Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
In numeroase cazuri, oamenii, prin ceea ce spun sau fac vin in contradictie cu
ceea ce majoritatea considera a fi comportament acceptabil.Prin urmare in viata
soc se manifesta nu doar conformitate (respectarea normelor) ci si nonconformitate
sau devianta.
Orice societate se confrunta, intr-o masura mai mica sau mai mare, cu
manifestari de transgresiune a normelor, care in f-ctie de anumite criterii, pot lua
forme de devianta.
Astfel in lit sociologica a fost afirmata idea conform careia comportarea devianta
poate fi def ca orice tip de comportare care esueaza sa raspunda asteptarilor
grupului particular.
Potrivit lui Andrei Stanoiu, “devianta poate fi def ca acel comportament pe care un
nr de oameni il respinge ca fiind dincolo de limitele admise”
1) infractiunile si delictele
2) sinuciderea
6) bolile mentale
7) handicapurile fizice
Intre formele de devianta, delincventa sau infractionalitatea prezinta gradul cel mai
mare de periculozitate deoarece afecteaza cele mai imp relatii si valori sociale si
incalca normele morale sau juridice si regulile care orienteaza comportamentele
indivizilor.Pornind de la ac caracteristici o serie de autori sustin ca trasaturile
specifice delincventei sunt:
TEORIA BIOLOGICA :
autorul teoriei biologice despre criminalitate este Lombrozo care a lucrat mai mult
de 20 ani in inchisori.Din masuratorile pe care le-a efectuat el a descoperit ca
criminalii ar avea anumite insusiri fizice asem cu ( frunte lata,par pe corp ).
TEORIA NEVROZELOR
În cadrul acesteia nevrozele au un debut insidios si se manifesta prin simptome de
intensitate redusa care nu afecteaza insertia individului in real. Existenta nevrozei
se bazeaza pe dezacordul dintre dorinta-posibilitatea de realizare. Cand se
instaleaza deplin boala provoaca tulburari care se fixeaza in trasaturile de caracter,
invaliditate psihica, conduite deviante.
TEORIA EVALUATIVA
Promoveaza 2 cai de definire a comportarii normale si anormale:
1) statistica
2) patologica
Adeptii statisticii (E.D) def normalul ca fiind cc este cel mai obisnuit,cel mai
frecvent si sustin ca anormalul este orice devianta semnificativa de la medie.Spre
deoseb de acestia adeptii caii patologice def normalitatea ca o f-ctie relativ normala
a organismului, iar anormalitatea ca fiind o deviatie nesanatoasa de la aceasta
norma.
TEORIA POPULARA
Are in vedere ipotezele cu privire la cauzele crimei si delincventei. Cercetatorul
Wooton a examinat 21 de cercetari dintr-o bogata lit criminologica si a retinut 12
factori , considerati in posibila legătură cu delincventa:
3) apartenenta la un club
4) frecventa bisericii
5) cartea de munca
6) statusul social
7) saracia
9) absenteism scolar
11) sanatatea
TEORIA CONTROLULUI
Are drept autor pe Walter Reckless care imp cu colegii sai si-au pus problema “D
ce in zonele cu criminalitate ridicata unii tineri nu ajung delincventi ”?
Explicatia lor a fost ca dezv unei imagini “bune” despre sine a unei persoane il
ajuta sa se fereasca de subcultura delincventa inconjuratoare.
Ideea de baza a acestei teorii consta in faptul ca ceea ce trebuie explicat este
conformismul si nu devianta intrucat ac rezulta din mecanismele de control intern
si extern.
TEORIA ETICHETARII
porneste de la perspective relativitatii deviantei afirmand ca o pers sau un act
devin anormal numai daca eticheta de devianta a fost aplicata cu success de catre
alti oameni.Adeptii ac teorii sustin ca procesul prin care oamenii sunt etichetati
devianti sin u actele lor treb sa intereseze sociologia.
Potrivit lui Garfinkel pers care incalca norma este acuzata in cazul unei
ceremonii de degradare de comiterea actului deviant si poate fi pedepsita si fortata
sa recunoasca superioritatea morala a acuzatorilor.Din ac mom pers respectivaeste
etichetata de catre altii ca fiind devianta si isi schimba semnificativ conceptia
despre sine, despre identitate, se degradeaza si se obisnuieste cu eticheta pusa, cu
ipostaza de deviant.
Prin urmare etichetarea s-a dovedit profetica si devianta devine obisnuinta iar
sanctiunile au drept efect intarirea tocmai a comportarii pe care ele au intentionat s-
o elimine.De acum deviantii traiesc sub spectrul etichetei ptc ei nu au avut alta
posib de alegere si sunt angrenati intr-o cariera de devianti.
Teoria anomica a fost aplicata cu success dif forme de devianta dar indeosebi celei
privind gangurile de delincventa juvenila.Conform lui Albert Cohen gangurile sunt
in general compuse din tineri care fac parte din clasa de jos carora le lipseste baza
sociala si educationala necesara pt a obtine success pe cai aprobate social ce sunt
succesibile tinerilor apartinand clasei de mijloc.
TEORIA CONFLICTULUI
Situeaza cauza si explicatiile deviantei la nivel macro-soc.Autorii ac teorii pornesc
de la ideea marxista ca in soc capitalista actele calificate drept deviante isi au
originea in propr private asupra mijloacelor de productie.Ac teorie sugereaza
modalitatile prin care structura economica a soc influenteaza sfera politica,
indeosebi in definirea anumitor acte ca fiind criminale sau deviante.La fel ca teoria
tensiunii structurale, ea localizeaza sursa comportamentului deviant in cadrul
structurii sociale si nu in individ.
Copilaria este cunoscuta ca fiind o etapa particulara din viata unei persoane
motiv pt care i se acorda o atentie speciala si un raspuns la nevoile lor specifice din
cauza a 2 motive:
Dupa def adoptata de diverse organisme internationale, copilul strazii este orice
fetita sau baiat care nu este sufficient protejat, controlat sau indrumat de adulti
responsabili si pt care strada in sensul cel mai larg al termenului a devenit locuinta
obisnuita si/sau mijlocul sau de existenta..Altfel spus copii strazii permanenti sau
ocazional sun minori cu varsta cuprinsa intre 3 si 18 ani, cu sau fara parinti, fara un
climat familial si care nu mai au leg cu scoala.
Expresia “copii strazii” nu este unanim acceptata ci este considerata mai
potrivita exp “copii care muncesc” deoarece acopera 2 aspecte ale acestei
realitati si anume:
1) relatiile cu strada
2) copii in strada –cei care au leg sporadice cu familia, multi dintre acestia
au tendinta de a mentine numai leg ocazionale cu fam separandu-se de
acestia treptat pe masura adaptarii la viata din strada.Factorii care conduc la
ac situatie sunt:vagabondajul, mizeria, prostitutia etc.Acesti copii se ataseaza
repede grupurilor de copii din strada acceptandu-le fara prea mare
impotrivire regulile si conditiile de viata.
3) Copii strazii – cei care au pierdut orice leg cu familia sau cu institutiile de
ocrotire.Ac constituie gr de copii abandonati de toti cei care in mod legal ar
fi trebuit sa se ocupe de cresterea sau educarea lor.Traiesc permanent pe
strada, supravietuirea lor fiind reprezentata printr-o adaptare continua si este
sg scop in jurul caruia se concentreaza intreaga energie ori disponibilitate
afectiva.Atitudinea lor fata de famile e confuza iar singurele lor amintiri sunt
legate de instit sau de viata in strada.
4) Familii cu copii in strada – sunt cel mai afectat grup social datorita lipsei
masurilor de protectie reala.Aceste familii prezinta riscul cel mai ridicat de a
fi in saracie sau de a se plasa sub minimul necesar de existenta.Alte cause
care conduc la ac situatie sunt: somajul, taxele ridicate de intretinere si
naivitatea unora.Odata ajunsi in strada parintii sunt nevoiti sa recurga la dif
activitati ce nu fac parte din perimetrul legal determinandu-si copii sa
cerseasca indifferent de varsta pe care o au.
Definind “copii strazii” sunt copii sau adolescenti cu varsta sub 18 ani, care
intr-o perioada de referinta data se afla pe strada, se deplaseaza dintr-un loc
in altul si au propriul grup de prieteni si propriile relatii sau contacte in
strada.
La intrebarea de ce nu sunt raportate toate crimele ? s-a raspuns prin interm mai
multor ratiuni:
2) criminalul poate fi prieten, ruda caruia victima nu vre sa-I provoace rau
4) jafurile (furturile sau orice alta insusire de valori prin mijlocirea fortei)
6) furtul (furtul propr sau articole de valoare fara folosirea violentei sau a
fortei)
Crima inregistrata in indexul crimei nu acopera toate tipurile de crima, cid oar pe
cele facute de indivizii din clasa mijolcie .
In lit sociologica exista si crima clasei mijlocii denumita si “crima gulerelor albe”
cum ar fi: