Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Referat
pe tema:
“Factorii Victimali”
A efectuat A verificat
studenta, ciclul II de studii conf. universitar
masterat, Facultatea Drept doctor în drept
Vinogorodscaia Miroslava Gheorghe Gladchii
Chișinau 2017
Planul
1.Introducere
2.Victima, Noțiunea de victimă;
3.Factorii de risc victimogeni;
4.Criterii de clasificare a victimelor utilizând factorii psihologici, biologici,
sociali;
5. Psihologia victimei
6. Concluzii
7. Bibliografie
1. Introducere
Preocuparile actuale privind studierea rolului si locului victimei in cadrul
complicatului angrenaj infractional manifesta o tendinta vadita spre multi si
interdisciplinaritate, precum si catre finalizarea acestor cautari prin recomandari si
masuri practice de natura sa asigre o cat mai buna protectie a victimelor potentiale ale
infractiunilor. Concluziile de ordin teoretic se coreleaza din ce in ce mai mult cu cele
desprinse din activitatea organelor judiciare, cristalizandu-se intr-o orientare
pragmatica, care vizeaza identificarea si punerea in aplicare a unor instrumente practice
de influentare, indrumare si dirijare a comportamentelor victimale.
Asa, de exemplu, un studiu efectuat asupra cazurilor de aceasta natura care s-au
consumat in anul 1981 a evidentiat unele constatari si concluzii cu reala semnificatie
victimologica, dupa cum urmeaza:
a) un procent insemnat dintre victimele acestor infractiuni s-au aflat sub influenta
bine marcata a consumului de bauturi alcoolice (peste 50%), procentul autorilor care au
actionat sub acelasi impuls fiind de 76%;
Tot printre conditiile favorizatoare s-a mentinut situatia speciala a unor persoane,
de regula mai in varsta, sau lasate singure in case sau locuri izolate si care nu-si asigura
intotdeauna un grad minim de securitate personala a locuintei.
2
GLADCHI, Gh. Apariţia şi evoluţia victimologiei criminologice ştiinţifice. În Legeaşi viaţa, nr.6, 2003
Realitatea confirma ca un numar insemnat de victime provin din randul copiilor,
varstnicilor si femeilor.
Copiii prezinta o vulnerabilitate victimala crescuta datorita faptului ca sunt fragili
sub raportul fortelor fizice si psihice, au o capacitate redusa de anticipare a actiunii
agresorilor, imaturitate in aprecierea oamenilor si situatiilor, sunt sugestibili, creduli
etc. Adesea infractorii ii utilizeaza pe copii drept complici la diverse actiuni.
Formele cele mai grave de victimizare a copiilor sunt: maltratarea fizica, incestul,
violul, talharia etc.
Persoanele in varsta prezinta un grad ridicat de vulnerabilitate victimala, deoarece
forta fizica si psihica este mult diminuata. Prezinta de asemenea, deficiente senzoriale
si motorii, dificultati la nivelul activitatii intelectuale, amnezie etc. De obicei locuiesc
singure si in locuri mai izolate.
Agresorii acestui gen de victime provin de cele mai multe ori din familie, din
anturajul apropiat (prieteni, vecini, persoane care le ingrijesc etc.) sau din cei
“specializati” in acest gen de infractiuni. Formele cele mai frecvente de actiune sunt:
furtul, talharia, violul, omorul, infractorii cautand sa-si insuseasca valorile materiale pe
care victimele le detin (bani, valuta, bijuterii, tablouri, obiecte de uz casnic,
imbracaminte etc.).
Victimitatea: aspecte psihologice - Premisele subiective care determină
transformarea persoanei în victimă în urma unor condiţii nefavorabile de socializare sunt
calităţile individuale ale acestuia. De ele depinde dacă persoana se va percepe ca victimă,
de aceea personalitatea care se caracterizează prin astfel de trăsături se consideră
victimală. Victimizarea persoanei depinde de temperament, caracter, de predispunerea
genetică a acesteia spre autodistrugere și comportament deviant.
La nivel de personalitate predispunerea spre victimizare depinde de diferite
trăsături de personalitate, care în aceleași condiţii pot atît contribui, cît și împiedică acest
proces. Aceste trăsături pot fi gradul de stabilitate și de flexibilitate a persoanei,
dezvoltarea reflexiei și autoreglării, orientările ei valorice etc. În dependenţă de gradul
de dezvoltare la personalitate ale acestor calităţi depinde capacitatea persoanei de a
confrunta diferite situaţii periculoase. Una din aceste trăsături este externalitatea-
internalitatea, adică predispoziţia persoanei de a atribui cauzele situaţiilor care au loc în
viaţa ei circumstanţelor exterioare sau de a lua răspunderea asupra sa3.
De asemena, este important cum persoana este predispusă să reacţioneze la
imposibilitatea realizării necesităţilor sale, la prăbușirea idealurilor și a valorilor etc. De
aceasta depinde capacitatea ei de a transforma lumea sa interioară, de a dobîndi, datorită
reevaluării valorilor, sensul existenţei în condiţii schimbate.
3
GLADCHI, Gh. Abordări ştiinţifice privind clasificarea şi tipologia victimelor. În Analele ştiinţifice ale ULIM. Seria
Drept. Vol.V. Chişinău, 2004
4. Criterii de clasificare a victimelor utilizând factorii psihologici, biologici, sociali;
Criminologul german Hans von Hentig pe baza sintezei unor factori psihologici,
biologici și sociali, distinge 13 categorii de victime: 1. victime tinere care nu au forţă
fizică, sunt naive, fără experienţă. Cele mai frecvente forme fiind răpirea sau utilizarea
lor de către infractorii adulţi drept complici la diferite infracţiuni, maltratarea și abuzul
sexual; 2. victime vîrstnice care pot deveni victime ale infractorilor fiindcă sunt bănuiţi
că au avere și sunt considerate ca fiind în imposibilitate de apărare; 3. victime femei care
apar ca infracţiuni de ordin sexual sau devin victime ale unor acţiuni infracţionale
motivate material; 4. consumătorii de alcool și stupefiante, primii sunt expuși acţiunilor
victimizante ale hoţilor de buzunare iar consumătorii de droguri sunt expuși în special
pericolului de autovictimizare; 5. imigranţii pot să devină ușor victime datorită
necunoașterii limbii, a lipsei de informaţii referitor la domeniul relaţiilor umane vitale,
precum și ostilităţii băștinașilor, care încearcă să profite de credibilitatea noului venit;
6. minorităţile etnice care pot apare victime datorită activităţii bazate pe discriminarea
rasială; 7. persoanele cu inteligenţă scăzută, datorită lipsei de previziune; 8. persoanele
expuse stărilor depresive datorită nivelului scăzut al reactivităţii fizice și psihice; 9.
persoanele achizitive (lacomi) adica cei care caută să profite și să- și mărească resursele
materiale; 10. persoanele destrabălate, desfrînate care datorită indiferenţei și dispreţului
faţă de legi; 11. persoanele singuratice (izolate) sunt vulnerabile la victimizare, suportă
greu singurătatea și frustrările la care sunt supuse. Credulitatea lor mărită îi expune la
vulnerabile faţă de manevrele iscusite ale infractorilor; multiple pericole de victimizare
cum este: furtul, frauda, înșelătorii și crima; 12. chinuitorii (torturanţii) care în urma
chinurilor prelungite la care supun unele persoane, mai ales pe cele din preajma familiei
ajung adesea să fie asasinate de acestea; 13. persoanele „blocate” și cei „nesupuși”, se
consideră „blocate” acele persoane care sunt încurcate în tot felul de dătorii și nu mai
pot face faţă pe cale legală situaţiilor, astfel cad victimă unor „binevoitori” care le oferă
„soluţii”. În categoria celor „nesupuși” intră aceia care, fiindatacaţi, nu se lasă usor
victimizaţi.
Victimizarea socială include atît acţiuni directe, cît și indirecte, care cauzează daune
subiectului victimizării prin atacarea relaţiilor sociale ale acestuia sau statutului lui
social.
a. Factorii ereditari genetici
Aceasta grupa poate fi pusa in evidenta prin intocmirea arborelui genealogic in
vederea evaluarii riscului de imbolnavire prin carenta psihopatologica sau prin
efectuarea cariotipului. Bolile psihice pot avea uneori caracterul unei transmiteri
genetice ca atare, dar de celemai multe ori ele sunt consecinta transmiterii unei
predispozitii genetice, in sensul unui teren constitutionl zdruncinat sau fragilizat, care,
in anumite relatii endo-exogene, permite decompensarea functionala a creierului si in
consecinta aparitia tardiva a demodularilor sau imbolnavirilor psihice. Factorul de
predispozitie poate fi evidentiat sau declansat de factorii exogeni ocazionali. Rolul
acestor factori a fost pus in evidenta in: schizofrenie, psihoze, epilepsie, oligofrenii,
psihopatii sau in alcoolism.
In corelatia ereditate-bagaj genetic si factorii somatici si de mediu exista o influenta
reciproca. O ereditate predispozanta spre imbolnavire psihica la care se adauga actiunea
nefavorabila a factorilor exogeni, poate actiona asupra unui individ, fie separat, fie
cumulativ, generand astfel patologicul.
b. Factorii somatici pot actiona fie prin interesarea directa a substantei cerebrale
(sindroame psihoorganice cerebrale), fie ca traire psihica a bolii somatice generale.
4
https://criminology.md/suport/sup30.pdf
c. Factorii psihodinamici pot fi determinanti sau declansanti ai bolii mintale:
- in opinia lui Freud, agresiunile din copilarie au lasat cicatrici psihologice ce impiedica
dezvoltarea normala si genereaza nevroze
- surmenajul dupa eforturile intelectuale sau dupa afectiunile somatice poate produce
stari neurasteniforme.
- starile de captivitate, de emigrare, pot provoca reactii depresive cu tentative suicidare;
- contagiunea psihica se afla la originea unor psihoze colective
5. Psihologia victimei
5
Gladchi Gheorghe, Victimologie criminologică: probleme teoretice, metodologice şi aplicative, teză de doctor habilitat
în drept, Chişinău, 2005.
individual constant de natură asociativ-previzibila. În relaţia cu agresorul conduita
victimei este dată de structura conștient-inconștient.
Voinţa victimei în răspunsul la agresiune poate fi născută în baza coordonării
inteligenţei și experienţei personale, sau poate fi inlăturată prin exerciţiul spontan al
instinctelor. Stilul victimal. Determinarea condiţiilor necesare adaptabilităţii victimei la
realitatea conflictului agresional va releva exerciţiul spontan sau măsura adaptabilităţii
la mediul respectiv.
Trebuinţele, impulsurile, instinctele pot să fie rezultatul unei programări ereditare
sau a unei învaţări în stadiile evoluţiei de adaptare la mediul înconjurător. Inhibiţia
victimală. Aptitudinea victimei de a evalua posibilităţile sale de adaptare la conflictul
agresional depinde și de calitatea senzaţiilor și percepţiilor, și de structura sistemului său
nervos. Reacţia receptorilor victimei este influenţată de intensitatea și calitatea
stimulentului. Victimele care prezintă un grad de slăbiciune nervoasă își formează cu
prioritate reflexele negative, își impun condiţii stabil și manifesta dificultăţi în
transformarea reflexelor inhibitorii în reflexe pozitive, astfel încît procesul de inhibiţie
este mai puternic decît procesul de excitaţie6.
6
https://www.scribd.com/document/26143753/Gheorghe-Gladchi-Abstract
CONCLUZII
Victima nu este implicata în mod identic în derularea unui act infracţional, iar
interacţiunea comportamentală a celor doi “parteneri” are caracteristici diferite. În faza
preinfracţională relaţiile dintre cuplul infracţional (infractor-victimă), de cele mai multe
ori, sunt de indiferenţă. De regula, iniţiativa aparţine infractorului, atitudinea viitoarei
victime fiind aproape nerelevantă pentru declanșarea acţiunii infracţionale. În faza
infracţională raporturile funcţionale dintre infractor-victimă nu se modifică în mod
esenţial, exceptînd cazurile cînd prin comportamentul manifestat victima îl determină
pe infractor să își schimbe planul de acţiune sau chiar să renunţe la unele din obiectivele
sale. Comportamentul victimei din această fază este marcat atît de modul de acţiune al
infractorului, cît și de stările emoţionale puternice pe care le trăiește (teama, frica,
spaima, groaza). Activismul comportamental al victimei se accentuează în faza
postinfracţională, în special pe parcursul desfăţurării anchetei penale și a cercetării
judecătorești, avînd uneori un rol decisiv în derularea acestora. În urma cercetărilor
victimologice realizate a fost stabilit că comportamentul victimei în mecanismul actului
infracţional poate avea un rol diferit: poate împiedica săvîrșirea infracţiunii poate fi
neutru, i.e. nici nu împiedică și nici nu favorizează comiterea infracţiunii poate contribui
la săvîrșirea infracţiunii, fiind neatent, neprevăzător, riscant sau ușuratic, astfel,
devenind cauza infracţiunii.
Cu cît rolul comportamentului victimei în geneza infracţiunii este mai semnificativ, cu
atît este mai puţin intensivă orientaţia antisocială a infractorului. În infracţiunile
împotriva personalităţii această corelaţie este mai evidentă, deoarece în mecanismul
comiterii infracţiunii un rol important au emoţiile infractorului, ajungînd pînă la nivelul
de afect, deoarece influenţa victimei este percepută de infractor prin prisma semnificaţiei
personale.
victime slabe sub aspect biologic.
Este cazul persoanelor care prezintă unele deficienţe psihice sau lipsa forţei fizice (copii,
batrînii). Deși constituţia biologică, lipsa posibilităţii de apărare adecvată facilitează sau
chiar precipită comiterea infracţiunii, totuși victima nu poate avea nici o parte din
responsabilitate. Dacă se pune problema vinovăţiei, răspunderea revine, în primul rînd,
persoanelor care sunt obligate să le supravegheze și să le asigure protecţia;
victime slabe sub aspect social.
Sunt acele persoane care aparţin unor grupuri minoritare etnice, unor religii neagreate
de către comunitate. Fără să aibă nici un fel de vină reală personală pot să cadă frecvent
victime agresiunii manifestate de către reprezentanţii comunităţii;
victime slabe sub aspect psihologic. pot fi determinanti sau declansanti ai bolii mintale:
- in opinia lui Freud, agresiunile din copilarie au lasat cicatrici psihologice ce impiedica
dezvoltarea normala si genereaza nevroze
- surmenajul dupa eforturile intelectuale sau dupa afectiunile somatice poate produce
stari neurasteniforme.
- starile de captivitate, de emigrare, pot provoca reactii depresive cu tentative suicidare;
- contagiunea psihica se afla la originea unor psihoze colective
BIBLIOGRAFIE
5. https://www.scribd.com/document/26143753/Gheorghe-Gladchi-Abstract
6. https://criminology.md/suport/sup30.pdf