Mediul penitenciar din

perspectiva foștilor
deținuți
1
 Componenț a grupei

Harpa Bianca-Mihaela
Lungu Laura
Popescu Cristina-Georgiana

Vizitiu Cătălina-Daniela

Specializarea:

Probațiune, mediere și Asistența Socială a victimelor infracțiunilor

An de studiu: I
2
 Cuprins
INTRODUCERE

CAPITOLUL I. DEVIANȚĂ ȘI RIMINALITATE

1.1. Devianță și delincvență- delimitări conceptuale
1.2. Infracționalitatea ca rezultat al delincvenței
1.3. Pedeapsa- consecință a infracțiunii
1.4. Mediu penitenciar și deținutul
1.5. Fenomene specifice mediului penitenciar

CAPITOLUL II. TEORII EXPLICATIVE ALE SUBIECTULUI

VIZAT
1.1.1. Teorii structurale
1.1.1.1. Teoria anomiei
1.1.2. Teoriile comportamentului delincvent
1.1.2.1. Teoria învățării sociale
1.1.2.2. Teoria imitației
1.1.2.3. Teoria asociațiilor diferențiale
1.1.3. Teoriile cognitiv-comportamentaliste
1.1.4. Teoriile controlului social
1.1.4.1. Teoria atașamentului social
1.1.5. Teoria etichetării
1.1.6. Teoria alegerii raționale

3
CAPITOLUL III: DESIGNUL CERCETĂRII
III.1. Scopul cercetării………………………………………………………...
III.2. Obiectivele cercetării……………………………………………………
III.3. Întrebări de cercetare……………………………………………………
III.4. Universul cercetării……………………………………………………..
III.5. Metode şi tehnici utilizate………………………………………………
III.5.1. Interviul semi-structurat ………………………………………
III.6. Interviuri………………………………………………………………...
III.6.1. Interviu 1……………………………………………………….
III.6.2. Interviu 2……………………………………………………….
III.6.3. Interviu 3……………………………………………………….
III.6.4. Interviu 4……………………………………………………….
III.7. Prezentarea rezultatelor şi interpretarea lor……………………………..
III.8. Limitele cercetării……………………………………………………….
Concluzii……………………………………………………………………...
Contribuția membrilor echipei……………………………………………..
Bibliografie…………………………………………………………………...
Anexe.………………………………………………………………………...

4
 Introducere

„Cunoştinţele îi fac blânzi pe oameni, raţiunea îndeamnă la omenie,

numai prejudecăţile îi fac să renunţe la toate acestea”

(Montesqieu
)

Tema cercetării nostre, Mediul penitenciar din perspectiva foștilor deținuți aduce în
atenție necesitatea stabilirii unui contact direct cu foști deținuți în vederea conturării ulterioare a
unei imagini cât mai apropiate de realitate a mediului penitenciar pe baza relatărilor celor care au
trăit în acel mediu.

Motivația alegerii temei propuse este în strânsă legătură cu specializarea pe care o urmăm
în prezent și anume Probațiune, mediere și Asistența Socială a victimelor infracțiunilor, având
o importanță semnificativă pentru domeniul ulterior de activitate prin contribuția pe care o
aducem atât în plan teoretic cât și practic, prin dezvoltarea unor aptitudini de bază în lucrul direct
cu categoria de subiecți, pe care am ales-o în elaborarea interviurilor necesare în delimitarea
părții practice a prezentei lucrări.

Privind în ansamblu, lucrarea este gândită și structurată pe baza a două mari părți: prima
parte tratează aspectele teoretice impuse de această problematică, iar cea de-a doua parte se
referă la demersul întreprins în validarea celor șase teme (I. Trecutul interlocutorului; II. Factori
determinanți în comiterea faptei; III. Percepția asupra faptei comise; IV. Perioada de executare
a pedepsei; V. Pregătirea pentru liberare/ finalizarea pedepsei; VI. Perioada post/detenție)
prevăzute în cadrul ghidului de interviu aplicat grupului țintă.

În același timp lucrarea este prezentată într-o manieră pluridisciplinară, tema analizată
ținând deopotrivă de sfera domeniului psihologic, sociologic și juridic. Acest lucru poate fi
justificat de faptul că la baza unei conduite infracționale nu stă un factor predominant

5
(predispoziția, mediul), ci ea își are rădăcinile în totalitatea sistemului social (material,
intelectual, ideologic) și factori personali (fizici și, în anumite cazuri, psihosomatici).

Întrebarea care stă la baza cercetării este: În ce mod au influențat condițiile din mediul
penitenciar percepția asupra vieții foștilor deținuți. Pentru o mai bună aplicabilitate a teoriei de
specialitate în cercetarea de teren, s-a recurs la utilizarea ghidului de interviu, drept instrument de
colectare a datelor .

Această cercetare ne-a îndreptat atenția spre conturarea unei imagini asupra mediului
penitenciar din perspectiva foștilor deținuți. Prin raportare la perspectiva lui Goffman, definim
mediul penitenciar și respectiv închisoarea, drept o instituție totală: “Un loc în care își desfășoară
viața și activitatea un număr mare de indivizi cu statut similar, despărțiți de restul societății
pentru o perioadă de timp apreciabilă și care duc împreună o viață strict delimitată, reglementată
1
oficial de către instituții”.
Această instituție are un caracter delimitator, simbolizat de reducerea interacțiunilor cu
cei din mediul exterior cât și de restricțiile în ceea ce privește libertatea de mișcare, dar și de
forma concretă a clădirii (uși încuiate, curte împrejmuită) și amplasarea într-o zonă marginală.
Închisoarea protejează societatea de persoanele care constituie o amenințare pentru aceasta din
cauza comportamentului lor infracțional, prin scopul evitării posibilelor prejudicii pe care le-ar
putea produce se urmărește înlăturarea acestora.
În completarea viziunii lui Goffman, redăm definiția de ordin juridic conform căreia închisoarea
este pedeapsa principală privativă de libertate, constând în lipsirea condamnatului de libertate
2
prin plasarea lui într-un mediu închis unde este supus unui regim de viață și muncă impus.
Conform teoriilor explicative utilizate în delimitarea cadrului teoretic al cercetării, la baza unui
comportament sancționabil din punct de vedere social și penal, există o multitudine de factori
aflați într-o permanentă interdependență.
Per ansamblu, lucrarea de față reprezintă o consemnare a factorilor, fenomenelor și
perspectivelor persoanelor care și-au ispășit pedeapsa în mediul penitenciar. Prin urmare, în
capitolele acestei lucrări, regăsim pașii urmați în definitizarea scopului cercetării.

1 Erving Goffman-Total Institution 2012, Achor Books, New York

2 Dicționar juridic- http://www.advocate.ro/cabinet_avocat_cuvant_Inchisoarea

6
 I. DEVIANȚĂ ȘI CRIMINALITATE

1.1. Devianță și delincvență- delimitări conceptuale

Devianţa este o noţiune larg utilizată în psihologia socială, în sociologie şi criminologie,

această noţiune desemnând, în sensul său cel mai general, îndepărtarea sau abaterea indivizilor
faţă de normele şi valorile sociale.
Dicționarul de sociologie, coordonat de C. Zamfir și L. Vlăsceanu, precizează că, “devianța este un
3
act de conduită care violează normele scrise sau nescrise ale societății sau ale unui grup”.
Comportamentul deviant are o largă arie de manifestare, începând de la comportamentul excentric
(definit prin gesturi insolite, dezordine comportamentală), până la comportamente
disfuncţionale, aberante şi delicvente, înscrise în aria patologică a tulburărilor psihice. În funcţie de
această varietate a a formelor comportamentale de manifestare, J. Fichter face o distincţie între
devianţa pozitivă, prin care individul se abate de la stereotipurile conformităţii - adoptând creativ
norme şi valori superioare - şi devianţa negativă, care se caracterizează prin încălcarea şi refuzarea
respectării unui tipar comportamental impus de acestea.
O altă distincţie cu privire la fenomenul devianței este cea operată de Edwin Lambert,
prin care se face referire la devianţa primară. Autorul porneşte de la faptul că aproape orice
persoană trece din când în când peste reguli, dar aceasta are un caracter temporar. Astfel
persoana rămâne una acceptată din punct de vedere social. Cât despre devianţa secundară,
aceasta apare la persoanele ce acceptă devianţa ca rol, generând consecinţe asupra identităţii sale
4
sociale şi asupra conceptului de sine.
Pornind de la afirmaţia că devianţa are o arie mult mai largă de răspândire decât
delincvenţa, criminalitatea sau infracţionalitatea putem afirma că, pe lângă încălcările legii
penale, ea include şi toate acțiunile contradictorii regulilor scrise și nescrise ce ghidează
formarea unei conduite acceptate la nivel general de către mediul de apartenență.

3C. Zamfir și Lazăr Vlăsceanu- Dicționar sociologic, Editura Polirom

(https://alingavreliuc.files.wordpress.com/2010/10/gilles-ferreol-dictionar-de-sociologie.pdf )
4 Edwin Lambert Deviante sociale (1951)

7
 Instabilitatea puternică a ariei normativităţii, caracteristică perioadelor marilor tulburări şi
frământări sociale (specifice şi etapei la care se află societatea noastră), urmată de fluctuația
5
orientărilor valorice, are drept consecinţă manifestări ample deviante.
Deseori, atunci când un individ violează norma ce definesc o situaţie dezirabilă, el este
perceput ca un “străin”, ca un individ periculos, numit, în general, deviant, iar dacă norma are şi
o conotaţie juridico-penală, acesta este numit, print-un concept mai concret – delincvent.
În Dicţionarul de sociologie coordonat de R Boudon, termenul delincvenţă ne trimite la
crimă şi devianţă. La crimă găsim definiţia lui Durkheim „comportament pe care legea este
autorizată să-l sancţioneze”, iar la devianţă „transgresiune, identificată ca atare şi sancţionată, a
normelor în vigoare într-un sistem social dat”. În primul caz se vorbeşte de încălcarea legii –
ceea ce sugerează un aspect juridic al problemei, iar în cel de-al doilea se vorbeşte de normă –
6
ceea ce sugerează un aspect social.

5 Rădulescu şi Banciu Dan- Sociologia deviantei (1996, p. 56 ).

6 Dicţionarul de sociologie coordonat de R Boudon (1996, p. 78)

8
 În completarea celor enunțate mai sus, delincvenţa este un fenomen a cărui înţelegere
necesită luarea în considerare a trei elemente: individul care încalcă legea, actul care constituie
această infracţiune şi circumstanţele care conduc la comiterea ei.Examinând lucrările
sociologice, vom vedea că teoriile asupra delincvenţei diferă mereu în funcţie de poziţia luată şi
de accentul pus pe unul dintre aceste elemente de referință.
Preponderent, delincvenţa este privită ca un fenomen de inadaptare, de neintegrare
socială, generând o anumită stare conflictuală produsă de neconcordanţa dintre idealurile
individului, sistemul său valoric şi ofertele sociale. Ca un efect al acestui dezechilibru scade şi
controlul social, precum şi capacitatea de conciliere a conflictelor.
Persistenţa la nivelul structurilor sociale a conflictelor şi tensiunilor sociale comunitare,
scăderea sentimentului de solidaritate socială, creşterea agresivităţii ca reflecţie a frustrării
individuale, multiplicarea fenomenului de marginalizare şi atrofierea eu-lui colectiv sunt o serie
de factori favorizanţi sau generatori de delincvenţă.
În extensiunea sa, conceptul de delincvenţă cuprinde atât delincvenţa oficială,
identificată, judecată şi sancţionată, cât şi delincvenţa ascunsă, invizibilă sau aşa-numita „cifră
neagră” a criminalităţii.
1.2. Infracționalitatea ca rezultat al delincvenței:

Fenomenul infracționalității a fost constatat și reprimat în toate societățile (atât cele

bazate pe cutume, cât și cele bazate pe lege), urmărindu-se adoptarea unor metode de combatere
a comportării delincvenționale. Pentru realizarea acestei activități trebuie studiate condițiile
sociale care determină actul infracțional (cauzalitatea fenomenului, personalitatea infractorului,
reacția socială la actul infracțional), urmând a se propune o nouă regulă de restrângere a
fenomenului deviant (eradicarea infracționalității nu este posibilă deoarece nu poate exista
societate fară infracțiune).

9
 Codul penal dă expresie acestei relații în articolul 17 alin.2 , în care arată că "infracțiunea
7
este singurul temei al răspunderii penale".
Infracțiunea este în general privită, în teoria dreptului penal și în diferite legislații, din
două puncte de vedere: fie ca un fenomen social, fie ca un fenomen juridic.
Privită din spectrul socialului, noțiunea de infracțiune evoluează ca și noțiunea de
moralitate. Faptul de a ști dacă o anumită acțiune sau inacțiune neconvenabilă trebuie să fie
considerată infracțiune (deci reprimată și în ce masură), depinde în mod esențial de aprecierea pe
care majoritatea membrilor societății o emit asupra diverselor fapte ce se produc în viața
colectivității, însă gradul de precizie emis este variabil.

Ca fenomen juridic, infracțiunea este o faptă -o acțiune sau o omisiune- imputabilă

autorului său, prevăzută de legea penală și sancționată cu o pedeapsă. Ceea ce caracterizează
infracțiunea ca fenomen juridic este, pe de o parte, încriminarea și pe de altă parte, prevederea în
lege, a unei pedepse pentru săvârșirea ei.
Cauzele care pot determina apariția fenomenului infracțional sunt strâns legate de persoana
infractorului, de lipsurile pe care acesta le are la nivel emoțional sau mental și de modul în care

7 Noul Cod Penal actualizat 2015-Legea 286/2009 (Legea nr. 286/2009 privind noul Cod Penal,
publicată în Monitorul Oficial nr. 510 din 24 iulie 2009, în vigoare de la 1 februarie 2014)

10
alege să-și asigure nevoile de bază în vederea creșterii propriului grad de funcționalitate
indiferent de consecințele modului său de acțiune
Infractorul nu este altceva decat individul obișnuit care poate în anumite împrejurări să
comită infracțiuni. Nu există un așa-zis șablon după care să încadrăm indivizii în așa fel încât să
putem spune despre aceștia ca o parte din ei sunt infractori, ca anumiți indivizi sunt predispuși la
săvârșirea de infracțiuni, sau pur și simplu că sunt oameni obișnuiți.

1.2.Pedeapsa- consecință a infracțiunii

Pedeapsa este acea sancțiune de drept penal, care constă într-o măsură de constrangere și
reeducare, prevăzută de lege pentru săvârșirea unei infracțiuni, și care se aplică de instanța de
judecată, în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.

Din analiza acestei definiții se degajă trasăturile esențiale ale pedepsei, ca sancțiune
penală și ca instituție de drept penal:
a) Pedeapsa este o măsură de constrângere
Care implică o anumită suferință, impusă infractorului ca reacție socială la infracțiunea
săvârșită de acesta. În esență, pedeapsa este un mijloc prin care societatea se ferește de
infracțiuni și reacționează contra acelora care le-au săvârșit.

11
 Această afirmație cum că pedeapsa constituie o suferință, pare să contrazică prevederile
art.52, Cod penal, aliniatul ultim, în care se arată că "executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze
8
suferințe fizice și nici să înjosească persoana condamnatului".
Este vorba desigur ca organele de executare să nu aducă suferințe suplimentare
condamnatului, dar nici să le înlăture pe cele inerente pedepsei. Ca suferință, pedeapsa nu se
reduce numai la lipsa libertății, ci implică o totală modificare a vieții, modificare încărcată de
incomodități și durități, din care izvorasc numeroase suferințe morale.

b) Pedeapsa este un mijloc de reeducare.

Deși constrângerea de a executa pedeapsa este determinată de săvârșirea infracțiunii, și

deci, de eșecul procesului educativ față de infractor. Acesta nu înseamnă suspendarea sau
renunțarea la sistemele educative care funcționează în societate, ci continuarea acțiunii acestora
cu mijloace specifice. Cel care a săvârșit o infracțiune nu este și nu poate fi considerat în genere ,
ca nerecuperabil, deci situat în afara procesului educativ, ci, dimpotriva, trebuie implicat cu și
mai mare vigoare în acest proces.

c) Pedeapsa este un mijloc de constrângere.

Așa cum se arată în articolul 52 Cod penal, pentru ca pedeapsa să fie executată se
folosește constrângerea, căci nimeni nu este dispus să execute o pedeapsă de bună voie. Astfel
pedeapsa nu poate fi aplicată decât de către Stat, ce apare ca subiect al raporturilor juridice
9
penale, inclusiv al raporturilor de conflict.

d) Pedeapsa este prevăzută de lege pentru o anumită infracțiune.

În această trasătură se reflectă nu numai principiul legalității de drept penal, dar și legatura
organică între pedeapsa, răspunderea penală și infracțiune, pedeapsa fiind consecința infracțiunii

8 9
/ Noul Cod Penal actualizat 2015-Legea 286/2009 (Legea nr. 286/2009 privind noul Cod Penal, publicată în
Monitorul Oficial nr. 510 din 24 iulie 2009, în vigoare de la 1 februarie 2014)

12
prin intermediul răspunderii penale. De aceea nu există pedeapsă în general, ci numai pedeapsa
ca sancțiune pentru o anumită infracțiune.

e) Pedeapsa se aplica numai infractorului.

În această trasatură se reflectă caracterul personal al pedepsei care nu poate fi aplicată

decât infractorului, iar în caz de deces al condamnatului înainte de executarea pedepsei, aceasta
se stinge odată cu viața lui, nefiind transmisibilă.

f) Pedeapsa se aplică în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.

Această trasătură esențială a pedepsei, reflectă nu numai rațiunea pedepsei sub raportul
consecințelor ulterioare executării sale, dar și încrederea în aptitudinea pedepsei de a determina
schimbarea mentalității condamnatului, în așa fel încât să nu mai săvârșească, din nou, infracțiuni.

1.4. Mediul penitenciar și deținutul

Mediul penitenciar reprezintă un cadru patogen, caracterizat prin limitarea drepturilor,

modificarea drastică a stilului de viaţă, dificultăţi majore în conservarea relaţiilor, toate acestea
solicitând la maxim abilităţile de adaptare ale deţinuţilor.
Înainte de a dezvolta mai multe paradigme care pot privi mediul penitenciar trebuie să
clarificăm conceptul de deținut ce, conform Ordinului 429 din 2012, este definit precum acea
persoană privată de libertate, persoană aflată în executarea unei pedepse privative de libertate, a
10
unei măsuri educative de internare într-un centru de reeducare sau în arest preventiv.
În plus, raţiunea existenţei penitenciarelor ca şi cadru instituţionalizat, deşi justificată de
legislaţia execuţional-penală, se află într-o permanentă dispută cu realitatea fenomenelor care
compun mediul carceral. Ca şi consecinţă, contextul penitenciar devine un mediu patogen, care
nu mai serveşte scopului declarat, de reajustare la normele social acceptate. Fenomenul este
denumit de sociologi "efectul pervers" al încarcerării şi poate explica apariţia unor efecte
negative în procesul de reintegrare.

10 Ordinul nr. 429/2012 Privind asigurarea asistenţei medicale persoanelor private de libertate aflate în
custodia
Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor

13
 În mediul penitenciar modul de adaptare al deținutului poate fi analizat atât din prisma
dimensiunii emoţionale (dispoziţia afectivă trăită şi nivelul de stres perceput), cât şi din
perspectiva comportamentală (acţiunile adoptate în vederea adaptării la acest mediu). Pot exista
discrepanţe între cele două perspective, în timp ce adaptarea emoţională a deţinuţilor reprezintă o
dimensiune importantă pentru individ, adaptarea comportamentală la normele şi prescripţiile
mediului penitenciar reprezintă factorul relevant pentru administraţia care îi asigură custodia.
Contactul cu penitenciarul intervine pe fondul unei tensiuni psihice, legate de comiterea
faptei, de contactul cu organele de poliție, de desparțirea de familie, de obișnuințele și activitățile
preferate. Persoana privată de libertate va începe cu explorarea treptata a mediului și va continua
cu învățarea argoului, se va resemna în fața "uitării" celor de afară și se va replia pe sine.
Trecutul si viitorul vor fi abandonate pentru un prezent care are noi sensuri simbolice.

Sintetizând transformările psihologice ale deținutului aflat la prima pedeapsă cu închisoarea,

Gheorghe Florian identifica următoarele etape:

1. ACOMODAREA - este dominată din punct de vedere al persoanei private de libertate

de teamă și supunere, de efortul individului de a trăi în noul mediu de viață: sentimentul de
parăsire și neputință este puternic.

14
 2. ADAPTAREA - este centrată pe căutarea recompenselor și câstigarea bunăvoinței
cadrelor. Activitatea persoanei private de libertate urmează schema cunoaștere-valorizare-
conduită. În perioada detenției, persoana privată de libertate este un atent observator a tot ce se
întâmpla în jurul lui și în urma evaluării (valorizării persoanelor, normelor, regulilor), va adopta
un comportament sau altul.

3. PARTICIPAREA - când individul nu se mai simte străin de ceilalți, are anumite

satisfacții în urma muncii depuse și un comportament activ în cadrul relațiilor interpersonale.

4. INTEGRAREA - este caracterizată de dependența accentuată a individului de grupul din

care face parte și de menținerea unei stări de echilibru în plan somatopsihic. Această ultimă etapă
a fost împarțită în trei subperioade corespunzatoare nivelului de integrare a individului în mediul
penitenciar si anume:

a) nivelul integrării sociale - în care s-au armonizat relațiile dintre persoana privată
de libertate și grup, contactele interpersonale sunt intense iar atitudinile sunt cele
împărțite de tot grupul;

b) nivelul integrării psihosociale - conduita persoanei private de libertate este

exclusiv dependentă de statutul actual iar sursele de stres devin mai puține;

c) nivelul integrării subculturale - la acest nivel deținutul a interiorizat sistemul de

valori și norme informale ale grupului de apartenență, devenind un purtator activ al
11
acestora în viața de zi cu zi pe timpul executării pedepsei.

Fenomenul de prizonizare, de integrare în grupul de persoane private de libertate este

doar o prima fază în evoluția persoanei private de libertate, căci în cea de-a doua fază din viața
de detenție se poate observa fenomenul de desprizonizare. Acesta vizează momentul liberarii
detinutul, care tinde să adopte un comportament apropiat de ceea ce este dezirabil din punct de
vedere social. Evident că și aici există o motivație calculativă, căci un comportament adecvat
poate prescurta sensibil durata detenției.

11 Gheorghe Florian- Fenomenologia penitenciară 2006 Colecția Psiho-logos-Psihologie, Editura Oscar Print

15
 1.5. Fenomene specifice detenției

Prima și cea mai mare suferință a încarcerării este privarea de libertate. Captivii sunt introduși în
celule de-a lungul unor coridoare identice. Izolarea este dublă: în primul rând, captivii sunt izolați de
lumea exterioară, iar în al doilea rând, sunt izolați în celule chiar în interiorul închisorii. Astfel,
captivii își pierd nu doar libertatea, dar și relațiile de suport emoțional.
Pentru a supraviețui psihologic aceste respingeri, deținutul trebuie să-și construiască un
mecanism de respingere a celor care l-au respins.
A doua suferință a încarcerării este privarea de bunuri și servicii.
Opinia publică solicită condiții grele de detenție pentru cei care au încălcat ordinea socială.
Dincolo de această atmosferă, deținutul este decăzut din poziția sa socială, iar tot ceea ce posedă
el este fie confiscat, fie depus spre păstrare pentru momentul liberării.
În societatea modernă, ceea ce posedă individul face parte din imaginea sinului, de aceea
pierderea posesiei duce la scăderea încrederii în sine și la anxietate. Deținutul pierde dreptul de a
dispune de bani, de a se prezenta în instanță în cauze civile, iar uneori pierde dreptul de a vota.
Toate aceste demersuri duc la ceea ce Goffman numea ‘’moartea civilă’’ a deținutului.
A treia suferință a încarcerării este privarea de relații heterosexuale. Izolarea de soție sau de
prietenă și încarcerarea pe termen lung pot produce efecte psihologice și fiziologice deosebit de
grave. Absența femeii creează dificultăți serioase bărbatului în definirea masculinității. Absența
contrastului lasă barbatul în imposibilitatea de a avea un element de comparație. Relațiile
homosexual ocazionale sau de conjunctură pot determina sentimente de vină voluntară sau
involuntară.

16
 Cea de-a patra suferință este pierderea autonomiei. Viața în penitenciar este condusă după
reguli impuse. Deținuții nu au dreptul să iau decizii personale sau să aleagă. Ordinele sunt doar
comunicate, nu explicate. Principalele efecte psihologice ca urmare privării de autonomie sunt:
depersonalizarea, diminuarea stimei de sine, deresponsabilizarea, anularea inițiativei.
Ultima suferință a încarcerării este privarea de securitate. Cu privire la aceasta, apare un
paradox: reducerea criminalității se realizează prin forțarea infractorilor să se asocieze pe termen
lung cu mii de alți infractori. Interacțiunile între deținuți nu pot fi controlate în cele mai mici
detalii și nici permanent. În acest context, rivalitățile, disputele legate de putere și influență, se
pot ușor transforma în violențe și chiar crime.
În concluzionarea aspectelor aduse în atenție anterior, putem spune că omul alege (mai mult
sau mai puțin conștient), să răspundă într-un fel sau altul normelor impuse de mediul de
apartenență. Dacă răspunsul oferit vizează nerespectarea, revolta și încălcarea acestor norme
atunci omul este catalogat ca posesor al unui comportament delincvent generat de devierea de la
parcursul prestabilit de mediul de apartenență.
Perpetuarea unui comportament de ordin delincvent favorizează comiterea de fapte
infracționale, sancționate de legea penală. Drept consecință a acestor fapte individul capătă
titulatura de deținut și devine parte integrativă a mediului penitenciar.
Prin conturarea acestui lanț cauzal, am dorit să trasăm parcursul unei persoane de la libertate
la încarcerare și fenomenele ce însoțesc acest parcurs. Prin urmare, în acest capitol am avut drept
scop principal identificarea unei legături cauzale între: devianță-delincvență-infracționalitate-
pedeapsă-mediu penitenciar-fenomene din mediu penitenciar.
Stabilirea unei relației cauzale dintre fenomene a fost punctul de plecare în materializarea
scopului central al parcursului metodologic urmat.

17
 II. TEORII EXPLICATIVE ALE SUBIECTULUI VIZAT

Capitolul de față își propune să prezinte teorii care explică o serie de aspecte în înțelegerea
fenomenului ce se dorește a fi cercetat. Un cadru teoretic vast oferă cercetătorului oportunitatea de a
construi legături coerente și de profunzime în vederea apropierii de realitatea mediul carceral.
În cele ce urmeză vom face o trecere în revistă a următoarelor teorii care explică subiectul
vizat:
Conform lui E. Durkeim cel care a evidențiat pentru prima dată teoria anomie conform
căreia anomia reprezintă incapacitate de dirijare adecvată a conduitelor, dislocarea a conștiinței
colective și a moralității (Rădulescu 1999).
Drept completare la viziunea enunțată anterior, Merton definește anomia ca fiind lipsa
mijloacelor legitime de atingere a scopurilor sociale stabilite.
Teoria comportamentului delincvent ca produs al învățării. Încă din titlu ne este sugerat
faptul că promotorii acestor teorii susțin că toate comportamentele- dezirabile sau indezirabile-
sunt învățate în cadrul interacțiunilor sociale de zi cu zi.
Cea mai cunoscută teorie explicativă a comportamentului delincvent ca produs al învățării
este teoria învățării sociale a lui Bandura, care a observat că învățarea umană se produce nu
numai ca urmare a reflexului condiționat sau a condiționării operante, ci și a observației.
Comportamenul uman se învață și prin observarea acestuia la alți oameni, percum și ținând
cont de consecințele sale.
O altă teorie de ordin comportamental, ce vine în sprijinul comportamentului preluat, este
teoria imitației elaborată de Tarde, care consideră comportamentul uman un rezultat al imitației.
Imitația se propagă conform celor două legi pe care le-a enunțat autorul.
a. Prima lege arată că ea se produce în funcție de cât de strâns este contactul dintre oameni.
b. A doua lege promovează idea conform căreia imitația se produce de la superior la inferior.
Aceeași perspectivă de explicare a comportamentului infracțional a fost explicată de către
Sutherland prin teoria asociațiilor diferențiale. Principiul de bază a acestei teorii constă în
faptul că oamenii vin în contact cu definiții favorabile sau nefavorabile întălcării legii.
Teoriile cognitiviste vin ca o extesie a teoriilor comportamentaliste în care chiar și
cogniția este privită ca un comportament. Teoriile cognitiviste definesc comportamentul ca
fiind afectat de percepțiile și interpretările pe care oamenii le atribuie mediului ori sinelui.

18
 Teoriile controlului social reprezintă un alt set de teorii sociologice din aria
criminologiei. Aceste abordări studiază în principal modul în care societatea obține
conformitatea membrilor săi sau produce devianță.
Teoria atașamentului social elaborate de Travis Hirschi susține că delincvența apare
atunci când relațiile de atașament ale indivizilor față de societate sunt slăbite sau întrerupte,
ceea ce duce la reducerea conformității.
Teorie etichetării sociale evidențiază reacția societății civile asupra actelor delincvente. În
cadrul acestei teorii explicațiile genezei delincvenței transcend din domeniul studiului
personalității delincventului și al mecanismelor trecerii la actul delincvent către fenomenul
“reacției sociale”.
Coleman consideră că ţinta teoriei alegerii raționale nu este de a înţelege modul în care
o acţiune poate fi văzută ca rezonabilă de către actor, ci de a arăta cum, acţiuni care sunt
rezonabile sau raţionale pentru actori, se pot combina şi pot produce rezultate sociale, uneori
12
intenţionate de actori, alteori neintenţionate, uneori optime social, alteori nu.

12 Asistența social în penitenciar- Ioan Durnescu, 2009, Editura Polirom.

19
 III. DEMERS METODOLOGIC

În realizarea părții practice care vine în completarea părții teoretice am optat pentru
cercetare de tip calitativ.
Sintagma de cercetare calitativă nu prezintă un caracter unitar, fapt ce implică lipsa unei
definiții unanim acceptată din cauza faptului că cercetarea calitativă nu aparține unei singure
discipline științifice.
Fiecare adept al unei anumite științe atribuie aceste sintagme diverse definiții prin raportare
la aria de interes abordată, generându-se în acest mod multiple paradigme, tehnici și termeni.
Cercetarea calitativă este o abordare multidisciplinară și transdisciplinară,
pluriparadigmatică, multimodală, ce implicăstudierea obiectului/fenomenului în cadrul natural, cu
13
scopul înțelegerii și interpretării lui pe baza semnificațiilor pe care persoanele le aduc cu ele.
Cercetarea de tip calitativ prezintă o serie de atribute specifice ce o diferențiază de
cercetarea cantitativă. Prima din această serie este reflexivitatea, care din dorința de a explica
modul în care este redat și produs materialul aduce în prim plan cercetătorul, cel care prim
perspectiva aleasă stabilește modalități de explicare a fenomenelui ce se urmărește a fi explorat.
Următoarea caracteristică din acest șir despripția face trimitere la spectrul larg al
modalităților de raportare la un fenomen din punct de vedere cronologic, din punct de vedere al
consecințelor generate, procesul prin care se atribuie un anumit set de semnificații, relații ce se
stabilește între cercetător și fenomenul studiat.

13 Denzin și Lincoln -Introduction: Entering the field of qualitative research, 1994.

20
 Designul cercetării

Scopul cercetării: Conturarea unei imagini asupra mediului penitenciar din perspectiva
foștilor deținuți.
Obiectiv general:
Identificarea percepțiilor foștilor deținuți cu privare la mediul penitenciar.

Obiective specifice:
1. Conturarea imaginii mediului penitenciar din perspectiva foștilor deținuți.
2. Stabilirea relației dintre fapta comisă și modalitatea de adaptare din cadrul mediului
penitenciar.
3. Identificarea impactului evenimentelor din mediul penitenciar asupra comportamentului
prezent al persoanei care a ieșit din mediul penitenciar.
4. Identificarea modalităților de adaptare ca drept răspuns la presiunile de ordin psihosocial
din mediul penitenciar.

Întrebări de cercetare:
1. În ce mod influențează istoricul persoanei modul de adaptare la condițiile din mediul
penitenciar?
2.În ce mod au inflențat condițiile din mediul carceral percepția asupra vieții a foștilor deținuți?
3. Care este influența relațiilor construite în mediul penitenciar asupra modul de adaptare al
foștilor de?
Temele principale urmărite
În cadrul demersului de cercetare prin itermediul ghidului de interviu, am urmărit să
surprindem umătoarele teme:
I.Trecutul interlocutorului;
II. Factori determinanți în comiterea
faptei; III. Percepția asupra faptei comise;
IV.Perioada de executare a pedepsei; IV.Pregătirea
pentru liberare/ finalizarea pedepsei.

21
 Alegerea acestor teme nu este una întțmplătoare, ele venind în sprijinul întrebărilor de
cercetare, acestea oferă mai bună ghidare în construirea și relatarea datelor culese.

Tehnica de culegere a datelor

În culegerea datelor ce vin în completarea cadrului teoretic am folosit metoda interviul

semistructurat deoarece prin utilizarea lui am putut elabora un set de întrebări predefinite
care să poată surprinde în profunzime subiectul ce se vrea a fi cercetat.
Instrumentul utilizat în culegerea datelor ghodul de interviu

Descrierea grupului țintă

Grupul vizat în desfășurarea cercetării a fost format din patru persoane cu varsta
cuprinsă între 23-37 de ani, care și-au executat pedeapsa în mediul penitenciar și care și-au
exprimat acordul pentru participarea la cercetare.

22
 Rezultatele cercetării și interpretării

Cercetarea de față urmărește să analizeze mediul penitenciar din perspectiva foștilor deținuți.
În definitivarea acestui scop am aplicat un ghid de interviu în care am abordat șase teme de
interes: trecutul interlocutorului, factori determinanți în comiterea faptei, percepția asupra
faptei comise, perioada de executare a pedepsei, pregătirea pentru liberare/ finalizarea
pedepsei, perioada post-detenției.
În vederea confruntării cercetării cadrului teoretic cu cel practice am realizat o cercetare
calitativă demarată în perioada decembrie 2015- ianuarie 2016 folosind ca tehnică de culegere a
datelor interviul semi-structurat.
Am realizat un număr de patru interviuri semi-structurate folosind ca instrument de
colectarea datelor ghidul de interviu semi-struturat. Interviurile au avut în medie 40 de
minute,timp în care persoanele din cadrul lotului studiat ce au corespuns criteriilor de selecție
amintite mai sus au relatat aspect ce vizează: trecutul interlocutorului, factori determinanți în
comiterea faptei,percepția asupra faptei comise,perioada de executare a pedepsei,pregătirea
pentru liberare/ finalizarea pedepsei, perioada post-detenției.
După transcrierea interviurilor înregistrate a urmat interpretarea ce are drept scop
validarea realităților celor care au fost intervievați. Cele două funcții ale interpretării se
realizează în conformitate cu ariile de interes: calitatea relației ce s-a stabilit pe parcursul
procesului de intervievare.
Un alt aspect pe care l-am avut în vedere a fost coerența și fluiditatea discursului oferind
ori de câte ori era nevoie informații care să clarifice orice nedumerire c ear fi denaturant calitatea
informațiilor obținute.
Interpretarea datelor culese s-a făcut prin raportare la perspectiva construcționistă,
deoarece considerăm în urma documentării teoretice și a cercetării că aceasta se potrivește cel
mai bine temei alese: mediul penitenciar din perspectiva foștilor deținuți.
Fiind un subiect amplu am ales să ne axăm pe șase arii tematice: trecutul interlocutorului,
factori determinanți în comiterea faptei, percepția asupra faptei comise, perioada de executare a
pedepsei, pregătirea pentru liberare/ finalizarea pedepsei, perioada post-detenției. Nici una din
aceste teme nu este aleasă la întâmplare. Fiecare are rolul de a surprinde anumite fațete ale modului

23
în care foștii deținuți aleg să vorbească, să înțeleagă și să transpună în acțiuni propriul trecut,
factorii care au dus la comiterea faptei, percepțiile asupra actului comis, perioada de executare a
pedepsei, pregătirea pentru liberare/ finalizarea pedepsei dar și perioada post-detenției.
Pornind de la cele cinci teme enunțate vom reda răspunsurile colectate de la respondenți
pentru a putea analiza și compara perspectiva acestora cu privire la subiectele abordate și
deasemenea de a stabili un raport între informațiile de ordin teoretic și realitatea.

I. Trecutul interlocutorului

În cadrul acestei teme am acordat un interes deosebit nivelului de școlarizare al celor

patru respondenți deoarece am vrut să observăm dacă există un tipar educațional dar și mediul
familial ce poate influența persoana în comiterea faptei, drept urmare intervievatorii relatează:

‘’De mic copil până la 15 ani... Eu am avut un frate mai mare care
a decedat. De mic copil eu crezut că sunt îndepărtat, pus la colț.Nu avea
anumite responsabilități. Nu înțelegeam de ce fratele meu are atâtea
responsabilități în casă și eu nu am nici una sau poate una, două acolo
(râde cu regret)... șterg papucii la ușă. De asta cred că am avut și această
pornire de a fi mai rebel, să nu ascult de familie să fac ce vreau eu și ce
îmi trece prin cap. După 15 ani și până la 15 ani relația cu fratele meu nu a
fost una bună, ne certam, ne fugăream unul pe celălalt. El mă bătea, eu
după asta îl fugăream și tot așa. După 15 ani am reușit să ne înțelegem mai
bine, de fapt atunci s-a întâmplat ca el să aibă nevoie de ajutorul meu,
atunci am înțeles că sunt și eu bun pentru ceva, că cineva poate să-mi
ceară ajutorul vreodată și atunci mi-a cerut el ajutorul, după vârsta de 15
ani. Atunci între mine și fratele meu s-a stabilit o relație de frăție, eram
frații cu adevărat, ne salutam, ne respectam, până atunci a fost un haos
total între mine și el’’ (C.R. deținut, 27, fapta omor și viol)

Din relatarea celui intervievat observăm că familia a jucat un rol major în comiterea
faptei, acesta simțindu-se desconsiderat având nevoie de mult mai multă atenție, de a se simți util

24
justificându-și din aceste lipsuri comportamentul rebel refuzul de a acorda importanță sfaturilor
primite din partea familiei.
Dacă în cadrul primului intervievat, familia a jucat un rol decisiv, în cadrul celui de-al
doilea intervievat persoana de referință din cadrul familiei a devenit un factor de justificare al
faptei comise.
‘’Păi...relația cu mama mea era foarte bună și
datorită ei și ca s-o protejez pe ea, am comis această faptă,
eu am sărit mai mult în apărarea ei, pentru că ea e bătrână,
e neajutorată și am crezut că vecinii o nedreptățesc, de
aceea m-am enervat, că e mama mea și țin la ea.’’ (R.M.
fost deținut, 34ani, fapta comisă- ultraj contra bunelor
moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice)

Pe lângă cele emise mai sus, la ceilalți doi intervievați familia nu a jucat un rol în
comiterea faptei, aceștia afirmând că:
,,Foarte bună…!’’(A.I., deținut, 37, fapta comisă-
tâlhărie) ,,Am avut o educație foarte bună acasă, m-au
învățat să fiu liniștit și cuminte
(I.T., fost deținut, 25ani, fapta comisă-complicitate la viol)

Prin corelarea răspunsurilor intervievaților în ceea ce privește aspirațiile lor de viitor am

observat faptul că există o legătură între vârsat respondenților și un grad crescut de interes pentru
planurile ce vizează cariera respective familia. Cronologic vorbind, cu alte cuvinte intervievații
cu o vârstă mai mica manifestă un interes mai mare în dezvoltarea carierei:
,,Să lucrez în armată. Am avut o mare dezamăgire atunci
când s-a dat o lege ce prevedea că armata nu mai este obligatorie.
Mi-aș fi dorit să merg în armată, să rămân în armată, să lucrez într-
o unitate militară, dar soarta m-a dus în altă unitate militară.’’(C.R.
fost deținut, 27, fapta comisă-omor și viol)

25
 În timp ce intervievații cu o vârstă înaintată au aspirații cu privire la întemeierea unei
familii respectiv menținerea acesteia.
După cum v-am spus, doream să-mi fac o familie,
să fac și-un copil, deja am început să fac și o casă, lângă
casa părintească, în aceeași curte (R.M. fost deținut, 34 ani,
fapta comisă-ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea
ordinii și liniștii publice)
Păi, vroiam să îmi fac o casă, prima și prima oară
vroiam să mă căsătoresc, aveam o relație de trei ani care…
noi ne doream să ne facem o nuntă, să ne căsătorim, să
facem un viitor. Îmi doream să mă apuc de casă. (I.T.fost
deținut, 25 ani,fapta comisă-complice la viol)
Atunci eram tânăr căsătorit și nu prea mă gândeam
la viitor. Eram însurat de un an de zile. Casa o aveam de la
părinți...! (A. I. fost deținut, 37 ani, fapta comisă-tâlhărie)

Din urma ideilor extarse de mai sus putem observa că vârsta respondentului este invers
proporțională cu amploarea aspirațiilor lor.

II. Factori determinanți în comiterea faptei

Pe lângă influența mai mare sau mai mică a familiei în modificarea comportamentului un
alt ,,actor’’ important în stimularea unui comportament deviant este anturajul.
Nu era un anturaj chiar așa de rău, în sensul că mă drogam,
eram alcolic sau ceva în genul ăsta, dar erau apropiați de vârsta
mea și încercam să fiu și eu ca ei... mai golan, mai șmecheraș,
exact cum pe atunci mai orice tânăr dorea să fie cel care domină.
(C.R. fost deținut, 27 ani, fapta comisă- omor și viol)
Pentru intervivatul care a comis infracțiunea de omor și viol observăm că a avut un
interes crescut în a câștiga atenția și aprecierea grupului.

26
 Am reușit la un momentdat să fiu așa cum vroiam eu. Să fiu
respectat, să nu fiu luat în râs, să am un punct de vedere, să pot lua o
hotărâre. (C.R., fost deținut, 27 ani, fapta comisă-omor și viol)
Mai prin violență, mai prin impunere în față lor. Bine și
statura mea mă ajuta, eram mai înalt, mai dezvoltat și toată lumea
se ferea crezând că sunt cine știe ce. Ideea este că eu pe exterior
arătam ceva și în interior eram altceva. Îmi era frică să fac unele
lucruri, să merg undeva cu ei, știam că risc ceva, dar încercam să
arăt cu totul altceva... să arăt că nu sunt fricos. Așa le câștigat
încrederea pe parcurs arătând că ești un curajos, dar de fapt era o
prostie. (C.R., fost deținut, 27 ani, fapta comisă- omor și viol)

În același timp anturajul reprezintă un factor de tensiune în ceea ce privește imaginea lui
reală și imagine ce se dorește impusă în cadrul anturajului în vederea menținerii posturii de lider.
În ciuda acestor disonanțe de ordin comportamental intervievatul preia anumite tipare
comportamentale din cadrul anturajului, lucrul susținut de teoria imatației respectiv teoria
învățării sociale
În contradiție cu cele emise mai sus, rolul anturajului mai poate fi substituit de către
vecini. M-a influențat comportamentul foarte urât al vecinilor, care nu-i permiteau
mamei să meargă la fântână să ia apă. (R.M. fost deținut, 34 ani, fapta comisă- ultraj
contra
bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice)
Pe de altă parte anturajul a jucat un rol extrem de important determinând practic comiterea
faptei.
În momentul comiterii faptei eram cu
prietenul meu cel mai bun la comiterea faptei (A.I.,
fost deținut, 37 ani, comiterea faptei- tâlhărie)

În cea din urmă situație, anturajul nu a fost un factor determinant în comiterea faptei.
Anturajul meu era unul bun, aveam prieteni
de treabă, liniștiți, mergeam la o bere, beiam o

27
 bere…nu făceam scandal, nu făceam rele, eram
liniștit, nu făceam rele. (I.T., fost deținut, 25 ani,
fapta comisă- complice la viol)

Luând în calcul aspectele cu privire la anturaj putem spune că în funcție de rolul pe care
intervievatul și-a dorit să-l obțină în grupul de apartenență acesta a fost sau nu un factor de
influență.
Observăm că trei dintre cei patru intervievați relatează faptul că o infuență în comiterea
actului infracțional este reprezentat de consumul de băuturi alcoolice.

,,Am consumat mult alcool pentru că dacă

eram treaz nu faceam ce am facut!’’(A.I., fost
deținut, 37 ani, fapta comisă-tâlhărie)
,,Am băut alcool, am fost la barul de
lângă...unde stau eu și am stat acolo un pic cu
oamenii la povești și am băut și eu acolo două
pahare de coniac’’(R.M., fost deținuț,34 ani,fapta
comisă-ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea
ordinii și liniștii publice)
,,În acea seară am servit înainte de asta două
beri, după care când m-am îndreptat spre casă, am
trecut pe la prietenii mei…la vecini.’’(I.T., fost
deținut, 25 ani, fapta comiă-complice la viol)

III. Percepții asupra faptei comise

În ceea ce privește faptele comise de către intervievați acestea au un character

complex și divers. Cu alte cuvinte următoarele infracșiuni: omor și viol, complice la viol,
tâlhărie și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.
În cadrul fiecărei infracțiuni fiecare intervievat a avut un rol specific de ordin
secundar pe care îl evidențiem mai jos:

28
 ,,deci rolul meu nu a fost unul anume la faptă, pur și simplu m-am
dus singurel acolo, am intrat, am stat de vorbă cu băieții, na, ne cunoșteam
ca vecini, nu a fost un rol, nu m-a chemat cineva acolo sau să îmi spună
hai, nu, am intrat singur singurel, am stat de vorbă cu ei, am râs am glumit
ca între băieți.’’(I.T.,fost deținut, 25 ani, fapta comisă-complice la viol)
Eram cu cel mai bun prieten al meu!
L-am întălnit când noi veneam de undeva cu căruța! L-am luat la
noi în căruță și ne-a spus să-l ducem în satul vecin. Noi am crezut că este
un țjgan cu cazane de la Iași de la Ciurea. Asta care este prieten cu mine ia
cerut bani. Ăla care era în căruță la noi l-a întrebat cât vrea iar prietenul
meu a spus cam 100 mii de lei, cum erau pe atunci banii în 97’ iar asta a
spus că e prea mult. Prietenul meu când a auzit că este prea mult i-a dat o
palmă iar ala a căzut jos și i-a mai luau încă 4 mii de lei din buzunar. În
total a fost suma de 14 mii de lei. Și asta a fost! Ala a plecat înainte iar noi
am rămas la crâșmă și de aici a început totul! (A.I., fost deținut, 37 ani,
fapta comisă-tâlhărire)

Ceilalți intervievați implicați în cercetare au avut un rol principal în comiterea faptei,

lucrul evidențiat prin corelația cu descrierea faptei comise:
M-am dus la el, în ziua respectivă...când s-a întâmplat, starea
conflictuală fiind deja mai veche, de multe ori am apelat și la poliție, le-
am zis că nu mă lasă la fântână, ei au spus că ține de primărie, au vorbit și
cu vecinul meu, i-au spus la fel și lui. M-am dus la el, recunosc, eram și-
un pic băut.(R.M., fost deținut,34 ani, fapta comisă- ultraj contra bunelor
moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.)

O reticență a respondenților am sesizat-o atunci când le-am solicitat să definească

noțiunea de deținut prin raportare la imaginea pe care o aveau despre această noțiune înainte de
comiterea faptei.

29
 ,,Nu știam cum e în închisoare, dar din auzite, din sat au mai fost
oameni care au mai fost reținuți, nu era bine, era rău, era…mi-au zis că este
rău nu-i bine, și când am ajuns și eu în detenție am văzut cum e, atunci am
văzut.’’(I.T. fost deținut, 25 ani, fapta comisă-complicitate la viol)
,,N-am avut niciodată treabă cu așa ceva și nici n-am crezut
vreodată că o să se ajungă la așa ceva.’’(R.M., fost deținut, 34 ani, ultraj
contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice
,,Cea mai necăjită persoană!’’(A.I. fost deținut, 37 ani, fapta
comisă-tâlhărie)
,,Niciodată nu am fost de acord să accept, să ascult poveștile lor
despre ce au văzut acolo. Mi se părea ceva foarte staniu, nu vroiam să aud,
făcea parte din acele filme horror.’’(C.R., fost deținut, 27 ani, fapta
comisă-omor și viol)

IV. Perioada de executare a pedepsei

Revenind asupra scopului central al temei nostre am acordat o atenție deosebită

modului în care este perceput mediul penitenciar de către foștii deținuți iar pentru a
înțelege mai bine impactul avut asupra lor, le-am solicitat relatarea impresiilor despre
prima zi de detenție.
,,Păi în prima zi când m-au dus domnii polițiști acolo și m-au lăsat,
aveam un băgăjel la mine, cu ce-mi pusese mama, niște haine...mi le-au luat
ei, m-au prezentat unui domn care mi-a zis să nu fac probleme, să-mi văd de
treabă. A venit un domn doctor, mi-a făcut un control, m-a întrebat dacă sunt
bine, apoi m-au dus în penitenciar și nu știu...am fost speriat. În prima zi, am
fost mai mult speriat, nu mi-am dat seama ce se întâmplă. Abia seara, când
stăteam în patul din celulă, am început să-mi dau seama unde sunt, până
atunci parcă nu-mi venea să cred ce se întâmplase. Ziua eram cu mama,
munceam prin curte și atât de repede am ajuns la pușcărie. V-am zis, eram
foarte speriat în prima zi.’’(R.M., fost deținut, 34 ani, fapta comisă- ultraj
contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice)

30
 ,,Cea mai urâtă zi din viața mea!’’(A.I., fost deținut, 37 ani, fapta
comisă- tâlhărie)
Era foarte urât, să ajungi de la niște condiții care știi că era bine în
pat la tine, spălat, arenjat tot…să ajungi la niște paturi care nu le suportai,
te mânca pielea de la ele. (I.T., fost deținut, 25 ani, fapta comisă- complice
la viol).
Când am ajuns acolo nu știam cum să mă descurc (oftează) intrarea
contează foarte mult în prima zi în cameră, felul cum te comporți, cum
vorbești. Prima zi a fost ok. Nu știam atunci de ce toată lumea se comportă
atât de bine cu mine... de fapt este o chestie acolo. Prima zi nu se i-a
nimeni de tine a doua zi se i-au de tine (C. R., fost deținut, 27 ani, fapta
comisă-omor și viol)

Prima zi de detenție a reprezentat pentru fiecare dintre intervievați o trecere bruscă de la

o realitate cunoscută, la una necunoscută, ce a impus o adaptare forțată la condițiile furnizate.
Așa cum prevede literatura de specialitate, în mediul penitenciar există un set de roluri
prestabilite în funcție de fapta comisă și imaginea conturată în fața celorlalți la primul contact cu
aceștia. Gradul de asumare a rolului pasat depinde de evaluarea propriei persoane:

‘’ Este foarte bine să te cunoști pe tine atunci când ai intrat

să-ți faci o evaluare a ta, să vezi cam unde îți este locul, să vezi cât
de mult te poți ridica în rang ca să faci față. Eu mi-am văzut de
pătrățica mea și am rămas acolo, nu am încercat să mă ridic mai
mult decât trebuia, pentru că știam că altfel voi avea necazuri. În
penitenciar deținuții sunt etichetați, au diferite etichete chiar unele
mai groaznice. Începând de la... (ezitare, un râs ascuns în colțul
gurei) nu o să spun prima categorie de deținuții, dar începând de la
masori, cel care se ocupă de curățenie, cel care i-a masa de la
vizetă, nu oricine face asta, de acea spun că ceea ce contează este
primul rang, primul criteriu... cei care ajung pe parcurs să-și vândă
trupul. ‘’ (C.R, fost deținut, 27 ani, fapta comisă- omor și viol)

31
 ‘’ Grupuri s-au format...eu am încercat să-mi văd de treabă cât
de mult am putut.’’ (R.M., fost deținut, 34 ani, fapta comisă-ultraj
contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice)

‘’ Era un șef de cameră, un ajutor de șef de cameră și restul

fiecare deținut era deținut normal. Șeful de comanda și ajutorul lui
te comandau, te scoteau la plimbare. Erai sub comanda lor!
Nu prea aveai sarcini acolo.Era unul care spăla pe jos. El avea
practic meseria asta pentru că lua biscuiți, țigări, mâncare, haine și
spăla în locul fiecăruia. Erau oameni mai necăjiți care nu erau
căutați de acasă și ei se ofereau pentru că nu aveau nimic și trebuia
cumva să supraviețuiască.’’ (A.I., fost deținut, 37 ani, fapta comisă-
tâlhărie)
‘’ Nu, nu era să aibă cineva un rol anumea, să fie mai
presus ca acela, poate era în alte camere dar nu să fie rău sau să se
puie rău cu o altă persoană sau să încerce să ia sau să lovească,
deci fiecare încerca să aștepte o sentință, să iasă afară.’’ (I.T., fost
deținut, 25 ani, fapta comisă- complice la viol).

În concordanță cu fragmentele citate, putem spune că în cadrul mediului penitenciar,

deținuților le este atribuită o anumită etichetă în conformitate cu sarcinile ce le sunt atribuite pe
baza rolurilor îndeplinite. Aceste etichete sunt atribuite printr-un raport de egal la egal între
deținuți.
În ceea ce privește câștigarea rolului în cadrul grupului, persoanele intervievate nu
conștientizează aplicarea anumitor strategii, însă recunosc că inadaptarea comportamentului pe
baza unui anumit rol atrage după sine numeroase conflicte:

‘’Nuștiu cum să vă spun, am avut ceva probleme, dar în ce

sens... Ei mai încercau să tragă de mine și nu i-am lăsat
niciodată, doar suntem barbați, ce facem acum? Am fost la
primul penitenciar și acolo am avut colegi care au încercat

32
 să tragă de mine, să mă forțeze, dar nu i-am lăsat și din cauza
asta, mai săreau la bătaie, eu încercam să-mi văd de treabă,
mai veneau paznicii, dar mereu eram toți vinovați.’’(R.M.,
fost deținut, 34 ani, fapta comisă- ultraj contra bunelor
moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice)

Încă un aspect adus în atenție de către unul dintre intervievați este faptul că, odată atribuit
un rol, acesta nu mai poate fi schimbat pe parcursul perioadei de detenție:

‘’Dacă faci parte din ultima treaptă nu m-ai ai şanse să te

ridici puţin mai sus, pentru că deja oamenii te îndepărtează,
oamenii ştiu deja de tine şi nici nu ai voie să-i atingi pe cei
din jurul tău.’’(C.R, fost deținut, 27 ani, fapta comisă- omor
și viol)

Un alt mod de percepție al rolurilor din cadrul mediului penitenciar o constituie legea
scrisă și nescrisă:
‘’În penitenciar există două legi: legea scrisă şi legea
nescisă. Ceea scrisă este cea care se află în toate camerele pe
toţi pereţii, ceea nescrisă este legea hoţului şi acolo sunt
anumite reguli, de exemplu cel ce se află în ultima categorie
nu are dreptul să-l atingă pe cel de lângă dânsul, trebuie tot
timpul să se retragă, este marginalizat total.’’ (C.R, fost
deținut, 27 ani, fapta comisă- omor și viol)

Impactul acestor roluri este unul de durată și atrage după sine implicații majore asupra
psihicului individului:
‘’ De asta mulţi ajung să-şi pună capăt zilelor, că nu mai
puteau să facă faţă, pentru că erau foarte marginalizaţi, nimeni nu
vorbea cu ei, erau forţaţi să facă unele lucruri pe care ei nu vroiau
să le facă.’’ (C.R, fost deținut, 27 ani, fapta comisă- omor și viol)

33
 ‘’În afară că a încercat să tragă de mine în fiecare zi, nu... v-
am zis, ieșeam să fac sport, dar nu ieșea nimeni. Nu ieșea nimeni
pe teren acolo, să jucăm cu mingea. Mereu când ieșeam, nu era
nimeni, eram doar eu. Și mai vorbeam cu paznicul, mă mai punea
la treabă.’’ (R.M., fost deținut, 34 ani, fapta comisă- ultraj contra
bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice)

Evenimentele majore trăite de către intervievați în mediul penitenciar sunt:

‘’Cel mai greu moment a fost atunci când ne-a scos la muncă.
Munceam de dimineață până seară și te lua din urmă ca pe cârdul
cu vaci. Într-o zi ne-a dus la Roman, aproape de Necșeni la o
livada, la săpat și a trecut vacile și oile prin toată livada și era ca și
cum ai săpa în beton și îți dădea uneltele de la penitenciar care erau
stricate, nu tăiau și trebuia să munceai până făceai beșici la mână.
Erau momente în care polițiștii ne loveau cu vergi foarte aspru.’’
(A.I., fost deținut, 37 ani, fapta comisă- tâlhărie)
‘’Care nu voi uita niciodată? Faptul că mi-am pierdut un frate
când eram închis…asta nu am să uit nici-o data…și faptul că nu
am putut să fiu atunci alături de el pentru că eram într-un regim
strict, maximă siguranță, nu aveam voie la permisii la învoiri și cu
toate că legea spunea dar în fiecare lege există acel cuvânt poate.’’
(C.R, fost deținut, 27 ani, fapta comisă- omor și viol)

Un alt punct atins în cadrul cercetării face referire la momentele favorizante ale
intervievaților din punct de vedere al utilității:

‘’ Păi mă simțeam util când mă puneau să fac treabă.

Și eu îmi îndeplineam munca și ei când îmi spuneau foarte
bine, eram mulțumit.’’ (R.M., fost deținut, 34 ani, fapta

34
 comisă- ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii
și liniștii publice)
‘’ Cât am stat la bucătărie și i-am servit pe toți 9 luni
de zile.’’ (A.I., fost deținut, 37 ani, fapta comisă- tâlhărie)
‘’ Noi eram opt ore acolo și fiecare membru nou din
ASCOR care veneau pentru prima dată în penitenciar, îi
trăgeam deoparte și încercam să îi instruim, vezi că vor fi
care o să îți ceară facebook-ul (adresa), vezi care îți vor
cere numărul de telefon, bilețele, scrisori, nu accepți nimic,
nu dai nimic și încercam să le spunem să îi întărim așa
puțin pentru că erau unii mai firavi (studenți/voluntari) așa
de felul lor și poate se intimidau s-au le era frică la un
moment dat, și încercam să le spunem, să îi încurajăm să nu
le fie frică s-au să nu arate că le este frică s-au că sunt
intimidați de anumiți deținuți.’’ (C.R, fost deținut, 27 ani,
fapta comisă- omor și viol)

Pe perioada detenției, persoanele de sprijin care au menținut echilibrul interior, acele

persoane-resursă au fost atât din mediul familial, cât și din mediul penitenciar:
‘’ Da, am avut persoane, și în cameră am avut
persoane care m-au încurajat ca să stau liniștit, tot timpul
stăteam liniștit, nu dormeam bine, mă gândeam…mă vedeau
că eram supărat și îmi spuneau că stai liniștit, tu o să ieși
afară, nu ai făcut nimic…nu o să stai închis, nu o să stai mult,
cât timp a să te judece (perioada de judecată) ai să stai, după
care o să îți de-a drumu afară, nu mi-a spus din contră că vezi
o să faci pușcărie și asta, mi-au spus că o să fie bine și o să ies
afară ‘’[…]’’ La mine familia m-a înțeles, le-am explicat, le-
am spus tot ce s-a întâmplat, au venit când am fost închis, pe
parcursul cât am stat închis (vizite), veneau îmi aduceau
pachet, îmi aduceau tot ce aveam nevoie, haine, bani îmi

35
 lăsa, tot, cartele ca să vorbești acasă cu ei, de astea publice.’’
(I.T., fost deținut, 25 ani, fapta comisă- complice la viol).
‘’ Mulțumesc lui Dumnezeu, că dacă nu erau ei, eu nu
mai eram în ziua de azi aici, am avut gându ca eu să plec de
pe lumea asta, pentru că presiunea era așa de mare asupra mea
încât nu mai puteam să fac față, simțeam că nu mai fac față,
chiar la un moment dat le-am spus și colegilor de cameră, într-
o sâmbătă…duminica era ziua de vizite la minori, asta era
undeva prin ianuarie…deci în 2005 decembrie am fost
arestat…în ianuarie 2006, deci la o lună de zile după ce am
fost arestat deja nu mai făceam față și le-am spus colegilor că
dacă mâine nu vin părinții mei la vizită, luni mă scoateți cu
pătura de aici.’’ […] ‘’ și a doua zi fără ca eu să știu nimic, nu
am ținut legătura cu ai mei, nu am scris cu ei, nu am vorbit cu
ei la telefon, absolut nimic, și a doua zi m-am trezit că au
venit la vizită, și atunci cumva ei au fost puterea ca eu să merg
mai departe și faptul că ei m-au vizitat, pentru că eu
consideram că sunt abandonat, nu am frate nu am familie,
pentru ce să mai trăiesc? să stau…nici nu știam câți ani am să
stau, și să stau ani de zile aici…dacă mai ies de aici, pentru că
alții mă speriau cu MSV-ul, că îmi va da pe viață, că stau pe
viață aici, mai degrabă las locul altuia, ceva de genul acesta
gândeam, și atunci, a doua zi s-a întâmplat minunea…pentru
mine a fost o minune că părinții mei au venit. Și de atunci am
fost într-o relație foarte bună, ușor ușor au văzut și ei
schimbarea la mine.’’ (C.R, fost deținut, 27 ani, fapta comisă-
omor și viol)

Ca o ultimă remarcă asupra acestui capitol privește modul de caracterizare a respectivei

perioade din prisma foștilor deținuți.

36
 ,,Păi a fost o perioadă foarte urâtă din viața mea,
poate prin care nu o să mai trec niciodată prin ea, îmi
doresc foarte mult să nu mai trec, poate să se întâmple
oricând de astea, sunt momente în care nu vrei să faci un
anumit lucru care poate să se întâmpla.
Da…e ceva urât, un lucru rău, că am să îmi aduc tot timpul
aminte de asta pentru că sunt tânăr și am toată viața înainte
să îmi fac un viitor frumos“. (I.T., fost deținut, 25 ani, fapta
comisă- complice la viol)
,,M-a afectat...am văzut și eu cum merg lucrurile pe
acolo, dar e mai bine acasă, unde pot să lucrez și eu un pic la
casă, să ridic și eu un pic de căsuță. Un singur lucru m-a
schimbat, nu mai vreau să trec prin așa ceva. Nu o văd ca un
lucru foarte bun, dar pot să spun că am și învățat un lucru din
chestia asta, în principal, când beau, să nu mai fac probleme la
oameni, să-mi văd de treabă, că...vedeți cum am ajuns la
pușcărie, mai mult așa, nedreptățit.’’(R.M., fost deținut, 34
ani, fapta comisă- ultraj contra bunelor moravuri și
tulburarea ordinii și liniștii publice)

V. Pregătirea pentru liberare/ finalizarea pedepsei

Cu privire la acest capitol intervievaților li s-a cerut să descrie prima zi de liberare

conform planurilor le-au gândit de-a lungul timpului de detenție. Prin urmare fiecare fost deținut
a relatat dorințele lor în prima zi de liberare:
,,O perioadă, deci ultima perioadă, ultimele 7 luni eu le-m
făcut pe Tichilești-Brăila, acolo am făcut ultimele 7 luni de detenție,
la un regim…cel mai bun, deschis, eram în mijlocul câmpului, o
secție foarte lungă, penitenciarul era undeva la un km de noi, și…a
fost foarte bine în acea perioadă…și tot timpul, eu am lucrat în baza
de protecție și pază a penitenciarului, deci eu păream hoții de fapt,

37
hoțul păzește hoțul cum ar veni, stăteam în foișoare, bine, nu aveam
armă asupra mea, dar în schimb aveam de toate…și tot timpul eram la
o jumătate de gard, mă despărțea o jumătate de metru de libertate, și
tot timpul asta era un stres pentru mine…dar mă bucuram că am ajuns
acolo și că mai am un pic și mă eliberez, și asta doream să zic, ând
mergeam la secția noastră din câmp, să merg către penitenciar că
acolo lucram…erau alei și tot timpul mă uitam în spate și spuneam in
mintea mea…Doamne când va fi ultima dată când mă voi uita în
spate?! Când va veni acea zi?! Abia așteptam să fac acest lucru, când
m-am eliberat, când am ajuns ân capătul aleei și m-am uitat în spate,
am văzut aleea și secția, și când m-am întors era bariera, de care
trebuia să trec eu, deci a fost un moment emoționant pentru mine și
m-am bucurat foarte mult că în sfârșit am scăpat de locul acela, și că
am scăpat nevătămat, acesta era cel mai important lucru.’’(C.R., fost
deținut, 25 ani, fapta comisă- omor și viol)
, În prima zi de liberare nici nu știam unde să mă uit. Cât
am stat acolo am văzut numai cerul. Acolo nu se vedea absolut
nimic iar când am ieșit de pe poarta penitenciarului nu știam unde
să mă uit. Mă uitam în stânga, în dreapta și nu știam în ce parte să
apuc.Aveam impresia parcă am stat 20 de ani acolo.’’(A.I., fost
deținut, 37 ani, fapta comisă- tâlhărie)
, În prezent, acum merg în străinătate, lucrez în străinătate
ca să îmi fac un viitor mai bun.’’ (I.T., fost deținut, 25 ani, fapta
comisă- complice la viol)
, Când m-au eliberat, nu m-am simțit deosebit de liber. M-
au pus să semnez mai multe hârtii și noroc că am avut banii pe care
mi i-a dat mama, 50lei, că acolo n-am avut pe ce să-i cheltui, cu toate
că, am văzut, alții cheltuiau bani pe acolo, cumpărau între ei,
vindeau...dar eu mi-am văzut de treaba mea și n-am cumpărat nimic
de acolo. Când am ieșit...eu de șase luni nu mai vorbisem deloc cu
mama, iar primul lucru a fost să merg să văd dacă mai trăiește. Ea e

38
 bătrână, a stat singură șase luni și tare eram îngrijorat pentru mama.
Ăsta a fost singurul meu gând când am ieșit, să ajung repede acasă să
văd dacă mai trăiește. Mama nu are nici telefon, nu am vorbit cu ea
deloc cât am stat acolo.’’(R.M., fost deținut, 34 ani, fapta comisă-
ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice)

Conturarea mediului penitenciar prin combaterea viziunii celor patru intervievați cu

privire la mediul penitenciar

Pentru fiecare fost deținut prima zi de detenție a însemnat cea mai grea trecere de la o
realitate asupra căreia avea controlul la o realitate cu reguli necunoscute și care a restabilit total
modul de raportare a tot ceea ce înseamnă viață.
Atunci când vorbim despre imaginea mediului penitenciar din perspectiva foștilor
deținuți vorbim în mod inevitabil pe lângă impactul primei zile și despre relația cu ceilalți
deținuți, relația cu personalul din cadrul penitenciarului, rolurile din cadrul grupului, strategii de
adaptare și rezistență la stres precum și modificarea ideii asupra a ceea ce înseamnă util, ce
înseamnă a cere ajutorul și a accepta ajutorul oferit de către persoanele de sprijin.
În urma întregului process de adaptare survine perioada de liberare așa cum o percepe
fostul deținut.
Prin raportare la pasajele cheie redate în analiza calitativă a datelor culese am observat
faptul că modul în care fiecare intervievat a ales sau i-a fost facil să-și facă intrarea într-un mediu
construit pe baza unor reguli și norme necunoscute dar față de care este constrâns să se supună în
vederea supraviețuirii reprezintă un prim indiciu cu privire la gradul de tolerare și adaptare în
mediul penitenciar.
În construirea relației cu ceilalți deținuți intervievați noștrii vorbesc de acele ,, reguli
nescrise’’ ce fac diferența între a fi recunoscut și acceptat de grupul de egali sau marginalizat și
folosit în satisfacerea Ego-ului celor cu experiență în impunerea și respectarea regulilor nescrise.
Dincolo de regulile nescrise ce se impugn a fi respectate la nivelul grupului de egali
persoanele intervievate nu uită să aducă în atenție faptul că există acele reguli de ordin institutional a
căror nerespectare stabilește șansa de întoarcere la lumea pe care cândva o controlau.

39
 Contrar așteptărilor noastre în ceea ce privește evoluția modului în care personalul
mediului penitenciar alege să se raporteze la persoanele aflate la un moment dat în mediul
penitenciar. Subiecții noștrii vorbesc despre desconsiderare și abuz de autoritate, încălcarea unor
drepturi, acțiunea argumentată tacit prin judecata: sunt vinovați trebuie să plătească. Aceste
persoane se consider nedreptățite pentru că în ciuda sancțiunii legale sunt zilnic victima
pedepselor impuse de către personalul instituției.
O întrebare la care încă nu am găsit un răspuns total este dacă aceasta este imaginea reală
a raporturilor de putere dintre oamenii ce reprezintă legea și cei ce a încălcat legea sau este doar
o imagine favorabilă prin care persoana care a comis infracțiuni caută să-și justifice astfel
comportamentul.
Nici la nivelul grupului de egali lucrurile nu sunt uniforme, subiecții noștri amintesc de
un set de roluri atribuite pe baza faptelor comise dar și a modului în care ei își fac intrarea într-un
loc initial necunoscut.
Există o diversitate de roluri de la ,, bulangii”, ,,cei care își vând trupul’’ pentru obținerea
unor favoruri la ,,tamblagii’’(cel care îndeplinește sarcinile de menținere a igienii a camerei de
detenție).
În cadrul datelor consemnate un alt aspect ce ne-a acaparat atenția a constat în strategiile
de adaptare utilizate de fostele persoane aflate în detenție și în ceea ce privește această
problematică putem aduce la cunoștință următoarele aspect:dezvoltarea unor relații cu liderii
grupului,evitarea asocierii cu persoane marginalizate de majoritatea, stipularea unui anumit
comportament dorit, evitarea iscării unor conflicte cu membrii personalului/liderii din cadrul
grupului, renunțarea la anumite bunuri în vederea asigurării propriei protecții ș.a.
În cadrul oricărui mediu fie că este formal, fie că este informal liderul reprezintă primul
punct de reper în ceea ce privește modul de funcționalitate și raportare la realitatea trăită a
grupului în care se dorește ,, infiltrarea’’. Păstrarea locului obținut depinde de capacitatea
persoanei aflate în penitenciar de a face selecție în ceea ce privește persoanele cu care dezvoltă
sau nu relații fapt ce consemnează în mod tacit traiul permanent în mediul penitenciar.
Dincolo de relațiile dezvoltate la nivelul fiecărei structuri ierarhice informale există acel
cumul de tensiuni care stipulează persoana aflată în detenție să dezvolte un anumit
comportament. Comportament încadrat de cele mai multe ori la nivel de extreme între dominație-
control-abuz și supunere-umilire-păstrarea tăcerii.

40
 În ceea ce privește persoanele nevoite să se supună acestea sunt principalele repere în
promovarea modalităților de evitare a conflictelor. Acesta fiind singurul mod accestibil de
supraviețuire a persoanelor care nu au nicio putere în a controla răfularea persoanelor respectiv
grupurilor recunoscute ca ,,simbol al puterii’’.
O ultimă strategie utilizată de persoanele aflate în mediul penitenciar în vederea asigurării
unui minim de confort psihic este renunțarea la anumite bunuri, modalitate prin care încearcă să-
și cumpere protecția celor capabile să o asigure la nivelul grupului de egali.
Un ultim aspect ce contribuie la definitivarea imaginii pediului penitenciar din
perspectiva foștilor deținuți este pregătirea pentru liberare.
Toate aspect evidențiate anterior acestuia reprezintă în fapt indicatorii indirecți cu privire
la modul în care fosta persoană aflată în detenței a reușit sau nu să se perceapă și să fie percepută
parte activă a mediului social.
Liberarea reprezintă o altă trecere de la o pseudosiguranță obținută după gratii la
nesiguranț a resimțită în momentul primului pas făcut în liberate.

41
 INTERVIU 1
Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iasi
Facultatea de Filosofie si Ştiinţe Social-Politice
Departamentul de Sociologie si Asistenţă Socială
Master: Peobațiune, mediere și Asistența Socială a victimelor infracțiunilor
Masterand: Popescu Cristina-Georgiana

FORMULAR DE CONSIMŢĂMÂNT INFORMAT

Pentru foști deținuți

Sunteţi rugat să citiţi acest formular cu multă atenţie şi să adresați orice întrebare
referitoare la participarea dumneavoastră la acestă cercetare, înainte de a accepta şi de a vă da
acordul final în scris.
Sunteţi invitat să participaţi la o cercetare ce are drept scop Conturarea unei imagini
asupra mediului carceral din perspectiva foștilor deținuți
Participarea la acestă cercetare presupune răspunsul la o serie de întrebări sistematizate în
cadrul unui interviu individual la care puteţi răspunde în condiţiile anonimatului. Întrebările
vizează o serie de aspecte ca: Trecutul interlocutorului; Factori determinanți în comiterea
faptei; Percepția asupra faptei comise; Perioada de executare a pedepsei; Pregătirea pentru
liberare/finalizarea pedepsei; Perioada post-detenției. Timpul necesar pentru răspunsul la
întrebări este de aproximativ 40-60 de minute.
Dacă veţi fi de acord, aceste răspunsuri vor fi înregistrate cu un reportofon, telefon şi /sau
cu camera video. Dacă nu doriţi înregistrarea, putem consemna răspunsurile dumneavoastră în
scris. Această cercetare este realizată pentru tema de semestru din cadrul cursului Metodologie
avansată de cercetare în științele sociale. Cercetarea se desfășoară în perioada decembrie 2015-
ianuarie 2016
Sunteţi liber să nu răspundeţi la o anumită întrebare dacă nu doriţi, indiferent de motiv.
Există o foarte mică posibilitate ca, în timp ce răspundeţi la întrebări, să vă simţiţi neconfortabil
sau să apară stări de oboseală, caz în care vă rugăm să ne comunicaţi acest lucru.

42
 Informaţiile furnizate de dumneavoastră ne vor permite conturarea unei imagini de
ansamblu asupra domeniului vizat. Un rezultat al acestei cercetări ar putea consta în generarea
unor viitoare politici și programe de îmbunătățire a condiției de viață a persoanelor ce au comis
infracțiuni. Toate datele personale vor fi păstrate confidenţial, fără a include numele
dumneavoastră. şi nici o dată personală care să vă identifice în mod indirect. Înregistrarea
răspunsurilor va fi păstrată în siguranţă. Informaţiile rezultate din participarea dumneavoastră pot
fi publicate în scop ştiinţific doar de autorii acestei lucrări, dar fără precizarea numelui
dumneavoastră.
Sunteţi liber să decideţi dacă veţi dori sau nu să participaţi la acestă cercetare. Puteţi să vă
retrageţi din acest demers în orice moment. În cazul în care doriţi informaţii suplimentare,
următoarea persoană de contact va fi disponibilă să vă răspundă: prof.dr. Năstasă Diana; e-mail:
diananastasa@yahoo.com
Menţionez că “am pus întrebări cu privire la orice problemă legată de studiu, am primit
lămuriri şi sunt de acord ca de bună voie să particip la acest studiu. Primesc o copie a acestui
formular”.
Intervievat și intervievator:

Nume şi prenume (Inițiale) Nume si semnatura student

_________________________ _______________________
__________________ (semnătura) __________________(semnătura)
(Data, Loc)_________________ (Data, Loc) __________________

Telefon: _____________________ Telefon: _____________________

Observatori:

Nume şi prenume în clar, Nume si semnatura student

_________________________ _______________________
__________________ (semnătura) __________________(semnătura)
(Data, Loc)_________________ (Data, Loc) __________________

Telefon: _____________________ Telefon: _____________________

43
 INTERVIEVATOR: C.P

INTERVIEVAT: C.R

C.P.: Bună ziua, R! În primul rând vreau să-ți mulțumesc pentru acordul de a
participa la acest interviu. Aș dori să începem acest interviu prin a te ruga să-mi spui câteva
lucruri despre tine ( studii realizate) înainte de condamnare.

C.R.: Înainte de a fi arestat am terminat 9 clase. Era în curs procesul de învățare, urma să
trec în clasa a 10 a la școala profesională, specializarea comerț. Aveam 17 ani atunci când am
fost arestat, până atunci am fost un copil bezmetic, un copil ... nu gândeam, mai mult eram
înfluențat de anturaj, vroiam să ajung ca cei mai mari, eram mai golănaș, în ciuda faptului că i-
am avut pe cei din familie, neamurile, fratele meu care mereu mă îndrumau să las anturajul și să
o i-au pe altă cale. Eu eram avocatul apărării pentru prietenii mei

C.P.: Cum era acel anturaj de reușea să aibă o influență atât de mare asupra ta?

C.R.: Nu era un anturaj chiar așa de rău, în sensul că mă drogam, eram alcolic sau ceva în
genul ăsta, dar erau apropiați de vârsta mea și încercam să fiu și eu ca ei... mai golan, mai
șmecheraș, exact cum pe atunci mai orice tânăr dorea să fie cel care domină.

C.P.: Reușeai în cadrul grupului respectiv să fii cel care domină sau tindeai spre acest
lucru?

C.R.: Am reușit la un momentdat să fiu așa cum vroiam eu. Să fiu respectat, să nu fiu luat
în râs, să am un punct de vedere, să pot lua o hotărâre.

C.P.: Cum și-a câștigat Robert respectul în cadrul grupului respectiv la acel moment?

C.R.: Mmm (ezită să răspundă, face pauză și sugerează o calculare a răspunsului) Mai prin
violență, mai prin impunere în față lor. Bine și statura mea mă ajuta, eram mai înnalt, mai dezvoltat și
toată lumea se ferea crezând că sunt cine știe ce. Ideea este că eu pe exterior arătam ceva și în interior
eram altceva. Îmi era frică să fac unele lucruri, să merg undeva cu ei, știam că risc ceva,

44
dar încercam să arăt cu totul altceva... să arăt că nu sunt fricos. Așa le câștigat încrederea pe
parcurs arătând că ești un curajos, dar de fapt era o prostie

C.P.: Ce influență a avut familia asupra comportamentului tău?

C.R.: De mic copil până la 15 ani... Eu am avut un frate mai mare care a decedat. De mic
copil eu am crezut că sunt îndepărtat, pus la colț. Nu avea anumite responsabilități. Nu
înțelegeam de ce fratele meu are atâtea responsabilități în casă și eu nu am nici una sau poate
una, două acolo ( râde cu regret)... șter papucii la ușă. De asta cred că am avut și această pornire
de a fi mai rebel, să nu ascult de familie să fac ce vreau eu și ce îmi trece prin cap. După 15 ani și
până la 15 ani relația cu fratele meu nu a fost una bună, ne certam, ne fugăream unul pe celalalt.
El mă bătea, eu după asta îl fugăream și tot așa. După 15 ani am reușit să ne înțelegem mai bine,
de fapt atunci s-a întâmplat ca el să aibă nevoie de ajutorul meu, atunci am înțeles că sunt și eu
bun pentru ceva, că cineva poate să-mi ceară ajutorul vrodată și atunci mi-a cerut el ajutoru, după
vârsta de 15 ani. Atunci între mine și fratele meu s-a stabilit o relație de frăție, eram frații cu
adevărat, ne salutam, ne respectam, până atunci a fost un haos total între mine și el ( repetă vârta
de 15 ani ceea ce relevă o importanță semnificativă pentru respondent)

C. P.: La ce aspirai atunci când erai copil?

C.R.: Să lucrez în armată. Am avut o mare dezamăgire atunci când s-a dat o lege ce
prevedea că armata nu mai este obligatorie. Mi-aș fi dorit să merg în armată, să rămân în armată,
să lucrez într-o unitate militară, dar soarta m-a dus în altă unitate militară.

C.P.: Descrie-mi cum a fost ziua când ai intrat în arest.

C. R.: Prima zi neștiind... cu toate că am avut în anturaj prieteni care au fost arestați pentru
24 de ore sau pentru o săptămână, două, depinde cât au avut mandatul de prelungire și după asta li se
dădea drumul. Niciodată nu am fost de acord să accept, să ascult poveștile lor despre ce au văzut
acolo. Mi se părea ceva foarte staniu, nu vroiam să aud, făcea parte din acele filme horor. Când am
ajuns acolo nu ștam cum să mă descur ( oftează) intrarea contează foarte mult în prima zi în cameră,
felul cum te comporți, cum vorbești. Prima zi a fost ok. Nu știam atunci de ce toată lumea

45
se comportă atât de bine cu mine... de fapt este o chesti acolo. Prima zi nu se i-a nimeni de tine a
doua zi se i-au de tine.

C. P.: Ce s-a întâmplat a doua zi?

C.R.: Am intrat în seara aceea în arest. Era ora 20, după apel. Băieții jucau barbut pe
flotări și am intrat și eu în jocul lor, crezând că dacă voi fi mai dur, poate... cumva încercam să
pun în aplicare ce făceam înainte să fiu arestat, să arăt că nu îmi este frică, credeam că o să fie
bine și așa o să mă respecte, de fapt nu a fos așa. A trecut prima zi, cele 24 de ore de ordonanță.
Când am venit înapoi după prelungirea mandatului atunci s-a întâmplat inevitabilul, băieții s-au
descărcat pentru tot ce făcusem eu în prima seară. ( râde sarcastic, evită să ofere amănunte). Cam
așa se întâmpla cu fiecare, poți să intri oricum ai intra. Să intrii ca un mielușel... a doua zi tot...
intrarea, botezul cum se spune. Se face un botez la fiecare deținut în parte. Depinde acum și de
el. De exemplu: dacă este un deținut care face parte din vrun clan, atunci nu se pune problema să
se întâmple așa ceva cu el, dar cu oamemii simpli așa se întâmplă, indiferent de vârstă, că sunt
tineri, că sunt oamenii de vârsta a doua, bătrâni, mai puțin cu oamenii prea bătrâni 60-70-80 de
ani... atunci am fost puțin botezat.

C.P.: Există anumite roluri în penitenciar? (Care sunt acele roluriri din penitenciar?)

C.R.: Da există așa ceva. Este foarte bine să te cunoști pe tine atunci când ai intrat să-ți
faci o evaluare a ta, să vezi cam unde îți este locul, să vezi cât de mult te poți ridica în rang ca să
faci față. Eu mi-am văzut de pătrățica mea și am rămas acolo, nu am încercat să mă ridic mai
mult decât trebuia, pentru că știam că altfel voi avea necazuri. În penitenciar deținuții sunt
etichetați, au diferite etichete chiar unele mai groznice Începând de la... (ezitare)nu o să spun
prima categorie de deținuții, dar începând de la mesuri, cel care se ocupă de curățenie, cel care i-
a masa de la vizetă, nu oricine face asta, de acea spun că ceea ce contează este primul rang,
primul criteriu... cei care ajung pe parcurs să-și vândă trupul.

C.P.: În ce mod poţi trece de la o categorie la alta în cadrul acestor ierarhizări?

C.R.: Dacă faci parte din ultima treaptă nu m-ai ai şanse să te ridici puţin mai sus, pentru
că deja oamenii te îndepărtează, oamenii ştiu deja de tine şi nici nu ai voie să-i atingi pe cei din
jurul tău. Ceea ce am omis să vă spun este că în penitenciar există două legi: legea scrisă şi legea
nescisă. Ceea scrisă este cea care se află în toate camerele pe toţi pereţii, ceea nescrisă este legea

46
hoţului şi acolo sunt anumite reguli, de exemplu cel ce se află în ultima categorie nu are dreptul
să-l atingă pe cel de lângă dânsul, trebuie tot timpul să se retragă, este marginalizat total. De asta
mulţii ajung să-şi pună capăt zilelor, că nu mai puteau să facă faţă, pentru că erau foarte
marginalizaţii, nimeni nu vorbea cu ei, erau forţaţi să facă unele lucruri pe care ei nu vroiau să le
facă…indiferent că îi bătea în ușă și îi spunea domnului comandant/agentului pe secție că el este
maltratat, bătut, că îl scotea din acea cameră și îl ducea în alata, și acolo tot la fel se întâmpla…și
cam așa își ducea un astfel de deținut tot mandatul o data ce a ajuns să fie acolo, să fie așa nu mai
avea șanse…doar dacă găsea o cameră care…o cameră mică (cea mai mică cameră de 8 oameni,
8 deținuți) și ajungea într-o cameră de genul acela care deținuții nu suportau lucrurile astea, adică
liniștea lui acolo și-o găsea. Într-o cameră cu astfel de deținuți, și majoritatea erau bătrâni cărora
nu le plăceau lucrurile astea, nu suportau să se întâmple lucrurile astea în penitenciar și acolo
aveau liniște, dar până să ajungă acolo chinuiau mult.

C.P.: A existat un moment marcant pentru tine ca impact din tot tabloul acela, ceva
care nu vei uita nici-o data?

C.R.: Care nu voi uita niciodată? Faptul că mi-am pierdut un frate când eram închis…
asta nu am să uit nici-o data…și faptul că nu am putut să fiu atunci alături de el pentru că eram
într-un regim strict, maximă siguranță, nu aveam voie la permisii la învoiri și cu toate că legea
spunea dar în fiecare lege există acel cuvânt poate…și dacă există poate, e la…(ezitare) mila
directorului, dacă el vrea bine de bine dacă nu, nu.

C.P.: În momentul când tu ai solicitat să fii alături

C.R.: De solicitat nu am solicitat, au venit părinții mei și au solicitat. În dimineața în care

fratele meu a decedat, mama trebuia să vină cu certificatul dar nu avea cum să îi elibereze certificatul
într-o oră și ceva. A fost la poarta penitenciarului și a vorbit iar a doua zi s-a întrunit o comisie în
penitenciar cu toți cei cu funcții înalte din penitenciar inclusiv și directorul, din câte am înțeles o
parte din ei au fost de acord dar decizia a ținut de către…nu ținea numai de penitenciar hotărârea,
ținea și de Administrația Națională a Penitenciarelor în cadrul regimurilor de maximă siguranță și
închis, ce era la semi-deschis și deschis atunci putea decide penitenciarul, directorul penitenciarului,
doar el. și am înțeles că Administrația Națională a Penitenciarelor nu a fost de acord pentru că eram
în regim de maximă siguranță…nu am mai fost, cu toate că după asta am realizat că a fost un lucru
bun pentru că nu am fost…pentru că suferința ar fi fost mult mai mare

47
pentru mine, pentru părinții mei ar fi fost și mai mare, unul era pe masă în casă altul venea de la
penitenciar și era mult mai mare suferința așa că a fost mult mai bine că nu am fost…dar nu voi
uita niciodată lucrul acesta, că …(ezitare) întotdeauna m-am învinuit pe mine pentru că șocul pe
care l-a avut, eu așa cred, boala/cancerul pe care l-a avut el a pornit din cauza șocului…nu îl avea
înainte s-a declanșat ulterior.

C.P.: Cum ai descrie tu acea perioadă, dacă ar fi sa spui trei cuvinte pentru a descrie
acea perioadă. Care ar fi acelea?

C.R.: Credință, Dragoste și Nădejde

C.P.: Nu vin oarecum antitetic ceea ce ne imaginăm noi restul? (Contrar, noi atunci
când spunem penitenciar ne imaginăm putere, revoltă)

C.R.: Da, sunt și astea. Doream să discut lucrul acesta și cu majoritatea. Eu acum am un
anturaj pe care nu mi-l imaginam când eram în penitenciar, datorită ASCOR-ului (Asociația
Studenților Creștini Ortodocși Români) sunt așa cum sunt acum. De aceea și spun aceste trei cuvinte
(Credință, Dragoste, Nădejde) pentru că ASCOR-ul ar trebui să intre mult mai mult acolo și să aibă
mult mai multe programe cu deținuții. Din punctul meu de vedere datorită lor m-am schimbat, eu
sunt cel care sunt azi…pentru că programele care sunt acolo nu fac altceva decât să te înrăiască…
sunt programe pentru care deținuții se duc acolo doar ca să treacă timpul ei nu sunt atenți la
programe, ei când pleacă de acolo, chiar și programe care sunt…deci sunt care ajung la biserică, sunt
anumite programe care le face preotul, le desfășoară preotul din capelă, ei vin acolo, sunt atenți cât
sunt, o mică parte din timpul alocat și după când ajung în cameră fac din nou ceea ce făceau înainte,
revin la comportamentul lor. Și…cel puțin venirea ASCOR-ului în penitenciar pentru mine a fost o
șansă să sper că sunt afară oameni, oameni civili, așa sunt numiți în penitenciar. Pentru că sunt două
lumi diferite, oameni penali-oameni civili. Mi-au ferit șansa să sper că în societate sunt oameni care
mă pot accepta, pentru că ei m-au acceptat, știau poveste mea, știau totul despre mine și m-au
acceptat, m-au sprijinit și mi-au dat speranța. Atunci a intervenit schimbarea mea, am încercat să
schimb ceva la mine, am zis hai totuși ușor- ușor să schimb, nu totul o data dar încerc pe parcurs, și-
au trecut anii. Eu i-am întâlnit atunci când am ajuns la biserică, am cântat în strană la biserică în
penitenciar și atunci i-am întâlnit pe ei, vorbind cu ei zi de zi, văzând că ei se implică și se implică
degeaba, nu că ar avea un câștig, primesc vreo nu știu câte sute de euro pentru chestia asta. Deci
munca asta ei o fac voluntar, atunci am zis că e momentul să

48
mă schimb, să profit de ocazia asta, cu ei împreună să mă ajut, cel puțin eram în groapă când ei
au intrat, pe atunci era coordonatoare Maria…și eu eram în groapă total, ea a fost cea care mi-a
întins o mână și m-a scos din groapă la mal, de acolo a urmat ca eu să mă descurc mai departe.
Deci eram total…gândeam negativ, nu eram în lumea care trebuia și ea ușor ușor m-a scos și m-a
adus la normal pe linia de plutire.

C.P.: Ce a făcut Maria față de restul programelor din penitenciar de a reușit să te ajute
pe tine?

C.R.: Ce a făcut pentru mine a făcut pentru toți, nu a făcut ceva special pentru mine,
faptul că eu am vrut să accept ajutorul ei, asta…m-a ajutat pe mine, sunt deținuți care nu acceptă,
sunt acolo doar ca să…deoarece majoritatea care intrau acolo dintre studenți erau fete, (deținuții)
intrau acolo ca să-și clătească ochii, mai vedea o fată, mai nu știu ce…mai vorbeau cu ea, mai
luau numărul de telefon dacă reușea. Pentru că noi care eram, eram șapte la strană, noi toată ziua
eram acolo, noi eram opt ore acolo și fiecare membru nou din ASCOR care veneau pentru prima
dată în penitenciar, îi trăgeam deoparte și încercam să îi instruim, vezi că vor fi care o să îți ceară
facebook-ul (adresa), vezi care îți vor cere numărul de telefon, bilețele, scrisori, nu accepți nimic,
nu dai nimic și încercam să le spunem să îi întărim așa puțin pentru că erau unii mai firavi
(studenți/voluntari) așa de felul lor și poate se intimidau s-au le era frică la un moment dat, și
încercam să le spunem, să îi încurajăm să nu le fie frică s-au să nu arate că le este frică s-au că
sunt intimidați de anumiți deținuți…da, și au fost puțini care s-au retras pe
parcurs(studenți/voluntari), foarte puțini.

C.P.: Care ar fi fost așteptările tale de la programele demarate în penitenciar? Ce ar fi

trebuit să ofere asemenea programe în penitenciar ca să vă ajute?

C.R.: Nu știu, nu zic că nu sunt bune deloc, poate ar trebui…mai multă…nu atenție, că
atenție să zicem că atenție este asupra deținuților din partea cadrelor din penitenciar …dar prin
programul respectiv să fie mult mai…să vină cu mai multe, doar cu vorbă se plictisește deținutul, el
vrea altceva, ceva în care să fie mai activ el. De exemplu părintele avea la un moment dat un program
de teografiere pe icoane, au participat foarte mulți deținuți la acel program, pentru că era un program
activ, făceai ceva, făceai tu icoana în sine, bine lipeai doar o poză dar șlefuite, lăcuite, chituite, dar
asta o făceai tu. Era un program activ, învățai ceva să faci, de fapt asta ar trebui să fie programul,
ceva care să înveți tu să faci și să te pună să faci ceva nu doar să te asculte, pe unii îi

49
apucă și somnul. Deci ei, nu știu…și ține totul de deținut, dacă deținutul, dacă deținutul vrea într-
adevăr să se schimbe acceptă ceea ce li se oferă la programul respectiv, dacă el se duce acolo
doar pentru a trece timpul și a nu sta în cameră, să iasă o oră din cameră, atunci nu va învăța
niciodată și va rămâne la fel. Eu nu zic că nu am învățat nimic din programele pe care le-am
făcut, și am făcut multe programe, nu a fost unul pe care să îl refuz…adică a fost unul singur pe
care l-am refuzat, la psiholog…nu mai știu exact, era cu violența ceva, nu eram violent…nu mă
simțeam…credeam că eu nu sunt pentru acel program, pentru că nu am pentru ce participa, nu
sunt violent, nu înjur, nu…era totul ok…trebuiau alții care erau într-adevăr violenți care trebuiau
să participe la programul acela, nu eu. Iar la psiholog a fost un singur program la care am
participat, pentru persoanele de sprijin, persoană cu sprijin pentru cei cu risc suicidar, atât am
participat, în rest am participat la programele educatorilor, programele de sănătate, civic, istorie
și altele, dar…au fost multe, muncă, e bine să muncești când poți și unde poți, să nu refuzi
niciodată munca pentru că te ajută foarte mult la eliberare, faptul că ai muncit în penitenciar te
ajută foarte mult la eliberare, mult mai mult decât un program…și tot timpul atunci când vezi că
un deținut se simte rău e bine să te implici, și acest lucru te ajută…când e bolnav sau când face
unul stop-cardiac…lucruri de astea, infarct.

C.P.: Îmi spuneai că ai participat la un program privind persoanele de suport privind

riscul suicidar, Care au fost acele persoane de suport pentru tine în acea perioadă?

C.R.: Nu au fost. Nu am fost pus să am grijă de o persoană s-au să consiliez o persoană

de genul acesta.

C.P.: Pe tine cine te-a sprijinit înafara de familie? Existau alte persoane cu care
vorbeai, țineai legătura

C.R.: Cel mai mult m-a sprijinit rugăciunea pe mine…nu că m-aș fi rugat eu așa de mult, dar
erau persoane care se rugau pentru mine și simțeam lucrul acesta, pentru că…dacă stau și mă gândesc
așa cum ar fi trebuit să fiu eu acum…ar trebui să spun că aș fi fără un ochi, fără o mână sau poate să
nu (pot) merg, să fiu în scaun cu rotile. De asta zic că rugăciunea m-a adus așa cum sunt acum, fără
nici-un semn, am un singur semn din penitenciar, cel din frunte, asta îmi va aminti tot timpul de
pușcărie…dar rugăciunea m-a ajutat cel mai mult. Am avut și prieteni, puțini, dar

50
restul erau așa doar de fațadă, erau prieteni cu tine doar cât aveai, dacă primeai un pachet de acasă,
dacă erau vizitele în care aveai posibilitatea să primești un pachet, și cât aveai pachetul era prietenul
tău iar când nu mai aveai nimic și mâncai și tu de la ușă, de la vizetă deja nu mai era prietenul tău.
Am avut câțiva prieteni buni care m-au ajutat și pe perioada când a fost decesul fratelui meu și a stat
noapte de noapte cu mine…încercam să mă închid mult mai mult în mine și ei încercau să mă
aducă…să vorbesc…să intru în joc cu ei, jucau table, șah, să intru să joc, foarte greu am acceptat dar
chiar atunci am avut un lesevist, deținuții condamnați pe viață, erau denumiți deviști sau deveuri,
adică detenție pe viață… si am avut un deținut condamnat pe viață care a dormit în același pat cu
mine, am dormit, amândoi eram mari peste suta de kilograme , și am dormit în același pat, și el a stat
noapte de noapte cu mine și m-a încurajat, el era…își dorea foarte mult să facă parte dintr-o altă
religie, cei de la ziua a 7-a adventiști, el era ortodox în acel moment dar mergea la adunările pentru
adventiști pentru că aveau dreptul să participe și la astfel de întruniri, și noapte de noapte el stătea
alături de mine și îmi vorbea numai de Dumnezeu, numai de rai, numai de Sfinții care ajung acolo…
pardon, nu Sfinții , nu oamenii, martirii care ajung acolo.

<<La dorința intervievatului am procesul de înregistrare, reluând ulterior demersul

firesc al întâlniri>>

C.P.: La ce se gândea Robert?

C.R.: La foarte multe, îmi doream o familie în primul rând, și îmi doresc în continuare și
acum acest lucru, acesta era primul gând, de fapt primul gând era să îmi găsesc o fată să mă accepte,
pentru că e foarte greu să găsești, m-am întâlnit cu astfel de cazuri în care…întâlneam o fată și când
îi spuneam de pușcărie…am ținut foarte mult ca atunci când întâlneam o fată să îi spun despre
trecutul meu, nu am vrut să treacă un timp, și întotdeauna când am spus am pierdut, până într-o zi în
care nu am mai pierdut și a fost bine. Și ca să zic, acesta a fost primul gând, să întâlnesc o fată care să
mă accepte, după asta să îmi întemeiez o familie cât mai repede pentru că îmi doresc foarte mult…cel
puțin dacă anii mei s-au dus așa fără să fac nimic cu ei, bine am făcut ceva să zicem la…m-am
schimbat eu și sunt altfel, nu mai gândesc cum gândeam în trecut dar nu am realizat nimic concret,
am zis că trebuie să îmi întemeiez o familie pentru că pentru mine am trăit, degeaba mai mult dar ok,
vreau să trăiesc acum pentru altceva, pentru altcineva, îmi dedic viața altcuiva, copiilor, să mă
sacrific, asta cel puțin am văzut în familia mea. Cât am fost în penitenciar mi-am dat seama de tot ce
făceau părinții mei pentru mine, acolo am văzut fiecare greșeală, mi-am dat

51
seama, mi-am adus aminte de fiecare greșeală pe care am făcut-o față de părinții mei, că nu i-am
ascultat, că i-am jignit, mai ales pe mama cel puțin, tata nu prea că era mai sever, dacă îmi
spunea să stau în casă, stăteam în casă…cu mama îmi permiteam să mă mai cert cu ea, nu era
bine vreau să zic, dar în perioada aceea era ceva normal pentru mine, și îi spuneam diferite
cuvinte jignitoare la adresa ei.

C.P.: Relația cu familia s-a menținut pe perioada executării pedepsei? Veneau te vizitau?

C.R.: Mulțumesc lui Dumnezeu, că dacă nu erau ei, eu nu mai eram în ziua de azi aici,
am avut gându ca eu să plec de pe lumea asta, pentru că presiunea era așa de mare asupra mea
încât nu mai puteam să fac față, simțeam că nu mai fac față, chiar la un moment dat le-am spus și
colegilor de cameră, într-o sâmbătă…duminica era ziua de vizite la minori, asta era undeva prin
ianuarie…deci în 2005 decembrie am fost arestat…în ianuarie 2006, deci la o lună de zile după
ce am fost arestat deja nu mai făceam față și le-am spus colegilor că dacă mâine nu vin părinții
mei la vizită, luni mă scoateți cu pătura de aici, altul nu avea să te scoată, nu venea nimeni cu
targa să te scoată, și…bine atunci colegii mei au acționat, mi-au luat tot ce aveam pe pat,
cearceaf, pătură, pernă, fața de pernă, aveam un fular care țineam foarte mult la el, mi l-au luat și
pe acela, absolut tot ce puteam să fac, lame tot, cuțite, furculițe, să nu am asupra mea nimic…și a
doua zi fără ca eu să știu nimic, nu am ținut legătura cu ai mei, nu am scris cu ei, nu am vorbit cu
ei la telefon, absolut nimic, și a doua zi m-am trezit că au venit la vizită, și atunci cumva ei au
fost puterea ca eu să merg mai departe și faptul că ei m-au vizitat, pentru că eu consideram că
sunt abandonat, nu am frate nu am familie, pentru ce să mai trăiesc? să stau…nici nu știam câți
ani am să stau, și să stau ani de zile aici…dacă mai ies de aici, pentru că alții mă speriau cu
MSV-ul, că îmi va da pe viață, că stau pe viață aici, mai degrabă las locul altuia, ceva de genul
acesta gândeam, și atunci, a doua zi s-a întâmplat minunea…pentru mine a fost o minune că
părinții mei au venit. Și de atunci am fost într-o relație foarte bună, ușor ușor au văzut și ei
schimbarea la mine…bine nu în primii ani…dar după asta au început și ei să vadă schimbarea la
mine și erau foarte bucuroși, și de abia așteptau să vin acasă, pentru ei încă eram copilul lor chiar
dacă am făcut ce am făcut, eram copilul lor, și ei din cauza asta au pierdut multe…au pierdut
apartamentul, au stat în chirie o perioadă de trei ani…de abia au avu posibilitatea să își facă o
casă, și așa ei au suferit foarte mult…din cauza mea, dar totuși ei au rămas alături de mine.

C.P.: Perioada în care nu ai vorbit cu ei, a fost pentru că nu ai dorit tu acest lucru?

52
 C.R.: Nu că nu am vrut…nu am avut posibilitatea să vorbesc cu ei, de fapt îmi era și
rușine să vorbesc cu ei, nu puteam eu să concep o schrisoare acasă…mamă, tată ce faceți?...nu
puteam să fac acest lucru, nu puteam să îi văd, dar în acea zi chiar îmi doream să îi văd…aveam
nevoie de acest lucru ca să merg mai departe și…(ezitare) s-a întâmplat…pe arest…mi-a fost
greu, acolo e perioada cea mai grea, e perioada de acomodare cu penitenciarul, e același lucru, ce
se întâmplă pe arest se întâmplă și în penitenciar…dar e perioada de acomodare, carantina cum
se zice, și nu mă acomodasem așa cum trebuia…bine, acolo oamenii se obișnuiseră cu mine deja,
cumva eram prieteni așa în ghilimele (gesticulare) ca să spun, ne înțelegeam altfel, dar…deci
erau oameni necunoscuți, oameni care nu mă cunoșteau și normal, presiunea a înecput iar, a
început asupra mea…a fost greu, iar după asta m-am acomodat ușor ușor.

C.P.: Revenind la lucrurile frumoase și la ziua în care te-ai eliberat, primul lucru pe
care l-ai făcut după ce ai ieșit de pe poarta penitenciarului?

C.R.: O perioadă, deci ultima perioadă, ultimele 7 luni eu le-m făcut pe Tichilești-Brăila,
acolo am făcut ultimele 7 luni de detenție, la un regim…cel mai bun, deschis, eram în mijlocul
câmpului, o secție foarte lungă, penitenciarul era undeva la un km de noi, și…a fost foarte bine în
acea perioadă…și tot timpul, eu am lucrat în baza de protecție și pază a penitenciarului, deci eu
păream hoții de fapt, hoțul păzește hoțul cum ar veni, stăteam în foișoare, bine, nu aveam armă
asupra mea, dar în schimb aveam de toate…și tot timpul eram la o jumătate de gard, mă despărțea o
jumătate de metru de libertate, și tot timpul asta era un stres pentru mine…dar mă bucuram că am
ajuns acolo și că mai am un pic și mă eliberez, și asta doream să zic, ând mergeam la secția noastră
din câmp, să merg către penitenciar că acolo lucram…erau alei și tot timpul mă uitam în spate și
spuneam in mintea mea…Doamne când va fi ultima dată când mă voi uita în spate?! Când va veni
acea zi?! Abia așteptam să fac acest lucru, când m-am eliberat, când am ajuns ân capătul aleei și m-
am uitat în spate, am văzut aleea și secția, și când m-am întors era bariera, de care trebuia să trec eu,
deci a fost un moment emoționant pentru mine și m-am bucurat foarte mult că în sfârșit am scăpat de
locul acela, și că am scăpat nevătămat, acesta era cel mai important lucru.

C.P.: Ai simțit că oameniii ți-au pus etichete după ce ai ieșit, în societate, cum s-au
comportat ceilalți din jurul tău?

C.R.: După ce am ieșit aici în societate? Eu am avut noroc că…câteva perosne din
ASCOR și m-au așteptat la gară în momentul când eu am venit acasă, pot să spun că eu sunt o

53
persoană…cum să zic? Eu…sunt aparte așa, deci eu…rar se întâmplă ca la deținuți, să fie așteptați,
nu de familie sau de neamuri, prieteni ci de oameni ce ia cunoscut în timp ce era închis, și ei au fost
prietenii mei la început, adică mie mi-a fost mult mai ușor să mă…să intru din nou în societate și să
mă fac parte din societatea asta…dacă eram de unul singur și nu aveam nici un prieten și îmi făceam
pe parcurs…era mult mai greu, cred că stăteam închis în casă ca în penitenciar…era mult mai greu,
nu aveam curajul să ies pe stradă, nu aveam pentru ce să ies pe stradă, așa, având-ui pe ei ca prieteni,
am mers cu ei, activități, biserică, ne-am întâlnit la cineva acasă, de obicei acestea sunt activitățile pe
care le desfășoară ei, acum sunt la cei din Talpalari, cei din Talpalari așa fac, glumesc, gătesc,
mănâncă se distrează, se distrează așa în sensul frumos nu băută și muzică. Dar, datorită lor m-am
încadrat așa repede și mai ușor în societate, etichetat am fost, de către ceilalți de acolo din cartier,
pentru că, eu acum stau undeva la un km jumătate față de unde am stat înainte, și mă știe toată lumea,
acum unde stau eu se numește Cartierul tineretului…într-adevăr un cartier de tineret, toți care erau de
vârsta mea atunci și sunt de vârsta mea acum, îi cunoșteam în trecut înainte să fiu arestat, da, și sunt
etichetat de ei nu pot să spun că nu…dar nu mă deranjează de loc acest lucru…adică nu i-au în seamă
acest lucru, am reușit să fiu indiferent la ceea ce ar trebui să mă deranjeze, și sunt indiferent la orice
jignire și nu răspund, am învățat să nu răspund la provocări, înainte răspundeam la provocări, dacă
mă înjura unul înainte nu mai știam ce se întâmpla…se întâmpla ceva, acum dacă mă înjură unul
merg înainte, să fie sănătos, merg înainte, doamne ajută, deci am învățat lucrurile acestea, să nu mai
pun la suflet orice…ce ar trebui să mă deranjeze, care să mă jignească, să răspund, să nu…chiar las la
locul lor și îmi văd de treaba mea și mi-am dat seama că e mai scumpă libertatea, mai ales că eu sunt
în perioada de supraveghere, mai am până în 2020, mai sunt încă supravegheat și de ce să accept
provocarea altuia ca eu să ajung acolo după asta?! E mai frumos în libertate, e mai bine, mai plăcut,
mă simt liber.

C.P.: Care sunt lucrurile de care te poți bucura acum, având în vedre că poți face
comparație între mediul carceral și cel liber?

C.R.: Acum mă bucur că mi-a venit mintea la cap, am prieteni, am un anturaj bun, că am
familia alături, chiar dacă îmi lipsește cineva din familie, dar de acolo de sus știu că e alături de
mine în tot ceea ce fac, și totul e bine, mama sănătoasă, tata sănătos, eu sunt sănătos, că întâlnesc

54
oameni noi, oameni altfel decât îi vedeam eu înainte…pentru că toți deținuții se consideră pleava
societății, pentru că ei consideră că nu mai au nici-o șansă să mai fie acceptați în societate înapoi,
unii, alții, pentru ei acolo e casa, ies afară, fac o faptă și vin înapoi și tot așa…asta e treaba lor.

C.P.: Dacă ar fi, să spunem că s-ar repeta istoria și observi tu un tânăr care ar avea
comportamentul pe care îl avea R cândva, cum ai proceda să îl împiedici pe el să nu facă ceea
ce ai făcut tu?

C.R.: Dacă…el conștientizează faptul acesta, trebuie să conștientizeze că ceea ce face el

nu este bine, dacă lui i se pare normal, degeaba, nu ai…te lupți cu mori de vânt nu ai ce să îi faci,
dacă el conștientizează că ceea ce face nu este bine, atunci…aș putea să stau de vorbă cu el, să îi
explic, sa îi dau exemplu pe mine, părinții mei sunt un exemplu de familie pentru copii ca părinți,
deci…bine, lucrurile acestea eu le-am văzut după ce am fost închis, cum sunt părinții mei, că eu
trebuia să fiu ca ei, și trebuia ca ei să fie un exemplu pentru mine, fratele meu la fel, dar e bine și
acum că mi-am dat seama și urmez exemplele lor de viașă și…nu știu, aș încerca, nu m-am
gândit acum, nu m-am us în postura asta.

C.P.: Având în vedere că tu ai fost acolo, ce ar trebui schimbat la modul în care se

raportează sistemul din România la ce înseamnă să fii deținut, la modul cum se comportă cei
din afara la voi?

C.R.:Cred că atunci când se dă o lege ceva, nu știu, în regulamentul de ordine interioară, un

articol acolo care se schimbă, totuși să stea de vorbă și cu șefii de cameră, pentru că fiecare cameră
are câte un un șef cum se spune, un responsabil, și ar trebui să stea de vorbă și cu responsabilii de
cameră, pentru că ei știu mai bine cum gândește hoțul, și cum vede el lucrurile, sau cum interpretează
el acel lucru, pentru că sunt niște articole care te face să devii mai rău, faptul că de exemplu ai doar
zece kg de mâncare pe lună, ce fac eu doar cu zece kg de mâncare pe lună?! Și ce poți primi în zece
kg de mâncare? Că acolo îti intră mai multe, nu ai doar zece kd de carne, ți-ar ajunge o lună de zile,
dacă îți aduce ceva dulce deja a intrat în alea zece kg, frucetele într-adevăr sunt separate, și apa, dar
dacă îți aduce ceva dulce intră în alea zece kg, dacă îți aduce și o bucată de carne intră și alea, dacă
aduce și o pâine două intră și alea…de acolo se duce, de asta zic că devine oarecum mult mai rău
pentru că te tentează la pachetul altuia, se duce și îl bate, îi ia jumătate din pachet, dacă e mai milos îi
mai lasă și lui ceva, dacă nu îi ia tot, și acela stă și bate din buză, iar la rândul lui cu atâta răutate
asupra lui face și el la fel, și așa ajunge să se înrăutățească

55
treburile decât să îmbunătățească…ok este regulamentul de interzicere a telefoanelor și se fac piețe
mai în fiecare zi, piețe însemnând controale, la băutură, telefoane sunt și droguri, sunt de toate.

C.P.: De ce consideri că nu sunt luate în consierare părerea voastră?

C.R.: Păi suntem deținuți, noi nu avem voie să ajutăm oameni, adică da, putem ajuta oameni,
dar doar cu acordul ANP-ului, când au fost atunci, perioadele acelea de inundații, să îi ajutăm cu
mâncare cu haine, i-am ajutat, am făcut lucrurile acestea, dar dacă cineva are nevoie de sânge noi nu
avem voie să dăm, dacă cineva are nevoie de un organ și noi putem fi compatibili, nu avem voie să
dăm chiar dacă suntem sănătoși, apar analize că noi suntem deținuți, și au fost oameni care au vrut să
doneze un organ, sânge, dar vreau de ce nu mă lasă că e dreptul meu, tribunalul nu ia interzis dreptul
acesta, a interzis cu totul alte drepturi dar nu dreptul de a dona. Și nu, suntem deținuți, și acesta ar fi
un mod ca să ne înrăutățească mai tare, pentru că sunt foarte desconsiderați, marginalizați, dați așa
deoparte chiar dacă sunt acolo și au greșit, ok…asta nu că au ajuns degeaba și nu au greșit degeaba și
merită o pedeapsă, dar sunt pedepsiși, dar eu nu înțeleg de ce îi mai pedepsește încă o dată
societatea? Eu gândesc acum din punctul meu de vedere.

C.P.: Gândind acum așa, înainte de comiterea faptei, tu cum priveai persoanele care
comit infracțiuni?

C.R.: Am zis, eu nu acceptam să aud, nu îi priveam rău, aveam prieteni care au fost
arestați, au stat câteva zile în arest, dar nu acceptam să îmi vorbească despre mediul acela de
acolo, îi acceptam în jurul meu, vorbeam cu ei, mergeam cu ei, dar nu îi judecam, băi ai făcut
pușcărie nu mai vreau să mai vorbesc cu tine… și a sta doream să spun cu societatea, cu oamenii,
ești pedepsit o dată și după mai ești pedepsit încă o dată, de ce nu acceptă ei să cunoască omul…
ok, ai făcut pușcărie dar hai mai înainte să te cunosc, să văd ce fel de persoană ești acum.

C.P.: De ce crezi că oamenii au reticența asta și pun eticheta asta?

C.R.: Nu stiu, am încercat să mă pun în locul lor, dar nu pot, știu că am trecut pe acolo și nu
am cum să mă…să gândesc ca ei, să îi resping pe ceilalți care…am fost acolo și știu ce înseamnă,
trăiesc și eu momentele acelea, și îmi e greu să mă pun în locul unei persoane care nu a avut legătură
cu penitenciarul. De exemplu cum este ASCOR-ul, ei de ce nu…ei ajută, din contra, și după eliberare
ei încearcă să îi atragă în grupul lor, să fie cu ei…ei de ce pot fi așa și restul nu? S-au măcar să te
cunoască…ok, dacă ești același om care ai fost înainte să te aresteze, da meriți să

56
fii îndepărtat, etichetat, dar de ce nu acceptă mai întâi să te cunoască, să vadă cum ești. Și eu m-
am întâlnit cu astfel de cazuri și de asta vorbesc.

C.P.: Cum erau cadrele, agenții din cadrul penitenciarului?

C.R.: Cadrele/agenții de acolo te înrăutățesc mai mult, agentul din penitenciar, cel care te
păzește, el te înrăutățește, pentru că el aude că cel din cameră este bătut și nu face nimic, nu cheama
mascații (intervenția tel ) ….ignoră, pur și simplu stau la ușă, ascultă, ignoră și râd…deținutul este
bătut în cameră, sunt mascații, trupa de mascați a penitenciarului, nu vine din oraș sau din altă
parte, și ar putea să dea prin stație repede și să vină mascații imediat…dacă lui îi este frică să
intre în cameră în acel moment. Dar nu, după ce îl bate bine, vine și bate în ușă, ești bine? Da hai
ieși afară, dar și așa cu un sictir pe el, hai ieși afară, dar de asta zic, și agenții și cadrele te
înrăutățesc, te duci la un educator și ai nevoie de ajutorului lui, sau la un psiholog…la mine a
venit psihologul la o săptămână după ce a murit fratele meu, băi aveam nevoie atunci nu după o
săptămână, am avut alți psihologi în cameră, ce mai vii acum să mă ajuți, nu i-am zis asta dar așa
în gândul meu…la ce mai vii…am vrut să îți dau un tratament de liniște, dar știam ce îmi dă,
pastilele…și îmi mai trecea și la dosar că am luat tratamentul acesta și atât îmi mai trebuia…
pentru că odată ce ți-a trecut la dosar, acesta trece mai departe și a dar ce e cu tratamentul acesta?
Ai avut plecări de acestea…am refuzat dar, el a venit după ă săptămână de zile, trebuia să vină
atunci, pentru că oricum a fost informat și știau cadrele, eu am aflat în ziua aceea la…după masă,
la unu și ceva că fratele meu a murit…am sunat acasă și mi-au zis, dar ei știau de dimineață, a
fost mama și le-a zis, comandanții de secție au știut, agenții de secție au știut, plantonul, cel care
face curățenie pe hol a știut, este un deținut pus să facă treaba asta, și el știa, și a fost pus de către
comandant să mai vină să se uite pe vizetă la mine să vadă ce fac, dar de ce nu mi-ai zis mie și i-
ai zis lui?...și asta vroiam să zic cu agenții și cadrele că te înrăutățește.

C.P.: Educatorii cum se poartă cu voi?

C.R.: Sunt educatori care sunt foarte de treabă, am avut vreo trei educatori cu care am lucrat,
în perioada când am lucrat la club, tot ca persoană de sprijin dar pentru educatori, clubul fiind un
spațiu amenajat pentru activități, nu club de noapte sau de astea…și am fost ca persoană de sprijin
pentru educatori, și am lucrat cu vreo trei educatori, foarte de treabă și deci…și cel puțin unul dintre
ei a fost de la începutul arestării mele…îmi știa fiecare activitate în parte, știa ce fac, cum sunt, și mă
întreba tot timpul, ești bine? Ai mai pățit ceva? Bun, ok…și am lucrat cu ei…dar

57
sunt unii care se uită așa…da tu ești acela, du-te mai încolo și vezi-ți de treaba ta…te duci la raport la
ei în audiență și tot așa vorbesc cu tine, te duci la comandant, la doctor…că tot auzeam prin articole
care se făceau, cu privire la deținuți, că ei beneficiază de asistență medicală oricând 24/24, ok
beneficiază că sunt acolo, dar doctori la cum sunt tratați deținuții, pentru o răceală te trimite în spital,
și când ajungi în spital te mai operează puțin și spune că ai nu știu ce…s-au când te operează
vii înapoi cusut mai rău ca porcul și tot așa, ei sunt ca niște experimente…asta nu e o problemă,
poate așa merită unii, nu știu, așa văd ei lucrurile, dar înainte era o chestie cu efectul placebo, te
duceai la doctor, mă doare capu am migrene, da? Hai închide ochii și îi arunca o fasolă în gură,
ți-a mai trecut? Da parcă da. Deci omului în loc sp îi dai o pastilă că îl doare capu, tu îi dai o
fasolă, doctor fiind, specialist…nu mai este acum în penitenciar…dar vreau să zic că asta te
înrăutățește, faptul că vezi cum te prostește, păcălește așa pe față. Îmi cer scuze pentru vocabular,
încerc să mă abțin de la vocabularul e care îl foloseam acolo, nu că aș fi avut vocabularul acesta
în penitenciar, le auzeam…dar acum neavând un alt termen mai bun…neavând nu vreau să le
folosesc chiar pe alea. De asta zic, ține de deținut, nu programenele, chiar și cu ASCOR-ul,
pentru mine venind ASCOR-ul a fost un motiv ca să mă schimb, să fiu altfel, pentru alții nu, nu
au vrut. Ei se bucurau, dacă din 20 de deținuți câți participau la un program, un singur program
că erau mai multe ăntr-o zi, dar din 20 de deținuți daca unul învîța ceva și punea și în practica
ceea ce învăța, pentru ei era ceva…pentru ei conta acest lucru.

C.P.: R, eu îți mulțumesc frumos pentru timpul acordat.

C.R.: Cu plăcere!

58
 INTERVIU 2
Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iasi
Facultatea de Filosofie si Ştiinţe Social-Politice
Departamentul de Sociologie si Asistenţă Socială
Master: Peobațiune, mediere și Asistența Socială a victimelor infracțiunilor
Masterand: Vizitiu Cătălina -Daniela

FORMULAR DE CONSIMŢĂMÂNT INFORMAT

Pentru foști deținuți

Sunteţi rugat să citiţi acest formular cu multă atenţie şi să adresați orice întrebare
referitoare la participarea dumneavoastră la acestă cercetare, înainte de a accepta şi de a vă da
acordul final în scris.
Sunteţi invitat să participaţi la o cercetare ce are drept scop Conturarea unei imagini
asupra mediului carceral din perspectiva foștilor deținuți
Participarea la acestă cercetare presupune răspunsul la o serie de întrebări sistematizate în
cadrul unui interviu individual la care puteţi răspunde în condiţiile anonimatului. Întrebările
vizează o serie de aspecte ca: Trecutul interlocutorului; Factori determinanți în comiterea
faptei; Percepția asupra faptei comise; Perioada de executare a pedepsei; Pregătirea pentru
liberare/finalizarea pedepsei; Perioada post-detenției.
Timpul necesar pentru răspunsul la întrebări este de aproximativ 40-60 de minute.
Dacă veţi fi de acord, aceste răspunsuri vor fi înregistrate cu un reportofon, telefon şi /sau
cu camera video. Dacă nu doriţi înregistrarea, putem consemna răspunsurile dumneavoastră în
scris. Această cercetare este realizată pentru tema de semestru din cadrul cursului Metodologie
avansată de cercetare în științele sociale. Cercetarea se desfășoară în perioada decembrie 2015-
ianuarie 2016.
Sunteţi liber să nu răspundeţi la o anumită întrebare dacă nu doriţi, indiferent de motiv.
Există o foarte mică posibilitate ca, în timp ce răspundeţi la întrebări, să vă simţiţi neconfortabil
sau să apară stări de oboseală, caz în care vă rugăm să ne comunicaţi acest lucru.
Informaţiile furnizate de dumneavoastră ne vor permite conturarea unei imagini de
ansamblu asupra domeniului vizat. Un rezultat al acestei cercetări ar putea consta în generarea

59
unor viitoare politici și programe de îmbunătățire a condiției de viață a persoanelor ce au comis
infracțiuni.
Toate datele personale vor fi păstrate confidenţial, fără a include numele dumneavoastră.
şi nici o dată personală care să vă identifice în mod indirect. Înregistrarea răspunsurilor va fi
păstrată în siguranţă. Informaţiile rezultate din participarea dumneavoastră pot fi publicate în
scop ştiinţific doar de autorii acestei lucrări, dar fără precizarea numelui dumneavoastră.
Sunteţi liber să decideţi dacă veţi dori sau nu să participaţi la acestă cercetare. Puteţi să vă
retrageţi din acest demers în orice moment. În cazul în care doriţi informaţii suplimentare,
următoarea persoană de contact va fi disponibilă să vă răspundă: prof.dr. Năstasă Diana; e-mail:
diananastasa@yahoo.com
Menţionez că “am pus întrebări cu privire la orice problemă legată de studiu, am primit
lămuriri şi sunt de acord ca de bună voie să particip la acest studiu. Primesc o copie a acestui
formular”.

Intervievat și intervievator:
Nume şi prenume (Inițiale) Nume si semnatura student
_________________________ _______________________
__________________ (semnătura) __________________(semnătura)
(Data, Loc)_________________ (Data, Loc) __________________

Telefon: _____________________ Telefon: _____________________

Observatori:

Nume şi prenume în clar, Nume si semnatura student

_________________________ _______________________
__________________ (semnătura) __________________(semnătura)
(Data, Loc)_________________ (Data, Loc) __________________

Telefon: _____________________ Telefon: _____________________

60
 INTERVIEVATOR: C.V.

INTERVIEVAT: I.T.

C.V. Bună ziua, T! În primul rând vreau să-ți mulțumesc pentru acordul de a participa
la acest interviu. Aș dori să începem acest interviu prin a te ruga să-mi spui câteva lucruri
despre tine ( studii realizate) înainte de condamnare.

I.T. Înainte de a intra în penitenciar, am avut un loc de muncă, lucram la Iași la o firmă de
construcții…(amintirea exacta a denumirii firmei) Radu-Construct lucram acolo, înainte de asta am
mai lucrat în altă parte la altă firmă de construcții, după care s-a întâmplat cu fapta aceasta.

C.V. Care era educația ta înainte de condamnare?

I.T. Am avut o educație foarte bună acasă, (părinții) m-au învățat să fiu liniștit, să fiu
cuminte dar na…ce s-a întâmplat…asta a fost un ghinion în viață. În ceea ce privește studiile,
sunt absolvent de zece clase, am terminat în anul 2007/2008, nu mai rețin bine…după care am
încercat să îmi fac un viitor, să mă duc să caut de lucru, am lucrat prin străinătate, am venit
înapoi acasă, iar m-am dus…să am și eu, să îmi fac o viață mai frumoasă, mai bună.

C.V. Care era statutul tău marital înainte de condamnare?

I.T. Am avut o prietenă, am fost împreună cam vreo trei ani, după care m-am certat na…
în timpul când m-au reținut…după care, când am ieșit m-am împăcat înapoi cu ea, și iar ne-am
despărțit și s-a terminat relația noastră, asta, nu m-a împiedicat, că dacă am fost reținut să nu mai
fiu cu o altă persoană, să vorbesc sau lumea din sat să nu mai fie cum era înainte. Tot același om
am fost, am venit cuminte, nu le-am făcut probleme la oamenii din sat. Le-am demonstrat că nu
sunt un om care, cum zice lumea, intri în pușcărie sau unde intri, vii acasă mai rău sau mai nu
știu cum. Deci acolo depinde totul de tine, de firea care o ai, dacă vrei să vii rău vii rău, dacă vrei
să vii liniștit vii liniștit.

C.V. Care erau aspirațiile tale asupra viitorului, înainte de condamnare?

I.T. Păi, vroiam să îmi fac o casă, prima și prima oară vroiam să mă căsătoresc, aveam o
relație de trei ani care…noi ne doream să ne facem o nuntă, să ne căsătorim, să facem un viitor.
Îmi doream să mă apuc de casă, dar toate astea m-au împiedicat, de când am intrat, am cheltuit o

61
grămadă de bani…am stat unsprezece luni, în alea unsprezece luni trebuia să mă întrețină mama,
să îmi aducă, să îmi cumpere mâncare, îmi lua țigări, fumam…le-am lăsat pentru că nu sunt
bune, cheltuiam bani…și asta a fost.

C.V. Care era relația ta cu familia înaintea comiterii faptei?

I.T. Era foarte bună, ca și cum este acum în prezent, normală, ca mamă și fiu, ca tată și
fiu…deci normală, nu m-au schimbat nimic în toate astea.

C.V. Care a fost rolul familiei asupra comiterii faptei, te-a influențat într-un anumit fel?

I.T. Deci, părinții mei nu…au fost un model, nu m-au împins să i-au parte la ce s-a
întâmplat în ziua respectivă când s-a întâmplat fapta. Deci nu au fost…du-te și fă aia sau…să mă
trimită la rele. Din contră, îmi spuneau să nu fac aia, să nu fac aia, să fiu liniștit.

C.V. Care a fost rolul anturajului asupra faptei comise?

I.T. Anturajul…cum să fie, veneam, eram pe stradă, veneam spre casă, se auzea
muzică…și am intrat și eu să văd ce se întâmplă acolo, și când am intrat am văzut ce s-a
întâmplat. Anturajul meu era unul bun, aveam prieteni de treabă, liniștiți, mergeam la o bere,
beiam o bere…nu făceam scandal, nu făceam rele, eram liniștit, nu făceam rele.

C.V. Ai consumat anumite substanțe înaintea comiterii faptei?

I.T. Nu…în acea seară am servit înainte de asta două beri, după care când m-am înspre
casă am trecut pe la prietenii mei…la vecini.

C.V. Au existat factori în comunitate care te-au influențat asupra comiterii faptei?

I.T. Nu, deci aici la noi în sat a fost un sat liniștit, nu au fost oameni scandalagii, sau să te
împingă la făcut rele. Au fost oameni liniștiți, fiecare a încercat să fie cuminte, să își vadă de
treaba lui.

C.V. Care era relația ta cu victima înainte de comiterea faptei?

I.T. Păi eu nu am cunoscut victima, nu o știam dinainte, am cunoscut-o atunci cțnd am

ajuns la vecini, era înăuntru acolo în casă. Am întrebat-o de unde e, mi-a răspuns că este dintr-un
sat undeva îndepărtat, și am întrebat-o câți ani are, mi-a răspuns că are șaisprezece ani, după care
am întrebat și anul în care s-a născut și mi-a zis că în ’96, și cam atât, nu am vorbit multe cu ea.
62
 C.V. Pentru ce faptă ați fost încarcerat?

I.T. Am fost încarcerat pentru complicitate la viol asupra unei minore, pe o perioadă de
unsprezece luni în care am fost arestat preventiv, am intrat pe 19 decembrie și am ieșit pe 28
noiembrie 2013, după care până mi-a dat sentința am stat acasă (intervievatul nu putea exprima
în cuvinte ceea ce gândea și a cerut o pauză a interviului) …am făcut arest la domiciliu timp de
două săptămâni după care m-a chemat poliția de la Bălțați și m-au pus să semnez niște fișe ca în
fiecare săptămână să semnez timp de două luni. După care am fost sunat de un consilier de
probațiune de la Iași, care mi-a spus să mă duc să vorbesc cu el…am fost și am vorbit, m-a pus
tot așa să semnez niște acte care la două săptămâni să mă prezint la consiliul de probațiune Iași,
după care cu timpul mi-a dat să semnez la o lună, după care la trei luni.

C.V. Care a fost rolul tău în comiterea faptei?

I.T. Deci rolul meu nu a fost unul anume la faptă, pur și simplu m-am dus singurel acolo,
am intrat, am stat de vorbă cu băieții, na, ne cunoșteam ca vecini, nu a fost un rol, nu m-a chemat
cineva acolo sau să îmi spună hai, nu, am intrat singur singurel, am stat de vorbă cu ei, am râs am
glumit ca între băieți.

C.V. Cum percepeai tu noțiunea de detenție înaintea comiterii faptei?

I.T. Nu știam cum e în închisoare, dar din auzite, din sat au mai fost oameni care au mai
fost reținuți, nu era bine, era rău, era…mi-au zis că este rău nu-i bine, și când am ajuns și eu în
detenție am văzut cum e, atunci am văzut. Mâncarea nu-i bună, lumea e rea, trebuie să fii pe cont
propriu, trebuie să fii unul singur tu, să nu îți faci alianță cu prieteni una alta, că îți faci probleme
tu singur singurel.

C.V. Cum percepeai tu noțiunea de acuzat?

I.T. Cum să fie, eu înainte când acuzam pe cineva nu aveam cum sa știu cum e să fii în
pielea la unu când îl acuzi pe nedrept. Deci eu după aceea când am ajuns să fiu acuzat pe
nedrept…atunci mi-am dat și eu seama cum erau acele persoane când acuzam eu sau alte
persoane. Era rău, era urât din partea unei persoane să acuze pe cineva care nu era acuzat.

C.V. Cum percepeai tu înainte noțiunea de viol?

63
 I.T. O parte foarte urâtă, când auzeai de faptă, când auzeai că s-a petrecut un viol era
foarte urât, ziceai uite ce a făcut acela, viol era foarte urât. Dar la mine cum s-a întâmplat, eu nu
am fost ca făptaș să violez sau asta, am fost intrat ca un complice, nu am avut treabă cu violul.

C.V. Cum s-a descoperit fapta?

I.T. Fapta s-a descoperit de la unul dintre băieții care erau acolo, și ca să nu fie și el
complice sau făptaș, a fost și a denunțat la poliție ca să nu pășească nimic și așa s-a și întâmplat,
a fost băgat ca martor ca să nu fie complice sau făptaș. Și după aia, în alea trei zile (din acea
seară) am stat acasă, nu am mai știut nimic de fată, plecase, nu s-a mai auzit nimic de ea, eu am
stat liniștit acasă, nu se mai auzise nimic, după care, după alea trei zile a venit poliția și ne-a
arestat. Ne-a luat poliția de la Bălțați, am stat circa zece minute după care ne-a suit în niște dube
și ne-a dus la poliția de cot din Iași, am stat, am dat declarații cum s-a întâmplat. După ce am dat
declarația, am așteptat ca să dea și restul, după ne-a luat și ne-a dus în mașină și ne-au dus pe
arest preventiv din Iași. După care am stat închis patru luni în arestul preventiv Iași, ne-a
transferat pe penitenciarul din Iași?

C.V. Cum te-ai adaptat la condițiile din detenție?

I.T. Foarte greu, să știi că ești în libertate și poți face un lucru, pentru care ești liber să te
duci să faci ce vrei tu, și odată ce ești închis nu ai dreptul să faci niște treburi…îți interzice
multe, nu ai voie să ieși afară, stai închis, ieși afară doar două ore după care intri înapoi în celulă
și stai în pat și te uiți la televizor și mâncarea era foarte proastă, nu mâncai acătărea, așteptai să
vină pachetul de acasă să poți mânca, era mâncare mai ceva cum ai da mânare la porci. Am fot
repartizat într-o cameră cu opt deținuți, ne-am înțeles foarte bine, nu am avut probleme ca și cum
ar fi în altăparte. Din ce am auzit, în partea celaltă unde erau mai mulți deținuți care erau închiși
(referire la persoanele ce execută o pedeapsă mult mai mare), eu nu am fost închis (referire la
regimul deschis), am fost în arest preventiv, așteptam și eu sentința, dar mă așteptam să ies afară
nu să fiu închis, nu eram ca ceilalți care erau închiși care aveau o pedeapsă mare, care erau mulți
deținuți în cameră acolo, din câte am auzit nu se înțelegeau, fiecare cu mâncarea, se mai lua se
mai fura ca să mănânce și ei ca ceilalți.

C.V. Îmi poți spune câteva impresi cu privire la prima zi de detenție?

64
 I.T. Păi ne-a luat de pe arestul preventiv, ne-a adus pe penitenciar, am ajuns pe
penitenciar, am stat, fiecare intra la…era o cameră acolo unde ne băga, ne friza pe toți, după care
ne lua și ne ducea, ne arăta camera, ne dădea pături, fel și fel de prostii care nu le suportai. Era
foarte urât, să ajungi de la niște condiții care știi că era bine în pat la tine, spălat, arenjat tot…să
ajungi la niște paturi care nu le suportai, te mânca pielea de la ele.

C.V. Existau anumite roluri în detenție?

I.T. Nu, nu era să aibă cineva un rol anumea, să fie mai presus ca acela, poate era în alte
camere dar nu să fie rău sau să se puie rău cu o altă persoană sau să încerce să ia sau să lovească,
deci fiecare încerca să aștepte o sentință, să iasă afară…că dacă te puneai rău aveai alte condiții
de la poliție care erau pe hol…trebuia să îți vezi de treaba ta să fii liniștit, nu erau persoane rele.
Eu am avut persoane cu care am stat în cameră, erau persoane liniștite, ne înțelegeam bine și în
privința mâncării și în tot, nu am avut niște probleme cu mâncarea sau cu alte…era liniștită
lumea, fiecare vroia să fie bine.

C.V. Au existat persoane de resursă și de sprijin pe perioada de detenție?

I.T. Da, am avut persoane, și în cameră am avut persoane care m-au încurajat ca să stau
liniștit, tot timpul stăteam liniștit, nu dormeam bine, mă gândeam…mă vedeau că eram supărat și
îmi spuneau că stai liniștit, tu o să ieși afară, nu ai făcut nimic…nu o să stai închis, nu o să stai
mult, cât timp a să te judece (perioada de judecată) ai să stai, după care o să îți de-a drumu afară,
nu mi-a spus din contră că vezi o să faci pușcărie și asta, mi-au spus că o să fie bine și o să ies
afară.

C.V. Care a fost rolul mediului familial pe perioada de detenție?

I.T. La mine părinții au fost…au avut un rol…bine, au înțeles tot ce s-a întâmplat, le-am
explicat tot ce am făcut, m-au înțeles…nu știu poate alte persoane poate nu te înțelegeau, ziceau
că ești vinovat, de astea. La mine familia m-a înțeles, le-am explicat, le-am spus tot ce s-a
întâmplat, au venit când am fost închis, pe parcursul cât am stat închis (vizite), veneau îmi
aduceau pachet, îmi aduceau tot ce aveam nevoie, haine, bani îmi lăsa, tot, cartele ca să vorbești
acasă cu ei, de astea publice.

C.V. Cât de dese erau vizitele familiale?

65
 I.T. La mine…cât am stat în arest au fost des, veneau în fiecare săptămână până cand
aveam programarea, până când venea ziua mea de vizită veneau la mine, după care când am fost
transferat pe penitenciar veneau o dată pe lună, era mai greu.

C.V. Care a fost impactul încarcerării asupra propriei persoane?

I.T. Nu a fost unul bun, a fost unul rău…nu ma afectat pe mine încarcerarea pentru că mă
simțeam nevinovat, știam că nu am făcut de aia, nimic din ce zicea poliția, eu mă simțeam
nevinovat pentru că știam ce nu am făcut, eram curat.

C.V. Cum caracterizezi această perioadă din viața ta?

I.T. Păi a fost o perioadă foarte urâtă din viața mea, poate prin care nu o să mai trec
niciodată prin ea, îmi doresc foarte mult să nu mai trec, poate să se întâmple oricând de astea,
sunt momente în care nu vrei să faci un anumit lucru care poate să se întâmle.

C.V. Dacă ar fi să dai timpul înapoi, te-ai mai duce acolo în acea seară?

I.T. Nu, pentru că toată viața mea am să îngrozesc pe chestia aia ce mi s-a întâmplat
atunci, pentru că a fost cel mai urât lucru din viață care mi s-a întâmplat.

C.V. În ce mod a influențat fapta comisă percepția asupra vieții?

I.T. Da…e ceva urât, un lucru rău, că am să îmi aduc tot timpul aminte de asta pentru că
sunt tânăr și am toată viața înainte să îmi fac un viitor frumos.

C.V. Care a fost relația ta cu familia înainte de liberare?

I.T. A fost foarte bună, ei nu știau că o să ajung acasă, dar am sunat imediat ce a venit
polițaiul/gardianul care era pe hol de tură, si mi-a zis că în termen de 24 de ore dacă procurolul nu o
să îmi facă recurs am să fiu eliberat. Am sunat le-am spus la familie că mâine seară voi fi acasă, ei
erau foarte bucuroși, mă așteptau, nu mai puteau, plângeau, a izbucnit toată lumea în plâns când au
auzit că vin acasă. Mă așteptau cu brațele deschise să vin înapoi în familie să fiu iubit.

C.V. Care au fost dificultățile cu care te-ai confruntat tu după liberare?

I.T. Nu a fost nici-o dificultate, din contră…am ieșit afară, m-am integrat imediat în
societate cu lumea, am mers la lucru, am…a fost bine nu am avut probleme dinastea care să mă
opreasca că mi s-a întâmplat ce mi s-a întâmplat.
66
 C.V. În prezent care este ocupația ta?

I.T. În prezent, acum merg în străinătate, lucrez în străinătate ca să îmi fac un viitor mai
bun.

C.V. În prezent te aflii sub supraveghere?

I.T. Da, înainte de asta când am ieșit afară (eliberat) am fost supravegheat la domiciliu
timp de două săptămâni după care la poliția din Comuna Bălțați și după aia la Parchetul de
Probațiune din Iași mi-au dat din lună în lună, după care din două luni, după aia din trei și după
care mi-au făcut un termen mai mare de trei luni în țară și șase luni în afară. În prezent, așa cum
am mai spus lucrez în străinătate, mă reîntorc, vin acasă semnez tot timpul, toate alea care mi le-
au impus le respect pentru că e mai bine pentru mine și mai am de mers la probațiune până vreo
doi ani cam așa.

C.V. T! Eu îți mulțumesc foarte mult că ai fost de acord să îmi acorzi acest interviu!

I.T. Nici-o problemă, chiar mi-a făcut plăcere să vorbesc!

67
 INTERVIU 3
Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iasi
Facultatea de Filosofie si Ştiinţe Social-Politice
Departamentul de Sociologie si Asistenţă Socială
Master: Peobațiune, mediere și Asistența Socială a victimelor infracțiunilor
Masterand: Lungu Laura

FORMULAR DE CONSIMŢĂMÂNT INFORMAT

Pentru foști deținuți

Sunteţi rugat să citiţi acest formular cu multă atenţie şi să adresați orice întrebare
referitoare la participarea dumneavoastră la acestă cercetare, înainte de a accepta şi de a vă da
acordul final în scris.
Sunteţi invitat să participaţi la o cercetare ce are drept scop Conturarea unei imagini
asupra mediului carceral din perspectiva foștilor deținuți
Participarea la acestă cercetare presupune răspunsul la o serie de întrebări sistematizate în
cadrul unui interviu individual la care puteţi răspunde în condiţiile anonimatului. Întrebările
vizează o serie de aspecte ca: Trecutul interlocutorului; Factori determinanți în comiterea
faptei; Percepția asupra faptei comise; Perioada de executare a pedepsei; Pregătirea pentru
liberare/finalizarea pedepsei; Perioada post-detenției.
Timpul necesar pentru răspunsul la întrebări este de aproximativ 40-60 de minute.
Dacă veţi fi de acord, aceste răspunsuri vor fi înregistrate cu un reportofon, telefon şi /sau
cu camera video. Dacă nu doriţi înregistrarea, putem consemna răspunsurile dumneavoastră în
scris. Această cercetare este realizată pentru tema de semestru din cadrul cursului Metodologie
avansată de cercetare în științele sociale. Cercetarea se desfășoară în perioada decembrie 2015-
ianuarie 2016
Sunteţi liber să nu răspundeţi la o anumită întrebare dacă nu doriţi, indiferent de motiv.
Există o foarte mică posibilitate ca, în timp ce răspundeţi la întrebări, să vă simţiţi neconfortabil
sau să apară stări de oboseală, caz în care vă rugăm să ne comunicaţi acest lucru.
Informaţiile furnizate de dumneavoastră ne vor permite conturarea unei imagini de
ansamblu asupra domeniului vizat. Un rezultat al acestei cercetări ar putea consta în generarea

68
unor viitoare politici și programe de îmbunătățire a condiției de viață a persoanelor ce au comis
infracțiuni.
Toate datele personale vor fi păstrate confidenţial, fără a include numele dumneavoastră.
şi nici o dată personală care să vă identifice în mod indirect. Înregistrarea răspunsurilor va fi
păstrată în siguranţă. Informaţiile rezultate din participarea dumneavoastră pot fi publicate în
scop ştiinţific doar de autorii acestei lucrări, dar fără precizarea numelui dumneavoastră.
Sunteţi liber să decideţi dacă veţi dori sau nu să participaţi la acestă cercetare. Puteţi să vă
retrageţi din acest demers în orice moment. În cazul în care doriţi informaţii suplimentare,
următoarea persoană de contact va fi disponibilă să vă răspundă: prof.dr. Năstasă Diana; e-mail:
diananastasa@yahoo.com
Menţionez că “am pus întrebări cu privire la orice problemă legată de studiu, am primit
lămuriri şi sunt de acord ca de bună voie să particip la acest studiu. Primesc o copie a acestui
formular”.

Intervievat și intervievator:
Nume şi prenume (Inițiale) Nume si semnatura student
_________________________ _______________________
__________________ (semnătura) __________________(semnătura)
(Data, Loc)_________________ (Data, Loc) __________________

Telefon: _____________________ Telefon: _____________________

Observatori:

Nume şi prenume în clar, Nume si semnatura student

_________________________ _______________________
__________________ (semnătura) __________________(semnătura)
(Data, Loc)_________________ (Data, Loc) __________________

Telefon: _____________________ Telefon: _____________________

69
 INTERVIEVATOR: L.L.

INTERVIEVAT: A.I.

L.L.: Bună ziua, R! În primul rând vreau să-ți mulțumesc pentru acordul de a
participa la acest interviu. Aș dori să începem acest interviu prin a te ruga să-mi spui câteva
lucruri despre tine ( studii realizate) înainte de condamnare.

A.I.: Lucram în agricultură și mă ocupam cu păstoritul oilor.

L.L. Ce fel de om erați înaiante de a comite fapta?

A.I. Mă împăcam foarte bine cu toată lumea...

L.L. Care este nivelul de studii al dumneavoastră?

A.I.10 clase.

L.L. La ce vârstă v-ați construit o familie?

A.I. La 24 de ani...

L.L.Câți copii aveți?

A.I. 1 copil

L.L. La ce planuri v-ați gândit pentru viață înainte de comiterea faptei?

A.I. Atunci eram tânăr căsătorit și nu prea mă gândeam la viitor. Eram însurat de un an de
zile. Casa o aveam de la părinți...
L.L. Cât de mult va sprijinit familia înainte și după ce v-ați format o familie??
A.I. M-a ajutat din orice punct de vedere...
L.L. Care a fost rolul dumneavoastră în cadrul familiei în timpul copilăriei?
A.I. Am fost un copil muncitor și apreciat. Cât am putut i-am ajutat și eu!
L.L. Care a fost relația cu membrii familiei înaiante de comiterea faptei?
A.I. Foarte bună!
L.L. Ce credeți că va influențat în comiterea faptei?
A.I. Anturajul și prietenii...!
L.L. Ați consumat alcool sau alte substanțe nocive?

70
 A.I. Am consumat mult alcool pentru că dacă eram treaz nu făceam ce am făcut!
L.L. La comiterea faptei ați fost împreună cu vreun prieten sau v-ați decis singur?
A.I. Eram cu cel mai bun prieten al meu!
L.L. Cunoșteați victima înainte de comitera faptei?
A.I. Nu!
L.L. Cum ați ajuns la persoana respectivă?
A.I. L-am întălnit când noi veneam de undeva cu căruța! L-am luat la noi în căruță și ne-a
spus să-l ducem în satul vecin. Noi am crezut că este un țigan cu cazane de la Iași de la Ciurea.
Asta care este prieten cu mine ia cerut bani. Ăla care era în căruță la noi l-a întrebat cât vrea iar
prietenul meu a spus cam 100 mii de lei, cum erau pe atunci banii în 97’ iar asta a spus că e prea
mult. Prietenul meu când a auzit că este prea mult i-a dat o palmă iar ala a căzut jos și i-a mai
luau încă 4 mii de lei din buzunar. În total a fost suma de 14 mii de lei. Și asta a fost! Ala a plecat
înainte iar noi am rămas la crâșmă și de aici a început totul!
L.L. Ați comis și alte infracțiuni anterior comiterii faptei?
A.I. Nu.
L.L. Cât timp ați fost închis și în ce penitenciar?
A.I. 1 an și 5 luni în penitenciarul Botoșani.
L.L. Cum ați perceput înainte de comiterea faptei noțiunea de deținut?
A.I. ca cea mai necăjită persoană...!
L.L. V-ar fi fost frică să luați contact cu acest gen de persoană înainte de comiterea
faptei?
A.I. Da.
L.L. Îmi puteți spune cum s-a descoperit fapta comisă?
A.I. Era cineva la arat pe câmp și ne-a văzut apoi s-a dus și ne-a reclamat. Victima s-a
dus și a făcut reclamație la Poliție dar nu ne cunoștea! Cel care ne-a văzut ne-a spus numele și a
venit poliția și ne-a arestat.
L.L. Povestiți-mi despre prima zi de detenție.
A.I. Atunci când ne-a arestat ne-a ținut până noaptea la Ungureni. De la Ungureni ne-a dus
pe arest la Botoșani. Ne-a luat absolut tot: șireturi, centură..absolut tot! Și ne-a băgat în camere
diferite, nu ne-a lăsat pe amândoi la un loc. Ne-o cercetat de la 1 de noapte până la 1 de noapte
diferit, eu într-o parte și el într-o parte. Am stat o săptămână de zile pe arest. Nu eram învățați cu

71
mâncare, cu baie, eram necăjiții pământului... După o săptămână ne-a dus pe penitenciarul Botoșani.
Ne-a tuns, ne-a băit, ne-a dat haine de deținut și ne-a băgat pe carantină. Acolo ne-a ținut două
săptămâni de zile după care ne-a repartizat pe camere și de acolo a început viața de deținut.
L.L. Cum a fost prima zi în penitenciar?
A.I. Cea mai urâtă zi din viața mea!
L.L. Cum s-a comportat personalul penitenciarul cu dumneavoastră în prima zi de
detenție?
A.I. Cum intrai acolo te lua fiecare organ de poliție de acolo și te duc la schimat, la tuns,
la baie. Totul sub comanda lor! După care te bagă în cameră. De acolo te ia șeful de cameră.
Când ai intrat în cameră...de exemplu: sunt 70-80 de deținuți în cameră. De acolo te ia șeful de
cameră și te dă în primire acolo. Paturi sunt iar dacă sunt ocupate toate dorm câte doi trei în pat
iar dacă sunt paturi libere îți dă pat. Ceea ce nu era la Botoșani pentru că erau mulți tare. Erau
2500 pe penitenciar când ne-a arestat pe noi.
L.L. Cum v-ați adaptat la condițiile de detenție?
A.I. Foarte greu!
L.L.Cum erau condițiile din penitenciar?
A.I. Condițiile erau ele cumva cumva dar dacă se fura tot. Se fura tot! Luau polițaii și nu
luau numai ofițerii, tablagii erau care furau tot. De la bucătărie luau: bulion, paste, cartofe...Era
mâncare la deținuți dar mai întâi se săturau ei și apoi noi.
L.L. Cum erau condițiile din cameră?
A.I. Erau normale din punctul meu de vedere! Ți se dădea pat. Trebuia fiecare să-și vadă
de patul lui. Nu trebuia să te cerți cu nimeni. Nu trebuia sa ai treabă cu nimeni. Te scotea la baie
o dată pe săptămână. Te întreba dacă vrei să ieși la muncă să ai câștig. Erau care voiau și erau
care rămâneau pe cameră și nu câștigau nimic și nu vroiau să câștige nimic. Și în rest asta era
viața de penitenciar!
L.L. Câți colegi erau în cameră?
A.I. Prima dată ne-a băgat de pe carantină și am ajuns în camera 57 era vreo 70. De acolo
ne-a băgat în două brigăzi și eram 125.
L.L. Cât timp a durat mutarea dintr-o celulă în cealaltă?
A.I. Atunci când am stat în cameră cu 70 de deținuți am stat o lună sau două și apoi ne-a
mutat de acolo...și vorbești, de exemplu din 70-80 ajungi să vorbești cu unu, doi, trei care sunt mai

72
aproape de zona ta, cu care te cunoști pentru că nu stai de vorbă cu oricare deținut din cameră.
Dacă sunt 80, nu stai de vorbă cu toți!
L.L. Ați reușit să rămâneți stabil într-o cameră?
A.I. Nu am stat stabil. Nu te lasă, te mută. La două luni cam te mută.
L.L.Cum ați reușit să le câștigați încredere colegilor de cameră?
A.I. Nu m-am simțit respins de nimeni iar acolo legea ți-o faci cum vrei tu dar nu trebuie
să te lași mai prejos pentru că ei te înceracă în sensul că vor să îți fure mâncarea, să îți fure
țigările, să sară la bătaie și dacă ești mai prejos față de ei și nu reacționezi la fel ca ei te iau drept
carpă de șters pe jos.
L.L. Cum v-au privit colegii la început?
A.I. ca pe un străin! Te întreabă de unde esti, câți ani ani, dacă ai mai făcut pușcărie. Asta
e ceea ce te întreabă!
L.L. Cum au privit colegii din cameră fapta comisă de dumneavoastră?
A.I. Fapta care am făcut-o eu era privită bine. Crima și violul erau privite cel mai rău!
Astea erau cele mai rele! Astea care erau cu ultrajul, tâlhăria, furturile nu erau văzute drept
probleme. Dar violul și crima erau privite foarte rău în penitenciar.
L.L.Cum erau catalogați cei care au comis fapte grele pentru care aveau de săvârșit
mulți ani?
A.I. Cei care comiteau un viol erau numiți violatori și depinde pe cine violau. Dacă era o
persoană din afara familiei aveau viața mai ușoară dar cei care își violau fiicele, nepoatele aveau cea
mai grea viață. Când ajungeau acolo, nici nu spuneau fapta iar după două săptămâni când îți vine
rechizitoriu și îl ia șeful de cameră și îl citește și ori cât ai vrea să te ascunzi nu ai cum. După ce aflau
fapta, viața lor devenea un calvar. Erau și ei violați la rândul lor, cu voia sau fără voia lor
L.L. Cum ajungeau să scape de pedeapsa violului?
A.I. Nu aveau cum! Cât stăteau acolo...chiar să se fi mutat la altă cameră, ei plecau cu
dedicație și ajungeau la altă cameră la fel erau tratați. Ajungeau să fie dați în primire de la unul la
altul! Aceeași viață o aveau și acolo! Până și dacă erau mutați în alt penitenciar toți știau de ei.
L.L.Cei care au comis omor cum erau numiți?
A.I. Cei care erau închiși pentru crimă erau în camere separate, indiferent de vârsta lor! Erau
văzuți ca fiind cei mai liniștiți oameni de la pușcărie. Își vedeau de treba lor! Nici nu îi auzeau

73
că există! Când veneau de la muncă eu le dădeam mâncarea și niciodată nu am auzit nemulțumiri
din partea lor. Erau cei mai supuți oameni. Nu mai făceau prostii ca să nu le mai dea amânare.
L.L. Ați reușit să vă integrați în cadrul grupului de colegi?
A.I. Pot spune că mi-am făcut câțiva prieteni..
L.L.Care a fost rolul dumneavoastră în cadrul grupului de prieteni la împărțirea
sarcinilor în cameră?
A.I. Nu am avut nici un rol, nici la curățenie nu m-am implicat în cameră.
L.L.Ați fost respectat sau ați oferit respect în cadrul grupului?
A.I. Da, și eu i-am respect și ei m-au respectat! Eu îi respectam pe cei care erau de
respectat și ei la fel pe mine. Nu te întindei cu toată camera că nu aveai cum..erau prea mulți!
L.L.Ce roluri mai dețineau colegii dumneavoatră?
A.I. Era un șef de cameră, un ajutor de șef de cameră și restul fiecare deținut era deținut
normal. Șeful de comanda și ajutorul lui te comandau, te scoteau la plimbare. Erai sub comanda
lor!
L.L.Cum vă împărțeați sarcinile de grup?
A.I. Nu prea aveai sarcini acolo.Era unul care spăla pe jos. El avea practic meseria asta
pentru că lua biscuiți, țigări, mâncare, haine și spăla în locul fiecăruia. Erau oameni mai necăjiți
care nu erau căutați de acasă și ei se ofereau pentru că nu aveau nimic și trebuia cumva să
supraviețuiască.
L.L.El mereu era pus în situația asta?
A.I. Mereu. Ei se alegeau. Ei nu erau căutați pentru că ei veneau și cereau.
L.L.Au existat conflicte majore în cadrul grupului?
A.I. Certuri mai mici au existat dar bătăi mari nu au exiatat.
L.L.Pe ce motive se formau certurile din cameră?
A.I. Se luau de la table, de la cărți, de la barbut în cameră. Fel și fel de prostii minore.
L.L.Ați fost pus în situația în care să îndreptați o situație de conflict?
A.I. La certurile din cameră nu se băga oricine. Odată ce era șef de cameră nu se băga
oricine. Toată puterea era la el! Și dacă te băgai ieșea rău pentru că trebuia să te bați.
L.L.Ați încercat să plătiți într-un fel sau altul pentru a fi favorizat de către șefului
camerei?

74
 A.I. Atunci nu exista treaba asta cu bani și nici cu telefoane. Nu erau treburi din astea
atunci.
L.L.Ați acceptat să ascultați anumite cereri din partea sefului camerei?
A.I. Nu a îndraznit vreo dată să mă pună să fac nimic și nici pe alții nu îi punea. Dacă
avea ceva de făcut sau să fure ceva, fura el personal.
L.L.Liderul camerei avea grupul lui de oameni?
A.I. Avea un ajutor care era pus de polițiști și mai avea și câțiva prieteni printre care și eu.
Mâncam toți împreună, vorbeam,jucam table.
L.L. Care au fost dificultățile pe care le-ați întâmpinat în penitenciar?
A.I. Când am intrat acolo prima dată mi-a luat pachetul. Atunci am avut primul conflict
pentru că m-am bătut cu ei în rest nu prea am avut conflicte.Mi-am văzut de treaba mea.
L.L.V-ați simțit copleșit de problemele din detenție?
A.I. Am observat la alte camere unde deținuții ajungeau să se taie, să se bată dar eu nu
am văzut personal la noi în cameră așa ceva.
L.L.Încercați să vă feriți de acele persoane pe care le credeați periculoase?
A.I. Nu puteam să ne întâlnim cu ele pentru că fiecare era pe camere și nu ne întâneam.
Singurul loc unde ne întâneam era la baie unde ne băga câte două camere odata și nu erau probleme.
Erau băile mari iar restul rămânea în camera lui încuiat ca să nu avem tangență unul cu celălalt.
L.L.Ați avut momente de panică, de criză în mediul penitenciar? Cum ați reușit să le
depășiți?
A.I. Stres a fost de când am intrat și până am ieșit. Cea mai urâtă viață este acolo!
L.L.Care a fost stresul cel mai puternic?
A.I. Stresul cel mai mare a fost că am lăsat un copil de un an de zile acasă. Mă gândeam
mereu la familie! Numai acolo să nu ajungi să stai la ani mei!
L.L.Vă simțeați rușinat de faptă?
A.I. Normal că mi-a fost rușine! Nu a făcut nimeni din familia mea pușcărie și am făcut
eu!
L.L. Cât de greu ați trecut peste gândurile faptei comise?
A.I. Greu mi-am revenit! Și acum mă gândesc ce am tras eu acolo pentru că nu trebuia să
ajung eu acolo! Da, asta-i viața!
L.L.V-ați refugiat în ceva anume pentru a putea uita problemele din penitenciar?

75
 A.I. Uneori mai ieșeam la biserică, mai citeam biblia. Speram în Dumnezeu că te ajută să
scapi mai repede dar când o ai de făcut tot o faci!
L.L.Povestiți-mi un eveniment care v-a marcat în perioada detenției?
A.I. Cel mai greu moment a fost atunci când ne-a scos la muncă. Munceam de dimineață
până seară și te lua din urmă ca pe cârdul cu vaci. Într-o zi ne-a dus la Roman, aproape de
Necșeni la o livada, la săpat și a trecut vacile și oile prin toată livada și era ca și cum ai săpa în
beton și îți dădea uneltele de la penitenciar care erau stricate, nu tăiau și trebuia să munceai până
făceai beșici la mână. Erau momente în care polițiștii ne loveau cu vergi foarte aspru.
L.L.Cum îi catalogați pe acei deținuți așa numiți periculoși în penitenciar?
A.I. Erau oameni vechi la pușcărie. Ei făceau pușcărie de când erau minori. Cum se
eliberau se și întorceau. În penitenciar se respecata vechimea deținutului. Ei erau și acei șefi de
cameră și nu erau așa putenici pe cât se credeau ei.
L.L.Dacă vorbim despre acei deținuți care erau închiși pentru viol sau crimă. Cum
erau catalogați?
A.I. Acești deținuți erau îmchiși deoparte. Cei închiși pentru omor aveau camera lor
separată. Majoritatea dintre ei aveau meserii. Lucrau pe la artizanat și erau foarte buni meseriași.
Erau pricepuți și în lucrul cu lemnul pentru mobilă. Ei nu erau niciodată amenticați cu noi.Nici la
plimbare nu îi scotea cu noi.
L.L. Povestiți-mi un moment în care v-ați simțit util în mediul penitenciar.
A.I. Cât am stat la bucătărie și i-am servit pe toți 9 luni de zile.
L.L.Cum v-ați simțit în tot timpul cât ați fost bucătar?
A.I. Eram mai liber. Putem să merg pe unde voiam. Era mai bine decât să stau toată ziua
pe cameră și îmi plăcea că aveam o ocupație.
L.L.Ce conflicte s-au iscat în tot timpul cât ați fost bucătar?
A.I. Au fost și conflicte. Acestea apăreau atunci când dădeam mâncare pe secție și unora
nu le plăceau. Le dădeam ce era mai bun la șefi de camera pe care îi cunoșteam iar ceilalți se mai
supărau că nu le puneam și lor la fel. Mă mai înjurau iar eu îi mai loveam cu polonicul peste
gură. Așa era viața! Trebuia să trăiești cumva!
L.L.Au încercat cei pe care îi nemulțumeați să se răzbune într-un fel sau
altul? A.I. Nu. Aveam o relație foarte bună cu liderii camerei.

76
 L.L. Revenind la acele momente când vă simțeați util, îmi puteți spune și alte situații în
care v-ați simțit apreciat, util?
A.L. Cred că eram apreciat pentru că îi serveam pe toți. Riscam eu și furam din alte porții
și le dădeam lor că îmi era milă de ei. Eram și eu tot în situația lor. Și eu dacă eram să fiu un om
necăutat de cei de acasă poate mă ajutau și ei. Dacă striga unul că moare de foame, eu furam o
bucată de slănină și i-o duceam lui. Că așa am fost eu și până la urmă m-a prins și din momentul
acela nu m-a mai lăsat la bucătărie două luni de zile
L.L. Au fost multe persoane care nu primeau pachet de acasă?
A.I. Chiar foarte multe...!
L.L. Care au fost persoanele de sprijin din detenție?
A.I. Familia
L,L, Dar din cadrul penitenciarului ați avut persoane de sprijin?
A.I. De povestit aveam cu cine să povestesc dar prieteni cu care să mai țin legătura după
ce am ieșit de acolo nu am mai avut.
L.L.Care a fost rolul familiei pe perioada detenției?
A.I. M-au ajutat foarte mult și veneau ori de câte ori aveam drept de vizită.
L.L. Cât timp vă lăsa la întâlnirea cu părinții?
A.I. 30 de minute.
L.L. Au existat programe educaționale sau cu tentă religioasă la care ați participat?
A.I. Nu. Existau în penitenciar dar eu nu mergeam. Am ieșit de câteva ori la biserică și în
rest nu participam. Erau care mergeau dar noi din cameră nu.
L.L. Le credeați nefolositoare?
A.I. Nu. Eu eram la bucătărie și nu aveam timp. Alții care stăteau pe camere ieșeau.
L.L. Acum îmi puteți spune cum v-a afectat propria persoană perioada detenției?
A.I. Sunt mai calm, mai reținut. Nici atunci nu eram nervos. La momentul fapei m-am
supărat și am făcut prostii pe baza prietenilor. Eu singur nu făceam prostii niciodată.
L.L.Cum caracterizați această perioadă din viața dumneavoastră?
A.I. Cea mai grea din viața mea și nu aș mai face acest lucru.
L.L. Cum v-a influențat fapta comisă percepția asupra vieții?

77
 A.I. Mi-am schimbat modul de a gândi. M-am schimbat total. Nu mai sunt același om!
Sunt mai calm.Judec lucrurile altfel. Te schimbă foarte mult mediul penitenciar. Se schimbă cel
care vrea să se schimbe cel care nu se întorc înapoi.
L.L.Care a fost relația cu familia cu puțin timp înainte de liberare?
A.I. Niciodată nu i-am anunțat pe părinți de ziua liberării. Nu am spus la nimeni când ies.
L.L. De ce ați ales să faceți acest lucru?
A.I. Pentru că mi-a dat amânare. Am avut un raport și mi-a dat amânare și eu nu am știut
sigur. Apoi am făcut contestații la tribunal și mi-a dat drumu. Eu normal nu prea am fost vinovat
dar un polițist de acolo avea ciudă pe mine că nu i-am dat de la bucătărie ce trebuia să-i dau și
mi-o făcut raport și mi-a dat amânare de trei luni. Și am făcut contestații la Tribunal și mi-a dat
drumu. Din trei luni am făcut aproape o lună. Și nu a știut nimeni iar într-o zi de marți m-a strigat
la liberare. Atunci nu puteai să vorbești nici la telefon. Când m-a arestat pe mine nu erau
condițiile care sunt acum. Chiar în ziua respectivă a reușit să afle socrul meu iar ei atunci au
venit după mine. El a venit și mi-a adus hainele dar nu a știut nimeni că vin acasă.
L.L.Înainte de a încheie. Aș vrea să ne întoarcem puțin la viața din penitenciar. Cum vi
se părea că se purta personalul din penitenciar cu dumneavoastră?
A.I. Urât...foarte urât! Am avut certuri mari. Nu știu cum să spun dar la Botoșani „se
întoarce trenul cu ranga”. Este un penitenciar tare rău. Exagerat de rău! Nu știu acum ce mai este
dar atunci foarte rău am dus-o. Ofițerii băteau deținuții până îi lăsau fără suflare. Foarte greu a
fost la botoșani.
L.L. Ce se întâmpla atunci când intervenea un alt deținut să oprească conflictul?
A.I. Nu putea interveni nimeni. Odată ce se pornea bătaia mai apărea un alt ofițer să te
bată. Ca deținut nu te puteai băga! Mai earu care făceau gălăgie însă imediat ajungeau pe izolare.
Le dădea câte o săptămână sau două de izolare unde erau ținuți în lanțuri și nu îți mai venea a
face nimic.
L.L.Cum ați încercat să vă creați o relație bună cu acești ofițeri pe care îi considerați
violenți?
A.I. Nu prea aveai tangență cu ofițerii. Subofițerii erau cei care făceau de serviciu. Erau
la serviciu prin rotație și nu prea aveai timp să îți faci o relație cu ei. Tu erai un simplu deținut.
Nu făceau decât să te încuie și să te decuie!
L.L. Care au fost planurile de viitor la care v-ați gândit înainte de liberare?

78
 A.I. M-am gândit că dacă ies de acolo nu voi mai face prostii în viața mea. Să fiu sănătos
iar restul le fac!
L.L. Descrieți-mi prima zi de liberare.
A.I. În prima zi de liberare nici nu știam unde să mă uit. Cât am stat acolo am văzut
numai cerul. Acolo nu se vedea absolut nimic iar când am ieșit de pe poarta penitenciarului nu
știam unde să mă uit. Mă uitam în stânga, în dreapta și nu știam în ce parte să apuc.Aveam
impresia parcă am stat 20 de ani acolo.
L.L.Cine a fost în acele momente alături de dumneavoastră?
A.I. M-a așteptat în poarta penitenciarului nevasta mea și cu socrul meu.
L.L.Cât de mult v-a afectat perioada din mediul carceral la puțin timp după liberare?
A.I. Mi-a fost mai greu la integrarea în comunitate. Acolo este foarte greu și nu ești văzut
bine! În legătură cu locul de muncă nu mi-a fost greu să mă integrez. Părinții meI au stat la țară
și nu au fost probleme. Am avut unde lucra Am revenit în agricultură.
L.L. V-ați simțit marginalizat la revenirea în comunitate?
A.L. Mă simțeam marginalizat de toată lumea. Așa este când vii de acolo, nu ești văzut
bine. Este normal! Poate nu voi fi văzut bine niciodată!
L.L.Ce v-ați dorit să faceți cel mai mult în prima zi de liberare?
A.I. Să îmi văd băiatul și familia,
L.L. Cum vă vedeți viața în prezent?
A.L. Deocamdată sunt bine. Muncesc și sunt mulțumit de ceea ce fac! Ca la țară! Asta e
viața la țară! Nu mă plâng că nu am una sau nu am alta!
L.L. Acum, după toți acești ani ce părere aveți despre mediul carceral?
A.I. Nu aș vrea să mai ajung niciodată acolo.
L.L. Ce ați învățat de acolo?
A.I. În primul rând trebuie să-ți vezi de treaba ta iar în cel de-al doilea rând îmi doresc să
nu ajungă nici cel mai mare dușman al meu pentru că este foarte greu. Cred că a fost o lecție de
viață tot acest timp petrecut acolo!

79
 INTERVIU 4
Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iasi
Facultatea de Filosofie si Ştiinţe Social-Politice
Departamentul de Sociologie si Asistenţă Socială
Master: Peobațiune, mediere și Asistența Socială a victimelor infracțiunilor
Masterand: Harpa Bianca-Mihaela

FORMULAR DE CONSIMŢĂMÂNT INFORMAT

Pentru foști deținuți

Sunteţi rugat să citiţi acest formular cu multă atenţie şi să adresați orice întrebare
referitoare la participarea dumneavoastră la acestă cercetare, înainte de a accepta şi de a vă da
acordul final în scris.
Sunteţi invitat să participaţi la o cercetare ce are drept scop Conturarea unei imagini
asupra mediului carceral din perspectiva foștilor deținuți
Participarea la acestă cercetare presupune răspunsul la o serie de întrebări sistematizate în
cadrul unui interviu individual la care puteţi răspunde în condiţiile anonimatului. Întrebările
vizează o serie de aspecte ca: Trecutul interlocutorului; Factori determinanți în comiterea
faptei; Percepția asupra faptei comise; Perioada de executare a pedepsei; Pregătirea pentru
liberare/finalizarea pedepsei; Perioada post-detenției.
Timpul necesar pentru răspunsul la întrebări este de aproximativ 40-60 de minute.
Dacă veţi fi de acord, aceste răspunsuri vor fi înregistrate cu un reportofon, telefon şi /sau
cu camera video. Dacă nu doriţi înregistrarea, putem consemna răspunsurile dumneavoastră în
scris. Această cercetare este realizată pentru tema de semestru din cadrul cursului Metodologie
avansată de cercetare în științele sociale. Cercetarea se desfășoară în perioada decembrie 2015-
ianuarie 2016
Sunteţi liber să nu răspundeţi la o anumită întrebare dacă nu doriţi, indiferent de motiv.
Există o foarte mică posibilitate ca, în timp ce răspundeţi la întrebări, să vă simţiţi neconfortabil
sau să apară stări de oboseală, caz în care vă rugăm să ne comunicaţi acest lucru.
Informaţiile furnizate de dumneavoastră ne vor permite conturarea unei imagini de
ansamblu asupra domeniului vizat. Un rezultat al acestei cercetări ar putea consta în generarea

80
unor viitoare politici și programe de îmbunătățire a condiției de viață a persoanelor ce au comis
infracțiuni.
Toate datele personale vor fi păstrate confidenţial, fără a include numele dumneavoastră.
şi nici o dată personală care să vă identifice în mod indirect. Înregistrarea răspunsurilor va fi
păstrată în siguranţă. Informaţiile rezultate din participarea dumneavoastră pot fi publicate în
scop ştiinţific doar de autorii acestei lucrări, dar fără precizarea numelui dumneavoastră.
Sunteţi liber să decideţi dacă veţi dori sau nu să participaţi la acestă cercetare. Puteţi să vă
retrageţi din acest demers în orice moment. În cazul în care doriţi informaţii suplimentare,
următoarea persoană de contact va fi disponibilă să vă răspundă: prof.dr. Năstasă Diana; e-mail:
diananastasa@yahoo.com
Menţionez că “am pus întrebări cu privire la orice problemă legată de studiu, am primit
lămuriri şi sunt de acord ca de bună voie să particip la acest studiu. Primesc o copie a acestui
formular”.

Intervievat și intervievator:
Nume şi prenume (Inițiale) Nume si semnatura student
_________________________ _______________________
__________________ (semnătura) __________________(semnătura)
(Data, Loc)_________________ (Data, Loc) __________________

Telefon: _____________________ Telefon: _____________________

Observatori:

Nume şi prenume în clar, Nume si semnatura student

_________________________ _______________________
__________________ (semnătura) __________________(semnătura)
(Data, Loc)_________________ (Data, Loc) __________________

Telefon: _____________________ Telefon: _____________________

81
 INTERVIEVAT: R.M.

INTERVIEVATOR: H.B.

H.B.: Care a fost ocupația dvs. înainte de comiterea faptei?

R.M.: Înainte să comit fapta...șomer am fost, munceam cu ziua, prin sat și pe la vecini,
făceam și eu un ban ca să trăiesc de pe o zi pe alta.

H.B.: Cine era C înainte de comiterea faptei?

R.M.: Același care sunt și acum, nu mă consider foarte vinovat de comiterea faptei de care
am fost acuzat, consider că am fost îndreptățit să comit o astfel de faptă, a fost mai mult o
autoapărare, după parerea mea, dar legea și-a spus cuvântul.

H.B. : Care a fost nivelul studiilor dvs. înainte de comiterea faptei?

R.M.: Păi...eu am făcut școala aici în sat, clasele primare și am renunțat în clasa a șaptea,
când am început să muncesc ca să mă întrețin pe mine și pe mama. Pe tata nu l-am cunoscut
niciodată, nici nu știu cum îl cheamă. Am avut o situație mai deosebită în familie și a trebuit ca
eu să muncesc pentru a mă întreține.

H.B. : Care este statutul marital al dvs.?

R.M.: Nu sunt căsătorit. Am mai vorbit așa cu câte-o fată din când în când, cu fete de pe aici,
de prin sat, dar nu am reușit să trăiesc în concubinaj sau căsătorie.

H.B. : Care erau planurile dumneavoastră de viitor înainte de comiterea faptei?

R.M.: După cum v-am spus, doream să-mi fac o familie, să fac și-un copil, deja am început
să fac și o casă, lângă casa părintească, în aceeași curte, dar nu am reușit până în prezent să-mi
găsesc o fată cu care să stau. Poate de acum încolo.

H.B. : Cum a contribuit familia, respectiv mama dvs, la îndeplinirea acestor aspirații?

R.M.: Mama m-a susținut, a fost bucuroasă când a auzit că vreau să-mi fac o casă, lângă casa
părintească, a ei. E o casă foarte veche, dar eu o mai chituiesc, o întrețin cum pot și eu și vreau să-mi
ridic o căsuță a mea, în aceeași curte. Până în prezent, am reușit să fac temelia, dar atât. Acum

82
vom vedea. Că am fost întrerupt când au venit și m-au luat și m-au dus la penitenciar. Am
întrerupt lucrările, dar o să le continui de acum încolo.

H.B.: Aveți frați/ surori?

R.M.: Nu...sunt singur, eu cu mama. V-am spus că pe tata nu l-am cunoscut, mama nu mi-a
povestit de el niciodată.

H.B.: Vă simțiți apreciat de către mama dvs?

R.M.: Bineînțeles. Mama mă are numai pe mine. Eu o am numai pe ea. Eu o susțin cum pot
cu munca fizică, ea are o pensie de 400 de lei, cu care plătim curentul și mai cumpărăm una, alta,
mâncare și tot ce ne mai trebuie pe lângă casă. Avem și animale, avem și găini și porci, ne
descurcăm cum putem.

H.B.: Care era relația cu mama dvs înainte de comiterea faptei?

R.M.: Păi...relația cu mama mea era foarte bună și datorită ei și ca s-o protejez pe ea, am comis
această faptă, eu am sărit mai mult în apărarea ei, pentru că ea e bătrână, e neajutorată și am crezut că
vecinii o nedreptățesc, de aceea m-am enervat, că e mama mea și țin la ea. Mi-am pierdut cumpătul,
mi-am ieșit din fire și am sărit la vecini și am comis faptele pe care nu trebuia să le fac.

H.B.: Cum a influențat comportamentul infracțional relația cu mama dvs?

R.M.: Eu nu consider că am reacționat violent sau...susțin, cum să zic...am reacționat în

apărarea mamei și ea nu mi-a zis nimic că nu trebuia să fac sau că nu am făcut bine, de vină sunt
ceilalți, care au...nu știu... ne-au izolat pe noi față de restul vecinilor și mama a considerat mereu
că nu meritam să merg la pușcărie din cauza asta.

H.B.: Ce anume credeți că v-a influențat în comiterea faptei?

R.M.: M-a influențat comportamentul foarte urât al vecinilor, care nu-i permiteau mamei să
meargă la fântână să ia apă. Spuneau că ea nu mai are acces, că îi fântâna lor. Păi și mama de
unde să ia apă? Că noi fântână în curte n-avem. Aia-i fântâna satului, nu-i fântâna lor. Ei și-au
atribuit fântâna, acum nu mă mai lasă nici pe mine, nici pe mama să luăm apă. Ei au fost vinovați
aici, dar eu am sărit pentru mama, asupra lor și tot eu am căzut vinovat că am greșit.

H.B.: Povestiți-mi exact ce s-a întâmplat în ziua comiterii faptei.

83
 R.M.: În primul rând, nu a fost un lucru spontan, a fost un conflict de câteva luni cu vecinii, în
principal cu un vecin, care a atras pe ceilalți vecini de partea lui și m-a izolat pe mine și pe mama față
de restul. V-am zis. Nu ne mai lăsa la fântână sa luăm o găleată de apă, să aducem și noi, să avem cu
ce spăla, să avem apă de băut. M-am dus la el, în ziua respectivă...când s-a întâmplat, starea
conflictuală fiind deja mai veche, de multe ori am apelat și la poliție, le-am zis că nu mă lasă la
fântână, ei au spus că ține de primărie, au vorbit și cu vecinul meu, i-au spus la fel și lui. M-am dus la
el, recunosc, eram și-un pic băut, mama mi-a zis că vecinii n-o lasă să ia apă, eu fiind băut, m-am
enervat, m-am dus la vecinul, am bătut în poartă, el a ieșit și a început să mă înjure, să mă facă în
toate felurile, că eu n-am ce căuta la fântână, că n-am ce căuta la casa lui, mi-am ieșit din fire, n-am
mai rezistat, am dat cu piciorul în poartă, i-am stricat poarta, el când a văzut, a ieșit să sară la bătaie,
el era mai bătrân ca mine și l-am lovit cu pumnul în cap de mai multe ori, până a căzut jos. Au mai
ieșit și ceilalți vecini, care au văzut ce s-a întâmplat. Eu mi-am dat seama ce am făcut, m-am retras la
mine spre casă, probabil un vecin a sunat la 112, că în scurt timp a venit poliția, cam în 10-15 min și
eu am recunoscut, le-am spus ce am făcut, dar eu am considerat și consider că am fost provocat. A
fost o stare conflictuală veche, el m-a provocat în fiecare zi, că n-am voie acolo, că n-am voie aia...de
parcă el a cumpărat drumul public și tot timpul când treceam spre casă, din curte la el, mă făcea în
toate felurile...și n-am mai suportat.

H.B.: În afară de alcool, ați mai consumat și alte substanțe anterior comiterii faptei?

R.M.: Nu, nu...am băut alcool, am fost la barul de lângă...unde stau eu și am stat acolo un pic
cu oamenii la povești și am băut și eu acolo două pahare de coniac.

H.B.: Spuneți-mi care era relația dvs cu victima înainte de comiterea faptei.

R.M.: Păi...nu era o relație deloc bună cu vecinul. V-am zis, era o stare conflictuală mai veche,
de câteva luni, neînțelegeri, de la fântână, că de ce arunc gunoiul în șanț că vine miros la el în curte,
că de ce dau foc la crengi...pur și simplu, nimic nu-i convenea, eu am încercat să-mi văd de treabă de
fiecare dată, am evitat scandalul cu el. Nu știu, el fiind bătrân, pensionar...ori nu avea ocupație, tot
timpul se lega de mine și mai rău că i-a convins și pe ceilalți vecini că el este bun, că are dreptate și
că eu sunt ăla rău. Dar nu m-aș fi enervat atât de tare dacă nu era pentru mama, mai mult, pentru că
ea avea nevoie de apă, avea nevoie de acces la fântână, se lega și de mama, o înjura pe drum, o făcea
în toate felurile și pe ea și pe mine...și consider că el este vinovat aici și nu noi.

84
 H.B.: Spuneți-mi dacă ați mai comis și alte infracțiuni anterior celei pentru care ați
fost condamnat.

R.M.: Am mai avut probleme tot cu vecinul.

H.B.: Ce anume v-a influențat să comiteți fapta/faptele?

R.M.: Aceleași probleme...dar nu s-a ajuns atât de departe că ne-am împăcat atunci la poliție
când ne-am dus. Mi-a zis atunci că am dosar penal, dar am reușit atunci să mă împac cu vecinul
și nu am mai avut probleme, decât acum, iar, în ultimele luni, înainte să-l lovesc, a fost o
perioadă în care s-a mai liniștit și el. Dar tot cu el am avut probleme. Cu altă lume nu am avut
probleme. În sat, oamenii au încredere în mine, mă iau la muncă, eu în general merg la muncă la
oamenii din sat, dar cu vecinul am avut mai multe probleme.

H.B.: Pentru ce faptă ați fost încarcerat?

R.M.: Am fost încarcerat...nu știu nici eu exact. Știu că, pentru...ultima oară când m-am dus
la instanța de judecată, știu că mi-a zis judecătorul că nu mi-a dat să ma duc la pușcărie, mi-a dat
pentru ca l-am lovit pe vecin și i-am distrus poarta, mi-a dat șase milioane, șase sute lei noi, cum
se zice acum...amendă. Apoi, într-o zi, au venit polițiștii, eu n-am mai știut nimic și mi-au zis că
am mandat de executat, ca trebuie sa ma ducă la penitenciar, să-mi fac bagajul că trebuie să fac
șase luni de pușcărie.

H.B.: Cum ați perceput noțiunea de ’’deținut’’ înainte de comiterea faptei?

R.M.: N-am avut niciodată treabă cu așa ceva și nici n-am crezut vreodată că o să se ajungă
la așa ceva. Problema e că n-am avut bani, că dacă aveam bani să plătesc amenda, nu mai îmi
dădea să merg la pușcărie. Dar mama are o pensie de patru milioane, cu munca cu ziua când mai
merge, când nu mai merge...nu am avut de unde să plătesc șase milioane amendă. Dar n-am știut
că, dacă nu plătesc amenda, o să mă trimită la pușcărie. Dacă știam, făceam oarecum un efort în
plus, dar n-am știut că, pentru o amendă de șase milioane, o să mă duc la pușcărie. Dar domnii
polițiști așa au zis. Din cauză că n-am plătit amenda dată de d-nul judecător, pentru treaba asta
trebuie să fac șase luni de pușcărie.

H.B.: Îmi puteți spune cum s-a descoperit fapta pe care ați comis-o?

85
 R.M.: Da…păi, după ce am fost la vecinul, iar el m-a înjurat că i-am stricat poarta, că i-am
dat cu piciorul în poartă, el a venit la poartă să mă ia la bătaie, eu am fost mai rapid, i-am dat cu
pumnul în cap și am continuat să-l lovesc până a căzut jos. Am înțeles că au sunat vecinii la
poliție, că au venit. În 15min, poliția era acolo. Eu nu am fugit pentru că, sincer, nu am avut de
ce să fug. Le-am explicat domnilor polițiști că vecinul meu nu ne lasă să luăm apă de la fântână,
iar ei au zis că, orice-ar fi, nu trebuia să recurg la fapte de genul, că nu așa se procedează. Știu că
e greșit, dar eram băut, îmi pare oarecum rău, cu toate că nu mă simt cel mai vinovat.

H.B.: Povestiți-mi despre prima zi de detenție.

R.M.: Păi în prima zi când m-au dus domnii polițiști acolo și m-au lăsat, aveam un băgăjel la
mine, cu ce-mi pusese mama, niște haine...mi le-au luat ei, m-au prezentat unui domn care mi-a
zis să nu fac probleme, să-mi văd de treabă. A venit un domn doctor, mi-a făcut un control, m-a
întrebat dacă sunt bine, apoi m-au dus în penitenciar și nu știu...am fost speriat. În prima zi, am
fost mai mult speriat, nu mi-am dat seama ce se întâmplă. Abia seara, când stăteam în patul din
celulă, am început să-mi dau seama unde sunt, până atunci parcă nu-mi venea să cred ce se
întâmplase. Ziua eram cu mama, munceam prin curte și atât de repede am ajuns la pușcărie. V-
am zis, eram foarte speriat în prima zi.

H.B.: Cum v-ați adaptat la condițiile din detenție?

R.M.: După prima zi, după ce mi-am dat seama unde sunt... eu în primul rând mi-am văzut
de treabă, știam că nu stau mult,pentru șase luni acolo. Am fost într-un regim deschis, trei mese
pe zi, mâncarea nu era foarte bună, mai erau care nu mâncau, nu le plăcea, mai dădeau la alții sau
mai dădeam și eu la alții dacă nu-mi plăcea. În general, nu am avut greutăți în a mă adapta,
trezirea mi-o dădea în fiecare dimineață la 7, la 10 serveam micul-dejun, aveam acces și la o sală
de sport, numai că nu juca niciodată nimeni. M-am dus de mai multe ori, dar nu era niciodată
nimeni să facem sport.

H.B.: Îmi puteți descrie rolurile care s-au format în cadrul grupului de colegi din mediul
carceral?

R.M.: Grupuri s-au format...eu am încercat să-mi văd de treabă cât de mult am putut. În general,
nu erau foarte răi oamenii de acolo. Unii dintre ei făceau mai des probleme, erau câțiva care erau mai
răi, în rest, majoritatea își vedeau de treaba lor, nu căutau scandaluri. De obicei, dacă

86
venea paznicul pușcăriei, nu era niciodată bine, nu conta dacă eram eu vinovat sau celălalt, nu
era bine deloc, întotdeauna ne găsea vinovați pe amândoi și, nu, nu...am căutat mereu să-mi văd
de treabă. Ne spunea în fiecare zi să ne vedem de treabă, să nu facem probleme, asta era practic
instrucția pe care ei ne-o făceau în fiecare zi.

H.B.: Au existat conflicte majore în cadrul grupului colegial la care ați luat parte?

R.M.: Nu știu cum să vă spun, am avut ceva probleme, dar în ce sens... Ei mai încercau să
tragă de mine și nu i-am lăsat niciodată, doar suntem barbați, ce facem acum? Am fost la primul
penitenciar și acolo am avut colegi care au încercat să tragă de mine, să mă forțeze, dar nu i-am
lăsat și din cauza asta, mai săreau la bătaie, eu încercam să-mi văd de treabă, mai veneau
paznicii, dar mereu eram toți vinovați, dar până la urmă au reușit să mă mute de la penitenciar la
Bacău. M-au mutat la penitenciar la Vaslui, acolo sincer să vă spun, a fost bine, îmi dădeau
paznicii de treabă, făceam curat la wc-uri, făceam curat pe holuri, spălam, eram destul de liber,
mâncarea era destul de ok, îmi dădeau și câte-un pic de lapte, carne, nu foarte mult, nu dădeau
niciodată să te saturi, dar v-am spus, erau mulți care nu mâncau, ori erau pretențioși la mâncare,
ori poate primeau pachete de la ai lor, nu știu...Eu n-am avut de la cine să primesc pachet, mama
când am plecat, când m-au luat polițiștii, mi-a dat 50lei să am să vin înapoi de la Bacău. Și în
Vaslui era bine, mi-au dat de treabă, aveam ocupație, dar și acolo am întâlnit aceeași problemă.
Colegii, nu dau nume, au încercat să tragă de mine. Știu că am avut o altercație mai dură cu un
coleg care mi-a rupt cămașa și a trebuit să intervină iar paznicii.

H.B.: Cum ați reușit să schimbați situația în care vă aflați?

R.M.: Eu am încercat să aplanez, dar ei insistau și trăgeau de mine și eu le-am explicat mereu la
paznici că trag de mine, păi ori suntem barbați, ori ce facem. Până la urmă, am intrat în conflicte, am
dat și eu. Au fost mici conflicte, mici bătăi. Eu n-am putut, le-am zis să nu tragă de mine, am văzut că
ei continuă, eu m-am apărat, nu am renunțat și nu am cedat. Apoi m-au mutat și de la penitenciar la
Vaslui la Iași, unde am mai stat două luni, parcă...după care mi-au dat drumul.

H.B.: Ce alte dificultăți ați mai întâmpinat pe perioada detenției?

R.M.: Nu au fost dificultăți. V-am spus, munceam acolo, mă puneau la treabă. Nu am avut
dificultăți deosebite, doar că colegii trăgeau de mine.

87
 H.B.: În afară de asta, nu au mai existat alte dificultăți?

R.M.: Nu...dacă îmi spuneau să merg să fac curat, făceam curat, îmi spuneau să spăl la wc-
uri, mergeam și spălam. Am încercat să fac ce trebuia să fac acolo. Dar asta nu am putut să
accept, să tragă un coleg de mine, nu!

H.B.: Momente în care v-ați simțit respins în cadrul grupului colegial au existat?

R.M.: Da...păi și de asta m-au mutat în șase luni la trei penitenciare. Nu știu ce făceau ceilalți
colegi, cum se înțelegeau, dar pe mine m-a marcat treaba asta. Să tragi de-un coleg nu mi se pare
ok, să-l forțezi să facă anumite lucruri indecente nu-i frumos.

H.B.: A mai existat vreun alt eveniment care v-a marcat pe perioada detenției?

R.M.: În afară că a încercat să tragă de mine în fiecare zi, nu... v-am zis, ieșeam să fac sport,
dar nu ieșea nimeni. Nu ieșea nimeni pe teren acolo, să jucăm cu mingea. Mereu când ieșeam, nu
era nimeni, eram doar eu. Și mai vorbeam cu paznicul, mă mai punea la treabă. A trecut repede,
dar am avut probleme și din cauza asta m-au mutat la trei penitenciare. Asta a fost. Și în primul
rând, nu am fost eu de acord, nu am putut accepta așa ceva.

H.B.: Povestiți-mi un moment în care v-ați simțit util în mediul carceral.

R.M.: Păi mă simțeam util când mă puneau să fac treabă. Și eu îmi îndeplineam munca și ei
când îmi spuneau foarte bine, eram mulțumit.

H.B.: Mi-ați mai putea spune și alte situații în care v-ați simțit valorizat?

R.M.: Nu știu ce-aș mai putea spune.

H.B.: Care au fost persoanele de sprijin pe perioada detenției?

R.M.: Eu nu am avut nicio persoană de sprijin pe perioada cât am fost în pușcărie, singura
mea familie: mama. E bătrână, n-a reușit să vină niciodată să mă viziteze. V-am spus, singurul
lucru, mi-a dat 50lei când m-au luat polițiștii, ca să am să mă întorc după șase luni de pușcărie.
Am fost singur mai mult, nu a avut cine să vină la mine, am fost singur.

H.B.: Ați participat la vreun program în mediul carceral?

R.M.: Nu am participat.

88
 H.B.: Îmi puteți spune cum v-a afectat perioada încarcerării propria persoană?

R.M.: M-a afectat...am văzut și eu cum merg lucrurile pe acolo, dar e mai bine acasă, unde
pot să lucrez și eu un pic la casă, să ridic și eu un pic de căsuță. Un singur lucru m-a schimbat, nu
mai vreau să trec prin așa ceva.

H.B.: Cum caracterizați această perioadă din viața dvs?

R.M.: Nu o văd ca un lucru foarte bun, dar pot să spun că am și învățat un lucru din chestia
asta, în principal, când beau, să nu mai fac probleme la oameni, să-mi văd de treabă, că...vedeți
cum am ajuns la pușcărie, mai mult așa, nedreptățit.

H.B.: Cât de mult v-a afectat perioada din detenție dezvoltarea personală?

R.M.: V-am zis...în sensul să nu mai beau atât de mult, să nu mai sar asupra vecinului. O să
încerc, pe cât de mult, să evit să mă mai văd cu el, dacă îl văd, o să mă uit în partea cealaltă, nu-i
mai dau bună ziua. În rest, în viața de zi cu zi, eu îmi continui treaba, oamenii mă primesc la
muncă. Câțiva i-am văzut că se uită așa, mai ciudat la mine, au auzit că am fost la pușcărie, alții
mă cheamă la muncă, mă mai servesc cu ceva mâncare, cu un pahar de vin, dar am învățat că nu
mai trebuie să fac lucrurile de capul meu, că există lege pe care trebuie s-o respectăm toți.

H.B.: Spuneți-mi în ce mod a influențat fapta comisă percepția asupra vieții.

R.M.: Păi m-a influențat în sensul că mi-am dat seama că dreptatea nu pot să mi-o fac eu
singur și încă tot cred că am fost nedreptățit și am făcut pușcărie pe nedrept. Eu am recunoscut ce
am făcut, dar el a fost vinovat fiindcă m-a provocat, o lună, două...n-am mai rezistat. El a fost
mai mult vinovat decât mine, dar vedeți că tot eu am ajuns la pușcărie.

H.B.: Care au fost planurile de viitor la care v-ați gândit înainte de liberare?

R.M.: Planul meu a rămas același ca și înainte să merg la pușcărie. Eu aș vrea să-mi fac o
familie, să reușesc să-mi continui de acum casa care am început-o în curtea unde are casă și
mama și sper poate găsesc și eu o fată în sat, cu care să-mi fac o familie, un copil. Sper să mă
înțeleg și mai bine cu vecinii. Vreau să ne facem și noi o fântână ca să nu mai depindem de
fântâna satului, că din cauza asta au început toate problemele. Eu nu prea am bani acum, dar o să
mai lucrez prin sat cu ziua, să mă mai ajute și oamenii și să-mi fac o fântână în curte.

89
 H.B.: Cum a fost prima zi de liberare?

R.M.: Când m-au eliberat, nu m-am simțit deosebit de liber. M-au pus să semnez mai multe
hârtii și noroc că am avut banii pe care mi i-a dat mama, 50lei, că acolo n-am avut pe ce să-i
cheltui, cu toate că, am văzut, alții cheltuiau bani pe acolo, cumpărau între ei, vindeau...dar eu
mi-am văzut de treaba mea și n-am cumpărat nimic de acolo. Când am ieșit...eu de șase luni nu
mai vorbisem deloc cu mama, iar primul lucru a fost să merg să văd dacă mai trăiește. Ea e
bătrână, a stat singură șase luni și tare eram îngrijorat pentru mama. Ăsta a fost singurul meu
gând când am ieșit, să ajung repede acasă să văd dacă mai trăiește. Mama nu are nici telefon, nu
am vorbit cu ea deloc cât am stat acolo.

H.B.: Să înțeleg că asta v-ați dorit să faceți cel mai mult în prima zi de liberare?

R.M.: Da...primul lucru a fost s-o văd pe mama că-i bine, că n-a murit. Că a plâns mult când
au venit polițiștii și m-au luat. Eu le-am zis că mama n-o să poată fără mine, o să moară, dar n-
am putut să fac nimic. Dar când am ieșit, primul lucru, m-am dus acasă să văd dacă mama e bine.

H.B.: Care au fost soluțiile la care v-ați gândit pentru a ușura reintegrarea dvs în
societate?

R.M.: Eu nu consider că nu am făcut parte din societate. Adică, din grupul de oameni din
sat, cu care trăiesc... eu m-am înțeles bine cu ei, în afară de vecinul care a reușit să mai găsească
doi, trei vecini, să-i pună împotriva mea și a mamei. M-am înțeles bine cu oamenii, tot timpul mă
luau la muncă la ei, au fost mulțumiți, mă plăteau cu cât puteau, nu le ceream mai mult,
munceam cât puteam, aveam nevoie de bani și acum lucrurile le văd la fel, sper să nu fie altfel.

H.B.: Spuneți-mi cât de mult credeți că a influențat fapta comisă găsirea unui loc de
muncă.

R.M.: Păi eu nu am avut loc de muncă, am fost șomer.

H.B.: Dar de acum înainte, credeți că asta ar influența într-o oarecare măsură găsirea
unui loc de muncă?

R.M.: Da...probabil. Sunt oameni care mă cunosc de mult timp, de aici din sat de la noi și
acum când au aflat că am făcut pușcărie, parcă le este cam frică de mine și se uită mai ciudat. Nu
toți, sunt care mă mai primesc la muncă.

90
 H.B.: Care credeți că sunt acele comportamente/ atitudini pe care le-ați învățat în
mediul carceral?

R.M.: Eu nu am avut ce să învăț bun de acolo, poate în afară de faptul că aveam un program
fix, cu trezire fixă, cu masa la oră fixă. Și era așa...mai disciplină. Dar colegii din celulă, tot
așa...nu știu, poate n-aveau alte preocupări, dar stăteau cu capul numai la prostii.

H.B.: Cum percepeți acum libertatea în comparație cu mediul carceral?

R.M.: E bine, mult mai bine, nu se compară. Și acolo aveam, v-am zis, eram așa...mai cu regim
deschis, aveam acces la un sport, un fotbal, să fugim. Ne lăsa să circulăm mai liber, nu eram foarte
supravegheați, dar nu se compară cu libertatea. E mult, mult mai bună. Acolo erai, oarecum,
constrâns de anumite...nu știu cum să vă explic, nu se compară, e mult mai bine în libertate.

H.B.: Descrieți-mi o zi din viața dvs în prezent.

R.M.: Păi...o zi normala, mă trezesc de dimineață, mă duc un pic la animale, la noi se mai
și fură din când în când, noi nici gardul nu l-am terminat la casă. M-am apucat de asta, am
dărâmat gardul să încep unul nou și ca să nu apară hoți, în fiecare dimineață verific animalele.
Am și doi porci mai mici, câteva găini. După asta, mama pune ceva de mâncare, fierbe doi
cartofi, mâncăm, apoi eu mă mai duc prin sat, să caut să mai muncesc ceva, ca să aduc și eu să
punem ceva pe masă. Avem și curent, trebuie să plătim curentul, să mai luăm o căruță de lemne.
Eu nu muncesc numai pe bani, mai muncesc și pe mâncare și pe lemne și pe ce-mi dă omul.
După mai ascult și eu ce se mai aude prin sat, mai merg pe la crâșmă, dar nu mai beau și după aia
mai merg cu mama, muncă prin sat. Vreau să mă apuc să fac o fântâniță ca să avem și noi apă, ca
să nu mai intru în conflict cu vecinul meu. Cam asta-i o zi pe care o desfășor eu.

91
 Limite și beneficii

Teoria este o punere în șcenă a actului social ce se vrea a fi cercetat pentru a oferi spre
vizionare rezultatee finale, în timp ce în spatele scenei se ascunde d fapt tot procesul de cele mai
multe ori dificil pană a lua contact cu realitatea, a găsi actori sociali care să răspundă prompt
solicitării de a devein subiecți de studio pentru cercetarea întreprinsă.
Avand în vedere că tema demersului de cercetare a vizat o categorie dificilă de lucru,
primul impas a constat în identificarea subiectilor și obtinerea acordului acestora de a fi parte din
cercetare, ulterior oferindu-ne un accord verbal, doi dintre ei au refuzat sa își mai îndeplinească
angajamentul dat, fapt ce a îngreunat întreg procesul. O altă limită a constat în imposibilitatea de
a accesa informații cu privire la alți respondenți avuți în atenția serviciului de probațiune.
Lipsa de experință în ceea ce privește lucrul direct cu această categorie de beneficiary a
reprezentat o altă limită întampinată în cadrul cercetării.
Faptul c nu am putut stabili o legătură înainte de realizarea interviului propriuzis a
reprezentat un minus în realizarea temei propuse deoarece intervievații au dezvoltat în mod
indirect un oarecare sentiment de insecuritate c ear fi putut provoca sau care a provocat o mica
măsură de natură a informațiilor furnizate.
Pe langă limitele de ordin procedural am întampinat și limite de ordin tehnic deoarece
instrumentele utilizate în înregistrarea interviurilor nu au avut un grad de prelucrare a datelor
concis.
O altă limită a fost generate de refuzul unora dintre respondenți de a răspunde la întrebări
ce vizau comiterea faptei, ceea ce a limitat spectrul de analiză ulterior.
În ciuda tuturor acestor limite întâmpinate, cercetarea de față are și o serie considerabiă
de beneficii.
Principalul beneficiu a constat în faptul că prin consultarea literaturii de specialitate ne-
am modelat vocabularul și capacitate de a opera cu concept specific domeniului vizat.
Aplicarea unui instrument de lucru standardizat, a reprezentat o oportunitate concretă de
a sesiza caracterul imprevizibil al rezultatelor obținute prin aplicarea acestu instrument.
Cercetarea de față a reprezentat o oportunitate de a lua contact direct cu această categorie
de persoane care reprezintă în fapt grupul țintă al domeniului pentru care ne pregătim și dorim să
profesăm ulterior.

92
 Concluzii finale

În cele din urmă putem afirma că demersul întreprins din cadrul acestei cercetări a dus în
atingerea obiectivului general stabilit initial ce prevedea în fapt predarea unei imaginii cât mai
apropiate de mediul penitenciar, din perspectiva foștilor deținuți.
Trecutul interlocutorului reprezintă principalul reper în identificarea factorilor ce stau la
baza comportamentului infracțional și care stabilește modul personal al persoanei condamnate de
a privi și înțelege fapta comisă pentru care este sancționat prin lege.
Mediul carceral modifică în mod considerabil percepțiile, conduit și aspirațiile
persoanelor ce au fost în interiorul lui cu privire la viață.
În definitivarea celor afirmate anterior ține să menționăm faptul că în ciuda limitărilor și
constrângerilor întâmpinate în mediul pentenciar subiecții intervievați au reușit să asimileze și să
tolereze efecetele generate de acesta sperând la o viitoare integrare în mediul social prin
îndeplinirea rolurilor solicitate de acesta.

93
 Contribuția membrilor echipei

Alegerea temei: Popescu Cristina; Vizitiu Cătălina; Lungu Laura; Harpa Bianca
Elaborarea cadrului teoretic: Lungu Laura; Harpa Bianca; Vizitiu Cătălina; Popescu Cristina;
Elaborarea și definitivarea ghidului de interviu: Lungu Laura; Popescu Cristina; Vizitiu
Cătălina;
Realizarea interviului: Popescu Cristina; Vizitiu Cătălina; Lungu Laura; Harpa Bianca
Participarea la luarea interviului (Observatori): Popescu Cristina; Vizitiu Cătălina; Lungu
Laura;
Transcrierea interviului: Lungu Laura; Harpa Bianca; Vizitiu Cătălina; Popescu Cristina;
Analiza datelor: Lungu Laura; Harpa Bianca; Vizitiu Cătălina; Popescu Cristina;
Cadrul metodologic: Popescu Cristina; Vizitiu Cătălina; Lungu Laura; Harpa Bianca
Redactarea lucrării: Popescu Cristina; Vizitiu Cătălina; Lungu Laura; Harpa Bianca
Așezare în pagină: Vizitiu Cătălina;
Asigurarea condițiilor optime de elaborare a lucrării: Popescu Cristina; Vizitiu Cătălina; Lungu
Laura; Harpa Bianca;

94
 Bibliografie

1. Asistența social în penitenciar- Ioan Durnescu, 2009, Editura Polirom.

2. C. Zamfir și Lazăr Vlăsceanu- Dicționar sociologic, Editura Polirom
(https://alingavreliuc.files.wordpress.com/2010/10/gilles-ferreol-dictionar-de-
sociologie.pdf )
3. Denzin și Lincoln -Introduction: Entering the field of qualitative research, 1994.
4. Diana Năstasă- Dincolo de gratii. Impactul executării pedepsei asupra foștilor
condamnați, Iași-2013, Colecția Observatorul Social, Editura Universității „Alexandru
Ioan-Cuza”
5. Dicționar juridic- http://www.advocate.ro/cabinet_avocat_cuvant_Inchisoarea
6. Dicţionarul de sociologie coordonat de R Boudon (1996, p. 78)
7. Edwin Lambert Deviante sociale (1951)
8. Erving Goffman-Total Institution 2012, Achor Books, New York
9. Gheorghe Florian- Fenomenologia penitenciară 2006 Colecția Psiho-logos-Psihologie,
Editura Oscar Print
10. Noul Cod Penal actualizat 2015-Legea 286/2009 (Legea nr. 286/2009 privind noul Cod
Penal, publicată în Monitorul Oficial nr. 510 din 24 iulie 2009, în vigoare de la 1
februarie 2014)
11. Ordinul nr. 429/2012 Privind asigurarea asistenţei medicale persoanelor private de
libertate aflate în custodia Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor
12. Rădulescu şi Banciu Dan- Sociologia deviantei (1996, p. 56 ).

95
 Anexe

Ghid de interviu14
I. Trecutul interlocutorului.
I.1. Mediul familial și social;
I.1.1. Care a fost ocupația dumneavoatră înainte de comiterea faptei?
I.1.2. Cine era X înainte de comiterea faptei?
I.1.3. Care a fost nivelul studiilor dumneavoastră înainte de comiterea faptei?
I.1.4. Care era statutul marital al dumneavoastră înaiante de comiterea faptei?
I.1.5. Care erau planurile dumneavoastră de viitor înainte de comiterea faptei?
I.1.6. Cum a contribuit familia la îndeplinirea acestor aspirații?
I.1.6.a. Care era rolul dumneavoastră în cadrul familiei?
I.1.6.b.Ai fost apreciat?
I.1.7.Care erau relațiile cu membrii familiei înainte de comiterea faptei?
I.1.8.Cum au înfluențat relațiile cu membrii familiei comportamentul
infracțional?

II. Factori determinanți în comiterea actului infracțional

II.1. Ce credeți că v-a influențat în comiterea faptei?
II.2. Au fost anumite persoane care v-au influențat în comiterea faptei?
II.3. Povestește-mi ce s-a întâmplat în ziua comiterii faptei.
II.4. Ați consumat anumite substanțe anterior comiterii faptei?
II.5.Care era relația dumneavoastră cu victima înaintea comiterii faptei?
O cunoșteați? V-ați mai întîlnit cu ea înainte? În ce condiții?
II.6. Ați comis și alte infracțiuni anterior celei pentru care ați fost condamnat?
II.6.a. Dacă da, în ce mod v-au inflențat în comiterea faptei?

III. Percepții asupra actului infracțional

III.1.Pentru ce faptă ați fost încarcerat(perioada executării pedepsei)?
III.2. Care a fost rolul dumneavoastră în comiterea faptei(în cazul în care fapta a fost

14 Diana Năstasă- Dincolo de gratii. Impactul executării pedepsei asupra foștilor condamnați, Iași-2013,
Colecția Observatorul Social, Editura Universității „Alexandru Ioan-Cuza”

96
 comisă în grup)
III.3. Cum ați perceput înainte de comiterea faptei, noțiunea de deținut?
III.4. Îmi puteți spune, cum s-a descoperit fapta comisă?
III.4.a. Care au fost demersurile ce au condus la descoperirea faptei?

IV. Perioada de executare a pedepsei în mediul carceral

IV.1. Povestește-mi despre prima zi de detenție.
IV.2. Cum v-ați adaptat în condițiile de detenție?
IV.3. Îmi puteți descrie, rolurile care s-au format în cadrul grupului de colegi din mediul
carceral?
IV.3.a. Cum v-ați câștigat rolul în cadrul grupului colegial?
IV.3.b. Au existat conflicte majore în cadrul grupului colegial la care ați luat
parte?
IV.3.c Au fost momente în care v-ați simțit respins în cadrul grupului?
IV.3.d. Cum v-ați reușit să schimbați situația în care v-ați aflat?
IV.4.Care au fost dificultățile pe care le-ați întâmpinat în perioada detenției?
IV.5. Povestește-mi un eveniment care v-a marcat pe perioada detenției.
IV.6.Povestește-mi un moment în care v-ați simțit util în mediul penitenciar.
IV.7. Îmi mai puteți spune și alte situații în care v-ați simțit valorizat?
IV.8. Care au fost persoanele de sprijin pe perioada detenției?
IV.9. Care a fost rolul mediului familial pe perioada detenției?
IV.10. În cadrul cărui program din mediul penitenciar ați participat?
IV.11. Considerați că aceste programe la care ați participat au avut vreo contribuție la
propria dezvoltare?
IV. 12. Cum v-a afectat propria persoană perioada încarcerării?
IV.13. Cum caracterizați această perioadă din viața dumneavoastră?
IV.14. Cât de mult v-a afectat perioada din mediul penitenciar în ceea ce privește
dezvoltarea personală?
IV.15. În ce mod a influențat fapta comisă percepția asupra vieții?

97
V. Pregătirea pentru liberare/ finalizarea pedepsei
V.1. În ce mod v-au ajutat programele la care ați participat pentru liberare?
V.2. Care a fost relația cu familia cu puțin timp înainte de liberare?
V.3. Care au fost planurile pentru viitor la care v-ați gândit înainte de liberare?
V.4. Descrieți-mi prima zi de liberare.
V.5. Ce v-ați dorit să faceți cel mai mult în prima zi de liberare?
VI.6. Care credeți că sunt acele comportamente/atitudini pe care le-ați învățat în
mediul penitenciar?
VI.7. În ce mod aceste comportamente v-au influențat în ceea ce privește
integrarea dumneavoastră în societate?
VI.8. Descrieți-mi cum vedeți acum perioada din mediul penitenciar.
VI.9. Descrieți-mi o zi din viața dumneavoastră în prezent.

98