MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

ACADEMIA “ȘTEFAN CEL MARE”

FACULTATEA DREPT,ADMINISTRAȚIE, ORDINE ȘI
SECURITATE PUBLICĂ

CATEDRA – MANAGEMENT ȘI COMUNICARE PROFESIONALĂ

DISCIPLINA: Psihologie și pedagogie judiciară.

Activitate individuală
Rolul voinței în activitatea funcționarului

Autor: Rusanovschi Maxim

Gr. Ac DFB-201,buget

Examinator: Aliona Bivol

Conferențiar Universitar,
Doctor în psihologie,
Comisar-șef

CHIȘINĂU 2023
CUPRINS:
Introducere.............................................................................................................2

1. Învățarea-aspect fundamental al voinței și motivației.................................................3

2. Noțiunea de voință. Calitățile voinței............................................................................6
3. Motivația în formarea profesională..............................................................................8
4. Importanța motivării intrinseci și extrinseci pentru menținerea voinței într-un
context profesional.........................................................................................................9
5. Influența voinței asupra deciziilor polițistului în situații de criză...........................10
6. Voința funcționarului în construirea relațiilor cu comunitatea..............................11

Concluzie..............................................................................................................12

Bibliografie...........................................................................................................13

Studiu de Caz........................................................................................................17
 Introducere

În mediul complex și adesea solicitant al activității polițienești, voința devine o

forță esențială care împinge polițistul să depășească obstacolele și să ia decizii
fundamentale. Rolul voinței în activitatea polițistului este esențial nu doar pentru a
răspunde provocărilor cotidiene, ci și pentru a menține integritatea și etica în
serviciul public. În acest referat, ne propunem să explorăm adâncimea și
amplitudinea modului în care voința influențează deciziile polițistului, cum
contribuie la reziliența lor în fața stresului și cum formează caracterul etic necesar
în această profesie exigență. Prin această analiză, vom dezvălui nu doar aspecte
practice, ci și implicațiile psihologice și morale ale voinței în construirea unui
cadru robust pentru activitatea polițienească.
În lumea poliției, unde fiecare zi poate aduce provocări imprevizibile și situații
tensionate, voința devine coloana vertebrală a angajamentului profesional. Rolul
său transcendental în activitatea polițistului nu poate fi subestimat, fiind o forță
propulsivă care îl împinge pe acesta din urmă să depășească limitele și să se ridice
la înălțimea responsabilităților sale. Într-un context în care deciziile rapide și etice
pot face diferența între siguranță și haos, voința devine farul care îndrumă pașii
polițistului prin cele mai obscure întunericuri ale societății.
Pentru a înțelege mai bine această dimensiune esențială a activității polițienești,
vom explora modul în care voința își exercită influența asupra deciziilor polițistului
în situații de criză și ambiguitate, cum contribuie la gestionarea stresului inherent
funcției și cum, în cele din urmă, modelează comportamentul etic într-un domeniu
unde integritatea este fundamentală. Într-o societate aflată mereu în schimbare,
unde cerințele față de forțele de ordine sunt în continuă evoluție, acest referat
propune o analiză complexă și detaliată a rolului voinței în conturarea profilului și
a acțiunilor polițistului modern.

1.Învățarea-aspect fundamental al voinței și motivației

 Învățarea nu este un fenomen specific uman, ci este prezentă şi la nivelul lumii animale,
împletindu-se cu fenomenul adaptării. Literatura de specialitate abunda in încercări de definire a
învăţării. Pentru om, învăţarea reprezintă o formă fundamentală de activitate psihică.
În sens larg, învăţarea reprezintă un proces evolutiv, de esenţă informativ-formativă, constând
în recepţionarea, stocarea şi valorificarea, în mod activ şi explorativ, de către fiinţa vie a
experienţei proprii de viaţă, care are ca rezultat modificarea selectivă şi sistematică a conduitei,
perefcţionarea ei continuă sub influenţa acţiunilor variabile ale mediului.

Procesele şi activităţile psihice interacţionează şi interferează simultan, dar putem considera că,
într-o anume fază a actului de învăţare, un anume proces psihic este preponderent. În procesul
învăţării se pot distinge două etape:

În prima etapă se urmăreşte rezolvarea unei probleme – acum rolul principal îl are gîndirea,
organizînd percepţia, atenţia, memoria şi imaginaţia

În a doua etapă se realizează fixarea, consolidarea soluţiei şi pe primul loc se situează

memorarea inteligentă. Tot timpul este însă necesară susţinerea energetică a învăţării, susţinere
realizată de motivaţie, voinţă, afectivitate şi, la fel de necesară, este comunicarea dintre
profesor/formator şi elev/cursant, care implică limbajul.

2.Noțiunea voinței. Calitățile voinței

Vointa se defineste ca proces psihic complex de reglaj superior, realizat prin

mijloace verbale si constand in actiuni de mobilizare si concentrare a energiei in
vederea depasirii obstacolelor si atingerii scopurilor constient stabilite. Vointa
poate fi puternica in absenta unor scopuri clare si fara ca anterior sa fi existat
perioade de antrenament in lupta cu obstacolele. Temeiul formarii vointei este
munca, sub toate formele ei: fizica, culturala, intelectuala, organizatorica, sociala.
Voința este forța interioară care motivează și ghidează acțiunile noastre,
reflectându-se în determinarea noastră de a atinge obiective și a depăși obstacole.
Ea implică autocontrolul, perseverența și dorința de a-și asuma responsabilitatea
personală. Motivată adesea de factori intrinseci, voința reprezintă motorul care ne
menține angajamentul în ciuda provocărilor și ne ajută să rămânem direcționați
către aspirațiile noastre. Voința, împreună cu adaptabilitatea la schimbare,
contribuie la modelarea caracterului și la dezvoltarea rezilienței în fața
incertitudinilor vieții. Treptat, se dobandesc anumite calitati ale vointei care
caracterizeaza capacitatea de efort voluntar a unei persoane, cele mai importante
fiind:
 Puterea voinţei: reprezintă intensitatea efortului depus în confruntarea cu
obstacolele importante; opusul ei este slăbiciunea voinţei. Puterea voinței
acea forță interioară care definește capacitatea individului de a acționa și de
a-și îndrepta viața, reprezintă un pilon fundamental al dezvoltării umane. În
esență, ea constituie motorul care îi impulsionează pe oameni să depășească
obstacolele, să persevereze în fața provocărilor și să își atingă obiectivele.
Capacitatea de a impune un control asupra gândurilor și acțiunilor proprii, o
trăsătură esențială a puterii voinței, devine un factor crucial în formarea
autodisciplinei. Chiar și în situații în care viața aduce inevitabile eșecuri și
adversități, puterea voinței se dovedește a fi farul care îi îndrumă pe oameni
prin întuneric, oferindu-le resursele necesare pentru a învăța din eșecuri și
pentru a crește personal. Într-o lume în continuă schimbare, voința devine
cheia adaptabilității și rezilienței, ajutându-i pe oameni să își mențină
direcția în fața nesiguranțelor vieții. Astfel, puterea voinței nu este doar o
abilitate individuală, ci și un catalizator al dezvoltării personale și al
îmbunătățirii continue, alimentând aspirațiile și contribuind la modelarea
identității fiecăruia.
 Perseverenţa presupune realizarea unui efort voluntar pe o perioadă lungă
de timp, chiar în condiţiile în care, aparent, nu ar fi posibilă continuarea
activităţii; opusul ei este încăpăţânarea, însuşire negativă a voinţei,
manifestată prin urmărirea cu obstinaţie a unui scop deşi este clar că
împrejurările nu oferă nici o şansă de reuşită, analiza logică. Perseverența,
 calitatea de a persista în fața dificultăților și de a rămâne consecvent în
urmărirea obiectivelor, este esențială pentru atingerea succesului și
dezvoltarea personală. În primul rând, ea reprezintă un factor crucial în
depășirea obstacolelor, oferind resursele necesare pentru a înfrunta
provocările și pentru a învăța din fiecare experiență. Perseverența nu se
limitează doar la momentele de triumf, ci devine evidentă și în modul în care
cineva gestionează eșecurile și dezamăgirile. perseverența este evidentă în
capacitatea polițistului de a gestiona situații tensionate și de a rămâne
concentrat în ciuda presiunilor și pericolelor. Aceasta îl ajută să depășească
obstacolele imediate și să continue să acționeze în interesul public. Pe lângă
aceasta, perseverența devine evidentă în fața complexității și a diversității
cazurilor cu care se confruntă polițistul, necesitând o abordare constantă și
răbdătoare.
 Tăria şi fermitatea voinţei se exprimă în capacitatea de a suporta
dificultăţile, privaţiunile. Tăria și fermitatea voinței reprezintă caracteristici
esențiale ale unei personalități reziliente și hotărâte. O tărie de voință ar fi
funcțiea psihică caracterizată prin orientarea conștientă a omului spre
realizarea unor scopuri și prin efortul depus pentru atingerea lor.
 independenţa şi iniţiativa definesc gradul de autodeterminare şi se exprimă
în tendinţa constantă de a lua hotărâri pe baza chibzuinţei proprii.
Independența funcționarului se manifestă în abilitatea sa de a acționa și a lua
decizii fără a depinde în mod excesiv de supravegherea directă. Această
autonomie îi permite să gestioneze responsabilitățile cu încredere și
eficiență. În paralel, inițiativa funcționarului reflectă dorința și capacitatea de
a identifica oportunități de îmbunătățire și de a lua măsuri proactive în
rezolvarea problemelor sau optimizarea proceselor. Aceste două
caracteristici, independența și inițiativa, sunt esențiale pentru a asigura
 performanța optimă a funcționarului și pentru a contribui la succesul
organizației.
 promptitudinea deciziei constă în rapiditatea cu care subiectul deliberează
într-o situaţie complexă şi urgentă, adoptând hotărârea ce mai
potrivită;opusul ei este nehotărârea sau tergiversarea. Aceasta ține în mare
parte de un flux eficient al activităților și contribuind la succesul
organizațional. Capacitatea de a reacționa rapid și de a lua decizii informate
sub presiune este adesea determinantă în atingerea obiectivelor și în
menținerea competitivității într-un mediu dinamic. Această calitate nu doar
optimizează procesele, dar și demonstrează adaptabilitate și eficacitate în
gestionarea situațiilor complexe.
 stăpânirea de sine presupune capacitatea de autocontrol voluntar în situaţii
dificile de viaţă şi de activitate. Aceasta reprezintă abilitatea de a-ți
controla și gestiona emoțiile, acțiunile și reacțiile în diverse situații. Această
trăsătură reflectă maturitatea emoțională și autocontrolul, esențiale pentru
navigarea cu succes în interacțiunile sociale și profesionale.

3. Motivația în formarea profesională

La baza bunei funcţionări a componentelor acţiunii umane stă motivaţia,

indiferent de activitatea desfăşurată sau de nivelul de achiziţii ale celui care depune
efort în realizarea acesteia. Orice acţiune cu caracter finalist real trebuie completată
cu o susţinere motivaţională bine realizată, în mod contrar putându-se instala lipsa
de productivitate, caracterizată prin raportul invers proporţional stabilit între
rezultatele obţinute şi efortul depus.

Fie că ne referim la motivaţia internă sau la cea externă, la cea pozitivă sau
negativă, este important să conştientizăm că se impune cu necesitate ca orice
proces de cunoaştere să fie dublat de o susţinere motivaţională potrivită situaţiei.
Acest lucru trebuie realizat deoarece beneficiile unuia sau altuia dintre tipurile de
motivaţie depind, în mod decisiv, de vârsta celui care se instruieşte (sau
autoinstruieşte), de trăsăturile de personalitate, de zestrea nativă sau de
disponibilitatea de implicare a acestuia.

Motivaţia pentru formare profesionala reprezintă o formă specifică a motivaţiei,

care poate fi analizată în raport cu aspectele cognitive ale dezvoltării umane, dar şi
în raport cu procesul/actul de cunoaştere. Factorii declanşatori, precum: nevoia de
cunoaştere, interesele cognitive, motivele sau scopurile învăţării suferă
modificări semnificative o dată cu vârsta şi, tot astfel, se constituie în structuri cu
complexitate ridicată.

Valenţele actului de cunoaştere sunt duble: există, pe de o parte, un rol

informativ, concretizat în extragerea şi stocarea unui conţinut informaţional, în
însuşirea normelor de asimilare, dar şi un caracter formativ, prin învăţare
formându-se şi dezvoltându-se structurile cognitive ale celui implicat în acest
proces.

Cu toate acestea, găsirea unor soluţii concrete de creştere a gradului de motivare

se realizează diferit, în funcţie de grupul ţintă căruia e adresat.

Chiar dacă, în anumite împrejurări, formele motivaţiei se polarizează într-o

direcţie sau alta, vârsta participanţilor la actul de formare poate reprezenta un
criteriu de opţiune pentru una din ele. Pentru a asigura productivitatea acţiunii
desfăşura te trebuie ales cu chibzuinţă mijloacele de motivare la care se face apel.
 4.Importanța motivării intrinseci și extrinseci pentru menținerea
voinței într-un context profesional.

Motivatia Motivația este un concept complex care se referă la forțele interne și

externe care determină direcția, intensitatea și persistența comportamentului uman.
Este acea forță sau ansamblu de factori care determină pe cineva să acționeze într-
un anumit mod sau să-și canalizeze eforturile către atingerea unui anumit obiectiv.
Motivația poate varia în funcție de individ și de circumstanțe, și este adesea
influențată de nevoi, dorințe, așteptări, și factori de mediu.

Se disting astfel doua mari grupe de motivatii: intrinseci si extrinseci.

Motivatia intrinsecă (interioara) izvoraste din natura activitatii insasi, privita ca
scop, valoarea si cadru de realizare personala.
Motivatia extrinsecă (exterioara) ia forma unei tensiuni subiective generate de
factori din afara activitatii.
Motivarea intrinsecă și extrinsecă lucrează sinergic în contextul profesional, creând
un cadru care nu doar stimulează voința, ci și asigură un angajament constant și
durabil al individului față de responsabilitățile sale.

La randul ei, motivatia extrinseca este de doua tipuri: negativa si pozitiva.

Motivatiile extrinseci negative se refera la evitarea unor lucruri neplacute care sunt
asociate cu performante scazute (aversiune fata de sanctiuni - retrogradarea din
grad sau functie, mutarea in alta unitate, arestul; critica sau penalizari; teama de
esec; de pierdere a prestigiului).

Motivatiile extrinseci pozitive reprezinta totalitatea acelor lucruri ce pot fi obtinute

in urma desfasurarii unei activitati sau actiuni pentru care militarul considera ca
trebuie sa depuna efort (dobandirea de beneficii cum ar fi promovare, premii,
influenta, prestigiu).

Motivatia intrinseca este mai rezistenta in timp si la factori cu actiune contrara, isi
creeaza propria baza generativa, are o puternica forta de declansare si mentinere a
activitatii, duce la performante mai mari.

5. Influența voinței asupra deciziilor polițistului în situații de criză

Voința polițistului joacă un rol crucial în definirea și modelarea deciziilor etice

pe care le ia în timpul îndeplinirii datoriei sale. Această voință puternică, însoțită
de un angajament profund față de principii morale, influențează în mod
semnificativ comportamentul etic al acestuia. Polițistul cu o voință puternică este
mai puțin predispus să compromită integritatea sa în fața presiunilor externe sau a
tentațiilor coruptive. Acesta rezistă influențelor negative și rămâne fidel normelor
etice și valorilor profesionale.În situațiile etice complicate, voința polițistului
devine evidentă în abilitatea sa de a naviga printr-un teren moral ambiguu, luând
decizii care reflectă standarde înalte de integritate.Voința contribuie la menținerea
unui comportament etic în ciuda provocărilor și presiunilor din mediu, ajutând
polițistul să rămână consecvent cu principiile morale chiar și în situații tensionate
sau periculoase.

Respectarea drepturilor individuale este un rezultat direct al voinței puternice a

polițistului. Acesta se străduiește să protejeze drepturile cetățenilor și să evite
încălcările de drepturi în ciuda circumstanțelor.Voința contribuie, de asemenea, la
responsabilitatea personală, determinând polițistul să își asume responsabilitatea
pentru acțiunile sale, inclusiv pentru deciziile etice dificile pe care le ia în timpul
îndeplinirii atribuțiilor sale.

Polițistul cu voință puternică este rezistent la influențe politice sau sociale care ar
putea afecta obiectivitatea și corectitudinea sa în luarea deciziilor etice.

În mod fundamental, voința polițistului devine un element de stabilitate morală în

organizația sa, inspirând încredere în comunitate și printre colegii săi.

Această voință puternică este alimentată de un angajament profund față de

valorile etice ale profesiunii, transmițând un mesaj clar despre importanța acestora
în contextul activității polițienești.

În final, voința polițistului reprezintă un pilon esențial în construirea unei forțe de

poliție etice și integre, având un impact durabil asupra relațiilor cu comunitatea și
asupra reputației întregii instituții.

7. Voința funcționarului în construirea relațiilor cu comunitatea

Voința funcționarilor joacă un rol esențial în construirea și menținerea unor relații

pozitive și a încrederii în comunitatea pe care o servesc. Angajamentul și voința de
a fi transparenți în comunicare reprezintă un fundament solid pentru stabilitatea
relațiilor. Atunci când funcționarii manifestă o voință puternică de a respecta
valorile etice și de a promova integritatea profesională, ei consolidează încrederea
comunității în organizația pe care o reprezintă.
Comunicarea eficientă este vitală în acest context, iar voința de a asculta cu atenție
nevoile și preocupările comunității construiește punți esențiale de înțelegere
reciprocă. Răspunsul prompt și eficient la solicitările comunității reflectă nu doar
voința de a servi, ci și capacitatea de a acționa în interesul colectiv. Participarea
activă la evenimente comunitare reprezintă o altă manifestare a voinței
funcționarilor de a se conecta cu locuitorii și de a construi legături solide. Această
implicare nu doar consolidează legăturile, ci și favorizează un mediu în care
funcționarii sunt percepuți ca parte integrantă a comunității.
Transparența în furnizarea informațiilor este crucială, iar funcționarii care
manifestă voința de a împărtăși informații relevante contribuie la crearea unui
climat de deschidere și colaborare. În esență, voința devine o forță motrice care
alimentează relații durabile între funcționari și comunitate.
Mai mult decât atât, funcționarii cu o voință bine conturată pot deveni lideri în
inițiativele comunitare, inspirând încredere și respect. Această abordare activă nu
doar că consolidează relațiile cu comunitatea, ci și contribuie la formarea unei
imagini pozitive despre instituția pe care o reprezintă. Voința funcționarilor de a
înțelege diversitatea și de a aborda provocările comunității cu empatie adaugă un
nivel suplimentar de autenticitate în relații. Această voință de a fi sensibili la
nevoile variate ale comunității contribuie la construirea unui climat de înțelegere
reciprocă.
Pe scurt, voința funcționarilor devine un catalizator esențial în procesul continuu
de construire și consolidare a relațiilor pozitive și încrederii cu comunitatea pe care
o servesc. Este o forță mobilizatoare care nu doar menține legături, ci le întărește și
le face reziliente în fața provocărilor care pot apărea în cadrul serviciului public.

Concluzie

Generalizând aș dori să menționez că în lumea poliției, unde fiecare zi poate aduce

provocări imprevizibile și situații tensionate, voința devine coloana vertebrală a
angajamentului profesional. Rolul său transcendental în activitatea polițistului nu
poate fi subestimat, fiind o forță propulsivă care îl împinge pe acesta din urmă să
depășească limitele și să se ridice la înălțimea responsabilităților sale. Într-un
context în care deciziile rapide și etice pot face diferența între siguranță și haos,
voința devine farul care îndrumă pașii polițistului prin cele mai obscure
întunericuri ale societății.

Voința este acel element important pe care noi trebuie să-l posedăm și să-l
dezvoltăm edoarece acesta constă în acțiuni de mobilizare si concentrare vederea
depăsâșirii obstacolelor și atingerii scopurilor

Adevaratul functionar public pe langa bagajul său de abilități neapărat va avea și

puterea voinței, perseverență, tărie, fermitate, promtitate și stăpânire de sine căci
acestea îl vor îndruma în confruntarea cu obstacolele importante, realizarea unui
efort voluntar pe o perioadă lungă de timp, de a suporta dificultăţile. Prin aceste
abilități funcționarul poate lua hotărâri pe baza chibzuinţei proprii, poate lua
hotărâri rapide și mereu se poate autontrola în situații complicate de activitate.
Voința funcționarilor joacă un rol esențial în construirea și menținerea unor relații
pozitive și a încrederii în comunitatea pe care o servesc.

Bibliografie

[1] https://dexonline.ro
[2] Cancelaria de Stat a R. M. “Aplicarea Codului de conduită a funcţionarului
public din R. M.”
[3] https://asociatiagetica.ro
[4] https://www.rasfoiesc.com
[5] https://www.paginadepsihologie.ro
[6]Kelly mcGonical “Puterea Voinței”

Studiu de Caz

Speţa: Guțu Marius a.n. 16.09.1990 se ocupa cu transportarea sportivilor de

performanță în vârstă de 19-25 ani, în străinătate cu pretextul că îi transportă la
competiții internaționale, campionate mondiale, turniruri sportive, prezentându-le
sportivilor și rudelor acestora acte false referitor la desfășurarea acelor
competiții neexistente de fapt. În urma transportării tinerilor peste hotarele țării,
sportivilor li se scoteau organele interne care ulterior erau realizate pe piața
neagră.
Pașii psihologici de psihocercetare a cazului infracțional, axați pe modul de
gårdire:
1.Calificați acţiunile/inacțiunile infracționale a făptuitorului:
Acțiunile lui Guțu Marius pot fi calificate conform art. 145 alin.2 lit. N Omor
intentionat cu scopul de a preleva si utiliza ori comercializa organele sau țesuturile
victimei +art 165 alin 3 lit.b Traficul de ființe umane

2.Descrieți psihocomportamentul făptuitorului

Făptuitorul săvârșește fapta cu intenție directă, adică acesta îşi dădea seama de
caracterul prejudiciabil a faptei infracționale, a prevăzut urmările și dorea
survenirea acestora. La fel adaug că la autorul traficului de ființe umane îi sunt
caracteristice următoarele trăsături: Manipulare și Persuasiune: făptuitorul
examinează abilitățile victimei, dorinței victimei de manifestare și de obținere a
succesului cu orice preț, prezentându-se adesea ca salvator sau oferind promisiuni
false pentru a câştiga încrederea acestora. Lipsă de Empatie: De multe ori,
infractorii de trafic de ființe umane prezintă o lipsă de empatie și dispreț față de
bunăstarea victimelor lor. Ei pot percepe victimele ca simple mijloace de a-şi
atinge scopurile. Minciuna și flexibilitate: Făptuitorul foloseşte minciuna pentru a
intra în încrederea persoanelor, la fel flexibili ce ține de găsirea metodelor de a nu
fi depistați.

3.Descrieți acțiunile Dvs., în raport cu făptuitorul, din punct de vedere juridic și

psihologic
Din punct de vedere juridic, făptuitorul va fi reținut, va fi supus percheziției
corporale pentru a găsi careva probe, va avea loc percheziția la domiciliu în scopul
depistării probelor și corpurilor delicte importante urmăririi penale. Va avea loc
audierea rudelor sau părinților victimelor traficului şi martorilor, şi însuşi a
făptuitorului, folosind procedee și tehnici psihologice.

Din punct de vedere psihologic, la audierea făptuitorului se vor utiliza următoarele

tehnici psihologice:
 -Incercarea de a crea contact psihologie de încredere, explicând că vom încerca să
îl ajutăm și vom proceda doar strict conform legii, fără careva interes personal.
-li vom permite să se expună referitor la toate actele infracționale, cu întreruperi şi
acordare de intrebări de detalii pentru a nu-i permite să ne mintă. -Promiterea
reducerii pedepsei în caz de colaborare.
-Vom monitoriza limbajul corpului pentru a depista care informație reprezintă
adevăr și care este falsă, sau o parte a acesteia este ascunsă.
-Vom vorbi cu o voce calmă, fără a ridica tonul. -Vom formula întrebările clar şi
fără termologie complicată.
-Vom trece la alt subiect, apoi ne vom reântearce la acel precedent pentru a vedea
integritatea declarațiilor.

4.Găsiți părțile negative ale situației, apreciați riscurile.

Părțile negative a situației date vor fi următoatele: Distrugerea familiilor

victimilor, Cauzarea unei traume psihologice pentru părinții și rudele victimei
Creşterea nicelului criminalității - Traficul de ființe umane și comercializarea
organelor și țesuturilor acesteia este adesea legat cu rețelele de criminalitate
organizată, contribuind la extinderea acestora şi la creşterea nivelului general de
criminalitate. La existența acestor infracţiuni, se avansează starea de frică și
insecuritate socială, neîncredere în sistemul de drept, care nu poate proteja cetăţenii
săi de aceşti infractori.

5.Analizați prin intermediul cifrelor, fără emoții, logic şi concis

Värsta de 33 de ani a făptuitorului, vârsta victimelor cuprinse între 19-25 de ani,

pedeapsă de la 15 la 20 ani sau detențiune pe viață.

6.Abordați evenimentul prin prisma emoțiilor, ale victimelor și infractorului.

Făptuitorul: frica de a fi reținut, satisfacția de atingere a scopului, disprețul față de
victimă,furia.
Victima: neînțelegerea celorr ce se întâmplă, șocul, panica totală, încercarea de a
fugi când a înțeles ceea ce se întâmplă în real.

7.Găsiți o soluție originală, nouă de pedeapsă.

Pedeapsa prevăzută de Codul Penal a R.M. este de închisoare pe termen de la 15 la

20 ani, sau detențiunea pe viață însă voi propune alte pedepse ce pot fi aplicate pe
lângă detenție:

-Stabilirea unui program de reeducare ce constă în participarea la programe

intensive de educație şi conştientizare şi lucru intens cu psihologul.

- Pe timpul detenției participarea obligatorie la activități de voluntariat -

Confiscarea tuturor bunurilor obținute pe cale criminală şi aplicarea obligației de a
achita prejudiciu moral victimelor.

-Făptuitorul ar putea fi supus unui regim de supraveghere strict pentru a preveni

recidiva -Infractorul ar putea fi obligat să participe la programul de prevenire a
traficului de ființe umane, cu scop de comercializare a organelor și țesuturilor
acesteia, având rolul de a împărtăşi experiența și de a avertiza potențialele victime
cu privire la pericolele traficului de personae.