Ministerul Educației, Culturii și Cercetării

ai Republicii Moldova

ULIM

REFERAT

Tema: Semnarea Actului Unic European.

Luxemburg (17.02.1986) și Haga
(17.02.1986). Esența modificărilor de bază.

A efectuat: Student
A verificat: Profesor

Chișinău 2020

Cuprins:
1. Istoric şi naştere

2. Etape care au condus la semnarea

AUE

3. OBIECTIVE

4. STRUCTURĂ

5. CONTRIBUŢIILE TRATATULUI –
MODIFICĂRI INSTITUŢIONALE

6. CONTRIBUŢIILE TRATATULUI -
MODIFICĂRI POLITICE

8. Bibliografia
,,Actul Unic European’’

Istoric şi naştere

Actul Unic European (A.U.E.) a fost semnat la Luxemburg la 17

februarie 1986, de nouă ţări (Franţa, Germania, Belgia, Olanda, Spania,
Irlanda, Anglia, Luxemburg şi Portugalia) iar la Haga la 28 februarie 1986 de
către celelalte trei state (Italia, Grecia şi Danemarca care au organizat un
referendum în acest scop). A.U.E. marchează o nouă etapă în procesul de realizare
a pieţei interioare comunitare şi a relansat acţiunea comunitară, constituind un
moment foarte important al istoriei U.E. El evidenţiază politica statelor membre de
a pune capăt stagnării construcţiei comunitare, consiliind cele două curente care s-
au evidenţiat în procesul construcţiei europene – cooperare interstatică şi acţiunea
supranaţională care va prefigura U.E. Denumirea de “Act Unic European” a fost
adoptată deoarece aceste reforme au afectat atât tratatele de bază constitutive, cât şi
pe cele ulterioare şi a fost întocmit un text convenţional unic. Din cauza întarzierii
irlandeze în procesul ratificării, Actul Unic nu a putut intra în vigoare decât pe 1
iulie 1987, deşi a fost semnat pe 17 februarie 1986.

Principalele etape care au condus la semnarea

AUE

sunt:

 Declaraţia solemnă de la Stuttgart din 19 iunie 1983. Acest text, elaborat pe

baza planului realizat de Hans Dietrich Genscher, ministrul german al Afacerilor
Externe şi de omologul său italian, Emilio Colombo, este însoţit de declaraţiile
statelor membre privind obiectivele vizate în domeniul relaţiilor
interinstituţionale, al competenţelor comunitare şi al cooperării politice. Şefii de
 stat şi de guvern se angajează să reexamineze progresele înregistrate în aceste
domenii şi să decidă dacă este posibil să le încorporeze în Tratatul privind
Uniunea Europeană.
 Proiectul de tratat privind instituirea Uniunii Europene. La solicitarea
deputatului italian Altiero Spinelli, se formează o comisie parlamentară pentru
afaceri instituţionale în vederea elaborării unui tratat care să înlocuiască
Comunităţile existente cu o Uniune Europeană. Parlamentul European a
adoptat proiectul de tratat la 14 februarie 1984.
 Consiliul European de la Fontainebleau din 25 şi 26 iunie 1984. Inspirându-
se din Proiectul de tratat al Parlamentului, un comitet ad hoc compus din
reprezentanţi personali ai şefilor de stat şi de guvern şi prezidat de senatorul
irlandez Dooge a examinat aspectele instituţionale. Raportul Comitetului
prezidat de M. Dooge invită Consiliul European să convoace o Conferinţă
interguvernamentală pentru a negocia un tratat cu privire la Uniunea Europeană.
 Cartea Albă despre piaţa internă din 1985Comisia, la solicitarea
preşedintelui său, Jacques Delors, publică o Carte Albă care identifică 279 de
măsuri necesare pentru realizarea pieţei interne. Cartea propune un calendar şi
data limită de 31 decembrie 1992 pentru realizarea acesteia.

Consiliul European de la Milano din 28 şi 29 iunie 1985 propune convocarea unei

Conferinţe interguvernamentale (CIG) care se deschide pe durata preşedinţiei
luxemburgheze, la 9 septembrie 1985 şi se încheie la Haga, la 28 februarie 1986.

OBIECTIVE

Principalul obiectiv al AUE este de a relansa procesul de construcţie europeană,

în vederea realizării pieţei interne. Aceasta părea dificil de realizat pe baza
tratatelor existente, mai ales din cauza procesului decizional din cadrul Consiliului,
care impunea votul cu unanimitate în domeniul armonizării legislative.

De aceea, Conferinţa interguvernamentală care a condus la AUE a avut un dublu

mandat. Pe de o parte, era vorba de încheierea unui tratat în domeniul politicii
externe şi de securitate comune şi, pe de altă parte, de un act care modifica Tratatul
CEE, mai ales în ceea ce priveşte:

 procedura de adoptare a deciziilor în cadrul Consiliului;

 puterile Comisiei;
 puterile Parlamentului European;
 extinderea competenţelor Comunităţilor.

STRUCTURĂ

Actul Unic European este constituit dintr-un Preambul, din patru titluri şi
dintr-o serie de declaraţii adoptate în timpul Conferinţei.

Preambulul prezintă scopurile fundamentale ale tratatului şi exprimă voinţa

statelor membre de a transforma totalitatea relaţiilor dintre ele în vederea instituirii
unei Uniuni Europene. Preambulul precizează caracterul unic al Actului, care
reuneşte dispoziţiile comune privind cooperarea în domeniul politicii externe şi al
Comunităţilor Europene. De asemenea, subliniază cele două obiective ale revizuirii
tratatelor, şi anume „să îmbunătăţească situaţia economică şi socială prin
aprofundarea politicilor comune şi prin urmărirea de noi obiective” şi „să asigure o
funcţionare mai bună a Comunităţilor”.

Titlul I cuprinde dispoziţiile comune privind cooperarea politică şi

Comunităţile Europene.

Titlul II este consacrat modificărilor tratatelor de instituire a Comunităţilor

Europene, iar

Titlul III cooperării europene în domeniul politicii externe. Titlul IV

cuprinde dispoziţiile generale şi finale.
CONTRIBUŢIILE TRATATULUI –
MODIFICĂRI INSTITUŢIONALE

Pentru a înlesni realizarea pieţei unice, Actul Unic prevede creşterea

numărului de domenii în care Consiliul poate adopta deciziile cu majoritate
calificată în locul unanimităţii. Acest lucru uşurează procesul de adoptare a
deciziilor, evitând blocajele inerente căutării unui acord unanim între 12 state
membre. Unanimitatea nu mai este necesară pentru luarea măsurilor privind
realizarea pieţei interne, cu excepţia măsurilor privind fiscalitatea, libera circulaţie
a persoanelor şi drepturile şi interesele lucrătorilor salariaţi.

AUE instituie Consiliul European, oficializând astfel conferinţele şi

reuniunile la nivel înalt dintre şefii de stat şi de guvern. Competenţele acestui
organ nu sunt, totuşi, precizate. Consiliul European nu are putere de decizie, nici
putere de constrângere, în raport cu celelalte instituţii.

Puterile Parlamentului au fost consolidate prin introducerea avizului

conform al Parlamentului, în cazul încheierii tratatelor de asociere. În plus, Actul
Unic instituie procedura de cooperare, care consolidează poziţia Parlamentului în
cadrul dialogului interinstituţional, dându-i posibilitatea unei duble lecturi a
legislaţiei propuse. Domeniul de aplicare a acestei proceduri rămâne totuşi limitat
la cazurile în care Consiliul decide cu majoritate calificată, cu excepţia politicii de
mediu.

Actul Unic clarifică dispoziţiile existente privind competenţele de execuţie.

Articolul 10 modifică articolul 145 din Tratatul CEE. Astfel, în regulă generală,
Consiliul delegă Comisiei competenţele de execuţie a actelor. Consiliul nu îşi
poate rezerva competenţa de execuţie decât în cazuri specifice. AUE face posibilă
instituirea unui Tribunal de Primă Instanţă (TPI). Toate cazurile pot fi transferate
acestui Tribunal, cu excepţia hotărârilor preliminare supuse de statele membre sau
a chestiunilor preliminare.
CONTRIBUŢIILE TRATATULUI -
MODIFICĂRI POLITICE
Articolul 8A defineşte în mod clar scopul Actului Unic, care este
instaurarea progresivă a pieţei interne pe durata unei perioade care se încheie la
31 decembrie 1992. Piaţa internă este definită drept „spaţiul fără frontiere
interne în care libera circulaţie a mărfurilor, a persoanelor, a serviciilor şi a
capitalurilor este asigurată conform dispoziţiilor prezentului tratat”.

În ceea ce priveşte capacitatea monetară, Actul Unic nu permite instituirea unei

politici noi, dar inserează prevederi referitoare la capacitatea monetară.
Convergenţa politicilor economice şi monetare se regăseşte în cadrul
competenţelor existente.

Politica socială este deja reglementată de Tratatul CEE, dar Actul Unic introduce
două articole noi în acest domeniu. Articolul 118A din Tratatul CEE autorizează
Consiliul, care decide cu majoritate calificată în cadrul procedurii de cooperare, să
adopte dispoziţii minime pentru a promova „îmbunătăţirea mediului de muncă,
pentru a proteja sănătatea şi securitatea lucrătorilor”. Articolul 118B din
Tratatul CEE atribuie Comisiei misiunea de a dezvolta dialogul social la nivel
european.

Actul Unic instituie o politică comunitară de coeziune economică şi socială

pentru a contrabalansa efectele realizării pieţei interne asupra statelor membre mai
slab dezvoltate şi pentru a reduce disparităţile de dezvoltare între regiuni.
Intervenţia comunitară se face prin intermediul Fondului European de Orientare şi
Garantare Agricolă (FEOGA) şi a Fondului European de Dezvoltare Regională
(FEDER).

În ceea ce priveşte cercetarea şi dezvoltarea tehnică, articolul 130F din

Tratatul CEE stabileşte drept obiectiv „consolidarea bazelor ştiinţifice şi
tehnologice ale industriei europene şi dezvoltarea competitivităţii sale
internaţionale”. Pentru aceasta, Actul Unic prevede crearea unor programe-cadru
multianuale adoptate de Consiliu în unanimitate.

Preocupările privind protecţia mediului la nivel comunitar erau deja

menţionate în Tratatul de la Roma. Actul Unic introduce trei articole noi
(articolele 130R, 130S şi 130T din Tratatul CEE), care permit Comunităţii
„conservarea, protecţia şi îmbunătăţirea calităţii mediului, contribuie la
protecţia sănătăţii persoanelor şi utilizarea prudentă şi raţională a resurselor
naturale”. Se precizează faptul că intervenţia Comunităţii în domeniul mediului
are loc doar dacă această acţiune poate fi realizată mai bine la nivel comunitar
decât la nivelul statelor membre (principiul de subsidiaritate).

Articolul 30 prevede ca statele membre să facă eforturi pentru a

elabora şi aplica o politică externă comună la nivel european. În acest
scop, ele se angajează să se consulte cu privire la problemele de politică externă
care ar putea prezenta interes pentru securitatea statelor membre. Preşedinţia
Consiliului este responsabilă pentru iniţierea, coordonarea şi reprezentarea statelor
membre faţă de state terţe în acest domeniu.

Bibliografia
 http://publications.europa.eu/resource/cellar/2c740fbe-ca31-4042-878e-
945d87f1c65c.0014.02/DOC_2
 https://eur-lex.europa.eu/resource.html?uri=cellar:2bf140bf-a3f8-4ab2-b506-
fd71826e6da6.0001.02/DOC_2&format=PDF
 http://moldova-suverana.md/article/tratatele-ue_4173
 https://europa.eu/european-union/law/treaties_ro
 http://publications.europa.eu/resource/cellar/2c740fbe-ca31-4042-878e-
945d87f1c65c.0014.02/DOC_2