MINISTERUL EDUCAȚIEI,CULTURII ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA LIBERĂ INTERNAȚIONALĂ DIN MOLDOVA

FACULTATEA DREPT
CATEDRA DREPT PUBLIC

TEZĂ DE AN
Analiza juridico penală a infracțiunii – Amenințarea cu omor ori cu vătămare gravă a
integrității corporale sau a sănătății

Coordonator științific: Studentul:

Profesor universitar,doctor în drept Negruța Gheorghe,anul III,gr.193
Constantin Pisarenco

Chișinău,2022
 CUPRINS

Sintentizând principalele trăsături ale noţiuni

 Introducere

Sintentizând principalele trăsături ale noţiuni de amenințare se înţelege o acţiune de influenţă

psihică prin care făptuitorul insuflă victimei temerea de a i se produce o vătămare gravă a
integrităţii corporale sau a sănătăţii sau a lipsirii de viaţă. Metodele ameninţării pot fi diferite:
orale, în scris, prin gesturi, prin telefon, prin alte persoane, prin semne simbolice etc.
Acţiunea de ameninţare trebuie să fie de natură să alarmeze pe cel ameninţat, să fie percepută de
el ca reală, serioasă, prezentând suficiente temeiuri că se va realiza într-un viitor nu prea
îndepărtat. Dacă din acţiunea făptuitorului nu rezultă că acesta va trece la înfăptuirea ameninţării
sau dacă ameninţarea în mod obiectiv nu poate fi realizată, fapta nu constituie infracţiunea în
cauză.
Scopul tezei rezidă în examinarea aspectelor de drept penal ale amenințării cu omor ori cu
vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății, în stabilirea neajunsurilor ce
caracterizează apărarea penală a libertății psihice, în sugerarea legiuitorului a unor soluții de
îmbunătățire a calității apărării penale a acestei valori sociale, precum și în contribuirea la
aplicarea art. 155 CP RM în conformitate cu principiul legalității.
Obiectivele necesare pentru realizarea scopului pe care ni l-am propus sunt: determinarea
pericolului social al faptei incriminate la art. 155 CP RM; analiza juridico-istorică și de drept
comparat a reglementărilor privitoare la amenințarea cu omor ori cu vătămarea gravă a
integrității corporale sau a sănătății; fundamentarea științifică a derivației obiectului juridic
special al infracțiunii prevăzute la art. 155 CP RM din obiectul juridic generic al infracțiunilor
prevăzute în Capitolul III al părții speciale a Codului penal; identificarea caracteristicilor
victimei infracțiunii prevăzute la art. 155 CP RM; caracterizarea celor două condiții obligatorii
pe care trebuie să îndeplinească amenințarea în accepțiunea art. 155 CP RM; interpretarea
termenului „omor” și a sintagmelor „vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii” și
„dacă a existat pericolul realizării acestei ameninţări” din art. 155 CP RM; identificarea
momentului de consumare a infracțiunii prevăzute la art. 155 CP RM; determinarea conținutului
vinovăției, a emoțiilor, a motivului și a scopului ce caracterizează infracțiunea prevăzută la art.
155 CP RM etc.
Prezenta lucrare este prima investigație de nivelul unei teze de licență, dedicată infracțiunii
prevăzute la art. 155 CP RM. Consider că teza de față se distinge prin noutatea următoarelor
rezultate științifice obținute: stabilirea elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute la art.
155 CP RM prin interpretarea sistemică a acestui articol și a normelor cu care art. 155 CP RM se
află în relație de concurență; examinarea infracțiunii, prevăzute la art. 155 CP RM, din
perspectiva concursului ideal și a concursului real de infracțiuni; stabilirea coraportului dintre
infracțiunea, prevăzută la art. 155 CP RM, și tentativa la unele fapte care presupun aplicarea
violenței fizice.
 ELEMENTELE SUBIECTIVE ALE INFRACȚIUNII DE AMENINȚARE CU OMOR
ORI CU VĂTĂMAREA GRAVĂ A INTEGRITĂȚII CORPORALE SAU A SĂNĂTĂȚII

După cum menționează A. Șavga, „latura subiectivă a componenţei infracţiunii constituie partea
interioară a infracţiunii, care determină atitudinea psihică a făptuitorului faţă de fapta
prejudiciabilă săvârșită și de urmările acesteia, sub raportul conștiinţei, voinţei și emoţiilor sale”
Într-adevăr, spre deosebire de latura obiectivă a infracțiunii, latura ei subiectivă este acel element
constitutiv al infracțiunii care nu se manifestă în exterior, deoarece reflectă procesele ce decurg
în psihicul făptuitorului.
Latura subiectivă a infracțiunii reprezintă un model mental al infracțiunii, întrucât presupune
conceperea unui plan de comportament infracțional și, totodată, „însoțește” de la început până la
sfârșit săvârșirea faptei infracționale, asigurând un autocontrol al făptuitorului în ceea ce privește
executarea planului respectiv.Semnul constitutiv cel mai important al laturii subiective a
infracțiunii este vinovăția.
Astfel de aici aș putea deduce ca „Vinovăţia reprezintă atitudinea psihică conștientă a
persoanei faţă de fapta prejudiciabilă săvârșită și urmările prejudiciabile ale acesteia, ce se
manifestă sub formă de intenţie sau imprudenţă”. Din aceste dispoziții deducem,că infracțională
poate fi considerată doar acea ameninţare cu omor ori cu vătămarea gravă a integrităţii corporale
sau a sănătăţii, care constituie o expresie a conștiinței și voinței făptuitorului, adică o manifestare
a vinovăției sale.
Intenția este singura formă posibilă de vinovăție în cazul amenințării, în general, și a
ameninţării cu omor ori cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii.
S. Copețchi și I. Hadîrcă susțin pe bună dreptate că citez „acolo unde pe post de acţiune
adiacentă, fie în contextul componenţei de bază, fie în calitate de semn calificativ, apare
aplicarea violenţei, infracţiunea poate fi comisă doar cu intenţie. Exact aceeaşi formă a vinovăţiei
trebuie desprinsă în cazul ameninţării, indiferent de obiectul acesteia, că se ameninţă cu aplicarea
violenţei, cu distrugerea sau deteriorarea bunurilor, cu răpirea persoanei ori cu un alt rău”.
Imprudența nu poate fi concepută ca formă de vinovăție în cazul infracțiunii prevăzute la art.
155 CP RM. Nu este posibil ca, în cazul acestei infracțiuni, făptuitorul, care-şi dă seama de
caracterul prejudiciabil al acţiunii sale, să prevadă urmările ei prejudiciabile și să considere în
mod uşuratic că ele vor putea fi evitate ori să nu-şi dea seama de caracterul prejudiciabil al
acţiunii sale, să nu prevadă posibilitatea survenirii urmărilor ei prejudiciabile, deşi trebuia şi
putea să le prevadă.
În practica judiciară, atunci când este caracterizată vinovăția subiectului infracțiunii prevăzute
la art. 155 CP RM, în frecvente cazuri se menționează doar forma acesteia – intenția, fără a se
specifica tipul intenției – intenție directă sau indirectă. În cazuri mai rare, în practica judiciară se
arată că infracțiunea, prevăzută la art. 155 CP RM, este săvârșită cu intenție directă.
În acest plan este utilă prezentarea punctului de vedere al lui V. Bujor și V. Guțuleac. Referitor
la infracțiunea prevăzută la art. 155 CP RM, acești doctrinari remarcă citez „Latura subiectivă a
amenințării se caracterizează prin vinovăție intenționată. Făptuitorul își dă seama că amenință
victima cu omorul ori cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii și că amenințarea
expusă de el este capabilă să determine apariția temerii victimei cu privire la posibilitatea
realizării acestei amenințări, făptuitorul dorind aceasta”.
 De fapt, acești autori caracterizează intenția directă, nu intenția în general, Însă, o astfel de
manieră de descriere a vinovăției subiectului infracțiunii prevăzute la art. 155 CP RM este
acceptabilă, dacă luăm în considerare și alte opinii cum ar fi„Aș spune că infracțiunea este
săvârșiă intenționat înseamnă: a nu spune totul atunci când este vorba de o infracțiune materială
(în acest caz este necesar să se explice dacă intenția este directă sau indirectă) și a spune totul
atunci când este vorba de o infracțiune formală. În acest din urmă caz, o asemenea afirmație
înseamnă că subiectul a executat latura obiectivă a infracțiunii, fiind conștient de caracterul
socialmente periculos al faptei sale”.
Infracțiunea, prevăzută la art. 155 CP RM, este o infracțiune formală. De aceea, în doctrina penală
autohtonă se susține că intenția directă formează conținutul vinovăției în cazul acestei infracțiuni.

Exemple de speță cu referire la latura subiectivă a infracțiunii de amenințare cu omor ori

cu vătamare gravă a integrității corporale sau a sănătății.

Spre exemplu, într-o speță, X a fost condamnat, printre altele, conform art. 155 CP RM. În fapt, la
04.06.2015, aproximativ la ora 11.05, acesta a pătruns ilegal în ograda şi casa lui Y. din s. Codreanca, r.
Strășeni, fără a avea consimțământul victimei. X a refuzat să părăsească domiciliul victimei, neluând în
seamă voința acesteia. Dându-şi seama de caracterul prejudiciabil al acţiunii sale, prevăzând urmările ei
şi admiţând în mod conştient survenirea acestora, din motivul relaţiilor ostile apărute anterior, X a luat
cuţitul şi a ameninţat-o pe Y. cu omor şi cu vătămarea gravă a integrităţii corporale şi a sănătăţii,
existând pericolul realizării acestei ameninţări.
În altă speță, X a fost condamnat în baza art. 155 CP RM. În fapt, la 10.04.2014, în jurul orei 12.30,
dându-şi seama de caracterul prejudiciabil al acţiunii sale, prevăzând urmările ei şi admiţând în mod
conştient survenirea acestora, fiind în stare de ebrietate alcoolică avansată, aflându-se la domiciliul
comun cu fiul său vitreg minor, în cadrul unui conflict iniţiat cu ultimul, având în mână un cuţit, l-a
îndreptat în direcţia minorului, ameninţând că-l va omorî. Ameninţarea dată a fost percepută de către
victimă ca fiind una reală și pasibilă de realizare.
În fine, într-o altă speță, X a fost condamnat conform art. 155 CP RM. În fapt, la 04.04.2009, între
orele 11.00-11.30, prin intermediul telefonului, acesta a contactat-o pe Y. Dându-și seama de caracterul
prejudiciabil al acțiunii sale, prevăzând urmările ei prejudiciabile și admițând în mod conștient
survenirea acestora, X a amenințat-o cu omor pe Y și pe cei doi copii minori ai ei. În rezultatul
amenințării, s-a speriat, având temerea că aceasta ar putea să fie realizată.