Referat

Tema: Analiza juridico-penală și metodica cercetării infracțiunii

de lipsire de viață din imprudență.

A elaborat: Ofițer superior de urmărire

penală, inspector principal,
Păgânu Sergiu
 Cuprins:

Subiectul I Lipsirea de viaţă din imprudenţă în sistemul

infracţiunilor contra vieţii.....................................................................................3

Subiectul II Analiza juridico-penală a infracţiunii de lipsire de viaţă

din imprudenţă în legislaţia penală a Republicii Moldova.............................6

Subiectul III Studiul comparat asupra reglementării juridice a

răspunderii pentru lipsirea de viaţă din imprudenţă în legislaţiile
diferitor state...........................................................................................................12

Bibliografie..............................................................................................................15
 Subiectul I
Lipsirea de viaţă din imprudenţă în sistemul infracţiunilor contra vieţii

Viaţa omului este apreciată ca o valoare socială primară şi fundamentală,

indispensabilă manifestării în sine şi, ceea ce este mai important, condiţia
manifestării biologice a grupului social. Ocrotirea persoanelor1 împotriva actelor
îndreptate contra vieţii s-a impus ca o necesitate obiectivă încă din timpurile cele
mai străvechi.
Potrivit Dicţionarului de Sinonime: ’’omor’’ - crimă, ucidere, asasinat,
omucidere; "omucidere" - asasinat; "a ucide" - a omorî, a răpune, a asasina, a
distruge. Omorul este indispensabil legat cu înţelesul termenilor de viaţă şi moarte
a omului.2 Astfel nu poate să fie calificate ca omor acele fapte, dacă ele nu
atentează la viaţa persoanei.
Astfel, din punct de vedere al teoriei dreptului penal, omorul reprezintă fapta
social-periculoasă săvârşită cu vinovăţie şi prevăzută de legea penală, care
intentează la viaţa altei persoane şi-i cauzează acestuia moartea. 3 O altă definiţie
asemănătoare o găsim la S.V. Borodin care susţine că omorul reprezintă fapta
social-periculoasă săvârşită cu vinovăţie, care duce la moartea altei persoane.
În opinia lui E.F. Pobegailo, „... în timpul săvârşirii omorului intenţionat,
făptuitorul atentează direct la viaţa unei alte persoane. Viaţa unei alte persoane
constituie obiectul juridic special al omorului intenţionat”. 4
Z.O. Aşitov de asemenea susţine poziţia, conform căreia obiectul juridic special
al omorului îl constituie viaţa unei alte persoane ca totalitate a relaţiilor sociale ce
apar în legătură cu ocrotirea vieţii omeneşti, asigurând, totodată, dreptul de a
beneficia de această valoare supremă.5
1
Barbu C., Ocrotirea persoanei în dreptul penal al RS România, Ed. Scrisul românesc, Craiova,1977, pag 65
2
Vasiliu T., Pavel D., Antoniu G., Lucinescu D., Papandopol V., Rămureanu V., Codul penal comentat şi adnotat,
Partea specială, vol. I, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1975, pag 101
3
Филимонов В., „Охранительная Функция Уголовного Права” изд. Юридический Центр – Пресс, Санкт–
Петербург – 2002
4
Побегайло Э.Ф., Умышленные убийства и борьба с ними: уголовно-правовое и кри- минологическое
исследование. - Воронеж: Издательство Воронежского Университета, 1965, pag 11
5
Ашитов З.О., Квалификация некоторых тяжких преступлений против жизни и здоровья граждан (По
Уголовному Кодексу Казахской ССР): Учебное пособие. - Караганда: Карагандинская Высшая Школа МВД
СССР, 1978, pag 8
 O. Pop consideră că obiectul juridic generic al infracţiunii de omor este comun
cu cel al tuturor infracţiunilor contra persoanei şi constă în relaţiile sociale
referitoare la dreptul la viaţă, la integritate corporală şi sănătate, la libertate şi
demnitate. Însă, infracţiunile contra persoanei au şi un obiect juridic special care,
în cazul infracţiunii de omor, constă în relaţiile sociale a căror formare, desfăşurare
şi dezvoltare normală implică respectul acelei valori sociale care este viaţa
omului.6 Tot O. Pop, spune că obiectul material al omorului îl constituie corpul
unui om în viaţă, indiferent de vârstă (copil nou-născut sau persoană tânără, adultă,
bătrână), sex, starea sănătăţii (sănătos, bolnav, muribund) sau de starea normalităţii
bio-antropologice (normal, anormal, viabil sau cu monstruozităţi anomalice sau
antropologice etc.). Viaţa, ca formă de mişcare, este un fenomen complex având la
bază procese biologice şi psihice care subordonează procesele inferioare (chimice,
fizice, mecanice). Dacă încetează viaţa în sens biologic, încetează şi viaţa ca
valoare socială şi, implicit, relaţiile legate de ea. 7
În capitolul doi al Părţii speciale a Codului penal sunt prevăzute un grup de şase
infracţiuni a căror incriminare este chemată să apere în exclusivitate viaţa fiinţei
umane, şi anume: omorul intenţionat (art. 145 CP al RM); omorul săvîrşit în stare
de afect (art. 146 CP al RM); pruncuciderea (art. 147 CP al RM); lipsirea de viaţă
la dorinţa persoanei (art. 148 CP al RM); lipsirea de viaţă din imprudenţă (art. 149
CP al RM) şi determinarea la sinucidere (art. 150 CP al RM ).
Din interpretarea cadrului normativ dedicat reglementării infracţiunilor contra
vieţii rezultă că legiuitorul prevede răspunderea penală pentru trei tipuri de
omoruri: omorul intenţionat simplu, adică fără circumstanţe agravante sau
atenuante, care formează varianta-tip a omorului (art. 145 alin. (1) CP al RM);
omorul intenţionat cu circumstanţe agravante (art. 145 alin (2) şi (3) CP al RM);
omor intenţionat cu circumstanţe atenuante (art. 146-149 CP al RM).
Conform art 149 al CP al RM, lipsirea de viaţă din imprudenţă se pedepseşte
cu închisoare de pînă la 3 ani.8
6
Pop O., Infracţiunea de omor. Timişoara: Mirton, 2002, pag 48
7
Pop O., Omorul. Timişoara: Mirton, 2003, pag 22
8
Codul penal al Republicii Moldova în vigoare, nr.985-XV din 18 aprilie 2002 (cu ultimele modificări şi completări
din februarie 2005) // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.128-129/1012 din 13 septembrie 2002
 În ceea ce priveşte definitivarea locului incriminării infracţiunii de lipsire de
viaţă din imprudenţă în sistemul infracţiunilor contra vieţii, în doctrina penală s-au
profilat mai multe puncte de vedere.
Într-o primă opinie, se consideră că lipsirea de viaţă din imprudenţă constituie
un tip aparte de omucidere, deoarece calităţile deosebite pe care trebuie să le
întrunească atat subiectul active sunt elemente constitutive ale acestei infracţiuni şi
nu circumstanţe atenuante ale omorului.9
Potrivit unei alte viziuni (V.Dongoroz, G.Antoniu, V.Papandopol, T.Vasiliu,
D.Pavel etc.), lipsirea de viaţă din imprudenţă, deşi constituie un tip aparte de
omucidere cu o denumire proprie, în esenţă rămane o faptă de omor sancţionată
mai blînd, în considerarea condiţiilor speciale în care acţionează subiectul activ al
infracţiunii cu toate consecinţele pe care le atrage o asemenea caracterizare. 10
Astfel, infracţiunea de lipsire de viaţă din imprudenţă este o faptă de omor,
supusă unei sancţiuni atenuante.11
În viziunea autorului O.Pop (opinie intermediară) fapta, denumită „lipsire de
viaţă din imprudenţă” este incriminată în legislaţiile penale ca o variantă atenuantă
a omuciderii şi constituie fie o infracţiune de sine stătătoare, cu denumire proprie şi
cu conţinut normativ specific propriu.12
Examinarea noţiunii de omor nu este lipsită de importanţă teoretico-pragmatică,
dat fiind faptul, că cu aceasta se operează nu numai la definirea variantei simple a
omorului, dar şi a variantelor speciale (omorurile săvarşite in circumstanţe
agravante şi atenuante), dintre care face parte şi infracţiunea de lipsire de viaţă din
imprudenţă.

9
Gheorghiu-Bradeţ I., Drept penal roman, Partea specială, vol. 1, Ed. Europa Nova, Bucureşti, 1994, pag 85
10
Vasiliu T., Pavel D., Antoniu G., Lucinescu D., Papandopol V., Rămureanu V., Codul penal comentat şi adnotat,
Partea specială, vol. I, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1975, pag 101
11
Dongoroz V., Kahane S., Oancea I., Fodor I., Iliescu N., Bulai C., Stănoiu R., Roşca V., Explicaţii teoretice ale
Codului penal roman, Partea specială, vol. III, Ediţia II, Ed. Academiei Romane şi Ed. ALL BECK, Bucureşti, pag
191
12
Pop O., Aspecte introductive privind infracţiunea de pruncucidere // Legea şi viaţa, nr.7, Chişinău, 2005, pag 17
 Subiectul II
Analiza juridico-penală a infracţiunii de lipsire de viaţă din imprudenţă
în legislaţia penală a Republicii Moldova

La momentul actual, lipsirea de viaţă din imprudenţă constituie rezultatul

indisciplinei, neatenţiei şi lipsei de precauţie a făptuitorului. Deşi gradul de pericol
social al acestei infracţiuni este mai redus în comparaţie cu cel al infracţiunilor
săvîrşite prin omor, nu înseamnă că urmările prejudiciabile ale lipsirii de viaţă din
imprudenţă sunt întotdeauna mai puţin grave. În condiţiile progresului tehnico
ştiinţific se remarcă o vădită tendinţă de creştere a frecvenţei comiterii acestei
infracţiuni.13 De aceea, periculozitatea cazurilor de lipsire de viaţă din imprudenţă
nu trebuie subestimată.
Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la art. 149 din CP al RM îl
formează relaţiile sociale cu privire la viaţa persoanei. Obiectul material al lipsirii
de viaţă din imprudenţă îl constituie corpul persoanei.
Latura obiectivă a acestei fapte infracţionale are următoarea structură: 1) fapta
(acţiunea sau inacţiunea) prejudiciabilă care constă în lipsirea ilegală de viaţă a unei
alte persoane; 2) urmările prejudiciabile sub formă de moarte cerebrală a victimei;
3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile.
Există o anumită asemănare între activităţile constînd în lipsirea ilegală de viaţă
a unei alte persoane, indiferent dacă sunt intenţionate sau neintenţionate. Cu toate
acestea, omorul şi lipsirea de viaţă din imprudenţă comportă deosebiri chiar în
materie de latură obiectivă: fapta de omor dă expresie unei conduite violente,
reprezentînd o formă de manifestare a făptuitorului care a luat hotărîrea de a
suprima viaţa unei persoane şi se foloseşte de mijloacele apte să realizeze acest
scop. În cazul lipsirii de viaţă din imprudenţă nu avem un act de violenţă, ci o
conduită greşită a făptuitorului într-o situaţie periculoasă, susceptibilă să producă,
în anumite împrejurări, urmările prejudiciabile sub formă de moarte cerebrală a
victimei.

13
Branză S., Infracţiuni contra vieţii, sănătăţii, libertăţii şi demnităţii persoanei, Chişinău, Universitatea de Stat din
Moldova, 1999, pag 29
 Lipsirea de viaţă din imprudenţă poate fi comisă prin acţiune sau inacţiune, care se
exprimă în încălcarea unor reguli scrise sau nescrise de precauţie, stabilite în
societate. Spre deosebire de infracţiunile asemănătoare, incriminate de norme
concurente speciale (lit. b) din art. 213; lit. с) din art. 228; lit. a) din alin. (2) al art.
263; lit. b) din alin. (3) şi alin. (4), (5) ale art. 264; lit. a) din art. 300; lit. a) din art.
301 din CP al RM etc.), cea pe care o examinăm este săvîrşită în condiţiile vieţii
cotidiene şi timpului liber de activităţile profesionale şi de serviciu, educative şi
social-politice; cu alte cuvinte, se au în vedere condiţiile în care trăiesc toate
persoanele fără excepţie.
Infracţiunea examinată este o infracţiune materială. Ea se consideră consumată
din momentul survenirii morţii cerebrale a victimei.
Latura subiectivă a infracţiunii prevăzute la art. 149 din CP al RM se exprimă
în vinovăţie sub formă de imprudenţă. Conform prevederilor art. 18 din CP al RM,
"Se consideră că infracţiunea a fost săvîrşită din imprudenţă dacă persoana care a
săvîrşit-o îşi dădea seama de caracterul prejudiciabil al acţiunii sau inacţiunii sale, a
prevăzut urmările ei prejudiciabile, dar considera în mod uşuratic că ele vor putea
fi evitate ori nu îşi dădea seama de caracterul prejudiciabil al acţiunii sau inacţiunii
sale, nu a prevăzut posibilitatea survenirii urmărilor ei prejudiciabile, deşi trebuia şi
putea să le prevadă".
Imprudenţa se poate exprima în neglijenţă sau în încredere exagerată. Deşi la
calificarea faptei nu contează tipul imprudenţei, stabilirea acestuia este necesară la
individualizarea pedepsei. Or, încrederea exagerată denotă un grad mai ridicat de
pericol social în comparaţie cu neglijenţa: în primul caz, făptuitorul prevede
posibilitatea producerii morţii, sperînd în mod uşuratic să o evite, pe cînd, în cel de-
al doilea caz, făptuitorul nu prevede posibilitatea producerii morţii în prezenţa
obligaţiei şi a aptitudinii de a o prevedea.
În unele cazuri, lipsirea de viaţă din neglijenţă se consideră, în mod neîntemeiat,
ca fiind intenţionată, spre exemplu: de la o izbitură victima cade, se loveşte cu
capul de un corp contondent şi moare sau cînd moartea victimei survine de la
loviturile aplicate de făptuitor. În astfel de cazuri, conştientizarea de către făptuitor
a laturii faptice a acţiunilor (inacţiunilor) sale este apreciată în mod eronat ca probă
a previziunii survenirii morţii victimei.
Pentru a verifica temeinicia afirmaţiilor făptuitorului că a lipsit de viaţă persoana
din neglijenţă, că a acţionat fără intenţie, aceste afirmaţii trebuie confruntate cu datele
ce-i caracterizează: acţiunea (inacţiunea) în momentul infracţiunii; ambianţa în care
a fost săvîrşită infracţiunea; relaţiile făptuitorului cu victima; conduita făptuitorului
după lipsirea victimei de viaţă etc.
Lipsirea de viaţă în rezultatul încrederii exagerate trebuie delimitată de omorul
săvîrşit cu intenţie indirectă, ţinînd cont de următoarele: a) în situaţia încrederii
exagerate, făptuitorul prevede numai posibilitatea survenirii morţii în cazuri
similare; în situaţia intenţiei indirecte, făptuitorul prevede nu doar posibilitatea, dar
şi verosimilitatea producerii morţii în cazul concret; b) în situaţia încrederii
exagerate, făptuitorul speră oarecum că moartea victimei nu va surveni; în situaţia
intenţiei indirecte, făptuitorul, care nu ia nici o măsură de natură să preîntîmpine
moartea victimei, nu doreşte, însă admite în mod conştient survenirea acestei
urmări prejudiciabile.14
Subiectul infracţiunii prevăzute la art. 149 din CP al RM este persoana fizică
responsabilă care la momentul săvîrşirii infracţiunii a оmplinit vîrsta de 16 ani. La
alin. (2) al art. 149 din CP al RM este prevăzută agravarea răspunderii penale în
cazul în care lipsirea de viaţă din imprudenţă a condus la moartea a două sau a mai
multor persoane - spre exemplu, cazul adolescenţilor care au găsit o grenadă ce a
explodat, cauzîndu-le moartea, sau: persoanele au decedai în urma unui incendiu
pus la cale din teribilism, sau: turiştii şi-au pierdut viaţa din vina conducătorului de
grup etc.
Nu şi în ultimul rînd vom menţiona că pentru asigurarea unei calificări corecte a
faptelor concrete prin care se încalcă legea penală şi pentru o justă pedepsire a
celor care le-au săvîrşit este necesar de a stabili anumite criterii ştiinţifice prin care
ar putea fi delimitate faptele infracţionale conexe. Rolul determinant în acest
demers îl are componenţa de infracţiune, reprezentată de totalitatea semnelor

14
Brînză S., Xenofon Ulianovschi, Vitalie Stati, Ion Ţurcan, Vladimir Grosu, Drept penal. Vol II, ed Cartier 2005
obiective şi subiective, stabilite de legea penală, ce califică fapta infracţională drept
o infracţiune concretă (art.52 alin.(1) CP al RM).
După cum afirmă N.Kuzneţova, anume semnele componenţei stau la baza
delimitării diferitelor genuri de infracţiuni şi a diferenţierii infracţiunilor de alte
fapte ilegale sau social periculoase. 15 În acest sens considerăm că calificarea
juridică a infracţiunii de lipsire de viaţă din imprudenţă este indisolubil
condiţionată de delimitarea acesteia de anumite fapte infracţionale cu care într-o
anumită măsură se intersectează, precum omorul săvârşit în stare de afect şi
pruncuciderea.
Astfel, vom prezenta iniţial deosebirile infracţiunii de lipsire de viaţă din
imprudenţă de omorul săvârşit în stare de afect. Astfel, deşi ambele componenţe de
infracţiune dispun de acelaşi obiect - viaţa persoanei şi ambele dispun de
caracteristica unei oarecare incapacităţi a făptuitorului de a-şi da seama de
caracterul prejudiciabil al faptelor comise, 16 aceste infracţiuni dispun totuşi de
diferenţe evidente. Aceste deosebiri se prezintă în felul următor:
 în timp ce omorul săvârşit în stare de afect se include în categoria
infracţiunilor de omor, lipsirea de viaţă din imprudenţă nu se include în această
categorie;
 Omorul în stare de afect este săvârşit cu intenţie, iar lipsirea de viaţă din
imprudenţă este săvârşită din imprudenţă;
 Lipsirea de viaţă din imprudenţă poate avea loc atât în rezultatul
acţiunii cât şi al inacţiunii, în timp ce omorul săvârşit în stare de afect are loc doar
în rezultatul acţiunii;
 La componenţa de infracţiune "lipsirea de viaţă din imprudenţă"
poate exista subiect special (lucrătorii şantierelor de construcţie, conducătorul unui
izvor de pericol sporit etc.), iar la omorul săvârşit în stare de afect subiect special
nu există;

15
Кузнецова Н.Ф., Преступление, состав преступления, диспозиция уголовно-правовой нормы // Вестник
Московского государственного университета, Серия «Право», № 54, 1967, c 44
16
Rătescu Const. G., Ionescu-Dolj I., Perieţeanu I.Gh. şi alţii. Codul penal adnotat. Vol.III. Partea Specială, II. -
Bucureşti: Socec, 1937, pag 244
 Pericolul social al infracţiunii "lipsirea de viaţă din imprudenţă", este mai
redus decât cel al omorului săvârşit în stare de afect.

Lipsirea de viaţă din imprudenţă şi Pruncuciderea

Dreptul la viaţă, pe care legea penală îl garantează fiecărui om, necesită ocrotire
penală şi împotriva faptelor prejudiciabile comise din imprudenţă. Aceste categorii
de fapte, deşi sunt mai puţin grave decat cele săvarşite cu intenţie, produc şi ele,
moartea unui om.17 De aceea, pe lîngă omor legiuitorul a incriminat şi uciderea din
imprudenţă.
Ca şi în cazul omorului, delimitarea infracţiunii de pruncucidere de lipsirea de
viaţă din imprudenţă urmează a fi realizată în principal prin prisma elementului
subiectiv al infracţiunii. În primul caz, subiectul realizează uciderea din intenţie,
iar în cel de-al doilea caz, din imprudenţă. Privarea de viaţă a copilului nou-născut
de către mamă poate fi realizată şi prin imprudenţă sub forma sineîncrederii
criminale sau a neglijenţei. Din prevederile art.18 CP al RM rezultă că infracţiunea
se consideră săvîrşită din imprudenţă dacă persoana care a săvîrşit-o îşi dă seama
de caracterul prejudiciabil al acţiunii sau inacţiunii sale, a prevăzut urmările
prejudiciabile, dar consideră în mod uşuratic că ele vor putea fi evitate
(sineincredere criminală), ori nu-şi dă seama de caracterul prejudiciabil al acţiunii
sau inacţiunii sale, şi nu a prevăzut posibilitatea survenirii urmărilor prejudiciabile,
deşi putea şi trebuia să le prevadă (neglijenţă criminală).
Totodată, în cazul uciderii din imprudenţă a copilului nou-născut săvîrşită de
către mamă în timpul naşterii sau imediat după naştere, trebuie să deosebim două
situaţii:
1) fapta este comisă fără ca subiectul să sufere o tulburare fizică sau psihică
pricinuită de naştere cu diminuarea discernămîntului;
2) fapta este comisă sub imperiul unei stări de tulburare fizică sau psihică cu
diminuarea discernămantului.
Soluţionarea primei situaţii nu comportă dificultăţi, deoarece mama acţionează
cu un discernămînt deplin, fapt care nu împiedică calificarea faptei în baza art.149
17
Boroi A., Pruncuciderea şi uciderea din culpă, Bucureşti 1999, pag 47
CP al RM, copilul nou-născut beneficiind de protecţie juridico-penală în egală
măsură, atat în cazul în care este ucis cu intenţie, cît şi atunci cînd este ucis din
imprudenţă.
Vizavi de soluţionarea celei de-a doua situaţii, opiniile evocate în doctrina
penală sunt controversate, unii autori promovînd ideea tragerii la răspunderea
penală a făptuitoarei pentru lipsirea de viaţă din imprudenţă, iar alţii, dimpotrivă,
consideră că o asemenea soluţie nu poate fi justificată reieşind din natura juridică,
caracteristică infracţiunii de pruncucidere.
 Subiectul III
Studiul comparat asupra reglementării juridice a răspunderii pentru
lipsirea de viaţă din imprudenţă în legislaţiile diferitor state

Sancţionarea lipsirii de viaţă din imprudenţă conform CP al României.

Infracţiunea de lipsire de viaţă din imprudenţă este prevăzută sub o altă definiţie la
art 178 (uciderea din culpă) al Codului penal român adoptat la 28.06.2004 şi care
a intrat în vigoare la 29.06.200518.
Astfel, codul penal incriminează în art. 178 C pen. uciderea din culpă a unei
persoane. Legiuitorul român a preferat să incrimineze mai multe forme aggravate
de ucidere din culpă. Astfel uciderea din culpă este agravată dacă:
 s-a comis ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale ori a măsurilor de
prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii, ori pentru efectuarea unei
anumite activităţi;
 s-a comis de un conducător de vehicul cu tracţiune mecanică, avînd în
sange o imbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală sau care se află în stare de
ebrietate;
 cînd este comisă de orice altă persoană în exerciţiul profesiei sau
meseriei şi care se află în stare de ebrietate;
 cînd s-a cauzat moartea a două sau mai multe persoane.
Sancţionarea lipsirii de viaţă din imprudenţă conform CP al Argentinei.
Art.84 din capitolul I din CP al Argentinei – „Infracţiuni contra vieţii” prevede că
„se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la 6 luni pînă la 5 ani de
închisoare şi cu limitarea specială a drepturilor pe un termen de la 5 pînă la 10 ani,
acela care, din imprudenţă, neglijenţă, lipsă de experienţă în meseria sau în
profesia sa, sau în urma nerespectării regulilor sau a obligaţiilor corespunzătoare i-
a cauzat moartea altei persoane”.19

18
Codul penal al României (adoptat la 28.06.2004) // Monitorul Oficial al României. - 2004. - Nr.575
19
Уголовный кодекс Аргентины. Опубликован 29 октября 1921 г., вступил в силу 29 апреля 1922. Изд-во
Юридический центр Пресс Санкт-Петербург, 2003 г.
 Sancţionarea lipsirii de viaţă din imprudenţă conform CP al Olandei. În CP al
Olandei, despărţitura XXI, intitulată: „Decesul sau leziunile corporale cauzate din
neglijenţă sau imprudenţă” (art. 307-308).
Art.307 prevede că „Persoana care din neglijenţă sau din imprudenţă este
responsabilă de moartea altei persoane este pasibilă de pedeapsă cu închisoare sau
cu încarcerare pe termen de pînă la 10 luni sau cu o amendă de categoria a patra
(25 de mii de guldeni)” (art.23 din CP al Olandei).20
Art.308. „Persoana care din neglijenţă sau din imprudenţă este responsabilă de
leziuni corporale grave cauzate altei persoane sau pentru asemenea leziuni
corporale care cauzează o boală temporară sau imposibilitatea temporară de a
exercita obligaţiile de serviciu sau cele profesionale este pasibilă de pedeapsă cu
închisoare sau cu încarcerare pe un termen de pină la 6 luni sau cu o amendă de
categoria a patra”.
Atrag în special atenţia pedepsele destul de blînde prevăzute de CP al Olandei
pentru infracţiunile indicate mai sus spre deosebire de CP al Argentinei.
Sancţionarea lipsirii de viaţă din imprudenţă conform CP al Danemarcei.
Capitolul 25 din CP al Danemarcei, întitulat „Infracţiunile cu violenţă contra
personalităţii” (paragrafele 241, 249).
Paragraful 241 spune că „orice persoană care i-a cauzat din neglijenţă decesul
altei personae poate fi amendată, poate fi reţinută sub strajă sau în închisoare pe
termen de pînă la 4 luni sau, în circumstanţe agravante, poate fi pedepsită cu
închisoare pe orice termen de pînă la 4 ani”.
Paragraful 249. „Orice persoană care a cauzat din neglijenţă un prejudiciu
serios persoanei sau sănătăţii altor persoane va fi amendată sau va fi ţinută sub
strajă, sau va fi pedepsită cu închisoare pe orice termen ce nu depăşeşte 4 luni sau,
în circumstanţe agravante – cu închisoare pe orice termen ce nu depăşeşte 4 ani”. 21
Sancţionarea lipsirii de viaţă din imprudenţă conform CP al Poloniei.
Capitolul IX din CP al Poloniei reglementează răspunderea pentru infracţiunile
20
Уголовный кодекс Голландии, вступил в силу в 1986. Изд-во Юридический центр Пресс Санкт-Петербург,
2001 г.
21
Уголовный кодекс Дании был принят в 1930 г., вступил в силу с 1 января 1933 г. Изд-во Юридический
центр Пресс Санкт-Петербург, 2001 г.
contra vieţii şi sănătăţii, inclusiv pentru cele săvirşite din imprudenţă. Potrivit
art.155 din CP al Poloniei, „cine provoacă fără intenţie moartea unui om este
pasibil de pedeapsă cu privaţiune de libertate pe termen de la 3 luni pînă la 5 ani”.
Pentru leziuni corporale cauzate din imprudenţă răspunderea apare în
conformitate cu art.156 paragraf 2, care prevede privaţiune de libertate pe termen
de pînă la 3 ani.22
Sancţionarea lipsirii de viaţă din imprudenţă conform CP al Franţei.
Despărţitura a II-a din Cartea a doua din CP al Franţei, întitulată „Despre
tentativele la viaţă fără de intenţie”, cuprinde art.221-6 şi 221-7. Potrivit art.221-6,
„cauzarea morţii altui om din greşeală, din imprudenţă, din neatenţie, din
neglijenţă sau din neindeplinirea unei obligaţii de securitate sau de precauţie
stabilită de lege sau de regulamente constituie un omor nepremeditat care se
pedepseşte cu 3 ani de închisoare şi cu o amendă în mărime de 300 de mii de
franci”.
Art.221-7 prevede răspunderea persoanelor juridice pentru cauzarea morţii din
imprudenţă.
În mod analogic este formulat şi art.222-19 din CP al Franţei care prevede
răspunderea pentru leziuni corporale cauzate fără de intenţie şi care au atras după
sine pierderea totală a capacităţii de muncă a altei persoane pe un termen mai mare
de 3 luni.23
Sancţionarea lipsirii de viaţă din imprudenţă conform CP al Elveţiei. Prima
despărţitură din Cartea a doua din CP al Elveţiei, întitulată „Omorul din
imprudenţă” art.117 are următorul conţinut: „Cine cauzează moartea altui om din
imprudenţă se pedepseşte cu închisoare sau cu amendă”.
Termenul minim de pedeapsă în formă de închisoare cuprinde 3 zile. Dacă
legea nu stabileşte altfel, termenul maxim al acestui tip de pedeapsă cuprinde 3 ani
(art.36 din CP al Elveţiei).24
22
Уголовный кодекс Республики Польша принят 6 июня 1997 г., вступил в силу с 1 января 1998 г. Изд-во
«Тесей», Минск, 1998 г.
23
Уголовный кодекс Франции принят в 1992 г., вступил в силу с 1 марта 1994 г. Изд-во Юридический центр
Пресс Санкт-Петербург, 2002 г..
24
Уголовный кодекс Швейцарии принят в 1937 г. с изменениями и дополнениями по состоянию на 5 апреля
2002 г. Изд-во Юридический центр Пресс Санкт-Петербург, 2002 г.
 Bibliografie
1. Codul penal al Republicii Moldova în vigoare, nr.985-XV din 18 aprilie 2002 (cu ult modifi şi
completări din februarie 2008) // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.128-129/1012 din 13
septembrie 2002
2. Codul penal al României (adoptat la 28.06.2004) // Monitorul Oficial al României. - 2004. -
Nr.575
3. Barbu C., Ocrotirea persoanei în dreptul penal al RS România, Ed. Scrisul românesc,
Craiova,1977
4. Boroi A., Pruncuciderea şi uciderea din culpă, Bucureşti 1999, pag 47
5. Branză S., Infracţiuni contra vieţii, sănătăţii, libertăţii şi demnităţii persoanei, Chişinău,
Universitatea de Stat din Moldova, 1999, pag 29
6. Brînză S., Xenofon Ulianovschi, Vitalie Stati, Ion Ţurcan, Vladimir Grosu, Drept penal. Vol II,
ed Cartier 2005
7. Gheorghiu-Bradeţ I., Drept penal roman, Partea specială, vol. 1, Ed. Europa Nova, Bucureşti,
1994
8. Pop O., Aspecte introductive privind infracţiunea de pruncucidere // Legea şi viaţa, nr.7,
Chişinău, 2005
9. Rătescu Const. G., Ionescu-Dolj I., Perieţeanu I.Gh. şi alţii. Codul penal adnotat. Vol.III. Partea
Specială, II. - Bucureşti: Socec, 1937, pag 244
10. Vasiliu T., Pavel D., Antoniu G., Lucinescu D., Papandopol V., Rămureanu V., Codul penal
comentat şi adnotat, Partea specială, vol. I, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1975, pag 101
11. Ашитов З.О., Квалификация некоторых тяжких преступлений против жизни и здоровья
граждан (По Уголовному Кодексу Казахской ССР): Учебное пособие. - Караганда:
Карагандинская Высшая Школа МВД СССР, 1978, pag 8
12. Кузнецова Н.Ф., Преступление, состав преступления, диспозиция уголовно-правовой
нормы // Вестник Московского государственного университета, Серия «Право», № 54, 1967, c 44
13. Побегайло Э.Ф., Умышленные убийства и борьба с ними: уголовно-правовое и кри-
минологическое исследование. - Воронеж: Издательство Воронежского Университета, 1965
14. Филимонов В., „Охранительная Функция Уголовного Права” изд. Юридический Центр –
Пресс, Санкт– Петербург – 2002
15. Уголовный кодекс Аргентины. Опубликован 29 октября 1921 г., вступил в силу 29 апреля
1922. Изд-во Юридический центр Пресс Санкт-Петербург, 2003 г.
16. Уголовный кодекс Голландии, вступил в силу в 1986. Изд-во Юридический центр Пресс
Санкт-Петербург, 2001 г.
17. Уголовный кодекс Дании был принят в 1930 г., вступил в силу с 1 января 1933 г. Изд-во
Юридический центр Пресс Санкт-Петербург, 2001 г.
18. Уголовный кодекс Республики Польша принят 6 июня 1997 г., вступил в силу с 1 января
1998 г. Изд-во «Тесей», Минск, 1998 г.
19. Уголовный кодекс Франции принят в 1992 г., вступил в силу с 1 марта 1994 г. Изд-во
Юридический центр Пресс Санкт-Петербург, 2002 г..
20. Уголовный кодекс Швейцарии принят в 1937 г. с изменениями и дополнениями по
состоянию на 5 апреля 2002 г. Изд-во Юридический центр Пресс Санкт-Петербург, 2002 г.