Diversitate și identitate – dimensiuni ale spațiului educațional

Prof. Caizer Daniela, Colegiul Național „Titu Maiorescu” Aiud

Poți crede că o identitate individuală a creat lumea,

dar nu poți conceptualiza aceasta.
Arthur Schopenhauer

Educația este una dintre dimensiunile importante ale evoluției, cea care a marcat progresul
tehnic și științific, dar care a asigurat și perpetuarea ființei umane așezată în interiorul unui cadru
axiologic fără de care nu ar fi avut loc „singularitatea” omului în Univers. Homo valens
completează cu succes Homo sapiens. Accentul comunității trebuie să cadă pe continuitatea acestui
demers, fracturile valorice identificabile la nivelul ființelor umane fiind în dezavantajul societății.
Investiția în educație poate fi șansa societății de a se păstra ordonată. Educația intra și inter culturală
ar ajuta elevii să înțeleagă faptul că sunt o entitate bine delimitată, cu un set de caracteristici
specifice, plasați în interiorul unui spațiu social, în proximitatea unor ființe similare, dar în același
timp diferite. Este aceasta o realitate? Ne conduce educația către axiologie? Reușim să valorizăm
relațiile umane?
Pesonalitatea unică şi originală a unui om este completată de personalitatea socială, ipostaza
de singularitate fiind îmbinată cu aceea de actor social, echilibrul fiind asigurat de educaţie.
Abordarea socială a educaţiei este necesară în contextul formării şi dezvoltării omului ca
personalitate. Educaţia are ca finalitate socializarea metodică a tinerei generaţii, actul educativ este
întemeiat pe cerinţele sociale şi este orientat în funcţie de finalităţile pe care le urmăreşte. Printre
funcţiile educaţiei se impun:
 proiectare a nevoilor, cerinţelor, exigenţelor sociale;
 anticipare a profilului personalităţii prin modelul de om;
 reglare prin feed-back (perfecţionare prin raportarea la rezultate).
Aceste finalităţi (funcţii) sunt plasate din stadiul teoretic în cel practic cu ajutorul şcolii, al
sistemului de învăţământ. Chiar dacă actul educativ este orientat asupra fiecărui individ luat ca
unicitate sub aspectul personalităţii şi al psihismului, permanent acest individ este raportat la social,
la exigenţele acestuia, pe lângă unicitate trebuind să funcţioneze la un moment dat şi „actorul
social”. Educaţia este cea care determină formarea ego-ului social, cea care transformă potenţa
omului în act, educabilitatea acestuia într-o realitate valorică, principială şi comportamentală
dezirabilă la nivelul societăţii, care devine astfel un sistem integral, autoreglabil, care există şi
funcţionează ca un tot omogen, unitar, în interiorul căruia omul se simte în siguranţă şi se poate
realize din toate punctele de vedere. Doar aşa poate fi depăşită criza de umanitate în care ne aflăm.
Omul este un simbol care trebuie descifrat, un semn care trebuie înţeles, un univers în miniatură
care trebuie explorat, chiar dacă nu la modul absolute, o parte aflată în relaţie de interdependenţă cu
întregul. Chiar dacă este conştient de provizoratul condiţiei sale, de faptul că trebuie să se
autoconstruiască permanent, să se autodefinească, umanizarea nu poate fi redusă la hominizare.
Viaţa cu sens este viaţa trăită – ca totalitate, nu în mod necesar şi în toate amănuntele sale - ca
valoare. Cu alte cuvinte, proiecţia în viitor - după un sistem de valori şi o anumită viziune asupra
lumii - trasează direcţiile acţiunilor, scopurilor, atitudinilor cotidiene, armonizează experienţele de
viaţă şi le dă o raţiune de a fi, iar omul, pe măsură ce se apropie tendenţial de model, are satisfacţia
împlinirii personale.
Sistemul valorilor colective condiţionează forme specifice de individualitate. Implicit sau
explicit, a urmări un sens al vieţii echivalează cu aşezarea la temelia existenţei noastre a unei
concepţii despre lume şi om, a-ţi împlini demn calitatea de fiinţă omenească. Angajarea morală ne
deschide spre ceilalţi, formează nevoia de aproapele cu care convieţuim, trezeşte şi fortifică
solidaritatea, conştiinţa valorii inestimabile a umanităţii din om. Acele idealuri care nu sunt puse în
slujba celorlalţi devin sărace şi egoiste.
Această mutaţie ontologică nu se poate realiza spontan, reevaluarea valorilor, ca şi condiţie
necesară re-definirii omului, implică “paideia”, devenind necesară consolidarea fundamentului pe
care să se reconstriască definiţia omului. Acceptarea diversității poate constitui un prim pas. Fiecare
om trebuie să conştientizeze faptul că nu este „măsura tuturor lucrurilor”, că a fi diferit nu înseamnă
a fi inferior şi că trebuie acceptată şi opinia divergentă care poate fi de valoare. Educaţia trebuie să
pornească de timpuriu, asimilarea şi interiorizarea valorilor implicând etapele:
 înţelegerea semnificaţiei conceptului de „diversitate” – diferit nu înseamnă inferior;
 aplicarea semnificaţiei la nivelul societăţii – caracterul universal dobândit de aceasta;
 coroborarea identității cu ideea de diversitate – diversitatea nu anulează identitatea
personală, ci o potențează;
 acceptarea diversităţii pornind de la înţelegerea acesteia – cunoaşterea particularităţilor
mediului de provenienţă al unui om pentru a înţelege modul de comportare;
 construirea unei definiţii axiologice a omului, cu caracter universal – toţi oamenii sunt fiinţe
raţionale, capabile de a face distincţia dintre bine şi rău, având idei, concepţii proprii şi
dreptul de a trăi în libertate şi demnitate şi obligaţia de a-i respecta pe ceilalţi.
În orice demers de construire a unei definiţii care să nu fie susceptibilă de empiric, există riscul
ca rezultatele la care se ajunge să nu fie cele scontate. Rezolvarea unei probleme implică, de obicei,
asumarea unui risc de nereuşită, acceptarea posibilităţii ca soluţia să nu fie eficientă într-un procent
suficient de mare pentru a fi transformată într-un algoritm. Cu atât mai mult cu cât este vorba despre
re-definirea omului, o fiinţă complexă care nu a putut fi redusă la o singură dimensiune, ci care a
fost, este şi va fi „o sumă a contradicţiilor” după cum spunea Pascal, o cale de mijloc între Infinit şi
Neant. Cu toate acestea devine imperios necesară derularea acestui proces pentru a salva ceea ce
mai înseamnă încă, chiar şi în stare latentă, esenţa fiinţei umane: valorizarea realităţii, valorizarea
propriei persoane, valorizarea celuilalt. Din toate acestea rezultă demnitatea, respectul, iubirea de
oameni, atitudini pozitive şi puternice rezultate dintr-un caracter puternic, axa întregului sistem
social. Oameni morali determină o societate morală; oameni puternici determină o societate
puternică; oameni altruişti determină o societate altruistă; oameni toleranţi determină o societate
tolerantă. Acesta este profilul psiho-moral dezirabil, omul societăţii globale care poate convieţui
alături de semenii lui, indiferent de poziţia geografică, de spaţiul social, de tradiţii, obiceiuri,
manifestări cultural cognitive.
Re-definirea omului nu înseamnă altceva decât întoarcerea la origini, la valorile primordiale ale
fiinţei umane, care s-a asociat încă de la începutul existenţei sale din convingerea că două capete
gândesc mai bine decât unul, două mâini sunt mai puternice şi pot construi împreună mai mult şi
mai trainic. Reconsiderarea valorilor este primul pas; analiza şi reaşezarea acestora ar determina o
piramidă a valorilor nouă şi, în acelaşi timp, veche, pentru că nu ar aduce o noutate absolută, ci doar
o reamintire a ceea ce înseamnă să fii om.
Subsumarea faţă de anumite norme generale nu înseamnă uniformizare, pierdere în anonimat, ci
accentuarea individualităţii prin oferirea oportunităţilor de manifestare liberă, de dezvoltare în acord
cu dorinţele şi posibilităţile proprii. Finalitatea acestei logici o constituie recuparea semnificaţiilor
individualului, implicit ale întregului (stabilirea semnificaţiilor omului/existenţei umane),
deplasarea interogaţiei „ce este omul” din planul generalului, în planul particularului – „ce este
individualul”.

Bibliografie
Emmanuel Levinas, Între noi. Încercare de a-l gândi pe celălat, editura All,2000
Mihaela Borza, Atitudinile sociale și schimbarea lor, editura Polirom, 2010
Adrian Neculau (coord.), Manual de psihologie socială, editura Polirom, 2003