Universitatea Politehnica Bucuresti

Facultatea de Energetica

AUTOEDUCATIA

Omul reprezinta un produs al propriilor realizari, ceea ce a faurit singur din propria lui
fiinta ; dar ca orice creatie, pentru a se desavarsi « trebuie mai intai afundata in timpul prin care
va deveni » ( Antoine de Saint- Exupery ).
Nu intamplator, stiinta moderna a demonstrat ca aproape fiecare om este potential dotat
pentru a utiliza instrumentele autoeducatiei. Studiile facute de specialisti evidentiaza capacitatile
de care dispune creierul uman in stocarea si prelucrarea informatiilor. Daca s-ar folosi doar 50%
din capacitatea intelectuala, un om obisnuit ar putea sa vorbeasca 30 de limbi sau sa urmeze 10-
15 facultati.
Realitatea este ca folosim cel mult 10% din potentele fizice si psihice. Diferenta dintre
posibil si real, este chiar diferenta intre ceeea ce suntem si ce putem deveni. Prin autoeducatie,
omul poate sa reduca o parte semnificativa a acestui decalaj.
La varsta preadolescentei se poate face primul pas in abordarea autoeducatiei, in mod
sistematic, organizat si planificat. Fiind etapa cea mai timpurie a autoeducatiei, pot sa apara o
serie de dificultati sau particularitati. Ele sunt determinate de modul de receptare a informatiilor,
fixarea si realizarea obiectivelor propuse, directiile prioritare.
Autocunoasterea si autoeducaþia se pot realiza fara dificultati atunci când constiinta
persoanei se apropie tot mai mult de constiinta sociala, exprimata prin diferite forme de
manifestare a colectivitatii, a comunitatilor umane. Tanarul ajunge, asadar, la capacitatea de
autocontrol, la posibilitatea de a-si controla si orienta de sine statator faptele, datorita constiintei
de sine care are la baza, la rândul ei, convingerile, idei puternice, idei forta. Tânãrul va lega
ideile sale cele mai trainice, convingerile sale deci, de cerintele dezvoltarii sociale, de interesele
comunitatii în care traieste. În acest context, atitudinea sa fata de sine, în deplina concordanta cu
atitudinea fata de societate, se va exprima prin demnitate, cinste, probitate profesionala în
viitorul apropiat, responsabilitate.
Scoala se straduieste sa formeze capacitatea de discernamant a tinerilor, capacitatea de
ierarhizare a valorilor. Radioul si televiziunea actioneazã în acelasi sens, aducându-si contributia
la formarea de convingeri ferme la tineri. Desigur, eforturile acestor factori, în directia de care ne
ocupam, pot fi sporite. Procesul educativ care se desfasoara la nivelul institutiilor de învatamant,
al grupurilor si asociatiilor de tineri, prin mass-media si prin alte mijloace organizate sub
auspiciile acestor factori, trebuie sa fie efectiv sprijinite prin atmosfera si atitudinea din familie,
prin actiunea acesteia. Parintii au datoria de a cultiva la copiii lor ascultarea, respectul,
devotamentul, solidaritatea, fraternitatea umana. Ori, dimpotriva, cati nu-si ”dau drumul” în fata
copiilor, criticand fara rezerve pe profesori, pe oficiali, în general autoritatea? Cati nu se lauda ca
au înselat fiscul sau pe parteneri în ”afacerile” încheiate? Astfel de parinti îsi submineaza singuri
autoritatea, caci, dupa o perioada de admiraþie din partea fiilor si fiicelor lor pentru
“clarviziunea” si “ abilitatea” de care ei, parintii, dau dovada, tinerii vor ajunge, odata cu

- 2007 -
întrebarile si framantarile adolescentei, sa-si judece nefavorabil tatal sau mama ale caror scaderi
nu mai trec neobservate. Desigur, trebuie cultivat la tineri simþul dreptatii, trebuie sa le
prezentam lucrurile cat mai aproape de adevar. Totodata, însa, ei trebuie sa înteleaga ca nimic nu
poate fi perfect si ca, atunci cand avem toate datele unei probleme, ne aratam mult mai putin
categorici în aprecierile noastre; ne spunem parerea deschis, dar civilizat, încadrandu-ne într-o
ordine democratica, într-o disciplina recunoscuta ca necesara. Orice dedublare, orice abtinere sau
lipsa de fermitate din partea familiei, nu poate provoca decat neajunsuri, întarzieri în opera de
formare a personalitatii morale a tanarului.
Apoi, tanarul trebuie sa fie bine informat, sa cunoasca problemele societatii în general,
ale provinciei, regiunii si localitatii, ale comunitatii din care face parte, precum si ceea ce se
întreprinde pentru societate pe toate taramurile. Numai în acest fel orice tanar poate face
apropierea cuvenita între constiinta sa individuala, ideile si aspiratiile sale si constiinta de grup,
poate întelege comandamentele sociale,îsi poate gasi cu usurinta locul în societate, pe baza
autocunoasterii de care ne ocupam.
Nu trebuie sa uitam, de asemenea, ca, fiind specific umana, constiinta de sine a aparut pe baza
muncii, a activitatii lucrative a omului, în care el stabileste raporturi cu natura si cu semenii sai,
ajunge sa cunoasca mediul înconjurator, dar si pe sine însusi. Oamenii de bine au cinstit
întotdeauna munca, izvor al tuturor realizarilor, dar si sursa de mari satisfactii si de demnitate.
Desfasurand o activitate utila, tanarul îsi cunoaste cel mai bine capacitatea, înclinatiile, vocatia,
chiar particularitatile temperamentale si de caracter. Întelegand practic valoarea sociala a muncii,
îi pretuieste pe toti cei care se realizeaza prin munca si se îndeparteaza tot mai mult de orice
tendinta de escrocherie, parazitism sau viata usoara dar precara, se formeaza ca un om harnic si
se ataseaza de un domeniu lucrativ, de o profesie pentru care se simte abilitat.
Desigur, pe toate aceste directii ale actiunii educative, conteaza mult exemplul personal al
celor chemati sa-i educe pe tineri, întrucat influentele se primesc usor în adolescenta, iar
autoeducatia se realizeaza prin imitarea modelului, a eroului preferat, mai putin prin propunerea
unor idealuri independente.
Cercetarile releva faptul ca adolescentii se pot entuziasma foarte repede, atunci cand
participa la actiuni bine organizate. La fel de repede renunta sau abandoneaza, daca nu sunt
indrumati si incurajati.
“Un alt aspect este factorul de particularizare, face parte din suita tehnologiei prin
constientizare. Legile, evenimentele, experientele sociale ni se redau aici la modul general,
pentru a le putea folosi trebuie însă aduse la nivelul nostru de vibratie, adică particularizarea lor
pentru noi însine.
Pentru particularizare, care defineste si autoeducatia, este preferabil ca prin jurnal să delimitati
generalul de particular, forma de continut. Trebuie mai multă atentie fiindcă autoeducatia
determină sensul către sinceritate, loialitate, autoanaliză si autosinteză, cu alte cuvinte către
decelarea si disputarea propriilor fapte, rezultate, note, cu ajutorul acestora aveti destule date
pentru autocorectie. Perfectiunea nu este un scop, fiindcă asa ceva nu există în existenta absolută,
dar putem defini ce este un sistem perfect: acel sistem care are acces permanent la autocorectie.
1
 În rest suntem corectati de toti ceilalti, dar acest aspect este imposibil fiindcă ei au o vibratie si
oricine altul, alta.” (Ion Dumitrescu – 17K)

Educatia pentru valori

Principiul general al intemeierii valorilor a fost evidentiat de etica valorilor si de

axiologie : in centrul actiunii este omul insusi, liber si responsabil, iar prin acestea, mai
respectabil.
Omul este cel ce controleaza propria sa dezvoltare. Ca organism viu, omul este inzestrat
cu un instinct de crestere ; astfel, este suficient sa creezi un mediu care favorizeaza aceasta
devenire. Rogers, considerat parintele modelelor pedagogice non-directive, centrate pe elev,
arata ca democratia presupune ca invatamantul sa ajute elevii sa devina indivizi care : sunt
capabili de initiativa si pot sa-si asume responsabilitati, sunt capabili de alegeri inteligente, pot sa
se adapteze cand situatiile se schimba, recurg la experienta lor de o maniera creatoare.
Valorizarea persoanei in educatia pentru valori, poate fi ajutata de asumarea rolului de
profesor facilitator :
- sa imagineze situatii de invatare care, pot favoriza atingerea obiectivelor dezvoltarii personale ;
- sa stabileasca un climat pozitiv in clasa ;
- sa devina un participant la procesul colectiv de invatare ;
- sa plaseze increderea sa fundamentala in tendinta elevilor de a se afirma ei insisi ;
- sa inteleaga ca elevii sunt in contact efectiv cu viata si doresc sa invete sa creeze ;
- sa-si recunoasca si sa-si accepte propriile limite ;
- sa ajute elevul sa gaseasca probleme semnificative, deoarece invatarea autentica raspunde
elevului, in raport cu problemele sale personale si reale de rezolvat ;
- sa mizeze pe dorinta fiecarui elev de a-si realiza proiectele care au semnificatie pentru el.
In procesul educatiei permanente, incepand cu varsta preadolescentei, autoeducatia
devine un rezultat, un scop si un criteriu de evaluare a educatiei. In invatamantul romanesc nu
sunt suficient valorificate resursele de autoformare ale elevilor. Din acest considerent se impune
lupta pentru calitatea educatiei, in toate domeniile pregatirii, justificarii si evaluarii anticipative a
schimbarilor.

Dimensiunea sociala a educatiei variabile strategice

Cel mai important criteriu care impune si justifica educatia permanenta este factorul social
schitat de accelerarea schimbarilor, dinamismului, mobilitatea profesiilor, evolutia stiintelor,
sporirea timpului liber, criza modelelor relationale si de viata, precum si de cresterea gradului de
democratizare a vietii sociale. Mai nou, necesitatea educatiei este impusa si de o serie de factori
2
 individuali cum ar fi necesitatea integrarii dinamice a omului in societate, nivelul crescut al
aspiratiilor individuale, sentimentul demnitatii personale, nevoia de incredere in viitor si in
progres. Scopul fundamental al educatiei permanente este de a mentine si de a imbunatati
calitatea vietii si progresul.
Educatia, formala sau nonformala , nu mai poate fi abordata in zilele noastre independent
de contextul social- psihologic in care se desfasoara. Mediul social, practicile educative furnizate
de familie, atitudinile parentale fata de scoala, practicile sociale din mediul scolar, constituie
factori din componenta mediului educativ. Cum invatarea nu poate face abstractie de relatiile ce
se stabilesc intre acesti factori, este bine de retinut care sunt variabilile strategice ale demersului
autoeducatiei :
1. Centrarea pe problemele de rezolvat (extrarea din problematica vietii cotidiene)
2. Participarea, beneficiarilor « la propria formare, valorizarea tuturor resurselor umane angajate ;
3. Priza de constiinta cu mediul psihosocial al formarii ;
4. Organizarea unor strategii alternative de formare, satisfacand toate tipurile de interese si stiluri
cognitive ;
5. Oferirea unor modele atitudinal-comportamentale pertinente, facilitand invatarea prin observare.
Formarea devine astfel formare-actiune si se raporteaza la o situatie concreta si la resursele
investite ( motivare, dorinta de participare, dotare ).

Autoeducatia – corolar al educatiei permanente

Se poate spune ca educatia care precede autoeducatia ofera tanarului directia devenirii
sale, ii formeaza deprinderile si priceperile indispensabile unui caracter independent si ii cultiva
increderea in sine. Educatia pregateste autoeducatia intr-un sens dublu: ofera o "baza de lansare",
prin sistemul de cunostinte, priceperi si deprinderi se stimuleaza nevoia continua de educatie, de
perfectionare. Menirea scolii, a activitatii profesionale consta in a provoca in constiinta
educatului, nevoia de educatie. Numai o angajare completa in ceea ce intreprinde personalitatea
este capabila sa devina forta motrice care aduce progres de ordin cantitativ si calitativ in procesul
educational. O astfel de activitate a avut in vedere academicianul V. Pavelcu spunand ca: "nu
exista o sursa mai bogata in satisfactii decat aceea de te simti opera propriei tale personalitati si
sculptor al propriei tale fiinte''.
Factorii care orienteaza, dau caracterul si eficienta autoeducatiei sunt reprezentati de :
nivelul de dezvoltare a constiintei de sine, calitatile volitive necesare pentru finalizarea actiunilor
propuse, natura si complexitatea obiectivelor si scopurilor propuse, metodele si procedeele
folosite.
Educatia realizata in familie si scoala, constituie temelia pe care individul isi « cladeste » 
propria personalitate. Fiinta umana nu este un produs « inert », accesibil modelarii prin educatie ;
ea este rezultatul propriei sale vointe, a devenirii ulterioare prin autoeducatie.

3
 Din acest considerent, pregatirea pentru autoeducatie, trebuie realizata prin intreg procesul
de educatie. Astfel se formeaza calitatile volitive si cele moral caracteriale, indispensabile in
autoeducatie.
Sfarsitul perioadei de preadolescenta corespunde varstei optime pentru crearea conditiilor ce
favorizeaza premisele autoeducatiei. Corespunzand maturizarii psihologice a elevului (capacitate
de autoproiectare in viitor, interiorizarea cerintelor externe, constiinta de sine), preadolescenta
este o etapa hotaratoare in transformarea posibilitatii in realitate ; numai ca aceasta metamorfoza
este conditionata de indrumarea adecvata a preocuparilor de automodelare.
Coordonarea procesului vizeaza, potrivit cercetarilor, doua aspecte : pregatirea psihologica si
cea metodica.
Pregatirea psihologica urmareste :
a. dezvoltarea interesului pentru cunoastere, formarea motivatiei intrinseci ;
b. trezirea interesului pentru cunoasterea si modelarea propriei personalitati ;
c. formarea calitatilor de vointa si caracter absolut necesare in procesul autoeducatiei ;
d. dezvoltarea constiintei raspunderii fiecarui elev pentru propria lui devenire.
Stima de sine, dimensiune fundamentala pentru orice fiinta umana, se refera la modul in care
ne evaluam pe noi insine, cat de « buni » ne consideram comparativ cu propriile expectante sau
cu altii. Este dimensiunea evaluativa si afectiva a imaginii de sine.
O stima de sine pozitiva si realista dezvolta capacitatea de a lua decizii si abilitatea de a face
fata presiunii grupului.Atitudinile parintilor, ale profesorilor, colegilor, prietenilor, contrubuie la
crearea imaginii de sine a copilului.
Modalitati de imbunatatire a stimei de sine :
1. Crearea in scoala si in familie a cat mai multe oportunitati de succes, situatii in care
copilul sa-si identifice punctele tari - laudele in fata colectivului clasei, al scolii.
2. Crearea unor situatii in care copilul sa-si exprime in grup calitatile sau punctele tari - ,,
daca ai fi o floare, ce ai prefera sa reprezinti ? De ce ?
3. Crearea de situatii in care copilul si adolescentul sa aiba oportunitatea de a oferi ajutor
celorlalte persoane – acordarea primului ajutor in caz de accidente (responsabil pe clasa)
4. Identificarea domeniilor de competenta ale copilului si adolescentului si crearea
situatiilor in care acestea sunt utilizate cu succes - participarea la olimpiada de matematica- etapa
pe clasa, scoala, municipiu, etc.
5. Identificarea surselor de suport social , emotional, instrumental, informational
6. Dezvoltarea abilitatilor de comunicare , negociere , rezolvare de probleme, abilitati de a
face fata situatiilor de criza- pledoarie pentru animalele din gradina zoologica,articole publicate
in revista scolii.
7. Dezvoltarea sentimentului de auto-eficacitate
In procesul de consolidare si formare a fundamentului autocunoasterii si autoeducatiei,
ocaziile de stimulare a elevilor sunt multiple : orele de curs, activitatile educative desfasurate la
nivel de scoala sau judet.
4
 Importanta este recunoasterea sistemului metodelor autoeducatiei, ca sistem elaborat pe
criterii stiintifice , cu posibilitate de evaluare si reglare valorica.

Metodele si procedeele de precizare a continutului autoeducatiei sunt :

a. programul autoeducatiei
b. regulile personale
c. deviza
d. jurnalul intim

Metodele de autocontrol sunt reprezentate de :

a. autobservatia
b. autoanaliza
c. reflectia personala
d. autocontrolul si autoraportul

Metode de autostimulare a preocuparilor de autoeducatie :

a. autoconvingerea
b. autocomanda
c. autoaprecierea
d. autosugestia
e. comunicativitatea
f. exemplul
g. jocul
h. autoexersarea

"…la nivel de manifestare autoeducatia nu realizează performantele spectaculosului, dar la nivele

interioare trăirile sunt de exceptie si mai ales definite de originalitatea fiecărei entităti, aceste
fiinte sunt de ajuns să se privească si cea mai intimă si complexă comunicare se manifestă
telepatic încât nu mai sunt necesare cavitătile bucale." (Ion Dumitrescu – 17K)

Bibliografie

- http://www.eltauniversitate.ro/
- http://www.observatorul.com/
5
- http://www.activ.andirivac.ro/