UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ

SPECIALIZAREA: PROBAȚIUNE ȘI PROTECȚIA VICTIMEI
Grupa: 2

CRIMINOLOGIE APLICATĂ ÎN AS

CESARE LOMBROSO – OMUL DELINCVENT

Student:
Turcescu Socaciu Maria-Gabriela

București, 2022
 1. Introducere
Criminologia este o știință considerată a fi, în general, întemeiată de Cesare Lombroso.
Acesta s-a născut în anul 1835 și a decedat în anul 1909, la vârsta de 74 ani. Lombroso a urmat
studii universitare de medicină. După finalizarea studiilor, acesta a predat cursuri de psihiatrie la
o universitate din Pavia, iar mai apoi a devenit profesor de medicină legală în Torino. Lombroso
a publicat cartea ,,Omul delincvent” (,,L’Homo delinquente”) în anul 1876, în care a expus
regulile privind cauzele criminalității prin analizarea unor pacienți internați într-un azil de
alienați mintal. De asemenea, este cel care a înființat teoria delincventului înnăscut și teoria
atavismului (Camil Tănăsescu, 2012, p. 29).

2. Delictul și organismele inferioare

Cesare Lombroso consideră că și plantele și animalele pot comite delicte, comparând
comportamentele lor cu cele ale oamenilor criminali. Acesta arată faptul că recunoașterea
criminalilor se realizează prin identificarea unor stigmate biologice, ajungând la concluzia că,
dacă se face legătura dintre animale și oameni, aceștia au înclinări ucigașe naturale.
Lombroso vorbește despre modalitățile în care plantele insectivore se hrănesc cu diferite
tipuri de insecte, prin acestea apărând ,,primii zori ai criminalității” (Cesare Lombroso, 1896, p.
9). În același timp, oamenii criminali nu sunt prea departe de lumea zoologică. Crimele cauzate
de nevoia de hrană, de rele tratamente sau chiar din ambiție sunt întâlnite și la animale. Uciderea
pentru posesia femelelor a dat naștere ipotezei darwieniste a alegerii sexuale. Leii, jaguarii,
bivolii, jderii, cangurii, cerbii sunt doar unele dintre animalele care se luptă crunt pentru
împerechere.
Albinele sunt extrem de dispuse să ucidă pentru apărare: ,,Un apicultor a luat o albină și
a pus-o în mijlocul celor care erau de pază la intrarea în stup. Acestea au imobilizat intrusa
involuntară, au ucis-o și au aruncat-o afară” (Cesare Lombroso, 1896, p. 10).
Uciderile războinice sunt determinate de lupta pentru existență sau chiar din simpla
plăcere de a ucide, ca exemplu fiind gorila care, în luptă, scoate un puternic strigăt de război.
Canibalismul combinat cu infanticidul și paricidul sunt foarte întâlnite în lumea
zoologică. Lupii se mănâncă între ei, sunt câini care își atacă tovarășii, unele femele crocodil își
mănâncă puii, sunt păsări care își sparg ouăle dacă acestea au fost atinse, unele maimuțe femele
își ucid puii când obosesc să îi mai care în spinare.
Elefanții Gundah devin agresivi cu cei solitari care încearcă să pătrundă în familia lor,
deși aceștia sunt docili de obicei. Așadar există o tendință criminală și la cei domesticiți și docili,
făcându-și apariția alterațiile congenitale cerebrale.

2
 Există și uciderile din antipatie, bătrânețe, răutate perversă, din pasiune, ori interes, din
dragoste, chiar și din durerile fizice.
Escrocheria și furtul sunt întâlnite în rândul animalelor domestice și mai inteligente,
cum ar fi caii de trupă, maimuțele, sau câinii. În cazărmile de cavalerie sunt cai care se prefac că
șchioapătă pentru a nu merge la instrucția militară. Un cimpanzeu care tușea a fost tratat cu
pastile dulci și pentru a mai primi, acesta începuse să disimuleze tusea. Atunci când merg să fure
fructe, mai mulți babuini se asociază, având chiar un plan bine stabilit de poziționare și își
stabilesc atribuțiile.
O altă cauză foarte întâlnită și în rândul oamenilor este alcoolul. ,,Furnicile, după
narcoza cu cloroform, rămân imobile, cu excepția capului cu care mușcă tot ce le iese în cale”
(Cesare Lombroso, 1896, p. 29). Albinele hoațe pot fi produse artificial cu o alimentație formată
din miere acidulată și amestecată. Acestea se simt bine de la această băutură și devin alcoolice,
încetând să lucreze. Așadar, atunci când apare foamea, ele se îndreaptă spre furturi.
Educația, alimentația, clima, aversiunea față de nou și multe altele, sunt considerate și
ele motive de delict atât la animale, cât și la om.
Totuși, teama de pedeapsă este existentă la om și la animale. De exemplu albinele hoațe,
așa cum sunt ele, ezită și înainte și după acțiune, de teama unei pedepse. Un cimpanzeu care a
fost prins furând bananele stăpânului, încerca să îl îmbuneze pe stăpân, dându-i mângâieri.
Aceste acte sunt efectele fricii de pedeapsă.
Oamenii obișnuiesc să apeleze la pedepse (prin mijloace crude), încercând să schimbe
unele comportamente ale animalelor, însă nu întotdeauna funcționează. Babuinii pot să fie
educați prin pedepse, dar cu cinocefalii nu se reușește aproape nimic. S-a demonstrat, însă, că
bunele tratamente pot avea un efect mai mare decât tratamentele mai dure.
,,Cum să nu conchidem că deja, încă de la prima manifestare, delictul este legat de
condițiile organismului și este un efect direct al acestora?” (Cesare Lombroso, 1896, p. 36).

3. Delictul și prostituția la sălbatici

Cesare Lombroso relatează despre delictul la sălbatici, ca fiind o regulă aproape
generală, acesta nefiind considerat o crimă, dovada aflându-se chiar în evoluția limbii
naturale. ,,După Pictet, vocabula noastră crimen ar deriva din sancritul Karmon care echivalează
cu acțiunea, Kri – a face. Mai sigur apaz, în sancrită peccoto, ar corespunde lui apas, opera,
opus, iar latinul facinus derivă din facere” (Cesare Lombroso, 1896, p. 43). De aici se înțelege că
nu este o diferență prea clară între acțiune și delict.
Delictele energiei psihice legate de impulsurile sexuale datează încă din antichitate prin
pudoare, prostituție civilă/religioasă, prostituție în onoarea oaspeților, prostituție masculină și
3
animalică, prin incest, viol, poligamie și adulter. Așadar, Cesare Lombroso vrea să facă referire
la faptul că diferitele forme ale prostituției, ale delictelor sexuale, sunt și ele considerate normale
și naturale, acestea fiind încă din răstimpuri obiceiuri, tradiții, poate chiar obligații.
În ceea ce privește omuciderile (precum canibalismul, avortul, pruncuciderea),
Lombroso spune că umanitatea sălbatică este total opusă de cea civilizată, însă se poate observa
un dublu proces evolutiv care se îndreaptă spre o mai mică ferocitate și, de asemenea, ,,dezvoltă
germenii sentimentelor morale și ai instituțiilor juridice care se observă apoi în evoluția istorică a
omuciderii” (Cesare Lombroso, 1896, p. 75).
În rândul oamenilor sălbatici, foarte puține acțiuni sunt considerate de ei ,,crime”. Nu
tot ceea ce pentru noi reprezintă o crimă, reprezintă și la ei și invers. Ceea ce vrea să spună este
că ceea ce la oamenii civilizați înseamnă un delict, la cei sălbatici este o tradiție sau obligație.
Este complet normal ca popoarele primitive/sălbatice care au o activitate psihică redusă să
reacționeze la noutăți într-o modalitate nu prea, sau chiar deloc civilizată.
În începuturi pedeapsa și răzbunarea erau confundate. Cum în antichitate nu exista în
mare parte conceptul de ,,delict”, nu erau existente sancțiunile penale, însă răzbunarea era la
ordinea zilei, fiind chiar o datorie. Cu trecerea timpului, au fost introduse și amenzile, viața
umană devenind tot mai prețioasă.

4. Nebunia morală și delictul la copii

Germenii delincvenței și nebuniei morale se găsesc încă din primii ani de viață al
omului.
Mânia și răzbunarea pot să fie precoce în rândul copiilor. De exemplu, ,,copilul devine
furios când suferă din cauza durerii sau când trebuie să doarmă sau să se miște, când nu se poate
face înțeles și atunci când i se întrerupe una din deprinderile sale ... Dar cel mai adesea cauza
este absurdă, deoarece în el domină încăpățânarea și impulsivitatea ... Și atunci mânia capătă
expresia acută a capriciului, a geloziei, a răzbunării, dăunează dezvoltării lui și atinge proporții
înspăimântătoare mai ales în predispozițiile spre maladiile convulsive” (Cesare Lombroso, 1896,
p. 116). De asemenea, încă de la 7-8 luni copilul o zgârie pe mamă atunci când aceasta îl oprește
de la supt, încercând să se răzbune pe ea.
Minciunile, simțul moral și afecțiunea fac și ele parte din delictul copiilor. Copiii sunt
mințiți de către părinți pentru a-i spăla, liniști, etc., iar ei mint pentru a obține ceva interzis lor și
după 3-4 ani mint de teama unei pedepse, ei fiind provocați de maniera în care sunt interogați sau
de severitatea părinților. În primul an de viață simțul moral lipsește, binele și răul reprezentând
doar o permisie, ori o interzicere de către părinți. Copiii nu prea simt afecțiune, ci doar simpatie

4
pentru obiecte frumoase sau pentru oamenii care le oferă o plăcere. Sunt copii care și după 7 ani
își uită mama (Cesare Lombroso, 1896, p. 125).
Copiii tind mult să imite ceea ce văd în jur. Până și mersul și vorbirea sunt efectul
imitației. La fel și binele și răul. O fetiță care avea 15 luni și un tată irascibil, a început să se
încrunte exact cum o făcea el, ba chiar să imite și anumite vorbe de la el, spunându-le altor copii:
,,dar taci, tu nu mă lași să sfârșesc fraza”.
,,Cu sălbaticii și cu criminalii, copiii au în comun o totală lipsă de prevedere. Un viitor
care nu este imediat sau nu pare ca atare, nu are nicio influență asupra imaginației lor. O plăcere
după opt zile sau după un an este egală pentru ei” (Cesare Lombroso, 1896, p. 130). Lombroso
susține că aproape toți marii delincvenți și-au manifestat încă din copilărie nebunia morală și
tendințele criminale (Cesare Lombroso, 1896, p. 130).
Cesare Lombroso susține în această carte că este o probabilitate destul de mică de a
reduce numărul delictelor în rândul copiilor, având ca argument mai mult de 26 de studii de caz
cu minori care au fost condamnați pentru omor, antropofagie, vagabondaj, furt, etc.
De asemenea, este de observat faptul că Cesare Lombroso, în studiile de caz, nu punea
accent doar pe faptele copiilor, ci și pe trăsăturile lor fizice: ,,ochii oblici, pomeți
proeminenți...înălțime de 1,24 cm, capacitatea craniană 1.390 cm 3...tâmple bombate...unghiul
orbital al frunții foarte pronunțat, stângul mai înclinat decât dreptul, păr pe frunte,...” (Cesare
Lombroso, 1896, pp. 133-136).
Se pune accentul și pe stilul părinților și/sau al rudelor, de aici având concluzia că
delictul și nebunia morală se poate moșteni: tatăl unei fetițe care era condamnat pentru
antropofagie, ,,a lăsat în urma lui o fetiță care, la 12 ani, era un antropofag feroce”, ,,nepot al
unui asasin...fiul unui alcoolic și al unei mame lascive, cu bunic matern sinucigaș...tatăl, hangiu,
cu temperament mizantropic, a comis multe acte de cruzime împotriva soției sale”, etc. (Cesare
Lombroso, 1986, pp. 132-135). Cazurile prezentate în carte arată clar semne de nebunie. Sunt
fapte pe care dacă le-ar fi făcut un adult, ar fi fost considerate absolut criminale.
Lombroso a efectuat cercetări antropometrice și ezio-patologice la casele de corecție și
în aziluri pentru a vedea dacă trăsăturile tinerilor delincvenți se întâlnesc și la anomaliile
descoperite la adulți. A studiat 79 de băieți sub 12 ani. Cele mai întâlnite anomalii au fost: 39
aveau urechi cu toartă, 21 aveau frunte mică și îngustă, iar 19 aveau plagiocefalie. A studiat și
ereditatea a 59 dintre ei, găsind diverse anomalii la părinți/rude ale unui număr de 27 deținuți.
Au fost descoperite boli mintale, stări violente, alcoolism, nevropați, tendințe criminale/spre
tâlhărie.
,,Din acest studiu apare că tipul criminal, caracterizat prin urechi cu toartă, frunte joasă,
plagiocefalie, maxilare puternice, asimetrie facială, păr pe frunte, etc. poate să urce numărul
5
infractorilor minori la 59% și la 67% în cazul celor 40 de hoți; el ar ajunge chiar la 91% dacă s-
ar ține cont de una sau de alta din aceste anomalii, chiar și izolate, care coincid cu cele ale
adulților” (Cesare Lombroso, 1896, p. 149).
Lombroso a mai făcut un studiu asupra 160 de copii aflați în azilurile comunale. Au fost
găsiți 89 minori normali și 71 anormali. Printre cei anormali, se aflau 11 masturbatori, 11 țicniți,
6 hoți și 43 care aveau caracter rău. 8 din 11 masturbatori, 7 din 11 țicniți, 5 din 6 hoți și 29 din
43 de persoane cu caracter rău, aveau anomalii fizice. Ereditatea s-a manifestat la 52% din copiii
considerați anormali, pe când la cei normali doar 15%.
Aceste cercetări i-au dat certitudinea lui Lombroso că sunt aspecte criminale care își fac
apariția încă din primii ani de viață, fie că intervine ereditatea, fie că are loc o educație
necorespunzătoare.
Ce spune Lombroso despre pedeapsa și mijloacele preventive asupra crimei
copiilor? ,,pedeapsa în sine nu se arată atât de eficientă ca unele mijloace preventive, precum
condițiile de aerisire, de lumină și de spațiu, de hrană mai ales, de exemplu hrană vegetală pentru
temperamentele sangvine, ... Trebuie să evităm geloziile facile pentru a împiedica violențele
impulsive, să diminuăm orgoliul precoce cu probele palpabile și atât de ușor de găsit și pus în
evidență ale degradării umane, mai ales infantile, să cultivăm intelectul cu ajutorul simțurilor și
sufletul cu ajutorul intelectului, cum atât de minunat procedează sistemul froebelian. Există copii
triști, violenți, masturbatori, deoarece sunt bolnavi de rahatism, de oxiuri, etc.; iar cura
hematologică vermifugă devine singura bază pentru corecție” (Cesare Lombroso, 1896, p. 157).
În fine, este susținut faptul că ar fi un mare avantaj să existe ospiciu criminal sau
un ,,azil de recuperare perpetuu pentru minorii afectați de tendințe criminale accentuate și de
nebunie morală” (Cesare Lombroso, 1896, p. 158). Însă, mai ales, azilul criminal ar fi foarte util
pentru adulți, dat fiind că aceștia au adunat multe tendințe criminale; tendințe care ar fi putut să
fie ameliorate încă din copilărie, însă oamenii în general nu le iau în considerare decât atunci
când ele devin fatale.

5. Concluzie
În concluzie, Lombroso susține prin cercetările despre plante și animale, că delictul se
întinde și la oameni, criminalitatea fiind ceva natural. De asemenea, spune că oamenii criminali
au anumite trăsături primitive moștenite ereditar. Acesta a efectuat anumite cercetări pe
delincvenți (subiecți deținuți), acest fapt făcând parte din teoria atavismului. Conform teoriei,
criminalul are trăsături fizice mai diferite: malformații, anomalii fizice, ori diformități. Așadar,
Lombroso considera că dacă o persoană prezintă trăsături de acest fel, aceasta este predispusă la

6
a comite o crimă, deoarece fapta criminalului este predestinată și moștenită prin însușiri fizice și
anacronism.

Bibliografie

1. Cesare, L. (1896). Omul Delincvent. Torino, editura Fratelli Bocca Editori, vol. 1.;
2. Tănăsescu, C. (2012). Criminologie – Suport curs pentru studenți. S.l., s.n. .