor la nivel
comunitar și instituțional, societatea poate contribui semnificativ la reducerea acestor acte
infracționale și la protejarea integrității individuale.

II.4. Caracteristica infractorului

Infractorul prezentă o predispoziție către comportamentul agresiv, exprimat prin violență

fizică sau verbală. Poate fi predispus la manifestări extreme de furie și poate avea dificultăți în
gestionarea emoțiilor negative.
De obicei, infractorul arată o lipsă de empatie față de victimele sale, ignorând sau
minimalizând suferința pe care o cauzează altor persoane. Este posibil să aibă o perspectivă
egoistă și să nu fie sensibil la impactul acțiunilor sale asupra altora.
Infractionalitatea sa poate fi asociată cu o lipsă a autocontrolului. Infractorul poate avea
dificultăți în gestionarea impulsurilor și poate reacționa violent în situații tensionate sau
provocatoare.

10
 În trecut, infractorul poate să fi avut antecedente de comportament violent sau infracțional.
Este posibil să fi fost implicat în conflicte repetate sau să fi avut contacte anterioare cu sistemul
de justiție penală.
Unii infractori pot prezenta tulburări de sănătate mintală care pot contribui la
comportamentul lor violent. Aceste tulburări pot include, dar nu se limitează la, tulburări de
personalitate, tulburări de control al impulsurilor sau tulburări psihotice.
Infractionalitatea sa poate fi influențată de medii sociale negative, cum ar fi asocierea cu
grupuri delincvente sau expunerea la modele de comportament antisocial în familie sau
comunitate. Indivizii care cresc în medii cu relații disfuncționale sau care au fost victime ale
violenței în copilărie pot dezvolta un comportament agresiv în răspuns la traumele suferite.
Infractorul poate avea convingeri distorsionate sau justificări iraționale pentru
comportamentul său violent. Aceste convingeri pot să-l încurajeze să perceapă victimele ca fiind
vinovate sau să aibă o justificare distorsionată pentru acțiunile sale.
Infractionalitatea sa poate să fie caracterizată de un istoric de repetare a comportamentului
violent, indicând o rezistență la schimbare sau la intervenții anterioare.
Adesea, infractorii implicați în vătămări grave a integrității corporale sunt legați de
consumul de substanțe psihoactive. Consumul de alcool sau droguri poate reduce inhibițiile și
crește riscul de comportament violent.
Înțelegerea acestor caracteristici este crucială pentru dezvoltarea unor programe eficiente
de prevenire și intervenție. Abordările trebuie să vizeze atât gestionarea potențialilor infractori,
cât și crearea unui mediu social și economic care să reducă factorii de risc asociati infracțiunilor
de vătămare intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății.
Caracteristicile social-juridice ale personalității infractorului care săvârșește infracțiuni de
vătămare intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății:
Caracteristicile social-juridice ale personalității infractorului care săvârșește infracțiuni de
vătămare intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății pot fi analizate în contextul
interacțiunii individului cu sistemul juridic și social.
Infractorul poate avea motivații specifice pentru evitarea sau încălcarea legilor, cum ar fi
dobândirea de avantaje personale, satisfacerea nevoilor financiare sau dobândirea de putere și
control asupra altor persoane. Aceste motivații pot influența strategiile sale de evitare a detectării
sau sancționării legale.
Atitudinea infractorului față de pedeapsă poate varia între frica de consecințe și lipsa de
remușcări. Un infractor care săvârșește infracțiuni de vătămare intenționată gravă poate să aibă o
percepție diferită asupra riscului și consecințelor penale, ceea ce poate influența comportamentul
său.
11
 Infractorul poate dezvolta abilități de manipulare a sistemului legal, cum ar fi minciuna sau
ascunderea de probe, pentru a-și proteja interesele sau pentru a diminua responsabilitatea sa în
fața instanței. Această abilitate poate fi un indicator al experienței în interacțiunea cu sistemul
juridic.
Infractorul poate să respingă sau să conteste valorile sociale prevalente, inclusiv normele
de conduită și legile care reglementează comportamentul. Această atitudine poate contribui la
perpetuarea comportamentului său infracțional și la perpetuarea ciclului de infracțiuni.
Modul în care infractorul reacționează la intervențiile legale, cum ar fi arestările sau
condamnările, poate oferi indicii despre nivelul său de cooperare cu sistemul juridic. Aceasta
poate varia de la regret și dorința de schimbare până la rezistență și ostilitate.
Dacă infractorul a fost anterior în detenție, această experiență poate avea un impact
semnificativ asupra personalității și atitudinii sale față de lege. Mediul de detenție poate influența
atitudinile sale față de autorități și potențialul său de reintegrare socială.
Infractorul poate să aibă anumite credințe sau percepții distorsionate privind justiția și
echitatea în societate. Aceste credințe pot influența comportamentul său infracțional și reacția la
sistemul juridic.
Relația infractorului cu comunitatea poate juca un rol semnificativ în evoluția sa în
sistemul legal. Susținerea sau respingerea din partea comunității poate influența reabilitarea și
reintegrarea sa după săvârșirea infracțiunilor de vătămare intenționată gravă.
Aceste aspecte suplimentare evidențiază complexitatea relației dintre personalitatea
infractorului și sistemul juridic și social. Comprehensiunea acestor caracteristici poate contribui
la dezvoltarea unor strategii de prevenție și intervenție mai eficiente.
Caracterul intelectual și volitiv al personalității al personalității infractorului care
săvârșește infracțiuni de vătămare intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății se
referă la aspectele cognitive și ale voinței care pot influența comportamentul lor. Aceste
caracteristici pot include următoarele:
Persoanele cu un nivel scăzut de educație sau cu lacune în cunoștințe pot avea o înțelegere
limitată a consecințelor acțiunilor lor.
Educația poate influența abilitățile de rezolvare a problemelor și de gestionare a
conflictelor.
Un infractor care săvârșește infracțiuni grave poate avea deficiențe în capacitatea de
raționament și judecată, ceea ce poate contribui la decizii impulsiv-agresive.
Problemele în gândirea abstractă sau în evaluarea consecințelor pot juca un rol în
comportamentul lor.

12
 Înțelegerea motivelor infractorului poate dezvălui aspecte importante ale personalității sale.
Poate fi vorba de frustrări, conflicte interne sau alte factori care îi determină să recurgă la
violență.
Aspecte precum furia, vendeta sau nevoia de putere pot influența modul în care infractorul
își atinge scopurile.
Infractorii cu capacitate redusă de planificare și autocontrol pot săvârși acte violente fără a
evalua în mod corespunzător consecințele pe termen lung.
Impulsivitatea și lipsa autocontrolului pot contribui la recidivă și la repetarea infracțiunilor.
Voința puternică poate fi atât un aspect pozitiv, cum ar fi determinarea în atingerea
obiectivelor legitime, cât și un aspect negativ, cum ar fi hotărârea de a comite infracțiuni
violente.
Infrastructurile sociale și de sprijin pot influența direcționarea acestei voințe.
Capacitatea de adaptare poate fi un factor care influențează tipurile de infracțiuni comise și
modul în care infractorul se adaptează la schimbările în mediul înconjurător.
În funcție de modul în care învață din experiențe, infractorul poate dezvolta sau nu strategii
alternative pentru rezolvarea conflictelor fără resortirea la violență.
Motivațiile infractorilor care săvârșesc infracțiuni de vătămare intenționată gravă a
integrității corporale sau a sănătății pot fi variate și complexe. Aceste motivații pot implica atât
factori sociali, cât și materiale.
Infractorii pot fi motivați de niveluri ridicate de frustrare și furie, care pot proveni din
diverse surse, cum ar fi probleme personale, dificultăți financiare, conflicte interpersonale sau
stresul cotidian. Incapacitatea de a gestiona aceste emoții poate duce la manifestări violente.
Pentru unii infractori, săvârșirea infracțiunilor violente poate fi legată de nevoi materiale,
precum lipsa resurselor financiare sau instabilitatea economică.
Pentru unii infractori, săvârșirea unor acte violente poate să aibă legătură cu dorința de a
exercita putere și control asupra altor persoane. Acest comportament poate fi alimentat de o
nevoie de a se simți superiori sau de a compensa o senzație de lipsă de control în alte aspecte ale
vieții lor.
Pentru unii infractori, săvârșirea de acte violente poate să aibă legătură cu dorința de a-și
construi o reputație în comunitatea lor, în special în cadrul grupurilor delincvente sau
subculturilor în care sunt implicați.
Infractorii pot proveni din medii sociale vulnerabile, cu acces limitat la resurse și sprijin
social. Lipsa de alternative sau de resurse poate duce la alegerea unor căi infracționale pentru a
face față presiunilor și dificultăților vieții.

13
 Caracteristicile social-geografice ale personalității infractorului care săvârșește infracțiuni
de vătămare intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății pot varia în funcție de mai
mulți factori.
În medii urbane aglomerate, pot exista mai multe oportunități pentru infracțiuni de
vătămare gravă datorită densității populației și a potențialelor conflicte între indivizi. De
asemenea, accesul la arme sau obiecte periculoase poate fi mai ușor în medii urbane.
Zonele caracterizate de sărăcie și disparități socioeconomice pot avea un nivel mai mare de
infracțiuni violente. Indivizii din astfel de comunități pot fi mai susceptibili să recurgă la violență
din cauza stresului financiar, lipsei de oportunități și a lipsei de perspective de viitor.
În anumite cartiere sau comunități, existența grupurilor delincvente poate contribui
semnificativ la infracțiunile de vătămare gravă. Aceste grupuri pot influența comportamentul
individual și pot crea un mediu în care violența este acceptată sau chiar încurajată.
Nivelul de acces la educație și resurse poate influența atât cauzele, cât și rezolvarea
conflictelor în mod pacific. Lipsa de educație și resurse poate crește probabilitatea recurgerii la
violență ca metodă de rezolvare a problemelor.
În comunitățile caracterizate de diversitate culturală, pot apărea tensiuni interetnice care
pot contribui la violență. Lipsa de înțelegere și toleranță între diferite grupuri etnice sau culturale
poate duce la conflicte și infracțiuni grave.
Calitatea infrastructurii și nivelul de siguranță publică pot influența comportamentul
infracțional. Zonele cu infrastructură deficitară și niveluri scăzute de siguranță pot favoriza
apariția infracțiunilor violente.
Indivizii care se simt stigmatizați sau marginalizați social pot fi mai predispuși să recurgă
la comportamente violente pentru a-și exprima frustrările sau pentru a-și obține recunoașterea în
cadrul comunității lor.
Eficiența sistemelor de asistență socială și a sistemelor de justiție penală în furnizarea
sprijinului și a pedepselor pot afecta comportamentul infracțional. Un sistem de justiție eficient
poate reduce rata recidivei și poate contribui la prevenirea infracțiunilor.

II.5. Caracteristica victimei

Analizând caracteristicile victimei în cazul unei infracțiuni de vătămare intenționată gravă

a integrității corporale sau a sănătății, putem lua în considerare următoarele aspecte:
Vulnerabilitate: Nivelul de vulnerabilitate al victimei poate influența probabilitatea de a
deveni țintă a infracțiunii. Factori precum vârsta, starea de sănătate, statutul socio-economic și
relațiile sociale pot contribui la nivelul de vulnerabilitate. Persoanele vulnerabile, cum ar fi
14
copiii, persoanele în vârstă sau cele cu dizabilități, pot fi mai expuse la riscul de a deveni
victime.
Gradul de afectare: Extinderea vătămărilor suferite de victimă poate varia și poate afecta
gravitatea impactului asupra vieții acesteia. Aceasta include atât aspectele fizice, cât și cele
psihologice. Gradul de afectare poate influența capacitatea victimei de a se recupera și de a
reveni la o viață normală.
Cunoștințe și conștientizare: Nivelul de cunoștințe și conștientizare a victimei cu privire la
riscuri și măsuri de autoapărare poate juca un rol important în capacitatea acesteia de a se proteja
și de a răspunde în situații de pericol. Educația și informarea pot contribui la creșterea nivelului
de conștientizare și la dezvoltarea abilităților de prevenire.
Capacitatea de rezistență și de recuperare: Capacitatea victimei de a face față și de a se
recupera după o vătămare poate depinde de resursele interne, precum și de suportul social și
profesional disponibil. Resiliența și capacitatea de a face față evenimentelor traumatice pot varia
în funcție de personalitatea și experiențele anterioare ale victimei.
Impactul emoțional: Infracțiunile de vătămare intenționată gravă pot avea un impact
emoțional puternic asupra victimei. Aceasta poate suferi de stres posttraumatic, anxietate,
depresie sau alte consecințe psihologice. Asistența psihologică și sprijinul emoțional pot fi
necesare pentru a ajuta victima să facă față acestor impacturi.
Relația cu mediul și comunitatea: Relațiile sociale ale victimei și sprijinul comunității pot
influența modul în care aceasta gestionează vătămarea suferită. Stigmatizarea sau sprijinul social
pot afecta procesul de recuperare și reintegrare a victimei în comunitate.

II.6. Mecanismul actului infracțional

În majoritatea cazurilor de vătămare intenționată gravă, infractorul are o intenție

premeditată de a provoca vătămări corporale sau de a afecta sănătatea victimei. Motivele pot
varia, inclusiv dorința de răzbunare, furie, control sau alte motive personale.
Unii infractori pot planifica în avans actul infracțional, analizând posibile ținte și
identificând modalități de săvârșire a infracțiunii fără a fi prinși. Pregătirea poate include, de
exemplu, alegerea locului și momentului potrivit sau pregătirea uneltelor necesare.
Infractorul alege o victimă sau o țintă, adesea luând în considerare diferiți factori, cum ar fi
vulnerabilitatea, accesibilitatea sau relațiile anterioare cu aceasta. Identificarea victimei poate fi
influențată de conflicte personale sau de alte motive specifice.

15
 Infractorul pune în aplicare planul și săvârșește actul de vătămare intenționată gravă
împotriva victimei. Modul în care se desfășoară actul poate varia, de la utilizarea violenței fizice
directe la folosirea unor obiecte sau instrumente pentru a provoca vătămări.
După săvârșirea infracțiunii, infractorul poate încerca să scape de la locul faptei pentru a
evita arestarea.
Acest pas poate implica planificare prealabilă, cum ar fi stabilirea unor căi de fugă sau
evitarea identificării de către martori sau autorități.

16
 II. Descrierea statistică a infracțiunii de vătămare intenționată gravă a
integrității corporale sau a sănătății, pentru perioada anilor 2018-2022, pe
teritoriul RM

II.1. Indicii statistici ai nivelului infracțiunii de vătămare intenționată gravă a

integrității corporale sau a sănătății

Tabelul nr. 2.1.

Indicii statistici ai nivelului a infracționalității și a infracțiunilor de vătămare intenționată
gravă a integrității corporale sau a sănătății, pentru perioada 2018-2022 în Republica
Moldova

1. 2. 3. 4. 5.

nr. de infr. de
nr. total de

nr. total de

nr. infract.
infracțiuni

corporale

corporale
infractori

săvârșit
care au
leziuni

leziuni
grave

grave
Anul

2018 32035 13927 208 554

2019 31657 13059 199 432
2020 26342 13017 163 414
2021 27159 14263 152 460
2022 26833 13482 135 405
Nr. mediu
28805 13622 171,4 453
2018-2022
Tabelul nr. 2.1 prezintă date statistice referitoare la infracționalitatea și infracțiunile de
vătămare intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății în Republica Moldova pentru
perioada 2018-2022. Vom analiza fiecare indicator:
Numărul total de infracțiuni: Tendința generală este de scădere a numărului total de
infracțiuni, de la 32035 în 2018 la 26833 în 2022.
Numărul total de infractori: Numărul total de infractori a avut o ușoară fluctuație, dar în
general, s-a menținut în jurul valorii de 13622.
Numărul de infracțiuni de leziuni corporale grave: Numărul de infracțiuni de leziuni
corporale grave a scăzut de la 208 în 2018 la 135 în 2022.
Numărul infractorilor care au săvârșit leziuni corporale grave: Similar cu numărul
total de infracțiuni de leziuni corporale grave, numărul infractorilor implicați în astfel de
infracțiuni a scăzut de la 554 în 2018 la 405 în 2022.
Medie pentru perioada 2018-2022: În medie, în perioada menționată, au avut loc
aproximativ 28805 infracțiuni anual, fiind comise de aproximativ 13622 de infractori. Numărul
17
mediu de infracțiuni de leziuni corporale grave a fost de 1714, cu aproximativ 453 de infractori
implicați anual.
În general, datele arată o tendință de scădere a infracționalității și a infracțiunilor de
vătămare intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății în Republica Moldova în
perioada menționată.

II.2. Indicele individual al pericolului social al infracțiunii

Indicele individual al pericolului social al infracțiunii (Ips ) – arată gradul de pericol

social al infracțiunii se calculează apreciind media pedepsei de privațiune de libertate, exprimată
în ani.

P min+ Pmax
Ips = 2

Tabelul nr. 2.2.

Indicele individual al pericolului social al infracțiunii de vătămare intenționată gravă,
pentru perioada 2018-2022 în Republica Moldova

Articol Art. 151 Art. 151

alin. (1) alin. (2)
Ips 7,5 11

Tabelul 2.2. prezintă Indicele individual de pericol social (Ips) al infracțiunii de vătămare
intenționată gravă. Analizând valorile din tabel, putem observa următoarele:
• Pentru infracțiune prevăzută de Articolul 151 alin. (1), Ips este de 7,5.
• Pentru infracțiune prevăzută de Articolul 151 alin. (2), Ips este de 11. Aceasta indică un
nivel mai ridicat de pericol social comparativ cu Articolul 151 alin. (1).

II.3. Indicele individual al pericolului social al infracțiunii

Coeficientul pericolului social al unui tip concret de infracțiuni (K ps ) se calculează după

formula:
Kps  Ips × x ,

18
 unde, Ips – indicele individual al pericolului social al infracțiunii; x – numărul de infracțiuni
de acest tip, dar înregistrate pe un teritoriu concret, într-o perioadã de timp.

Tabelul nr. 2.3.

Coeficientul al pericolului social al infracțiunii de vătămare intenționată gravă, pentru
perioada 2018-2022 în Republica Moldova
Anul Kps
2018 9,36
2019 9,11
2020 7,56
2021 7,08
2022 6,33
Media pentru
7,89
anii 2018-2022

În 2018, coeficientul a fost de 9,36 și a început să scadă, atingând valoarea minimă în

2022, de 6,33. Se observă o reducere semnificativă a coeficientului pe parcursul celor cinci ani,
indicând o posibilă scădere a gravității infracțiunii de vătămare intenționată gravă în ochii
sistemului de justiție penală. Media coeficientului pentru acești cinci ani este de 7,89.

II.4. Indicele statistic care ne prezintă ponderea infracțiunilor de un

anumit tip

Indicele statistic care ne prezintă ponderea infracțiunilor de un anumit tip (sau a unui grup
de infracțiuni) în raport cu totalitatea infracțiunilor înregistrate pe un teritoriu concret și într-o
perioadă dată de timp se calculează astfel:

Ti
Pt = Infr × 100%,

unde Pt – ponderea tipului de infracțiuni, Ti – tipul (felul) concret de infracțiuni

înregistrate, Infr. – numărul total de infracțiuni înregistrate.

Tabelul nr. 2.4.

Indicele statistic care ne prezintă ponderea al infracțiunii de vătămare intenționată gravă,
pentru perioada 2018-2022 în Republica Moldova
Anul Pt
2018 0,64%
2019 0,62%
19
 2020 0,61%
2021 0,55%
2022 0,50%
Media pentru
0,59%
anii 2018-2022

Ponderea infracțiunii de vătămare intenționată gravă a înregistrat o scădere constantă în

perioada analizată, trecând de la 0,64% în 2018 la 0,50% în 2022. Acest aspect poate indica o
posibilă îmbunătățire a securității sau poate fi rezultatul unor măsuri eficiente luate în domeniul
prevenirii infracțiunilor.
În ultimii ani (2020-2022), ponderea infracțiunii de vătămare intenționată gravă a păstrat o
valoare relativ stabilă în jurul procentului de 0,61%, 0,55%, și 0,50%.
Media calculată pentru intervalul de timp menționat este de 0,59%. Aceasta oferă o
perspectivă mai generală asupra comportamentului indicelui în această perioadă și poate
evidenția tendințele generale.

Indicele statistic care reflectă ponderea persoanelor depistate în sãvîrșirea unui anumit tip
de infracțiuni, înregistrate pe un anumit teritoriu și într-o perioadă concretă de timp, comparativ
cu numărul total al persoanelor depistate în săvîrșirea infracțiunilor.

Tabelul nr. 2.5.

Ponderea persoanelor depistate în săvâșirea infracțiunii de vătămare intenționată gravă,
pentru perioada 2018-2022 în Republica Moldova

Anul Pt
2018 3,97%
2019 3,32%
2020 3,18%
2021 3,22%
2022 3%
Media pentru
3,33%
anii 2018-2022

Ponderea persoanelor depistate în săvârșirea infracțiunii de vătămare intenționată gravă a

fluctuat într-un interval relativ strâns, situându-se între 3,00% și 3,97%. În general, se observă o
ușoară scădere a procentului de persoane depistate în săvârșirea infracțiunii de vătămare
intenționată gravă, trecând de la 3,97% în 2018 la 3,00% în 2022. Media calculată pentru
intervalul menționat este de 3,33%.
20
 II.5. Indicele intensității criminale

Coeficientul special al criminalitãþii (Kf) atestã numărul infracþiunilor de un anumit tip,

înregistrate într-un interval de timp, ce revine unui anumit numãr de locuitori din teritoriul dat
dupã formula:

Infr
Ks = P × E

unde Infr. este numãrul de infracþiuni de un anumit tip, comise, P – numãrul populaþiei pe
teritoriul dat, E – unitatea de mãsurã (1 mie, 10 mii, 100 mii etc.). Unitatea de măsură utilizată la
calcularea coeficienților pentru studiul dat a constituit 100000 locuitori.

Tabelul nr. 2.6.

Coeficientul special al infracțiunii de vătămare intenționată gravă, pentru perioada 2018-
2022 în Republica Moldova
Anul Ks
2018 9,36
2019 9,11
2020 7,56
2021 7,08
2022 6,33
Media pentru
7,89
anii 2018-2022

În perioada anilor 2018-2022 coeficienții leziunilor corporale grave au constituit: 9,36

unități în 2018; 9,11 unități în 2019; 7,56 unități în 2020; 7,08 unități în 2021; 6,33 unități în
2022 la 100.000 locuitori. Coeficientul în aceasta perioadă a constituit, în mediu 7,89 unități la
100.000 de locuitori.

Coeficientul al activitãþii infracþionale (Kfac) ne permite sã calculãm numãrul persoanelor

depistate în sãvîrºrea infracþiunilor pe un anumit teritoriu ºi într-o perioadã concretã de timp,
raportat la numãrul total de locuitori din acelaºi teritoriu. Acest indice este calculat dupã formula:

Infr
Kfac = P ×E,

unde Infr este este numãrul total de persoane depistate în sãvîrºirea infracþiunilor de un
anumit tip, Pr – numãrul persoanelor pasibile de rãspundere penalã, E 100 mii.
21
 Tabelul nr. 2.7.
Coeficientul de măsurare a activității criminale, al infracțiunii de vătămare intenționată
gravă, pentru perioada 2018-2022 în Republica Moldova
Anul Kfac
2018 24,95
2019 19,78
2020 19,21
2021 21,44
2022 19
Media pentru
20,87
anii 2018-2022

II.6. Dinamica al infracțiunii de vătămare intenționată gravă, pentru perioada

2018-2022 în Republica Moldova

Tabel nr. 2.8.

Dinamica al infracțiunii de vătămare intenționată gravă, în perioada 2018-2022 în
Republica Moldova
Anii Valori absolute % în raport cu media anilor 2013-2017
2013-
268,4 100%
2017
2018 208 77,49
2019 199 74,14
2020 163 60,73
2021 152 56,63
2022 135 50,29

22
 Dinamica leziunilor corporale grave în perioada 2018-2022 în
RM
(valori absolute)
350
300
250
200
150
100
50
0
2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019 2020 2021 2022

Total RM
Diagrama 2.3. Dinamica al infracțiunii de vătămare intenționată gravă, în perioada 2018-
2022 în RM (valori absolute)

Analizând dinamica leziunilor corporale grave, am constatat o descreștere cu 22,51% în

anul 2018; cu 25,86% în anul 2019; cu 39,27% în 2020; cu 43,37% în 2021; cu 49,71% în 2022, în
raport cu media anilor 2013-2017, în Republica Moldova.

23
 Concluzii

Concluziile rezultate în urma analizei criminologice și statistice a infracțiunii de vătămare

intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății pot include următoarele aspecte:
1. S-a realizat o analiză detaliată a prevederilor juridice care definesc infracțiunea de
vătămarea intenționată gravă, evidențiind elementele esențiale ale acesteia.
2. Lucrarea a evidențiat gradul de gravitate a infracțiunii și sancțiunile legale asociate,
furnizând o înțelegere clară a consecințelor juridice pentru infractori.
3. Analiza criminologică a adus în prim-plan factorii care pot contribui la săvârșirea
acestei infracțiuni, inclusiv motivele infractorilor și modul în care aceștia aleg victimele.
4. S-au evidențiat trăsături psihologice și sociale relevante ale infractorilor, oferind o
imagine completă a profilului acestora.
5. Analiza statistică a furnizat date relevante privind evoluția infracțiunii de vătămarea
intenționată gravă în Republica Moldova în perioada menționată.
6. Indicii statistici, cum ar fi indicele individual al pericolului social și indicele intensității
criminale, au contribuit la evaluarea impactului acestei infracțiuni asupra societății.
7. Lucrarea a oferit o privire cuprinzătoare asupra infracțiunii de vătămarea intenționată
gravă, acoperind aspecte juridice, criminologice și statistice.
8. Analiza a subliniat importanța abordării interdisciplinare în înțelegerea și combaterea
acestei infracțiuni.

24
 Bibliografie

1. Tighineanu A. Analiza criminologică a infracţiunilor de mare violenţă săvârşite în

grup. Teză de doctor în drept. Institutul de Cercetări Juridice şi Politice, Chişinău, 2018. 182 p.
2. Tighineanu A. Măsuri criminologice de prevenire a criminalităţii violente. În:
Materialele Conferinţei ştiinţifice internaţionale „Competitivitatea şi inovarea în economia
cunoaşterii”, Chişinău, 25-26 septembrie 2015. ASEM, Chișinău, 2015, Vol. 4, Partea I. p. 294-
298.
3. Bujor V. și Miron I. Violența sexuală: aspecte juridico-penale și criminologice. Studiu
monografic. Centrul ed. al Univ. de Criminologie, Chișinău, 2001. (Elan-Poligraf). 80 p.
4. Codul Penal al Republicii Moldova, nr. 985 din 18 aprilie 2002. În: Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 14.04.2009, nr. 72-74 art. 195.
5. Bujor V. și Bejan O. Elemente de statistică criminologică (material didactic). Institutul
de Științe Penale și Criminologie Aplicată, CEP USM, Chișinău, 2020. p. 5.
6. Date statistice privind rata criminalității pe localități și pe tipuri de infracțiuni. Date
publicate pe pagina WEB: https://date.gov.md/ckan/ro/dataset/4698-rata-criminalitatii-pe-
localitati-si-pe-tipuri-de-infractiuni.
7. Faigher A. și Cernomoreţ S. Unele reflecții privind infracționalitatea contra vieții și
sănătății persoanei în Republica Moldova. In: Ştiinţa în Nordul Republicii Moldova: realizări,
probleme, perspective, 29-30 iunie 2021, Bălți. Balti, Republic of Moldova: F.E.-P. „Tipografia
Centrală, 2021, Ediția 5, pp. 423-432. ISBN 978-9975-62-432-9.
8. Brânză S., Ulianovschi X., Stati V. Drept penal. Ed. a 2-a – Ch.: Cartier, 2005
(Combinatul Poligr.). Vol. 2. – 2005. – 804 p. –

25