Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CAPITOLUL I
CONCEPTUL DE EDUCAŢIE
„Faptul că învăţăm de-a lungul întregii noastre vieţi se sprijină pe patru piloni:
'învăţăm, pentru a cunoaşte', învăţăm, pentru a şti cum să acţionăm', 'învăţăm,
pentru a şti cum să convieţuim', 'învăţăm pentru viaţă '”.
4
ca punct final dezvoltarea personalităţii acestora în vederea unei autonomii mai
mari, o capacitate de judecată sporită, la fel și responsabilitatea.
Educaţia încurajează implicarea tinerilor şi a adulţilor în viaţa comunităţii,
ca persoane active şi responsabile. Aşa cum arată T.H. Marshall, în cartea
intitulată, “ Cetăţeanul şi clasa socială4 ” : "calitatea de cetăţean poate fi efectivă
numai când este asigurat accesul la cele trei tipuri principale de drepturi". în acest
fel, el identifică trei componente ale cetăţeanului:
Funcţiile educaţiei
4
T.H. Marshall, Cambridge University Press, 1950
5
- Caracterul prospectiv - raportarea la situaţii viitoare, sesizarea tendinţelor de
evoluţie şi a transformărilor necesare
6
Ceea ce trebuie arătat este că educaţia în penitenciar are două roluri distincte, unul
ce se adresează societăţii civile, deoarece prin activitățile desfăşurate au ca scop
redarea unui individ funcţional din punct de vedere social, în timp ce al doilea este
adresat însăşi aşezământului de deţinere, întrucât prin intermediul acestor activităţi
se obţine un efect de stabilizare la nivelul persoanelor ce se află în executarea unor
pedepse, aceştia ajungând să găsească un oarecare refugiu în cadrul activităţilor
desfăşurate de acest departament, lucru ce oferă siguranţă în executarea serviciului
de către lucrătorii ce-şi desfășoară activitatea în zona siguranţei deţinerii.
CAPITOLUL II
7
RECOMANDAREA NR. R (89) 125 A COMITETULUI DE MINIŞTRI AL
STATELOR MEMBRE CU PRIVIRE LA EDUCAŢIE
(adoptată de Comitetul de Miniştri la 13 octombrie 1989, în cadrul celei de a
429-a reuniuni a Miniştrilor Adjuncţi)
8
3. Educaţia în penitenciar trebuie să aibă în vedere dezvoltarea în ansamblu
a persoanei, ţinându-se cont de mediul său social, economic şi cultural;
4. Toţi cei care sunt implicaţi în administrarea și stemului penitenciar şi în
gestionarea aşezămintelor de detenţie ar trebui, în măsura în care este posibil, să
sprijine şi să încurajeze educaţia;
5. Educaţia nu ar trebui să fie considerată ca fiind mai puţin importantă
decât munca din cadrul regimului penitenciar, iar deţinuţii nu ar trebui să suporte
prejudicii financiare dacă participă la activităţile de educaţie;
6. Ar trebui să fie întreprinse toate eforturile pentru a încuraja deţinutul să
participe, în mod activ, la toate formele de educaţie;
77. Ar trebui să fie puse în aplicare programe de perfecţionare pentru a se
asigura că educatorii din penitenciare adoptă metodele de educaţie corespunzătoare
adulţilor;
8. O atenţie specială ar trebui să fie acordată deţinuţilor care au dificultăţi
de citire şi de scriere;
9. Formarea profesională ar trebui să tindă spre dezvoltarea mai vastă a
persoanei, ţinându-se cont de evoluţia pieţei forţelor de muncă;
10. Deţinuţii ar trebui să aibă acces liber la o bibliotecă bine dotată, cel
puţin o dată pe săptămână;
11. Ar trebui să fie dezvoltate şi încurajate educaţia fizică şi sportul;
7
Recomandarea nr. R(89) 12, adoptată 13 octombrie 1989, alin 7 - 14
9
12. Ar trebui să se acorde o atenţie deosebită activităţilor de creaţie şi
culturale, deoarece acestea oferă deţinuţilor posibilităţi speciale de desfăşurare şi
de exprimare;
13. În educaţia socială ar trebui să fie incluse elemente practice care să
permită deţinutului să-şi gestioneze viaţa cotidiană din penitenciar, cu scopul
facilitării întoarcerii sale în societate;
14. Deţinuţilor ar trebui să li se permită, pe cât este posibil, să participe la
procesul de învăţământ care se desfăşoară în exteriorul penitenciarului;
158. Comunitatea exterioară ar trebui să se implice, cât mai mult posibil, în
procesul educaţional al deţinuţilor, în cazul în care acesta se desfăşoară în
interiorul penitenciarului;
16. Ar trebui să se ia măsuri pentru a permite deţinuţilor să-şi continue
educaţia după liberare;
17. Ar trebui să fie puse la dispoziţia penitenciarelor credite, echipament şi
personal didactic, pentru a permite deţinuţilor să primească o educaţie
corespunzătoare.”
12
LEGEA nr. 27510 din 4 iulie 2006 privind executarea pedepselor şi a
măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.
b) instruirea şcolară;
c) formarea profesională.”
10
Legea nr. 275 din 4 iulie 2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul
procesului penal; publicată în monitorul oficial nr. 627 din 20 iulie 2006
13
Instruirea şcolară
CAPITOLUL III
TIPURI DE EDUCAŢIE
Educaţie juridică
Este, poate, cea mai "formală" educaţie din toate domeniile discutate până
acum, dar educaţia juridică nu se referă numai la învăţarea legilor deja existente, ci
în special la dezvoltarea respectului pentru reguli, legi şi pentru principiile
fundamentale ale justiţiei.
15
în al doilea rând, la nivelul dreptului internaţional. Instituţiile
Organizaţiei Naţiunilor Unite, Curtea Europeană pentru Drepturile
Omului şi alte organisme regionale sau naţionale sunt instituţii legale
care există pentru protecţia drepturilor omului.
16
Învăţarea prin cooperare (conlucrare)
Învăţarea prin cooperare este mai eficientă şi conduce la: rezultate mai bune;
mai multă atenţie, suport şi responsabilitate în relaţia cu ceilalţi; mai multă sănătate
psihică, competenţă socială şi încredere în și ne. Acestea sunt în contrast cu ceea ce
se întâmplă în cazul în care procesul educativ este structurat pe o formă
competitivă. Învăţarea competitivă promovează interesul personal, lipsa de respect
pentru ceilalţi, aroganţa învingătorilor care au lucrat împotriva celorlalţi în
realizarea unui scop care poate fi atins numai de câţiva, în timp ce cei care au
pierdut îşi pierd motivaţia şi încrederea în propriile forţe. Componentele esenţiale
ale cooperării sunt: interdependenţa pozitivă, interacţiunea faţă în faţă, răspunderea
individuală şi de grup şi abilităţile interpersonale. Cea mai eficientă cale de
promovare a învăţării prin cooperare este realizată prin munca în grupuri
structurate.
Participarea la activităţi
Etapa 5 Etapa 2
Aplicând Raportând
(folosirea a ceea ce au (împărtăşirea
învăţat, schimbarea reacţiilor şi
vechilor observaţiilor despre
comportamente) ce s-a întâmplat)
Etapa 4 Etapa 3
Generalizând Reflectând
Fig. 113 (discutarea modelelor şi
(discutarea şabloanelor şi
ce au învăţat participanţii dinamicilor pentru a
în relaţia cu „lumea pătrunde înăuntrul
reală) experienţei)
13
Ghidul Educatorului, Centrul de Resurse Juridice ANP, Bucureşti, (2004), pag. 20
18
permit să se experimenteze comportamente noi, iar în cazul producerii unor
greşeli, consecinţele nu sunt de gravitatea celor și milare comise în viaţa reală;
• să se schimbe; activităţile constituie o modalitate de transmitere a unor
mesaje pe care participanţii le pot alege şi adopta în relaţiile cu ceilalţi;
20
aceasta reprezintă una dintre marile probleme, şi anume faptul că persoanele
private de libertate nu găsesc motivaţia necesară pentru a se implica.
CAPITOLUL IV
GRUPUL DE LUCRU
21
În capitolul care cuprinde tehnici de lucru, vom face menţiuni cu privire
la "brainstorming" sau "jocul de rol" (role-play). Cele ce urmează explică
aceşti termeni şi dau câteva indicaţii privind modul în care se utilizează.
De reţinut că succesul muncii în grup se poate realiza numai dacă este
orientată spre un obiectiv determinat. Trebuie să fie o întrebare clară care
necesită răspunsuri sau o problemă bine definită care are soluţii.
Brainstorming
(brain - creier; storm = furtună):
Scrierea pe perete
Discuţia
22
Grupuri mici de lucru
Jocul de rol este un teatru scurt jucat de participanţi. Deşi persoanele fac uz de
propriile experienţe de viaţă trăite pentru a reda o situație, cea mai mare parte este
improvizaţie. Scopul acestei metode este a transpune în viaţă circumstanţe sau
evenimente care nu sunt familiare participanţilor. Jocul de rol poate facilita
înţelegerea unei situaţii şi încurajarea empatiei îndreptate spre cei care sunt
implicaţi în joc.
- Jocul de rol diferă de și mulare prin faptul că, deşi aceasta din urmă
poate consta într-o scurtă piesă, de regulă este scrisă şi nu implică acelaşi
grad de improvizaţie.
- Valoarea jocului de rol constă în faptul că imită viaţa reală. Poate da
naştere la întrebări ale căror răspunsuri nu sunt simple, de exemplu despre
comportamentele caracteriale considerate bune sau rele. Pentru a obţine
rezultate mai bune, o tehnică folositoare este de a le cere participanţilor să
inverseze rolurile.
- Jocul de rol trebuie utilizat cu sensibilitate. În primul rând, este
esenţial ca participanţii să aibă timpul necesar la sfârşit să iasă din rol. în al
doilea rând, toată lumea trebuie să respecte sentimentele individuale şi
structura socială a grupului. De exemplu, un joc de rol privind persoanele cu
o infirmitate anume trebuie să ia în considerare că unii dintre participanţi
23
pot suferi, la rândul lor, de o infirmitate (care poate nu este vizibilă) ori pot
avea rude sau prieteni apropiaţi cu un handicap oarecare. De asemenea
trebuie acordată o atenţie deosebită la stereotipuri. Jocul de rol scoate în
evidenţă ceea ce participanţii gândesc despre alţi oameni prin "abilitatea" de
a interpreta ori de a-i imita pe ceilalţi. Acesta este, de altfel, şi factorul care
face ca jocurile de rol să fie foarte amuzante.
Simulările
24
Realizarea unei colecţii de imagini
Colaborarea
26
menţinută. Doi mediatori se pot susţine unul pe celălalt atunci când lucrurile nu
merg aşa cum au fost planificate.
Administrarea timpului
Este important ca fiecare persoană din grup să înţeleagă regulile de bază ale
activităţii participative. De exemplu, toată lumea trebuie să împartă
responsabilitatea pentru activitatea desfăşurată, adică toată lumea trebuie să aibă
şansa de a vorbi, de a fi ascultată, de a participa. Nimeni nu trebuie să se simtă
presat sau obligat să spună ceva ce nu doreşte, să spună sau să vorbească despre un
subiect care îi creează un disconfort. Aceste reguli de bază trebuie discutate şi
acceptate de toată lumea, atunci când se începe prima activitate cu un grup.
27
expresii, un limbaj pe înţelesul grupului şi explicate cuvintele care nu sunt
familiare.
Participanţii trebuie invitaţi să-şi exprime propriile opinii că există un echilibru
între aspectele generale şi cele specifice, în aşa fel încât participanţii să poată face
o legătură directă între subiectul abordat şi viaţa lor.
Trebuie asigurat participanţilor destul timp pentru a finaliza activitatea şi, dacă
este necesar, să iasă din rol înainte de a trece la discuţii despre ceea ce s-a
întâmplat şi ce au învăţat. Petrecerea unui oarecare timp la sfârşitul fiecărei
activităţi discutând despre ceea ce participanţii au învăţat şi cum văd legătura între
aceasta şi propria viaţă, comunitatea în care trăiesc şi lumea largă. Fără reflecţii,
oamenii nu învaţă prea mult numai din experienţe.
Se poate trece la concluzii şi evaluare în secvenţe, întrebând participanţii
despre:
• - ce s-a întâmplat în cursul activităţii şi cum s-au simţit;
• - ce au învăţat despre ei înşişi;
• - ce au învăţat despre subiectul pus în discuţie;
• - cum vor reacţiona în continuare pentru a folosi ceea ce au învăţat.
Recapitulare
Este important de recapitulat periodic ceea ce s-a învăţat. Se poate descoperi că
grupul găseşte plictisitoare aceste recapitulări, mai ales după ce au avut lor multe
discuţii. Recapitularea nu trebuie să se realizeze prin discuţii; se pot folosi alte
tehnici, inclusiv limbajul trupului, desenul, sculptura etc.
Colaboratorii pot găsi timp de relaxare şi recapitulare a modului cum au decurs
lucrurile pentru ei. Se poate discuta despre:
• cum a decurs activitatea din punctul sau de vedere: pregătire, timp etc.;
• ce au reţinut participanţii şi dacă au realizat obiectivele activităţii;
28
• care sunt rezultatele: ce va face grupul ca urmare a rezultatelor obţinute în
urma derulării activităţii;
Refacerea energiei
Discuţii dificile
Reacţii (feedback)
Reacţia este un comentariu sau ceva spus ori făcut de cineva din grup. Ea poate
fi pozitivă sau critică, într-un sens negativ. Furnizând şi primind reacţii este o
aptitudine, trebuie ajutaţi membrii grupului să facă acest lucru. De prea multe ori
reacţia este percepută ca o critică distructivă, chiar şi atunci când nu aceasta a fost
intenţia vorbitorului. Cuvintele-cheie cu privire la reacţii sunt "respectul" şi
"argumentele".
Când se receptează o reacţie, este important să fie respectată cealaltă persoană,
concentrat asupra a ceea ce vrea să spună şi găsit motivaţii pentru propriul punct de
vedere. Este mai bine spus "... sunt într-un dezacord puternic cu ceea ce tocmai aţi
29
spus pentru că..." decât "... cum poţi fi atât de prost (stupid), nu vezi că...?". Dând o
reacţie negativă, se pot face mulţi oameni să sufere.
Este rolul de mediator de a găsi căile prin care participanţii să recepteze reacţiile
într-un mod suportabil. De exemplu:
• - trebuie asigurat că participanţii încep să reacţioneze cu un enunţ pozitiv;
• - trebuie respectată cealaltă persoană şi nu trebuie făcute remarce derogatorii;
• - trebuie concentrat asupra comportamentului, nu a persoanei;
• - găsită o motivaţie pentru cele spuse de persoana respectivă;
• - luată responsabilitatea pentru ceea ce se spune
Primirea reacţiilor este dificilă, în special atunci când este vorba despre un
dezacord. Rolul este de a-i ajuta pe participanţi să înveţe din experienţele lor şi de
a-i ajuta să simtă încurajarea, nu să fie descurajaţi. Trebuie încurajaţi
participanţii să asculte cu atenţie reacţiile, să încerce imediat să-şi apere
poziţiile. Este deosebit de important ca participanţii să înţeleagă exact ce anume
vrea să spună cealaltă persoană trebuie să aibă timpul necesar pentru a evalua
ceea ce a fost spus înainte de a accepta sau respinge reacţia.
30
glume fără nici o legătură cu ceea ce se discută, alt "joc" este acela de a subaprecia
mediatorul.
CAPITOLUL V
33
căi de soluţionare psihoterapeutică a programelor de educaţie şi psihoterapie,
definirea unui traseu terapeutic.
La nivelul unităţilor de deţinere psihologii îşi desfăşoară activitatea
individual sau în cadrul comisiilor legal constituite, în calitate de specialişti:
comisia de individualizare a regimului, echipele interdisciplinare de asistenţă a
persoanelor vulnerabile cu antecedente în toxicomanie, bolnavii psihici etc.
Activitatea psihologilor în comisii şi echipe interdisciplinare se finalizează prin
elaborarea unor documente semnate şi parafate ce se pretează la arhivare în fondul
documentar. Este recomandat ca forma finală a evaluărilor / caracterizărilor să
conţină date despre subiect şi posibilităţi de intervenţie, în detrimentul asumării
unui prognostic al evoluţiei subiectului pe termen mediu şi lung.
34
activităţi de cercetare şi elaborare a unor noi instrumente şi metode de
lucru;
activităţi de formare profesională;
activităţi coparticipative la actul decizional în cadrul comisiilor;
activităţi de intervenţie în criză, negociere de conflicte, management al
stresului şi consiliere psihologică (psihoterapeutice-în cazul
deţinătorilor de atestat) adresate personalului;
activităţi de colaborare cu instituţiile de învăţământ superior şi
instituţiile ce au ca obiect de activitate studiul domeniilor conexe
fenomenului criminalităţii.
35
Consemnează datele psihologice de interes general în Fişa
psihologului (din Dosarul de evaluare şi intervenţie psihosocială).
Întocmeşte un fond documentar individual, în care sunt clasate şi
păstrate toate instrumentele utilizate şi documentele ce conţin concluziile de
specialitate, pentru fiecare persoană privată de libertate evaluată / consiliată.
Întocmeşte un registru centralizator al activităţii desfăşurate.
Desfăşoară activităţi de consiliere psihologică şi intervenţie în criză,
la solicitarea persoanelor aflate în detenţie, a membrilor personalului aflaţi în
contact direct cu deţinutul sau în urma deciziei proprii.
Prezintă Comisiei pentru individualizarea regimului de executare a
pedepselor privative de libertate concluziile sale de specialitate, în vederea
stabilirii traseului execuţional al persoanelor private de libertate şi a elaborării
Planului de Evaluare şi Intervenţie Educativă.
Colaborează cu reprezentanţii Serviciului Medical şi ai Agenţiei
Naţionale Antidrog,în cadrul echipelor interdisciplinare (toxicomani) sau cu
reprezentanţii altor organizaţii guvernamentale şi neguvernamentale specializaţi în
asistenţa deţinuţilor cu nevoi speciale.
36
Desfăşoară activităţi de psihoterapie sau consiliere psihologică, în
forme individuale sau în grupuri terapeutice.
Furnizează asistenţă de specialitate în situaţii conflictuale, de criză,
de management al stresului.
Sistematizează informaţiile din documentaţia specifică intervenţiei
psihologului (Registrul psihologului, Dosarul de intervenţie psihosocială, Fişa
psihologului).
Clasează toate documentele de specialitate şi lucrările deţinuţilor
incluşi în programe de consiliere psihologică într-un dosar, arhivat ulterior în
fondul documentar individual.
Desfăşoară programele cuprinse în Ghidul de programe de
intervenţie specifică adresate deţinuţilor cu nevoi speciale, elaborat la nivelul
administraţiei penitenciare centrale: pentru deţinuţii care au săvârşit fapte cu
violenţă, agresiuni sexuale, din categoria celor cu grad sporit de risc, cu
antecedente în toxicomanie, cu risc crescut de suicid, cu patologie psihică, bolnavi
cronic, cu pedepse de lungă durată, detenţie pe viaţă, minori, tineri, femei, vârstnici
şi persoane abuzate în penitenciar.
Elaborează programe pe care să le aplice în cadrul activităţii sale, cu
aprobarea directorului Direcţiei de Intervenţie Psihosocială din Administraţia
Naţională a Penitenciarelor.
Întocmeşte mapele de programe pe care le desfăşoară (alegerea
temelor, selecţionarea deţinuţilor în vederea constituirii grupurilor ţintă, realizarea
evaluărilor şi a celorlalte anexe);
Colaborează la desfăşurarea unor programe specifice coordonate de
ceilalţi specialişti în intervenţie psihosocială;
Elaborează materiale centralizatoare, situaţii statistice, documente
de analiză, sinteză sau informare, periodic sau la solicitarea administraţiei centrale.
Realizează studii şi cercetări privind fenomenul criminalităţii şi
evoluţia și stemului penitenciar.
37
Contribuie, cu informaţii fundamentate ştiinţific, la revizuirea
periodică şi actualizarea Planului de Evaluare şi Intervenţie Psihosocială.
Colaborează cu reprezentanţii Serviciului Medical şi ai Agenţiei
Naţionale Antidrog,în cadrul echipelor interdisciplinare (toxicomani).
Instrumente:
Examinarea se face pe baza interviului diagnostic/anamnestic şi a aplicării
unei baterii de teste specifice.
De regulă, psihologul poate folosi orice instrument pe care îl consideră
eficient în munca sa, dar pentru realizarea unei testări unitare se recomandă
aplicarea cel puţin a unuia dintre următoarele teste:
Pentru personalitate: Testul Arborelui, Testul culorilor – Luscher,
Inventarul multifazic de personalitate Minnesota, T.A.T., Szondi sau
Testul Rosenzweig;
Pentru inteligenţă: Testul Raven, Scala Wechsler sau Scala Binet-
Simon
38
Pentru aptitudini: Testul de aptitudine motorie, muzicală, în arte
grafice etc. (ex.: The Stromberg Dexterity, The Minnesota Spatial
Relations Test, SRA - Mechanical Aptitudes Test, Seashore Measures
of Musical Talent, Groves Design Judgement Test etc.).
În funcţie de rezultatele obţinute la examinare, psihologul stabileşte şi
propune tipul de intervenţie de care deţinutul are nevoie.
40
activităţi de negociere de conflicte şi management al stresului;
activităţi de contactare a mediului de suport (familie, instituţii ale statului,
organizaţii neguvernamentale).
În funcţie de momentele traseului execuţional al persoanei private de
libertate putem defini mai multe paliere de activitate ale specialistului în
intervenţie psihosocială:
activitatea desfăşurată în perioada de observare, carantinare, cunoaştere,
evaluare adaptare la viaţa instituţională
activităţile curente desfăşurate pentru a garanta individualizarea regimului
de executare şi caracterul progresiv al acestuia
activităţile desfăşurate în perioada pregătirii pentru liberare.
41
Probaţiune etc.) abilitate să ofere informaţii necesare medierii
relaţiei cu familia şi comunitatea.
42
Informează persoanele private de libertate cu privire la documentaţia
care le va fi solicitată de către Casa de Pensii ȋn vederea întocmirii şi
înaintării dosarului pentru obţinerea pensiei pentru limită de vârstă.
Monitorizează activităţile din cadrul planului de intervenţie specifică
punând accent pe însuşirea şi dezvoltarea competenţelor sociale.
Participă la desfăşurarea programelor cuprinse în Ghidul de programe
de intervenţie specifică adresate deţinuţilor cu nevoi speciale, elaborat
la nivelul administraţiei penitenciare centrale: pentru deţinuţii care au
săvârşit fapte cu violenţă, agresiuni sexuale, din categoria celor cu
grad sporit de risc, cu antecedente în toxicomanie, cu risc crescut de
suicid, cu patologie psihică, bolnavi cronic, cu pedepse de lungă
durată, detenţie pe viaţă, minori, tineri, femei, vârstnici şi persoane
abuzate în penitenciar.
Elaborează programe pe care să le aplice în cadrul activităţii sale, cu
aprobarea directorului Direcţiei de intervenţie Psihosocială din
Administraţia Naţională a Penitenciarelor.
Întocmeşte mapele de programe pe care le desfăşoară (alegerea
temelor, selecţionarea deţinuţilor în vederea constituirii grupurilor
ţintă, realizarea evaluărilor şi a celorlalte anexe);
Colaborează la desfăşurarea unor programe coordonate de ceilalţi
specialişti în intervenţie psihosocială;
Elaborează materiale centralizatoare, situaţii statistice, documente de
analiză, sinteză sau informare, periodic sau la solicitarea
administraţiei centrale;
Realizează studii şi cercetări privind fenomenul criminalităţii şi
evoluţia și stemului penitenciar.
Întreprinde demersurile necesare pentru organizarea, atât în interiorul
spaţiului de detenţie, cât şi în afara acestuia a unor evenimente
43
(expoziţii, spectacole, conferinţe), la care să ia parte deţinuţi şi invitaţi
din comunitate.
Colaborează cu reprezentanţii unor instituţii publice sau organizaţii
neguvernamentale, în vederea asistării şi intervenţiei psihosociale pe
timpul executării unei pedepse privative de libertate, în condiţii cât
mai apropiate de viaţa din comunitate, în vederea liberării.
46
Deschide Dosarul de Intervenţie Psihosocială al deţinutului,
consemnând datele relevante în documentul său specific de lucru –
Fişa educatorului.
La finalizarea perioadei de observare / carantinare, înmânează
deţinuţilor pentru a semna procesul-verbal care atestă informarea
acestora în cadrul programului de adaptare la viaţa instituţională şi îl
clasează la dosarul de penitenciar.
Participă, în calitate de membru, la Comisia pentru individualizarea
regimului de executare a pedepselor privative de libertate şi
întocmeşte raportul de repartizare într-un anumit regim, aducându-l
ulterior la cunoştinţa deţinutului, sub semnătură.
47
Desfăşoară programele cuprinse în Ghidul de programe educative generale
elaborat la nivelul administraţiei penitenciare centrale: alfabetizare, programe
de cultură generală, cursuri de limbi străine sau de limba română pentru
deţinuţii străini, iniţiere în informatică, programe de educaţie cetăţenească,
editare de reviste, activităţi şi competiţii sportive, activităţi artistice (teatru,
dans, poezie, pantomimă etc.), ateliere ocupaţionale.
Selecţionează persoanele private de libertate în vederea înscrierii la cursuri
şcolare şi de calificare profesională, fiind responsabil cu coordonarea acestora
în unitatea de detenţie.
Elaborează programe pe care să le aplice în cadrul activităţii sale, cu aprobarea
directorului Direcţiei de intervenţie Psihosocială, Administraţia Naţională a
Penitenciarelor.
Întocmeşte mapele de programe pe care le desfăşoară (alegerea temelor,
selecţionarea deţinuţilor în vederea constituirii grupurilor ţintă, realizarea
evaluărilor şi a celorlalte anexe);
Colaborează la desfăşurarea unor programe specifice coordonate de ceilalţi
specialişti în intervenţie psihosocială;
Elaborează materiale centralizatoare, situaţii statistice, documente de analiză,
sinteză sau informare, periodic sau la solicitarea administraţiei centrale;
Susţine convorbiri individuale cu deţinuţii şi rezolvă solicitările pe care le
primeşte din partea acestora, în limita competenţelor impuse de fişa postului.
Contribuie la amenajarea şi intimizarea spaţiilor în care se vor derula
programele şi activităţile de intervenţie psihosocială.
Întreprinde demersurile necesare pentru organizarea, atât în interiorul spaţiului
de detenţie, cât şi în afara acestuia a unor evenimente (expoziţii, spectacole,
conferinţe), la care să ia parte persoane private de libertate şi reprezentanţi ai
organizaţiilor guvernamentale sau neguvernamentale care sunt implicaţi în
munca din penitenciare.
48
Participă la întâlnirile periodice ale comisiei de individualizare a regimului şi
întocmeşte raportul ce urmează a fi adus la cunoştinţa deţinutului, sub
semnătură, în care se precizează dacă acesta rămâne sau nu în acelaşi regim de
detenţie, notând decizia comisiei.
50
realizează lunar instructajul deţinuţilor cu responsabilităţi pe linie educativ
sportivă;
verifică ca fiecare deţinut care solicită antrenament sau pregătire fizică să aibă
acceptul (avizul) medicului unităţii;
îndrumă fiecare persoană privată de libertate cu privire la exerciţiul de
pregătire fizică ce urmează să-l execute potrivit capacităţilor fizice;
se preocupă de menţinerea unui climat de ordine, disciplină şi linişte în cadrul
bazelor sportive şi a sălilor de sport;
din dispoziţia şefului ierarhic, oferă sprijin celorlalţi educatori în derularea
altor programe educaţionale;
aduce la cunoştinţă coordonatorilor de program orice modificare negativă sau
pozitivă în evoluţia comportamentală a persoanelor private de libertate cu care
are contact;
sintetizează, analizează și propune măsuri pentru îmbunătăţirea continuă a
activităţii;
colaborează şi reprezintă compartimentul din cadrul căruia face parte, cu toate
compartimentele din instituţie;
colaborează cu autorităţi şi instituţii publice (consiliile judeţene de cultura
fizica și sport, facultăţile de profil şi liceele aflate ȋn raza localităţii) în
vederea derulării de parteneriate;
colaborează cu persoane juridice private, reprezentanţi ai organizaţiilor
neguvernamentale, asociaţii sportive în vederea derulării activităţilor cu
caracter sportiv.
51
darea în folosinţă, păstrarea şi eliberarea de bunuri constând în aparate electronice
şi publicaţii aflate în administrarea, folosinţa sau deţinerea, chiar temporară, a
penitenciarului sau a persoanelor private de libertate, indiferent de modul de
dobândire şi de locul unde se află bunurile respective, înregistrarea şi montarea de
materiale audio-vizuale, respectiv imagini foto.
53
- în baza delegării primite din partea şefului ierarhic, reprezintă penitenciarul în
relaţiile de serviciu cu terţe persoane fizice sau juridice (distribuitorii de presă,
semnal radio tv, depanatorii aparatelor electronice, etc.);
Interdicţii:
Nu are dreptul să-şi însuşească bunuri proprietate a locului de deţinere sau a
persoanelor private de libertate în vederea păstrării sau înstrăinării sau materialelor
privitoare la imaginea ori activitatea din unitate (poze, casete audio-video, DVD-uri,
C.D.-uri, etc.)
CAPITOLUL VI
SISTEMUL EDUCAȚIONAL ȘI DE ASISTENȚǍ
PSIHOSOCIALǍ
54
custodiate de la perioada de detenție la reinserţia ȋn comunitățile locale de
proveniența, Serviciul de Educație a fost dezvoltat, astfel ȋncȃt ȋn activitatea
desfășurata sǎ poată oferi o gama larga de activitǎţi: ocupaționale, sportiv -
recreative, de biblioteca, moral – religioase, consiliere individuala, cursuri de
formare profesionala, instruire școlara, precum și activitati desfășurate ȋn
parteneriat alături de colaboratori externi.
Se implementează programe axate pe: adaptarea la viața instituționalizata,
pregătirea pentru liberare, alfabetizarea, educație civica, educație pentru sănătate,
educație pentru viața de familie, educație pentru drepturile omului; toate acestea
realizându-se astfel ȋncȃt toate categoriile de persoane, făcând referire ȋn special la
minori, femei și alte persoane cu nevoi speciale, sǎ poată beneficia de aceste
servicii.
Serviciul de Asistenta Psihosociala asigura consiliere individuala, sociala și
psihologica, evaluare sociala și psihologica, programe terapeutice destinate
grupurilor vulnerabile: vârstnici, persoane cu antecedente ȋn toxicomanie, agresori
sexuali, persoane cu risc de suicid, persoane cu afecțiuni psihice, persoane cu o
conduita agresiva, programe de autocunoaștere și dezvoltare personala, terapii
ocupaționale, menținerea legăturii cu familia, formarea deținuților de sprijin.
55
Aceasta adaptare la condițiile privării de libertatea presupune crearea unei
legături ȋntre stiluri de viațǎ diferite ale persoanelor private de libertate, mai exact
intre stilul de viața anterior arestării și mediul carceral, guvernat de propriile-i
norme bine stabilite.
Aceasta perioada este cunoscuta sub numele de carantina, perioada ȋn care
individul este observat și evaluat din perspectiva educaționala, psihologica și
sociala de către specialiștii implicați ȋn procesul recuperativ și anume: educatori,
asistenți sociali, psihologi. Un alt obiectiv al acestei perioade este stimularea
persoanelor private de libertate nou depuse spre a avea un comportament dezirabil
din punct de vedere social, ȋncǎ de la începutul executării pedepsei privative de
libertate.
Scopul efectiv al acestui program este acela de a asista persoana privata de
libertate nou depuse ȋn procesul de adaptare la condițiile mediului instituțional, dar
și conștientizarea funcției educative a pedepsei privative de libertate și stimularea
interesului de participare la programele și activitățile recuperative.
Beneficiarii acestui program sunt toate persoanele private de libertatea nou
depuse ce se afla ȋn perioada de observare - carantinare, care pe parcursul a 3
saptamani, vor fi informate cu privire la regulamentul de ordine interioara specific
cadrului instituțional, vor fi stimulate ȋn vederea adoptării unei conduite dezirabile
din punct de vedere social inca de la începutul executări pedepsei privative de
libertate, vor fi cunoscute și li se vor identifica nevoile educaționale, de asistenta
sociala, dar și psihologica, ȋn vederea stabilirii prioritatilor ȋn derularea
intervenției recuperative, iar ȋn final se va încerca motivarea acestor persoane ȋn
vederea participării la programele educative și de asistenta psihosociala din oferta
unitatii de detenție.
Pe parcursul primei saptamani de desfășurare a acestui program se va stabili
grupul de lucru, se vor deschide dosarele de educație și asistenta psihosociala
individuale și vor fi completate de specialiști, se va prezenta instituția și va avea
loc informarea inițiala generala.
56
Datele obținute ȋn urma acestei evaluări generale, vor reprezenta punctul de
plecare pentru stabilirea prioritarilor ȋn planificarea demersurilor recuperative ce
urmăresc compensarea nevoilor educative și de asistare psihosociala identificate.
La finalizarea perioadei de carantina se vor completa planurile individualizate de
evaluare și intervenție educativa și terapeutica.
Prezentarea instituției și informarea inițiala generala se pot realiza prin
vizionarea, de către persoanele private de libertate, a unui material video care
trebuie sǎ ilustreze specificul instituției, spatiile de care aceasta dispune,
personalul din conducerea penitenciarului, cel din sectorul educație și asistenta
psihosociala, procedurile de lucru ȋn cadrul comisiilor, oferta de programe și
activitǎţi, principalele prevederi legislative și al regulamentului de ordine
interioara, precum și altele, realizarea materialul video fiind lăsat la latitudinea
fiecărei unitǎţi.
Pe parcursul următoarelor doua saptamani temele vor fi prezentate ȋn așa
măsura ȋncȃt sǎ fie parcurse ȋn întregime ȋn timpul alocat: prezentarea
regulamentului de ordine interioara, drepturile obligațiile, și interdicțiile
persoanelor private de libertate,prezentarea regimurilor de executare a pedepselor,
prezentarea ofertei educative și de asistenta psihosociala, asistenta religioasa,
asistenta medicala, activitatea productiva ȋn mediul penitenciar, norme de
prevenire împotriva electrocutării și protecției incendiilor, răspunderea materiala
ȋn interiorul locului de deținere, accesul la informații, legătura cu mediul exterior,
transferul dintr-o unitate intr-alta, liberarea condiționata și evaluarea finala;
punându-se însa accent pe instrumentele necesare adaptării persoanelor private de
libertate la viața carcerala și pe motivarea acestora pentru a participa la activitățile
și programele recuperative. Educatorul coordonator va avea ȋn vedere întocmirea
Mapelor de Camera ȋn care trebuie sǎ se regăsească materialele informative
utilizate ȋn timpul întâlnirilor, acestea putând fi studiate, oricând, de către cei
incluși ȋn program.
Tematica programului poate fi suplimentata și cu alte informații, ȋn funcție
de necesitǎţile specifice activității și de profilul unitǎţii, de aceleași criterii având
57
sǎ se tina cont și ȋn condițiile accentuării sau dezbaterii prelungite a unor teme,
exemplu elocvent reprezentându-l penitenciarele de minori și tineri, unde se va
avea ȋn vedere sublinierea caracterului educativ și formativ al pedepsei.
Se va avea ȋn vederea utilizarea de materiale informative accesibile
capacitații de înțelegere a persoanelor private de libertate, multiplicate ȋn suficiente
exemplare.
Resursele umane implicate fac referire la educatorul desemnat sǎ coordoneze
desfășurarea programului, precum și colaboratorii acestuia, ȋntrucȃt pentru
susținerea ședințelor care abordează subiecte caracteristice altor compartimente
este necesara prezenta unui reprezentant al fiecărui astfel de sector care sǎ
contribuie la prezentarea informațiilor. ȋn situația ȋn care nu va fi posibil acest
lucru, coordonatorul programului colaborând cu specialiștii, va putea el însuși sǎ
susține acele teme.
In ceea ce privește evaluarea inţialǎ a participanților la program, aceasta se
va realiza de către specialiștii sectorului educație și asistenta psihosociala.
In limitele impuse de tematica abordata, se recomanda utilizarea unor
metode și tehnici activ – participative de lucru, astfel ȋncȃt informația sǎ poată fi
asimilata intr-o maniera cat mai directa și interactiva, evitându-se simpla expunere
sau lecturare a materialului fata de grup.
58
Pregătirea persoanelor private de libertate pentru revenirea ȋn comunitate,
după finalizarea sancțiunilor penale, este un proces ce începe din prima zi de
detenție, se derulează pe toata perioada executorie și se intensifica la finalul
acesteia prin parcurgerea unui program educativ conceput, ȋn scopul creșterii
șanselor de incluziune social.
Aceasta etapa, imediat premergătoare liberării, are rolul de adaptare a
individului la specificul vieții comunitatii și de internalizare a drepturilor și
responsabilităților sociale.
Pentru ca acest program sa-si atingă scopul este necesara identificarea unor
soluții și a unor resurse viabile care sǎ vina ȋn întâmpinarea nevoilor individuale,
determinate de revenirea ȋn comunitate.
Trebuie sǎ aibă ȋn vedere faptul ca momentul liberării include și aspecte
negative determinate de fenomenul etichetării sociale, provocând persoanei
întoarsa ȋn societate sentimente contradictorii fata de familie și comunitate. După
executarea pedepsei privative de libertate, unii constata ca nu mai au familie,
locuința, loc de munca, posibilitǎţi financiare de a se întreține.
Aceste cauze cresc șansele ca odată întorși ȋn societate sǎ încalce din nou
normele impuse de către aceasta, sǎ comită infracțiuni și sǎ revină ȋn penitenciar.
De aceea activitățile derulate trebuie sǎ aibă o tematica specifica acestei etape a
traseului execuțional, oferind informații concrete despre serviciile sociale puse la
dispoziție de organizații nonguvernamentale și instituții ale statului, precum și
despre modalitățile de accesare a acestora.
Programul se va desfășura cu ajutorul unui asistent social ori educator și un
psiholog, pe durata a 8 ședințe cu tematica obligatorie și 16 ședințe cu tematica
obligatorie și opționala, ȋn colaborare cu reprezentanți ai A.J.O.F.M. ,
reprezentanți ai societatii civile și ai instituțiilor partenere de la nivel local, având
ca obiective principale informarea persoanelor private de libertate cu privire la
etapele ce trebuie sǎ le parcurgă după liberarea din penitenciar pentru a se putea
reintegra social, familiarizarea cu elementele de suport social care pot oferi
asistenta necesara reîntoarcerii ȋn comunitate, și pregătirea psihologica a
59
individului care a executat o pedeapsa privativa de libertate, cu privire la
influentele negative ce se pot exercita asupra lui la revenirea ȋn comunitate.
Tematica obligatorie:
Activitatea nr.1 – Ședința introductiva: prezentarea programului și
evaluarea inițiala a grupului.
Activitatea nr.2 – Căutarea unui loc de munca: informarea, prospectarea
pieței, pregătirea demersurilor ȋn vederea ocupării postului dorit.
Activitatea nr.3 – Instrumente de sprijin pentru găsirea unui loc de munca:
curriculum vitae, scrisoarea de intenție.
Activitatea nr.4 – Interviul de angajare.
Activitatea nr.5 – Întrevederea pentru angajare.
Activitatea nr.6 – Ajutorul de șomaj și ajutorul social.
Activitatea nr.7 – Sprijinul societǎţii ȋn reinserţia persoanelor care au suferit
o condamnare penala.
Activitatea nr.8 - Evaluarea finala.
In situația ȋn care acest program va fi susținut ȋn 16 ședințe, evaluarea finala
se va face după parcurgerea tematicii opționale.
Programul a fost conceput ca model pentru acest gen de activitati, urmând a
fi adaptat de către fiecare unitate ȋn parte ȋn funcție de specific și resursele umane
de care dispune.
Tematica și durata programului se structurează pe doua dimensiuni:
- Una obligatorie, care face referire la conținuturile ce trebuie transmise
tuturor persoanelor ce urmează sǎ fie liberate dintr-un penitenciar intr-un
timp scurt - 8 teme;
- Una opționala ce cuprinde și teme ce vor fi susținute de psiholog și care pot
fi transmise daca grupul de lucru e format din persoane despre care se știe ca
vor fi liberate intr-o perioada mai lunga de timp.
Aceasta tematica este orientativa și poate fi ȋmbogǎţitǎ la nivelul fiecărei
unitati de detenție, astfel ȋncȃt sǎ vina ȋn întâmpinarea cat mai multor nevoi
60
identificate de populația carcerala. Fiecare activitate dispune de material
informativ ce poate fi utilizat de coordonatorul programului ȋn timpul ședințelor.
Cel care coordonează derularea acestui program este asistentul social, acesta
putând colabora cu atât cu un educator, cat și cu un psiholog astfel ȋncȃt sǎ poată
fi parcursa tematica obligatorie și opționala. ȋn cazul ȋn care penitenciarul nu
dispune de un asistent social, programul poate fi condus și de un educator.
Este recomandatǎ cel puțin o întâlnire de consiliere și mediere a muncii
intre beneficiarii acestui program, persoanele private de libertate, și reprezentanții
AJOFM, pentru analizarea ofertelor existente pe piața muncii.
Pentru dezvoltarea relațiilor cu comunitatea este recomandatǎ implicarea cat
mai multor reprezentanți ai societatii civile și ai instituțiilor partenere de la nivel
local, prin acestea intelgand culte religioase, biserica, ONG-uri, primărie, politie,
judecătorie, serviciul de probațiune și altele.
Este necesara respectarea unei structuri ȋn ceea ce privește modul de
desfășurarea a activităților, ȋn sensul evidențierii momentelor specifice unei unitati
de invatare.
Astfel fiecare ședința trebuie sǎ înceapă printr-o pregătire a grupului prin
poziționarea spațiala a participanților ȋncȃt sǎ existe o buna comunicare, urmând
apoi un scurt moment de dinamizare ce se poate realiza printr-un joc sau activitate
practica.
La sfârșitul fiecărei activitati coordonatorul programului trebuie sǎ facă
aprecieri și recomandări cu privire la participarea grupului.
Evaluarea presupune analizarea evoluția ȋn ceea ce privește percepția
șanselor de integrare sociala ale fiecărui participant, pentru aceasta urmând ca la
începutul și sfârșitul programului sǎ se aplice un chestionar.
PROGRAMUL DE ALFABETIZARE A PERSOANELOR
PRIVATE DE LIBERTATE ,,ALFAZ”
61
In așezămintele de deținere exista un număr important de persoane private
de libertate care nu și-au definitivat pregătirea școlara, motiv pentru care exista o
preocupare susținuta pentru includerea acestora ȋn programele de școlarizare
organizate la nivel instituțional.
Avȃnd ȋn vedere ca aceasta componenta educativa contribuie ȋn maniera
determinanta la facilitarea reinsertiei sociale postcondamnatorii, eforturile
specialiștilor serviciilor de educație din penitenciare se îndreaptă atât către crearea
condițiilor necesare derulări corespunzătoare a procesului instructiv-educativ, cat
și către conștientizarea persoanelor private de libertate cu privire la necesitatea
completării pregătirii școlare, dând astfel utilitate timpul carceral.
Referitor la disponibilitatea persoanelor private de libertate de a fi incluși ȋn
activitati de școlarizare, specialiștii ȋn educație au semnalat ca situație frecvent
întâlnitǎ faptul ca aceștia refuza sǎ participe din doua motive: fie au parcurs
anumite nivele de invatamant, însa achizițiile scris-citit nu corespund acestora, fie
persoanele analfabete, aflate la o vârsta înaintata, refuza frecventarea scolii,
solicitând dobândirea minimala a unor cunoștințe legate de scris și citit.
Pentru a răspunde acestor cerințe s-a considerat oportuna derularea unui
program de alfabetizare pentru adulți, care sǎ se bazeze pe cunoștințele empirice
ale participanților și sǎ vizeze dobândirea deprinderilor elementare de scris-citit,
intr-un timp relativ scurt și nu pe durata unui întreg an calendaristic.
Acest program se desfasoara pe o perioada de 3 luni și este destinat
persoanelor private de libertate, care din diferite motive nu pot fi incluse ȋn
programul de școlarizare, aceștia urmând a dobândi cunostinte minime de scris-
citit, urmărindu-se dezvoltarea auzului fonetic, și anume despărțirea ȋn și labe,
distingerea corecta a sunetelor care intra ȋn componenta cuvintelor, a capacitații de
a se exprima ȋn scris, dezvoltarea capacitații de a citi corect un text la prima
vedere, formarea abilitații de a scrie după dictare și de a compune un text simplu
de maximum 15 rânduri, toate acestea evident ȋn limba romana.
62
Grupul va fi constituit din persoane private de libertate care, din diferite
motive, nu pot fi înscrise ȋn programul de școlarizare, cărora li se vor distribui
caiete și obiecte de scris.
Educatorul va insista pe dezvoltarea auzului fonetic, despărțirea cuvintelor
ȋn și labe și imbunatatirea exprimării orale. De asemenea, se va pune accent pe
invatarea și lucrul ȋn clasa, iar nu prin efectuarea de teme.
Se va urmări folosirea unui material didactic specific programului:
fragmente din ziare, reviste, fise de munca independenta, colaje de imagini, coli
mari de scris.
Metodele de lucru vor fi: explicația, conversația, invatarea prin descoperire,
exercițiul, problematizarea, studiul de caz, observația, munca independenta,
precum și jocul de rol.
Evaluarea programului va urmări:
- Evaluarea inițiala a gradului de însușire a cunoștințelor de scris-citit de către
participanții înscriși la program;
- Evaluarea continua a cunoștințelor dobândite, realizata la finalul fiecărei
ședințe;
La finalul ședințelor se vor face aprecieri cu privire la desfășurarea fiecărei
întâlniri, vor fi evidențiate persoanele care au participat activ și vor fi încurajate
cele mai puțin participative.
63
In contextul actualei societatea, se pune un mare accent pe acumularea cat
mai multor informații din domenii de activitate diverse, ce urmăresc dezvoltarea
deprinderilor sociale, adaptarea la viața ȋn comunitate depinzând ȋn mare măsura
de acestea.
Persoanele private de libertate întâlnite ȋn unitățile aflate ȋn subordinea
Administrației Naționale a Penitenciarelor prezintă, pe langa carente din punct de
vedere al educației și psihologice, și o lipsa a unui bagaj de informații relevant,
util ȋn vederea adoptării unui mod de viața ȋn conformitate cu cerințele sociale.
Acest program vizează informarea persoanelor private de libertate cu privire
la drepturile cetățeanului ȋn general, conștientizarea acestora cum ca având
cunostinte despre aceste aspecte ale vieții sociale li se va dezvolta sentimentul de
apartenenta la marea ,,familie” a societatii, astfel ca la revenirea ȋn sânul acesteia
totul va fi mai ușor.
Obiectul acestui proiect de educație civica este comportamentul moral și
spiritul civic al individului. Exista tendința de alăturare, uneori chiar suprapunere a
educației morale și celei civice, însa ceea ce este important este faptul ca valorile
și normele ce le sunt proprii, definesc doua variabile de comportament social: tipul
de comportament moral și tipul de comportament civic, ȋn care relația cetatean-
stat, societate civica și relația interpersonala morala sunt numai un element
constitutiv al fenomenului moral sau a celui civic.
Programul se adresează populației penitenciare generale și răspunde, din
punct de vedere al tematicii abordate, necesitaților de invatare/informare a
persoanelor private de libertate, intr-o maniera psihopedagogica interactiva.
Scopul acestui program este prezentarea persoanelor private de libertate a
structurii și functionalitatii statului de drept și asimilarea cunoștințelor despre
legile care normează comportamentul uman ȋn societate, precum și dezvoltarea
respectului, ca valoare, și însușirea unui comportament corespunzător din punct de
vedere civic, ȋn ceea ce privește conviețuirea ȋn cadrul unei societati.
64
Acest program privește populația general întâlnitǎ ȋn cadrul așezǎmȃntului
de deținere, se desfasoara ȋn decursul a 20 de ședințe susținute de educatorii
unitatii și urmărește prezentarea celor mai importante prevederi și valori statuate
ȋn Declarației Universale a Drepturilor Omului și Convenția Europeana a
Drepturilor Omului, formarea și consolidarea unui comportament prosocial,
precum și dezvoltarea capacitații de comunicare intre participanți și a spiritului
de întrajutorare.
Evaluarea se va face atât la începutul programului, dar și pe parcursul și la
finalul acestuia.
65
De aceea menținerea sanatatii fizice și mentale, are o mare relevanta pentru
așezămintele de deținere, intrucat ȋn acest mediu se reunesc persoane ce provin din
medii sociale variate, unii dintre ei cu o educație sanitara precare, cu preocupări
aproape inexistente vizavi de sănătate, igiena ori prevenirea îmbolnăvirilor.
Pentru menținerea sanatatii colectivității din unitățile de detenție este necesar
ca persoanele private de libertate sǎ dobândească minimul de cunostinte privind
riscurile la care se expun, masurile preventive de combatere a unor boli, noțiunile
de prim ajutor și ȋn special schimbarea acelor comportamente ce prezintă risc de
îmbolnăvire.
Ca și ȋn cazul programului pentru educație civica, și acesta se adresează
persoanelor private de libertate aparținând populației generale, cu precizarea ca
durata programului este de 13 saptamani, cu o frecventa de 2 ședințe pe saptamana
a 50 de minute fiecare, ȋn urma cărora se dorește informarea persoanelor private de
libertate cu privire la noțiunile fundamentale de igiena individuala și colectiva,
adoptarea unor obiceiuri de viața sănătoase, familiarizarea cu unele masuri de
acordare a primului ajutor, ori dezvoltarea unor comportamente profilactice.
Programul a fost conceput ca model pentru acest gen de activitati, urmând a
fi adaptat de către fiecare educator coordonator, ȋn funcție de specificul grupului de
lucru, de nivelul intelectual al membrilor acestuia, de condițiile existente ȋn unitate
și de resursele umane disponibile.
Beneficiarii acestui program vor fi persoanele private de libertate care
prezintă carente ȋn educația sanitara, precum și cei care și-au manifestat
disponibilitatea de a participa la acest program ȋn vederea completării cunoștințelor
igienico-sanitare, ținându-se cont de recomandările din Planului Individual de
Intervenție Educativa și Terapeutica.
In ceea ce privește metodele de lucru, este recomandatǎ alternarea
activităților activ-participative cu cele expozitive, crearea unei atmosfere propice
asimilării informațiilor și crearea unei relații autentice de comunicare intre
coordonator și participanți prin intermediul dispunerii mobilierului ȋn cerc și
înlăturarea obstacolelor dintre cele doua parți.
66
Se va evita expunerea informațiilor sub forma de prelegere, și se va insista
pe aspectele practice și a problemelor cu care se confrunta persoanele private de
libertate ȋn viața cotidiana. Va fi încurajat dialogul deschis cu persoanele private de
libertate ȋn vederea fixării noțiunilor medicale prezentate, dar și pentru a-i îndruma
ȋn cunoașterea unor modalitati de rezolvare a unor probleme de sănătate.
Informațiile prezentate ȋn program au rol orientativ și pot fi suplimentate,
completate ori simplificate ȋn funcție de necesitatile de ordin practic. Deși suportul
teoretic al activităților este prezentat intr-un limbaj de specialitate, se recomanda ca
educatorul sa-l transmită adaptat puterii de înțelegere a grupului, ȋn așa fel ȋncȃt sǎ
nu fie prea simplu pentru un grup format din persoane private de libertate cu un
nivel intelectual ridicat, sau sǎ fie inaccesibil și greu de inteles pentru un grup de
persoane private de libertate cu nivel intelectual scăzut.
Evaluarea se va realiza la sfârșitul fiecărei activitati prin întrebări și
răspunsuri, fise individuale de lucru, scurte concursuri sau activitati practice.
RECUPERAREA PSIHOSOCIALǍ
A MINORILOR
Activitatea cu minorii aflați ȋn detenție este una din sarcinile cele mai
complexe și dificile ale administrației penitenciare. Aceasta reclama o atenție
susținuta și justifica organizarea și menținerea unei structuri specifice care sǎ
poată răspunde obiectivelor stabilite prin lege și nevoilor de dezvoltare ale
minorilor destinate adaptării intervenției psihosociale la vârsta minorului, la
personalitatea sa, la actul comis și gradul sau de responsabilitate.
Pentru asigurarea continuității intervenției psihosociale, precum și pentru
eficientizarea acesteia este necesara munca ȋn echipa pluridisciplinara, organizata
la nivelul fiecărei unitati penitenciare care sǎ includă: seful secției, personalul de
supraveghere, educatorul, cadrele didactice implicate ȋn procesul de invatamant
67
desfășurat cu aceasta categorie penala, pot ajuta echipa pluridisciplinara, furnizând
infromatii legate de evoutia școlara și conduita minorului.
Se va urmări ca folosirea timpului sǎ fie bine planificata și se va impune ca
orarul ȋn fiecare secție sǎ fie cunoscut și respectat.
Acest lucru va ajuta la oferirea unor repere temporale clare care sa-i
obișnuiască pe minori cu un ritm de viața echilibrat, existenta unei organizări
saptamanale a timpului, ce presupune anticipația și angajamentul, punerea la
dispoziție a unui program de activitati ȋn raport cu care minorii și membrii
personalului sa-l respecte, preîntâmpinarea atitudinilor de sustragere a minorilor de
la îndeplinirea obligațiilor.
Activitatea de intervenție psihosociala trebuie sǎ se realizeze individual și ȋn
lucrul cu grupuri alcătuite din 10-12 minori.
Activitățile recuperative urmăresc 4 zone principale după cum urmează:
Aria educativa și de dezvoltare a competentelor sociale ale cărei obiective
sunt invatarea deprinderilor și formarea atitudinilor care sǎ faciliteze un
comportament autonom, responsabil și dezirabil din punct de vedere social,
precum și dezvoltarea universului de cunoaștere și a capacitații de utilizare
a informațiilor ȋn viața cotidiana.
Aria pentru echilibrare și optimizare psihocomportamentala care urmărește
compensarea dezechilibrelor din planul personalității, adecvarea imaginii de
și ne și conștientizarea resurselor personale, imbunatatirea și stemului de
relații interpersonale.
Aria instructiv-formativa, mai exact școlarizare și pregătire profesionala,
unde se dorește inițierea/completarea nivelului de școlarizare ȋn concordanta
cu și stemul de invatamant public, formarea și calificarea profesionala ȋn
concordanta cu interesele, aptitudinile individuale și evoluția pieței forței de
munca.
Aria activităților artistice și sportiv-recreative care urmăresc menținerea
unei condiții fizice adecvate vârstei și dezvoltarea spiritului de echipa și
68
fairplay, descoperirea și valorificarea inclinațiilor și aptitudinilor artistice
ȋn activitati de timp liber.
Activitățile desfășurate cu aceștia vizează ȋn principal reducerea
vulnerabilității lor psihologice și sociale, ameliorarea și echilibrarea personalității
și introducerea ȋn activitati ȋn care ei pot avea succes, prin aceasta modificându-se
imaginea de și ne și permițându-i exploatarea potențialului pe care îl prezintă.
Intervenția recuperativa cuprinde ansamblul structura de programe și
activitati care oferă minorilor diferite ocazii de invatare, urmărindu-se dobândirea
acelor competente de viața menite sǎ le determine un comportament constructiv,
autonom și responsabil ȋn cadrul comunitatii.
72
Programul are ca scop informarea femeilor private de libertate asupra unor
aspecte legate de diferențele intre sexe, diferențe care nu au valente negative,
stereotipul feminin, percepția sociala asupra a ceea ce înseamnă sexul femeiesc,
nefiind polarizate negativ ȋn raport cu sexul bărbătesc.
Sunt abordate particularitățile legate de cuplul conjugal, conflictul și surse
ale conflictului ȋn cuplu, precum și comunicarea ȋn cadrul cuplului.
Un interes aparte va fi acordat abuzului intra-familial, precum și efectelor
acestuia atât asupra femeii, cat și asupra copilului. Raportat la situația enunțata
anterior se urmărește conștientizarea femeii ȋn raport cu poziția de victima sau
persecutor pe care o poate ocupa ȋn cadrul cuplului și parasirea triunghiului
dramatic, implicit blocarea jocurilor psihologice, descoperirea și orientarea pe
resurse.
Ultima parte este destinata influentei familiei ȋn alegerea partenerului, a
modelelor interactionale, finalul programului cuprinzând elemente schematice de
terapie familiala și de cuplu.
Acest set de programe reprezintă un instrument de lucru pentru specialiștii
din domeniul educație și asistenta psihosociala, care lucrează cu aceasta categorie
penala și își propune sǎ ofere modele structurate și interactive de activitati care
pot contribui la creșterea valorii persoanelor cărora li se adresează.
73
CU FAMILIA
CONCLUZII
76
Putem afirma că activităţile educative şi de intervenţie psiho-socială
reprezintă unele din cele mai importante activităţi desfăşurate pe timpul custodiei
persoanei private de libertate. În cadrul acestor activităţi persona privată de
libertate trece printr-o serie de programe care au ca scop redefinirea scării de valori
şi stimularea potenţialului pozitiv al acestor persoane.
În cadrul acestor programe persoanele private de libertate trebuie încurajate
nu numai să participe şi să îşi dea și silinţa în carul activităţilor desfăşurate în
penitenciar, ci şi să continue educaţia şi după părăsirea penitenciarului. Personalul
din cadrul compartimentelor care lucrează cu aceste persoane trebuie să posede
experienţă şi calificări, cel puţin egale cu cele pe care le are personalul din reţeaua
principală de servicii de educaţie, întrucât în munca cu aceste persoane este nevoie
de o mobilitate deosebită în ceea ce priveşte modul în care sunt aplicate masurile
educative şi de intervenţie psihosocială.
BIBLIOGRAFIE
77
1. Constituţia României modificată şi completată prin Legea de revizuire a
Constituţiei României nr.429/2003
2. Legea nr. 275 din 4 iulie 2006 privind executarea pedepselor şi a
măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal
3. Hotărârea Guvernului nr.1897 din 21 decembrie 2006 privind aprobarea
regulamentului de aplicare al legii nr.275 din 4 iulie 2006 privind
executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în
cursul procesului penal
4. Centrul de resurse juridice ANP, Ghidul Educatorului, Bucureşti, (2004)
5. Gheorghiță Călinescu, Constantin Victor Drăghici, Drepturile
persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate, Editura și
TECH, Craiova(2007)
6. Ministerul Justiţiei DGP, Documente Internaţionale privind apărarea
drepturilor omului, Bucureşti, (2003)
7. Gheorghe Florian, Fenomenologie Penitenciară, Editura OSCAR
PRINT, Bucureşti, (2003)
8. Penal Reform International – Manual de formare NR.1 „Drepturile
omului şi deţinuţii vulnerabili” Editura GRUPHAŞ, Bucureşti, (2004)
9. Gheorghe Florian, Psihologie Penitenciară, Editura OSCAR PRINT,
Bucureşti, (2001)
10. Ana Bălan, Emilian Stănişor, Roxana Elaş, Administraţiile Penitenciare
Europene, Editura OSCAR PRINT, Bucureşti, (2002)
11. Gǎbudean Manuela, Program de Adaptare la condițiile privării de
libertate, Ministerul Justiției Administrația Naționala A Penitenciarelor
12. Ardeleanu Mihaela, Gaspar Raluca, Boier Irina, Colceriu Marin, Susan
Monica, Program de pregătire pentru liberare, Ministerul Justiției
Administrația Naționala A Penitenciarelor
13. Pompilia Manoiu, Andreea Neagoe, Program de alfabetizare pentru
persoanele private de libertate care nu pot fi școlarizate, Ministerul
Justiției Administrația Naționala A Penitenciarelor
78
14. Tiţ Mariana, Program educație pentru sănătate, Ministerul Justiției
Administrația Naționala A Penitenciarelor
15. Jean Michel Armand, Marie Anne Baulon, Jean Marc Ait Larbi, Pripp
Cristina, Gheorghe Florian, Ruse Mircea, Ghidul de bune practici pentru
personalul care lucrează cu minorii aflați ȋn detenție, Ministerul Justiției
Administrația Naționala A Penitenciarelor 2006
16. Pompilia Mǎnoiu, Cecilia Rad, Iulian Brȃncoveanu, Mircea Dreghici,
Alina Zamosteanu, Culegere de programe educative și de asistenta
psihosociala pentru femeile aflate ȋn așezămintele de detenție,Ministerul
Justiției Administrația Naționala A Penitenciarelor
RESURSE WEB
1. http://www.anp-just.ro
2. http://www.educationinprison.org/RegionalNetwork/eaea.php
3. http://www.unesco.org/education/uie/pdf/prisonedbucharest_rom.pdf
4. http://www.epea.org
5. http://www.cred.org.ro
6. http://www.rescue.ro
7. http://www.alternativesociale.ro
8. http://www.dadalos.org
9. http://www.apador.org
79