Universitatea “Nicolae Titulescu” din București

Facultatea de Drept

REFERAT DREPT PENAL

-UCIDEREA DIN CULPĂ-

Profesor îndrumător:Prof.univ.dr.av. Hotca Mihai

Temă: Uciderea din culpă

Student:Coman Sorin - Marian

Anul:III Grupa:12
Forma de învățământ:Zi regim ID
 1.CUPRINS

Pagină introductivă…....………………...…………………………………………....…...pag.1
1.Cuprins……………………………….………………………………………………….pag.2
2.Introducere……………………………………………………………………………....pag.3
2.1.Noțiuni introductive……….…………………………………………………..pag.3
2.2.Legislația care reglementează uciderea din culpă…...…………………...…...pag.3
3.Subiecții infracțiunii……………...……………………………………………………..pag.4
3.1.Subiectul activ……...………………………………………………………....pag.4
3.2.Subiectul pasiv……...…………………………………………………….......pag.4
4.Conținutul constitutiv al infracțiunii..…………………....………………………...…...pag.5
5.Concluzii…………………………………………………………………………….….pag.6
6.Bibliografie………………...……………………………………………………….…..pag.7

2. INTRODUCERE

2.1.Noțiuni introductive

2
 Dreptul penal reprezintă instrumentul prin care se apără cele mai importante valori
sociale împotriva faptelor periculoase. România, suveranitatea, independența, unitatea și
indivizibilitatea statului, persoana, drepturile și libertățile acesteia, proprietatea precum și
întreaga ordine de drept sunt valorile sociale importante pe care le apără legea penală română.
În sistemul nostru de drept, persoana ocupă primul loc în ierarhia valorilor. În primul
articol al Constituţiei se prevede că în România, ca stat de drept, democratic şi social,
demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane
reprezintă valori supreme şi sunt garantate. Constituţia prevede, de asemenea, că "dreptul la
viaţă", precum şi "dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate" (art. 22
alin. 1) şi că "Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile"(art. 23 alin. 1).
Garantarea tuturor acestor drepturi şi libertăţi ale persoanei are loc, juridic, prin
mijloacele dreptului penal, adică prin incriminarea ca infracţiuni şi sancţionarea cu pedepse a
faptelor vătămătoare sau periculoase pentru valorile menţionate. Legiuitorul Codului Penal a
înscris în articolul 1, printre valorile de maximă importanţă, a căror apărare constituie scopul
legii penale, "persoana, drepturile şi libertăţile acesteia", subliniind şi în acest fel, caracterul de
valoare supremă a persoanei. Dreptul la viaţă pe care legea îl asigură fiecărui om impune
ocrotirea penală a vieţii şi împotriva faptelor săvârşite din culpă.
Aceste fapte, deşi sunt mai puţin grave decât cele săvârşite cu intenţie, produc totuşi, în
esenţă, acelaşi rezultat, şi anume moartea unei persoane. De aceea, legiuitorul român, a
incriminat întotdeauna, în afara omorului şi uciderea din culpă. Sancţionarea acestei fapte
penale datează din cele mai vechi timpuri şi se impune, deoarece lipsa de atenţie, de concentrare
a voinței, de neglijenţă prezintă un evident pericol social. Raţiunea incriminării rezidă în
necesitatea de a ocroti viaţa omului, împotriva acelora, care nu manifestă prevederea şi
prudenţa necesară, corespunzătoare, în special, în desfăşurarea activităţilor care pot provoca
moartea unui om.

2.2.Legislația care reglementează uciderea din culpă

Art. 192: Uciderea din culpă

(1) Uciderea din culpă a unei persoane se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale ori a măsurilor de
prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite
activităţi se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani. Când încălcarea dispoziţiilor legale ori
a măsurilor de prevedere constituie prin ea însăşi o infracţiune se aplică regulile privind
concursul de infracţiuni.
(3) Dacă prin fapta săvârşită s-a cauzat moartea a două sau mai multor persoane,
limitele speciale ale pedepsei prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) se majorează cu jumătate.
3.SUBIECȚII INFRACȚIUNII

Prin noţiunea de subiect al infracţiunii, se înţelege persoanele implicate în săvârşirea

infracţiunii, fie ca subiecţi activi (cei care săvârşesc infracţiunea - infractori), fie ca subiecţi
pasivi (cei ce sunt supuşi infracţiunii - victime). Astfel, vom avea ca subiecţi ai infracţiunii
persoanele fizice care nu şi-au onorat obligaţia din cadrul raportului juridic penal de

3
conformare şi au săvârşit fapta interzisă şi persoane fizice sau juridice care sunt beneficiarii
ocrotirii juridico-penale , suportând consecinţele faptei infracţionale.
După modul de implicare a lor în activitatea infracţională,subiecţii infracţiunilor sunt
de două tipuri:
I.Subiecţi activi - ca subiect activ al infracţiunii pot apărea atât persoanele fizice cât şi
persoanele juridice, pentru ca persoana fizică să fie subiect activ al infracţiunii, este necesar ca
ea să îndeplinească anumite condiţii generale şi unele condiţii speciale, cerute doar subiecţilor
activi ai unor infracţiuni. (ex:vârsta, responsabilitatea, autoritatea)
II.Subiecţi pasivi - pentru a putea fi subiect pasiv al infracţiunii, persoana fizică trebuie
să fie titular al valorii sociale ocrotite prin norma penală. În doctrina penală subiectul pasiv este
definit ca fiind persoana fizică sau persoana juridică titulară a valorii sociale ocrotite, care este
vătămată ori pereclitată prin infracţiuni.

3.1.Subiectul activ

Prin subiectul activ al infracţiunii (sau infractor) se înţelege acea persoană care cu
vinovăţie săvârşeşte o infracţiune. Subiectul activ este necircumstanțiat, cu excepția agravantei
de la alin. (2), unde subiectul activ este circumstanțiat putând fi orice persoană aflată în
exercițiul profesiei sau al meseriei, iar ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale determină
uciderea din culpă a unei persoane. Participația penală este posibilă sub toate formele –
instigare, complicitate, chiar și sub forma coautoratului ( mai mult persoane contribuie din
culpă la săvârșirea unui accident de circulație – participație proprie) 6. În momentul în care
suntem în ipoteza unei instigări sau a unei complicități, vom fi în prezența unei participații
improprii, instigatorul și complicele acționând cu intenție și fiind pedepsiți pentru săvârșirea
infracțiunii de omor, în schimb, autorul acționând din culpă, va fi sancționat pentru infracțiunea
de ucidere din culpă.

3.2.Subiectul pasiv

Subiectul pasiv al infracțiunii poate fi orice persoană. Dacă prin aceeași faptă sunt ucise
mai multe persoane această împrejurare va constitui o variantă agravantă.

4.CONȚINUTUL CONSTITUTIV AL INFRACȚIUNII

Obiectul juridic generic: Obiectul juridic generic al infracţiunii de ucidere din culpă
este identic cu obiectul juridic al tuturor infracţiunilor contra vieţii, și anume persoana și viața
acesteia.
Obiectul juridic specific: Obiectul juridic specific îl reprezintă dreptul la viață al
persoanei, drept protejat chiar și împotriva faptelor comise din culpă care ar putea aduce

4
atingere acestei valori sociale fundamentale. Obiectul juridic generic se confundă cu obiectul
juridic specific.
Obiectul material: Obiectul material este reprezentat de corpul persoanei în viată la
data săvârșirii infracțiunii.
Latura obiectivă: Elementul material constă în uciderea unei persoane, astfel, la fel ca
și omorul, uciderea din culpă se realizează printr-o activitate de ucidere, care poate consta într-
o acțiune ( spre exemplu: X deschide ușa în grabă, îl lovește pe Y care se află lângă ușă, iar
acesta se dezechilibrează, lovindu-se cu capul de o piatră și moare.) sau într-o inacțiune (spre
exemplu: mama își lasă nou-născutul cu ferestrele deschise în camera, iarna, iar acesta
decedează din cauza frigului.) Urmarea imediată a infracțiunii de ucidere din culpă constă în
decesul victimei, prin urmare în cazul în care acest rezultat nu se produce, fapta nu constituie
infracțiunea de ucidere din culpă. Această activitate trebuie să aibă drept rezultat, moartea unei
persoane, iar între ele trebuie să existe o legătură de cauzalitate care trebuie stabilită în fiecare
caz. În literatura de specialitate, se susține că pentru reținerea infracțiunii de ucidere din culpă
organele judiciare sunt obligate să verifice dacă acțiunea sau inacțiunea făptuitorului încalcă o
îndatorire legală sau convențională ce revine acestuia, deoarece simpla existentă obiectivă a
unei relații cauzale între o activitate și rezultatul acesteia nu este suficientă pentru realizarea
conținutului infracțiunii de ucidere din culpă.
Latura subiectivă: Forma de vinovăție cu care se săvârșește infracțiunea de ucidere
din culpă este culpa sub ambele ei forme – simplă sau cu prevedere.
Tentativa: Tentativa în cazul infracțiunii de ucidere din culpă nu este posibilă datorită
formei de vinovăție cu care se comite fapta, neexistând rezoluție infracțională, iar infracțiunea
se consumă în momentul desesului persoanei.
Sancțiunea: Sancțiunea pentru infracțiunea de ucidere din culpă este pedeapsa cu
închisoarea, însă limitele pedepsei variază de la o variantă la alta a infracțiunii, astfel, în variant
tip de la alin. (1),pedeapsa este de la 1 la 5 ani, în variant agravantă de la alin. (2), închisoare
de la 2 la 7 ani, iar în cea de-a doua agravantă de la alin. (3), limitele speciale ale pedepselor
se majorează cu jumătate.

5.CONCLUZII

Uciderea din culpă este singura infracțiune din întregul capitol destinat infracțiunilor
contra vieții care nu are ca formă de vinovăție intenția. Această infracțiune prezintă un grad de
pericol social important, dar nu prin poziția subiectivă a autorului, ci, pe de-o parte, din cauza
rezultatului socialmente periculos, identic cu cel al tuturor infracțiunilor din acest capitol,
respectiv decesul unei persoane, iar, pe de altă parte, din cauza frecvenței deosebite a acestor
fapte, comise într-una din variantele normative prevăzute de legiuitor. Uciderea din culpă este

5
incriminată într-o variantă tip (simplă) și două variante agravate. În Codul penal anterior fapta
era prevăzută la art. 178 și cuprindea pe lângă varianta tip, patru variante agravat.

BIBLIOGRAFIE

1.https://wolterskluwer.ro/art-192-uciderea-din-culpa/
2.Codul Penal și Codul de Procedură Penală
3.https://dexonline.ro/
4.https://ro.wikipedia.org/wiki/Drept_penal
5.Suportul de curs
6.Vasile Dobrinoiu, Norel Neagu, Drept penal- partea specială, Ed. Universul juridic, 2014
7.https://ro.wikipedia.org/wiki/Infrac%C8%9Biune