MINISTERUL EDUCAŢIEI, CULTURII ŞI CERCETĂRII AL

REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA LIBERĂ INTERNAŢIONALĂ DIN MOLDOVA

FACULTATEA DREPT
Teza de an la studii superioare Ciclul I "Licență"

Tema: Analiza juridico-penală a infracțiunii –

Lipsire de viață din imprudență

1
 Cuprins

Introducere................................................................................................................. 5
Capitolul 1.
1.1 Conceptul și esența unei infracțiuni săvârșite din imprudență……………………..
Capitolul 2.
2.1 Cauzarea morții prin neglijență sau frivolitate…………………………………
2.2. Caracteristica neglijenței............................................................................................,,,,

2.3. Compoziția infracțiunii…………………………………………………………..

2.4. Cauzarea morții din neglijență în circumstanțe agravante……………………………
Capitolul 3.
3.1. Analizarea speței
Concluzie……………………………………………………………………………….
Bibliografie………………………………………………………………………………

2
LISTA ABREVIERILOR

C.P. – Cod penal;

R.M. – Republica Moldova;
C.S.J. – Curtea Supremă de Justiţie;
O.N.U. – Organizaţia Naţiunilor Unite;
O.M.S. – Organizaţia Mondială a Sănătăţii;
С.E.D.O. – Curtea Europeană pentru Drepturile Omului;
M.S. – Ministerul Sănătăţii;
art. – articol;
alin. – aliniat;
pct. – punct;
nr. – număr;

3
 Introducere.

Declarația Universală a Drepturilor Omului din articolul 3 proclamă că orice persoană are
dreptul la viață, libertate și inviolabilitate personală. Dezvoltând această prevedere, Constituția
Republicii Moldova consacră dreptul fiecăruia la viață, protecția sănătății, demnitatea personală,
libertatea și inviolabilitatea personală, precum și inviolabilitatea vieții private, a secretelor
personale și familiale.

În realitate, drepturile cetățenilor sunt adesea încălcate. În acest sens, este necesar să le protejăm.
Un anumit loc în protecția personalității și a drepturilor sale este ocupat de legislația penală
menită să prevină și să pedepsească cele mai periculoase atacuri asupra persoanei. Codul Penal al
Republicii Moldova este conceput, împreună cu alte ramuri ale legii, pentru a asigura protecția
acestor drepturi, libertăți și interese legitime ale individului.

Pe baza obiectului direct și a naturii încălcării, primul loc al infracțiunilor împotriva persoanei
conform Codului Penal al Republicii Moldova este un grup de "infracțiuni împotriva vieții"
(articolele 145-149 din Codul penal). Atacurile asupra vieții sunt cele mai grave crime împotriva
persoanei, deoarece, ca urmare a comiterii lor, apar consecințe ireversibile – moartea victimei.
Trebuie distinse două grupuri de crime împotriva vieții: 1) crimă; 2) alte crime împotriva vieții
care provoacă moartea.

Conform Codului Penal al Republicii Moldova, infracțiunile împotriva vieții includ diferite tipuri
de crimă (articolele 145-148 din Codul penal), inclusiv provocarea decesului prin neglijență
(articolul 149 din Codul Penal). Pentru a formaliza diferența existentă în natura pericolului
public al acțiunilor specifice și consecințele inseparabile de acestea, Partea 2 a articolului 149 si
articolul 329 din Codul Penal enumeră acele tipuri de privare neglijentă de viață care se
caracterizează printr-un grad crescut de pericol public și, prin urmare, sunt combinate într-o
infracțiune specială cu semne calificative: "provocarea morții prin neglijență din cauza

4
îndeplinirii necorespunzătoare de către o persoană a îndatoririlor sale profesionale, precum și
provocarea morții prin neglijență a două sau mai multe personae

Capitolul 1.

1.1 Conceptul și esența unei infracțiuni săvârșite din imprudență.

O infracțiune comisă din imprudență este o faptă săvârșită din necugetare sau neglijență.

Viața umană, în virtutea ireversibilității și ireparabilității în cazul lipsirii ei, se referă la o valoare
universală durabilă. De aceea, legislația penală a oricărui stat civilizat consideră omorul drept
cea mai gravă infracțiune împotriva unei persoane.

Cu toate acestea, legea penală nu incriminează nicio privare de viață a altei persoane. Cum poate
fi considerată o crimă ca o astfel de privare de viața unei alte persoane, care conține simultan
două semne comune ale unei infracțiuni - nelegalitatea (ilegalitatea) și vinovăția pentru faptă.

Astfel, crima poate fi definită ca provocarea ilegală și vinovată a morții unei alte persoane. De
aceea, privarea ilegală de viață (de exemplu, în condițiile reținerii unui infractor, apărarea
necesară), precum și provocarea accidentală (nevinovată) a morții altei persoane nu pot fi
calificate drept omor.

Crima aparține așa-numitelor compoziții materiale și este recunoscută ca finalizată din momentul
morții victimei. Distingeți moartea clinică și cea biologică.

Moartea clinică se caracterizează prin stop cardiac, încetarea respirației; cu toate acestea, în
această stare a corpului uman, este posibil să-l readuceți la viață în 5-6 minute.

Moartea biologică are loc concomitent cu declanșarea proceselor ireversibile în corpul uman -
degradarea celulelor creierului, după care întoarcerea unei persoane la o existență normală este
imposibilă. Desigur, legea penală se ocupă doar de moartea biologică.

Calificarea corectă a unei crime implică un studiu cuprinzător și aprofundat al motivelor și

scopurilor crimei comise. O trăsătură a infracțiunii împotriva vieții care provoacă moartea din

5
neglijență, a cărei răspundere este prevăzută la articolul 18 din Codul penal, constă în latura
subiectivă, care se caracterizează prin neglijență sau frivolitate.

Cauzarea morții din neglijență se caracterizează prin faptul că făptuitorul nu a prevăzut

posibilitatea morții victimei, efectuând orice acțiuni (inacțiune), deși cu grija și prevederea
necesare ar fi trebuit și ar fi putut să prevadă declanșarea acesteia.

Provocarea morții prin frivolitate este recunoscută ca faptă a persoanei vinovate, dacă acesta a
prevăzut posibilitatea decesului victimei ca urmare a acțiunilor sau inacțiunii sale, dar fără
temeiuri suficiente, prezumțios contat pe prevenirea producerii acesteia.

Persoanele care au săvârșit infracțiune din imprudență, neglijență sunt supuse răspunderii penale
numai atunci când decesul victimei survine din acțiunile lor nechibzuite. În aceste cazuri, este
necesar să se afle dacă făptuitorul a avut intenția de a provoca moartea sau vătămare corporală
gravă victimei.

Acest lucru este deosebit de important atunci când o persoană este acuzată că a provocat bătăi
care au cauzat vătămări sănătății de severitate diferită, din care victima cade și moare, de
exemplu, din cauza loviturilor cu capul pe o suprafață dură. Aici este necesar să se stabilească
dacă făptuitorul ar fi trebuit și ar fi putut să prevadă posibilitatea unor astfel de consecințe, pe
baza unei înțelegeri a circumstanțelor reale ale cazului (locul loviturilor, bătăilor, starea
victimei). date, vârstă.

Din punct de vedere subiectiv, privarea neglijentă de viață este posibilă atât din cauza frivolității,
cât și a neglijenței.

Cauzarea morții prin neglijență ca infracțiune independentă ar trebui să fie distinsă de o

infracțiune cu o dublă formă de vinovăție. În ele, atitudinea față de acțiunea principală și
consecințele imediate se caracterizează printr-o formă intenționată de vinovăție, iar față de
consecințele pe termen lung - moartea victimei.

6
 Capitolul 2

2.1 Cauzarea morții prin neglijență sau frivolitate.

Cele mai multe dintre infracțiunile incluse în grupul infracțiunilor împotriva persoanei implică
omorul, adică luarea ilegală a vieții unei persoane printr-o acțiune sau omisiune. O excepție este
articolul 18 din Codul penal, unde moartea provine, deși din comportament ilicit, dar nu din
voința făptuitorului, motiv pentru care nu se numește omor din imprudență.

În conformitate cu art.149 din Codul penal al Rebublicii Moldova, Lipsirea de viaţă din
imprudenţă se pedepseşte cu închisoare de pînă la 3 ani.

Cauza neglijentă a decesului poate apărea în următoarele cazuri:

- ca urmare a indisciplinei brute, a neatenției și a neglijenței vinovatului;

- ca urmare a acțiunilor care încalcă regulile de conduită și precauțiile în locurile publice ;
- ca urmare a unor acțiuni ilegale violente.

Cauzarea morții poate fi rezultatul atât al acțiunilor nepăsătoare, neatente, inabordabile, cât și al
acțiunilor criminale intenționate.

Moartea prin neglijență poate fi cauzată de frivolitate, dacă o persoană a prevăzut posibilitatea
decesului victimei ca urmare a acțiunilor sale (inacțiune), dar fără motive suficiente pentru
aceasta, s-a bazat în mod prezumtiv pe prevenirea acestei decese sau din neglijență, dacă o
persoană nu a prevăzut posibilitatea decesului victimei din acțiunile sale (inacțiune), deși cu grija
și previziunea necesare ar fi trebuit și ar fi putut prevedea această moarte.

La art.18 al CP, se referă răspunderea pentru provocarea decesului prin neglijență în cazurile în
care o persoană încalcă regulile, precauțiile și prudența obligatorii, în special în sfera gospodăriei
(de exemplu, manipularea neglijentă a focului, armelor, explozivilor, substanțelor toxice etc.).

7
Cu toate acestea, în toate cazurile de ucidere din imprudență, infractorul nu se bazează
întotdeauna pe noroc sau pe circumstanțe întâmplătoare, ci pe anumite circumstanțe reale, pe
experiența sa profesională. Astfel, Andrei care a descoperit din greșeală o grenadă și un topor
în subsolul unei case, a decis să demonstreze efectul lor unor cunoscuților. După ce a dat un
scurt instructaj cu privire la necesitatea de a fugi rapid la un adăpost, după ce a dat foc la
coarda de tort. Cu toate acestea, Ionel nu a avut timp să fugă pină la adăpost, căzând aproape
de dispozitivul exploziv și încurcându-se. În urma exploziei grenadei care a avut loc, a fost ucis.

Cauzarea morții prin imprudență trebuie distinsă de omorul cu intenție indirectă, pentru care
trebuie să se țină seama de următoarele aspect:

a) în cazul imprudenței, autorul prevede posibilitatea morții, dar în cazul intenției indirecte
prevede nu numai posibilitatea, ci și probabilitatea producerii acesteia în circumstanțele
respective;

b) în cazul imprudenței, persoana, fără motive suficiente, speră în prevenirea morții victimei, în
timp ce în cazul intenției indirecte, fără a lua măsuri de prevenire, permite cu bună știință
producerea acesteia sau o tratează cu indiferență.

Moartea victimei ca urmare a aroganței criminale ca urmare a unei încrederi nechibzuite în

diverse forțe naturale constituie omor cu intenție indirectă.

În cazul în care persoana, deși a prevăzut posibilitatea de a provoca moartea unei alte persoane,
dar nu a dorit acest lucru, a luat toate măsurile necesare pentru a preveni moartea, dar aceasta a
survenit în circumstanțe care nu depind de ea, răspunderea pentru cauzarea morții este exclusă,
deoarece există o cauzare nevinovată a prejudiciului.

Cauzarea morții prin neglijență penală are loc atunci când o persoană nu prevede deloc
posibilitatea morții, dar, cu atenția și previziunea necesare, ar fi trebuit și ar fi putut prevedea
aceste consecințe.

Atunci când se decide dacă vinovatul ar fi putut prevedea moartea victimei în caz de cauzare
nepăsătoare a morții, este necesar să se țină seama de criteriul subiectiv (caracteristicile

8
individuale, experiența de viață, calificările vinovatului) și, în plus, să se țină seama de criteriul
obiectiv (timpul, locul, situația în care a acționat vinovatul).

Neglijența este singurul tip de vinovăție în care o persoană nu prevede consecințele periculoase
din punct de vedere social ale actului său, fie ca fiind inevitabile, fie ca fiind într-adevăr sau
chiar abstractizate. Cu toate acestea, non-apariția lor nu înseamnă absența oricărei atitudini
mentale față de apariția unor astfel de consecințe, ci reprezintă o formă specială a acestei
atitudini. Consecințele neprevăzute ale neglijenței indică nerespectarea de către o persoană a
cerințelor legii, a regulilor căminului, a intereselor altor persoane.

Esența acestui tip de vinovăție neglijentă constă în faptul că o persoană, având o oportunitate
reală de a prevedea consecințele periculoase din punct de vedere social ale acțiunilor pe care le
comite, nu arată grija și previziunea necesare pentru a efectua acțiunile volitive necesare pentru a
preveni aceste consecințe, nu transformă o oportunitate reală în realitate. Neglijența criminală
este un fel de atitudine mentală a persoanei vinovate față de consecințele periculoase din punct
de vedere social ale eșecurilor acțiunilor, în care elementul volitiv se caracterizează prin natura
volitivă a acțiunii sau inacțiunii comise de persoana vinovată și absența actelor volitive de
comportament menite să prevină consecințele periculoase din punct de vedere social.

2.2. Caracteristica neglijenței

Neglijența se caracterizează prin două semne: negative și positive

Un semn negativ al neglijenței - eșecul persoanei de a anticipa posibilitatea unor consecințe

periculoase din punct de vedere social - include, în primul rând, lipsa de conștientizare a
pericolului social al săvârșirii faptei și, în al doilea rând, lipsa de previziune a consecințelor
penale.

Un semn pozitiv al neglijenței este că vinovatul ar fi trebuit și ar fi putut arăta grija și previziunea
necesare și a prevăzut debutul consecințelor sociale periculoase cauzate efectiv. Acest semn
transformă neglijența într-un fel de vinovăție în înțelegerea penală-juridică. Aceasta se stabilește
prin intermediul a două criterii: exigibilitatea se referă la criteriul obiectiv, iar previzibilitatea se
referă la criteriul subiectiv al neglijenței.

9
Criteriul obiectiv al neglijenței este de natură normativă și înseamnă obligația unei persoane de a
anticipa posibilitatea unor consecințe periculoase din punct de vedere social, respectând în
același timp cerințele civile generale ale îngrijirii și previziunii necesare. Această datorie se poate
baza pe lege, pe statutul oficial al vinovatului, pe funcțiile profesionale sau pe regulile căminului.

Absența obligației de a prevedea consecințele exclude vinovăția acestei persoane în provocarea

lor reală. Dar existența unei astfel de îndatoriri în sine nu este încă o bază suficientă pentru a
găsi o persoană vinovată.

Dacă există datoria de a anticipa consecințele (criteriul obiectiv al inevitabilității), este totuși
necesar să se stabilească faptul că persoana a avut o oportunitate reală în acest caz particular de a
anticipa apariția consecințelor periculoase din punct de vedere social (criteriu subiectiv), dar nu a
realizat această oportunitate și nu a evitat consecințele.

Criteriul subiectiv al inevitabilității înseamnă capacitatea personală a unei persoane într-o

anumită situație și ținând cont de calitățile sale individuale de a anticipa posibilitatea unor
consecințe periculoase din punct de vedere social. Aceasta înseamnă că posibilitatea de a
prevedea consecințele este determinată, în primul rând, de particularitățile situației în care este
comisă fapta și, în al doilea rând, de calitățile individuale ale făptuitorului.

2.3. Compoziția infracțiunii:

1) obiect: relații sociale care asigură siguranța vieții umane;

2) latura obiectivă: este exprimată într-o anumită acțiune sau inacțiune care încalcă anumite
reguli de precauție și provoacă moartea unei alte persoane ca urmare, în care moartea victimei
este legată cauzal de fapta făptuitorului;

3) subiect: o persoană care a împlinit vârsta de șaisprezece ani în momentul comiterii

infracțiunii, în timp ce în conformitate cu partea 2 a articolului 109 din Codul Penal al Federației
Ruse un subiect special (o persoană dintr-o anumită profesie care își îndeplinește funcțiile în
conformitate cu această profesie);

4) latura subiectivă: caracterizată de vinovăție neglijentă sub formă de frivolitate criminală

(aroganță) sau neglijență criminală.

10
Cauzarea morții prin frivolitate are loc dacă o persoană a prevăzut posibilitatea apariției acesteia
ca urmare a acțiunilor sale (inacțiune), dar fără motive suficiente pentru a se baza în mod
prezumtiv pe prevenirea acesteia. De exemplu, oamenii care traversează un râu cu barca pe
vreme de vânt, sperând la un rezultat sigur bazat pe experiența anterioară, în urma căreia a avut
loc o tragedie (barca s-a răsturnat, oamenii s-au înecat). A provoca moartea prin neglijență
înseamnă că o persoană nu a prevăzut posibilitatea apariției acesteia ca urmare a acțiunilor sale
(inacțiunii), deși cu grija și previziunea necesare ar fi trebuit și ar fi putut să o prevadă

Provocarea morții prin frivolitate este, de regulă, un pericol social mai mare decât același act
comis prin neglijență. Acest lucru se explică prin faptul că, în primul caz, vorbim despre o
încălcare deliberată a regulilor de precauție care protejează viața umană și prevederea
posibilității morții victimei cu o așteptare frivolă a prevenirii acesteia, iar în al doilea - despre
apariția neprevăzută a morții dacă există o datorie și posibilitatea previziunii sale. Cel mai
adesea, provocarea morții prin neglijență este rezultatul neglijenței penale.

2.4. Cauzarea morții din neglijență în circumstanțe agravante.

Articolului 329 (2) din Codul penal prevede două circumstanțe agravante:

a) decesul unei persoane;

b) alte urmări grave

se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 6 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau

de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 5 la 10 ani

În primul caz, ne referim la persoanele care, prin natura profesiei lor, ar trebui să aibă și ar putea
prevedea decesul celor cărora nu le-au acordat asistență, atenție și control în timp util și suficient.
Aceștia pot fi considerați medici și alți lucrători medicali, profesori, educatori într-o instituție
pentru copii, antrenori. În plus, în această grupă sunt incluse persoane a căror profesie este
asociată cu o sursă de pericol crescut (electricieni)

11
A doua categorie include cazurile în care două sau mai multe victime mor din cauza neglijenței
în comportament sau în îndeplinirea îndatoririlor profesionale.

Asemenea situații sunt posibile la adolescenți cu explozia unei grenade găsite, aprinderea unui
incendiu din răutate, moartea turiștilor din vina liderului grupului.

Luand în considerare primul caz - cauzarea morții din neglijență din cauza îndeplinirii
necorespunzătoare de către o persoană a îndatoririlor sale profesionale. Pentru a califica un act în
conformitate cu art. 329 (2), trebuie stabilit ce îndatoriri profesionale a încălcat făptuitorul, în
urma cărora această faptă a dus la decesul victimei.

Răspunderea sporită pentru îndeplinirea necorespunzătoare a autorului îndatoririlor sale

profesionale este determinată de faptul că respectarea măsurilor asigurătorii este îndatorirea sa
specială, întrucât această profesie este asociată cu posibilitatea de a provoca moartea altora în
cazul îndeplinirii necorespunzătoare a sarcinile de securitate relevante.

Capitolul 3

3.1. Analizarea speței

Hotărîrea Curții orașului Benderi din data de 14.03.2016 În Cazul nr.1-64/2016 (gr. K. a fost
găsit vinovat de săvârșirea unei infracțiuni în conformitate cu partea 3 a articolului 109 din
Codul penal. În special, gr. K., fiind într-o stare de intoxicare alcoolică împreună cu gr. FIO1 și
gr. FIO2, nevrând să provoace moartea și să nu prevadă consecințe periculoase din punct de
vedere social sub forma morții acestuia din urmă, deși cu grija și previziunea necesară ar fi
trebuit și ar fi putut prevedea aceste consecințe, a permis apariția unui incendiu, în urma căruia gr
a murit. FIO1 și gr. FIO2. Deci, gr. La. el a decis să aprindă cuptorul de încălzire cu benzină - un
lichid inflamabil, în timp ce, ca urmare a acțiunilor sale nepăsătoare, benzina a ajuns pe un
dispozitiv electric de încălzire - o sobă electrică. Ca urmare a efectului termic al unui dispozitiv
electric de încălzire - o sobă electrică - a existat o aprindere imediată a benzinei și, ca o
consecință, un incendiu. Ca urmare a unui incendiu în casa în care gr. K. și victimele gr. FIO1 și

12
gr. FIO2, la locul accidentului, din neglijență, moartea lui gr. FIO1 din șocul de arsură, dezvoltat
dintr-o arsură termică de 3-4 grade ale capului, gâtului, suprafețelor anterioare și posterioare ale
trunchiului, extremităților superioare și inferioare (90%), Jocuri. PHIO2 din otrăvire acută cu
monoxid de carbon, complicată de dezvoltarea hipoxiei tisulare. Astfel, gr. La. el a arătat
neglijență sub formă de neglijență criminală, și anume, cu grija și previziunea necesare, ar fi
trebuit și ar fi putut prevedea consecințele sub forma unui incendiu de la aprinderea unui lichid
inflamabil - benzină - ca urmare a efectului termic al unui dispozitiv electric de încălzire - o sobă
electrică - și moartea lui gr. FIO1 și gr. FIO2)

13
 Concluzie.

Infracțiunile comise din neglijență fac parte din infracțiunea generală, un element independent al
structurii acesteia. Ca fenomen social și juridic, infracțiunea neglijentă există în mod natural în
societate.

Neglijența penală este totalitatea tuturor infracțiunilor comise prin neglijență care au avut loc
într-o societate (regiune) pentru o anumită perioadă. În funcție de domeniul de activitate, se pot
distinge patru mari grupe de infracțiuni săvârșite din neglijență: 1) în viața de zi cu zi; 2) în
domeniul interacțiunii omului cu tehnologia; 3) în domeniul activității profesionale care nu are
legătură cu utilizarea funcțiilor manageriale sau a mijloacelor tehnice. Aceasta se referă la
infracțiunile legate de îndeplinirea necorespunzătoare de către o persoană a îndatoririlor sale
profesionale, provocând prejudicii societății;

Cele mai periculoase din punct de vedere al gravității consecințelor și al sistemului de

probabilitate a apariției lor sunt infracțiunile neglijente din domeniul interacțiunii umane cu
tehnologia.

Accidente și accidente rutiere, feroviare, aeriene și alte moduri de transport. Din 75 % din
infracțiunile săvârșite din neglijență, aproximativ 15% sunt infracțiuni neglijente împotriva unei
persoane (crimă, vătămare corporală).

Săvârșirea infracțiunilor neglijente se datorează în principal indisciplinei, neatenției, laxității

unor persoane, neglijării acestora în îndeplinirea atribuțiilor profesionale și de altă natură,
atitudinii lor neatente la viața și sănătatea altora, asumarea funcțiilor pe care le are făptuitorul.
Nu pot funcționa din cauza lipsei calificărilor adecvate, experienței, educației, sănătății sau din
alte motive.

Problema vinovăției neglijente, a crimelor neglijente devine din ce în ce mai semnificativă,

devenind o sarcină urgentă și majoră care necesită o analiză cuprinzătoare și amănunțită.
Prevenirea infracțiunilor neglijente necesită un studiu aprofundat al cauzelor și condițiilor care
dau naștere acestor infracțiuni și, pe această bază, elaborarea măsurilor de prevenire a acestora.

14
 Bibliografie

Acte Normative

1. Codul Penal al Republicii Moldova din 18-04-2002

2. Comentariu la Codul penal Republicii Moldova
3. Constitiția Republicii Moldova din 29.07.1994

Literatura de specialitate
4. Boroi A., Infracțiuni contra vieții. Editura XXI, București, 1996
5. Șleantițchi V.,Omorul și vătămarea integrității corporale, Chișinău, 2003
6. . Nistoreanu Gh., Dobrinoiu V., Boroi A., Drept penal. Partea Specială. București, Editura
„Continentont XXI” 1995
7. Borodac A, Drept penal,Calificarea infractiunilor,Chișinau 1996
8. Constantin Bulai. Curs de drept penal. Partea specială, Vol. I. București
9. Avram M., Popovici T., Cobîșneanu V., Cercetarea infracțiunilor contra persoanei,
Chișinău,1996
10. V. Dobrinoiu şi colab., Drept penal, partea generală, Ed. Atlas Lex, Bucureşti, 1994
11. Borodac A,, Drept penal , Partea Generală ,, Chișinău 1994

15