7. Drepturile omului şi poliţia. Actele seminarului – selecţiuni Strasburg, 6-8 decembrie 1995, pp.

40-41
8. DABU, V., GUŞANU, A.M. Dreptul la tăcere, drept fundamental. In: Revista Dreptul, Bucureşti, 2003, nr. 9, p.
126.
9. CHIRIŢA R. Convenţia europeană a drepturilor omului. Comentarii şi explicaţii. Volumul I. Bucureşti:
C.H.Beck, 2007. 398 p.
10. BOHM,, R.M., HALEY K.N., Justiţia Penală o viziune asupra modelului american. Bucureşti: Expert, 2002,
p.177.
11. DOLEA, I. Drepturile persoanei în probatoriul penal. Conceptul promovării elementului privat. Chişinău: Cartea
juridică, 2009. 219 p.
12. http://legeaz.net/spete-penal-iccj-2007/decizia-3465-2007 I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 3465 din 27 iunie
2007

CZU: 343.61

ANALIZA COMPARATIVĂ A REGLEMENTĂRII INFRACŢIUNII DE

OMOR PRIN PRISMA LEGISLAŢIILOR ALTOR STATE
DUDA Elena

Universitatea Liberă Internaţională din Moldova

Summary. The most dangerous attacks upon a person are crimed against life, as a result of which the
occurrence of a serious and consequential death of the person-necompensabilă. But these attacks are
endangering not only the existence of isolated individuals, but also of the whole body. Defence of the
person, and in particular of life is a concern common to all legal systems. In order for any social life was not
so protected as a biological phenomenon, but above all, as a social phenomenon, as the primary and absolute
value of any company, as a prerequisite to the very existence of human society.
Key words: Murder, The victim of the crime, Recidivist a dangerous, Neonaticide, Murder,
Premeditated murder, Criminal liability.

INTRODUCERE
Chiar din momentul apariţiei dreptului penal, problematica legată de infracţiunile contra
perosanei ocupă un loc primordial. Anume de la omor încep majoritatea legislaţiilor penale ale
lumii antice şi ale evului mediu. Din timpurile cele mai îndepărtate protecţia persoanei îşi găseşte
locul de frunte în lege. Însă trebuie de menţionat că nu fiecare persoană era protejată de lege în
acest sens. Istoria dezvoltării dreptului penal, analiza istorică a legislaţiei penale ne demonstrează că
nu erau protejate prin lege toate persoanele în general, ci numai cele cu statut special de soţ, franc,
homine liberum, cele de o anumită stare socială, naţionalitate, religie, stare materială şi ierarhie
socială.

MATERIAL ŞI METODĂ
În procesul cercetării am folosit un şir de metode cum ar fi metoda istorică, metoda logică,
metoda comparativă, dialectică, statistică.,s.a. Pe lângă metodele enumerate la studierea temei date
am folosit şi metoda sociologică, deoarece metoda sociologică aplicată în drept oferă o perspectivă
nouă în studiul realităţii juridice, ca realitate socială, verificând modul în care societatea
influenţează dreptul şi acceptă la dându-i influinţă din partea acestuia. Toate aceste metode m-au
ajutat la analiza temei propuse şi la înţelegerea cu uşurinţă a termenilor folosiţi.

REZULTATE ŞI DISCUŢII
Prezentul studiu are şi anumite rezultate care pot servi drept bază pentru elaborarea unor
recomandări şi acţiuni practice în vederea îmbunătăţirii nivelului de reglementare şi aplicare la
calificarea infracţiunilor de omor.

268
 În dreptul penal contemporan al statelor străine omorul este descris detaliat. Astfel, şi în
Codul penal Italian ele sunt prevăzute în capitolul I din Titlul XII, cartea a II-a.
Actualul Cod penal francez, în Titlul, întitulat Fapta care prejudiciază persoana umană,
incriminează de asemenea, faptele îndreptate contra vieţii persoanei. Ele sunt sistematizate în două
secţiuni ale capitolului I, şi anume: Fapte voluntare contra vieţii şi Fapte involuntare contra vieţii.
În prima secţiune este incriminat omorul; omorul cu premeditare; omorul comis în alte circumstanţe
agravante; atentatul la viaţa persoanei prin otrăvire. În a doua secţiune este incriminat omorul
involuntar.
În Franţa numai lipsirea intenţionată de viaţă a persoanei se califică drept omor. Totodată, se
deosebesc partu tipuri de omor: banditesc, omorul părinţilor, pruncuciderea şi otrăvirea.
Codul penal german reglementează infracţiunile contra vieţii persoanei în capitolul 16, unde
este incriminată uciderea unei persoane în condiţii agravante; uciderea unei persoane în condiţii
neagravante; uciderea unei persoane în condiţii atenuante; omorul la cerea vicrimei; pruncuciderea;
întreruperea sarcinii. (Bujor V., Şleahtitchi V., 2003)
Legislaţia Germaniei cunoaşte trei tipuri de omor premeditat. Primul tip, considerat mai grav,
se califică drept Mord. Omorul Mord se caracterizează prin faptul că este un omor premeditat. Al
doilea tip al omorului intenţionat Totschlag se caracterizează prin lipsa premeditării anticipate, iar
alt treilea tip al acestei infracţiuni are loc atunci cînd omorul este săvîrşit de către o persoană, care
este adusă la starea psihică de a omorî de către victimă prin intermediul violenţei psihice şi fizice
sau al insultelor grave la adresa asasinului sau a rudelor lui apropiate. În acest caz făptuitorul va
suporta o pedeapsă mult mai blîndă.
Pedeapsa pentru săvîrşirea omorului premeditat Toschlag se stabileşte sub formă de Zuchthaus
şi se înăspreşte dacă aceeaşi infracţiune este săvîrşită cu scopul de a înlătura obstacolele pentru
săvîrşirea altei infracţiuni şi pentru a se eschiva de la arestarea la faţa locului, precum şi dacă a fost
omorîtă o rudă pe linie ascendentă.
Pedeapsa se reduce considerabil în următoarele cazuri: dacă omorul este săvîrşit la rugămintea
victimei, dacă mama îşi omoară copilul din afara căsătoriei în timpul naşterii sau imediat după ce l-
a născut. ( Loghin O., Toader T., 2001).
Codul penal spaniol cuprinde infracţiunile contra persoanei în Titlul VIII, cartea a II-a,
Capitolul I: Paricidul, Asasinatul, Omorul simplu, Pruncuciderea; Capitolul III; Avortul.
Codul penal american incriminează în art 210.1 omuciderea, sistemizînd materia astfel: în art.
210.2. este incriminat Omorul, cînd fapta este comisă cu intenţie, cu bună ştiinţă, din nepăsare sau
dintr-o extremă indiferenţă, manifestată faţă de viaţa umană; în art. 210.3. omorul din imprudenţă,
cînd fapta este comisă cu temeritate; în art. 210.4, omuciderea din neglijenţă; în art. 210.5 este
incriminată infracţiunea de a determina victima sau de a-i ajuta să se sinucidă. Dreptul anglo-saxon
deosebeşte cîteva tipuri de omor. Prin omor, dreptul SUA subînţelege lipsirea omorului de viaţă
prin acţiune, organizare sau inacţiune, iar Stephen determină omorul drept lipsirea de viaţă a unei
persoane de către o altă persoană.
Dreptul englez contemporan deosebeşte trei tipuri ale omorului:
1) murder;
2) manslaughter;
3) infanticide.
Dreptul anglo-saxon mai cunoaşte şi următoarele clasificare a omorului:
1. omor justificat (justificable);
2. omor scuzabil (excuzable);
3. omor intenţionat (felonious).
Atît murder cît şi manslaughter reprezintă tipuri ale lui felonius. Omorul felonius are loc
numai cînd lipsesc circumstanţele atenuante sau circumstanţele care chiar ar putea achita
făptuitorul.
Codul penal al Elveţiei consacră problematicii legate de omor un spaţiu de stul de vast.
Omorul premeditat, fiind recunoscut ca infracţiune foarte gravă, este pedepsit cu toată severitatea
legii. (Brînză S., Ulianvschi X., Statii V. şi Ţurcan I., Grosu V., 2005)

269
 În calitate de circimstanţe agravante pot servi următoarele cazuri:
1) premeditarea şi pregătirea infracţiunii;
2) săvîrşirea omorului din interes material;
3) săvîrşirea omorului cu scopul de a ascunde o crimă săvîrşită anterior sau de a ascunde
autorul ei;
4) săvîrşirea omorului de un recedivist deosebit de periculos şi altele.
Circumstanţele care atenuează pedeapsa pentru omor sunt următoarele:
1) starea emoţională sau de afect;
2) rugămintea din partea victimei;
3) omorul pruncului de către mamă în timpul naşterii sau imediat după naştere, dacă ea a
fost sub influenţa şocului provocat de naştere. ( Boroi A., 1996)
Este calificată drept omor şi instigarea sau favorizarea suicidului, dacă ele sunt săvîrşite din
intenţii egoiste şi dacă suicidul sau tentativa de suicid a urmat în mod efectiv.
În legislaţia penală a României omorul e prevăzut în Titlul II intitulat „Infracţiuni contra
persoanei” Capitolul I „Infracţiuni contra vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii”, Secţiunea I
„Omuciderea”, Articolul 174 „Uciderea unei persoane”.
Spre deosebire de de legislaţia României, Codul Penal al Federaţiei Ruse, în vigoare în art
105, nu numai că-l prevede dar şi defineşte omorul „Omorul, adică cauzarea intenţionată a morţii
altei persoane”. Însă observăm că legislatorul rus, care definind noţiunea omorului a omis un foarte
important cuvînt – că această faptă este săvîrşită „ilegal”. Căci interpretarea literală a ali. 1 art. 105
CP al Federaţiei Ruse face posibil de a atribui la fapta de omor cauzarea morţii celui care atacă, în
condiţiile legitimei apărări. ( Brînză S.,1999)
În fine în legislaţia în vigoare a RM omorul este prevăzut în art.145 CPRM din 18 .04.1002.
aliniatul 1 prevede răspunderea penală pentru omorul simplu, iar aliniatele 2 şi 3 prevăd
răspunderea pentru omorul calificat în cazul prezentei uneia din cele nousprezece circumstanţe
agravante.
În literatura de specialitate este acceptată clasificarea circumstanţelor agravante, enumerate în
art.145 din Codul penal al RM. Astfel, conform criteriului dat, circumstanţele agravante ale
omorului intenţionat formează următoarele patru grupe, în funcţie de elementele constitutive ale
infracţiunii la care se referă:
a) Circumstanţele agravante ce se atribuie obiectului infracţiunii:
- omorul săvîrşit asupra două sau a mai multor persoane;
- omorul săvîrşit asupra soţului (soţiei) sau a unei rude apropiate;
- omorul săvîrşit profitînd de neputiinţa victimei de a se apăra;
- omorul săvîrşit asupra unei femei gravide despre care vinovatul ştia cu certitudine că
este gravidă;
- omorul săvîrşit cu bună-ştiinţă asupra unui minor;
- omorul săvîrşit asupra unui reprezentant al autorităţilor publice ori asupra unui militar
în timpul sau în legătură cu îndeplinirea de către aceştia a obligaţiilor de serviciu;
b) Circumstanţele agravante ce se atribuie laturii obiective a infracţiunii:
- omorul săvîrşit cu o deosebită cruzime, precum şi din motive sadice;
- omorul săvîrşit prin mijloace periculoase pentru viaţa mai multor persoane;
- omorul săvîrşit la comandă;
- cu răpirea sau luarea în calitate de ostatic.
c) Circumstanţele agravante ce se atribuie laturii subiective a infracţiunii:
- omorul săvîrşit cu premeditare;
- omorul săvîrşit din interes material;
- omorul săvîrşit din intenţii huliganice;
- omorul săvîrşit în legătură cu îndeplinirea de către victimă a obligaţiilor de serviciu sau
obşteşti;
- omorul săvîrşit cu scopul de a ascunde o altă infracţiune sau de a înlesni săvîrşirea ei,
precum şi însoţit de viol;

270
 - din motive de duşmănie sau ură socială, naţională, rasială sau religioasă;
- cu scopul de a preleva şi/sau utiliza ori comercializa organele sau ţesuturile victimei;
d) Circumstanţele agravante ce se atribuie subiectului infracţiunii:
- omorul săvîrşit de către o persoană care a mai săvîrşit un omor intenţionat prevăzut la
alin. (1) şi (2) al art. 145;
- omorul săvîrşit de două sau mai multe persoane.
După cum se observă, omorul calificat nu este decît incriminarea omorului simplu, atunci cînd
este comis în anumite condiţii care îi conferă un pericol deosebit, condiţii descrise limitativ în
norma de incriminare şi de natură să caracterizeze această categorie de omor.
Omorul calificat, ca şi infracţiunea de omor, aparţine subgrupei de infracţiuni contra vieţii şi,
împreună cu toate aceste infracţiuni, aparţine grupei de infracţiuni contra persoanei.

CONCLUZII
Calificarea corectă a faptelor vinovatului are o importanţă deosebită, în special, în cazul
omorului asupra a două sau mai multor persoane, care este o infracţiune ce atentează la bunul cel
mai de preţ al omului - viaţa.
Deasemenea calificarea corectă contează şi în ceea ce priveşte vinovatul, căci prin aceasta se
decide soarta lui, precum şi pedeapsa pe care trebuie să o suporte.
Un lucru important ar fi şi implimentarea măsurilor de prevenire şi combatere a
infracţiunilor de omor, astfel încît să avem cît mai puţine cazuri de acest gen.

REFERINŢE BIBLIOGRAFICE
1. Constituţia Republicii Moldova din 29 iulie 1994. In: Monitorul Oficial al RM, nr. 1 din 12.08.1994.
2. Codul Penal al Republicii Moldova, adoptat la 18.04.2002. In: Monitorul Oficial al RM, nr. 128-129/1012 din
13.09.2002.
3. Codul penal al Federaţiei Ruse adoptat la 05.06.1996, republicat la 01.01.1997.
4. Cod penal al României adoptat la 21.06.1968, republicat la 25.07.2005.
5. Codul penal al Franţei adoptat din 1960 şi modificat la 01.01.1994.
6. Codul penal al Germaniei adoptat la 13.11.1998.
7. Codul penal al Elveţiei adoptat din 1937 cu modificări pînă la 01.02.2009.
8. Codul penal al Spaniei adoptat la 23.11.1995.
9. Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a RM nr.9 din 15.11.1993 ,, Cu privire la practica judiciară în
cauzele despre omor premeditat”. Modificările din hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a RM nr.38
din 20.12.1999, nr. 25 din 29.10.2001.
10. BRÎNZĂ, S. Infracţiuni contra vieţii, sănătăţii, libertăţii şi demnităţii persoanei.- Chişinău, 1999.
11. BRÎNZĂ, S., ULIANVSCHI, X. ş.a. Drept penal. Chişinău: Cartier, 2005.
12. BOROI, A. Infracţiuni contra vieţii. Bucureşti: Ed. Naţională, 1996.
13. LOGHIN, O., TOADER, T. Drept penal român, partea specială, ediţia a IV-a. Bucureşti, 2001.
14. BUJOR, V., ŞLEAHTITCHI, V. Omorul şi vătămarea gravă a integrităţii corporale. Chişinău, 2003.

CZU: 343.131.5

ELEMENTE DE DREPT COMPARAT PRIVIND DREPTUL DE

APĂRARE

VASILE M.

Universitatea Liberă Internaţională din Moldova

Summary. The right to defence is a fundamental citizen right because, although it is closely related
in particular to the individual freedom and security of the person, it's an equal interest for the entire
activity, for both judicial criminal trials and civil, commercial or administrativeones. Captures the contents
of Constitution right to defence under the two senses of its. The right defense, take in a wider, including

271

Powered by TCPDF (www.tcpdf.org)