UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ

SPECIALIZAREA: PROBAȚIUNE ȘI PROTECȚIA VICTIMEI
Grupa: 2

AS A PERSOANELOR TRAFICATE

MAMELE SUROGAT

Student:
Turcescu Socaciu Maria-Gabriela

București, 2022
 1. Mamă surogat – definiție
Termenul ,,surogat” (,,surrogacy” în engleză) reprezintă o metodă de reproducere, prin
care o femeie rămâne însărcinată în scopul de a da copilul nou-născut unei alte femei pe baza
unui contract (Centre for Social Research [CSR], 2010, p. 18). Altă sursă definește în același fel
mama surogat, însă cu alte cuvinte: mama surogat este o femeie care, din diverse motive, este de
acord să poarte o sarcină pentru o altă femeie care nu poate să conceapă de una singură ( Liubov
Ben-Nun, 2014, p. 30).
În alți termeni, aceasta este denumită și ca ,,mamă purtătoare”
(https://www.desprecopii.com/info-id-16251-nm-Mamele-purtatoare-motive-riscuri-legislatie-
complicatii.htm , accesat la data de 20.10.2022), sau în termeni mai formali acțiunea de surogat
este denumită ca ,,reproducere umană asistată medical cu terț donator” (Codul Civil,
SECȚIUNEA a 2-a).

2. Tipuri de mame surogat

Există 2 modalități de surogat: tradițional și gestațional.
Surogatul tradițional constă în donarea ovulelor de către femeia surogat în scopul
folosirii embrionului părinților, sarcina fiind prin însămânțare artificială cu sperma tatălui, în
acest caz această femeie având o legătură genetică cu copilul
(https://www.reginamaria.ro/articole-medicale/mama-surogat , accesat la data de 20.10.2022).
Surogatul gestațional presupune transferul embrionului prin metoda FIV (Fertilizare In
Vitro), astfel încât copilul nou-născut să nu aibă o legătură genetică cu mama purtătoare, dat
fiind că ovulul fertilizat aparține unei alte femei (CSR, 2010, p. 18).

3. Aspecte istorice
Încă din antichitate există femei care poartă un copil în pântec pentru a-l da unui cuplu
care să îl crească. În legea babiloniană era permisă această modalitate de reproducere, femeia
infertilă folosind această practică pentru a evita divorțul (Liubov Ben-Nun, 2014, p. 34). Evoluția
medicinei, obiceiurilor sociale și procedurilor legale la nivel mondial a permis surogatul
comercial:
În US (1930) companiile farmateutice au început producerea în masă de estrogen; în
1944 un profesor de la Harvard a fost prima persoană care a fertilizat ovulele umane înafara
uterului; prima bancă de spermă s-a deschis în New York în 1971, avantajând această procedură
și devenind o afacere foarte profitabilă; în 1976, în US, a fost făcut public primul surogat, însă
aceasta nu a fost făcută în schimbul unor beneficii bănești. La scurt timp a fost deschisă o clinică

2
specializată în acest sens, denumită ,,Infertility center”; în 1985 a fost primul surogat gestațional;
în 2014 au fost cel puțin 5 milioane de copii născuți prin procedura FIV (Liubov Ben-Nun, 2014,
p. 35-36).

4. Nașterea copilului și renunțarea la acesta

Renunțarea după nașterea copilului este partea cea mai grea al mamelor surogat, dat
fiind că după naștere acestea devin atașate emoțional de copil. În majoritatea cazurilor, părinții
prezumați sunt cei care iau decizia în legătură cu predarea bebelușului surogat sau depinzând de
caz, chiar și clinicile specializate (CSR, 2010, p. 84). De obicei copilul este predat părinților
prezumați imediat după naștere pentru evitarea unei legături între mama purtătoare și copil, astfel
încât situația să nu devină dificilă pentru toate părțile implicate în acest aranjament (CSR, 2010,
p. 84).
Deși, din punct de vedere gestațional, mama surogat nu are o legătură genetică cu
copilul, este complet uman și normal să ne dăm seama că simplul fapt că poartă acel copil în
pântece creează un atașament emoțional față de acesta (CSR, 2010, p. 84).
Există și un caz care demonstrează că cea mai bună variantă este de a da copilul direct
părinților: Baby M. (Melissa Stern) a fost născută în 1986. Mama surogat și biologică, Mary
Beth Whitehead, după ce a născut, a refuzat să le ofere custodia Melissei cuplului cu care a făcut
înțelegerea și care au plătit-o cu 10.000$ pentru a le face un copil. Judecătorii din New Jersey au
văzut că Whitehead este mama biologică și legală al copilului, ajungând la concluzia că
contractele de maternitate surogat sunt ilegale. Judecătorul a pus accent pe interesul superior al
copilului și a luat decizia de a nu preda custodia mamei surogat, ci tatălui biologic, William
Stern, și soției lui, Elizabeth Stern. Acest caz a ridicat multe controverse și a scos la iveală multe
probleme (Liubov Ben-Nun, 2014, p. 35).

5. Legislația în România
Singurul loc în care apare o reglementare privind mamele surogat este în Codul Civil,
denumită ca ,,reproducerea umană asistată medical cu terț donator” (Codul Civil, SECȚIUNEA a
2-a). Nu există o lege exactă pentru acest tip de trafic de persoane în România.
Codul Civil precizează clar că ,,reproducerea umană asistată medical cu terț donator nu
determină nicio legătură de filiație între copil și donator” (Codul Civil, SECȚIUNEA a 2-a, art.
441, alin. (1) ). Așadar, deși nu o spune în mod direct, se înțelege din acest alineat că este
interzisă o astfel de procedură deoarece, în cazul unui surogat tradițional, mama purtătoare va fi
singura recunoscută juridic față de nou-născut. De asemenea, părinții vor trebui să își dea

3
consimțământul în fața unui notar public care le va explica consecințele filiației (Codul Civil,
SECȚIUNEA a 2-a, art. 442, alin. (1) ).
În acest caz, este considerată o faptă penală dacă mama surogat vrea să dea nou-
născutul spre adopție familiei cu care s-a înțeles: ,,Fapta părintelui sau a reprezentantului legal al
unui copil de a pretinde sau de a primi, pentru sine sau pentru altul, bani ori alte foloase
materiale în scopul adopției copilului se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea
drepturilor părintești” (Legea 273/2004 privind procedura adopției, Capitolul IX, art. 107, alin.
(1) ).
În 2012 a fost propus un Proiect de Lege la Camera Deputaților prin care se cere
legalizarea acestui proces doar pentru persoanele care suferă incurabil de infertilitate, urmând ca
în 2016 să primească respingere definitivă (Camera Deputaților - PL-x nr. 63/2012, Proiect de
Lege privind reproducerea umană asistată medical cu terț donator).

6. Legislația în alte state

Predarea contracost al unui copil către un părinte, este considerată o crimă în întreaga
lume. Totuși multe țări au reguli care limitează transferul unui copil, iar surogatul gestațional
este parțial legal în anumite țări. O persoană nu poate să plece în altă țară pentru această
procedură decât cu o reședință (CSR, 2010, p. 31).
- America de Nord – În 31 de ani s-au strâns estimativ 25.000 de copii prin surogat.
Costul este între 20.000 și 25.000$. State care reglementează surogatul: California, Arkansas,
Florida, Ilinois, Nevada, New Hampshire, Texas, Utah și Virginia. În Canada surogatul
comercial este ilegal (CSR, 2010, p. 31).
- Europa de Vest – Procedura este legală în UK, însă nu în mod comercial. Mama
purtătoare poate primi doar costurile legate de sarcină și doar cuplurile căsătorite pot beneficia
de această procedură. Țări în care a fost interzisă producerea asistată: Germania, Suedia,
Norvegia și Italia (CSR, 2010, p. 31-32).
- Asia de Sud – Din 2008 este permisă această procedură în scop comercial, asta
însemnând că mama surogat poate primi bani atât pentru sarcină, cât și pentru costuri (CSR,
2010, p. 32).
- Asia de Est – În Japonia nu există o lege care să reglementeze nașterile surogat. Însă
diferite consilii și societăți au cerut interzicerea acestei proceduri. Reproducerea asistată este
interzisă în China (CSR, 2010, p. 32).
- Oceania – În Australia, Queensland este interzisă maternitatea surogat, la fel și în
Noua Zeelandă. În celelalte state australiene, cum ar fi Victoria, Tasmania și Australia de Sud,

4
mama surogat în scop comercial este interzisă, însă surogatul altruist este permis (CSR, 2010, p.
32).
- Europa de Est – Rusia și Ucraina sunt singurele țări din Europa care legalizează 100%
surogatul (CSR, 2010, p. 32).

Bibliografie

1. Ben-Nun, L. (2014). Surrogate Motherhood – Hagar and Sarah. Israel, editura B.

N. Publication House;
2. Camera Deputaților - PL-x nr. 63/2012, Proiect de Lege privind reproducerea umană
asistată medical cu terț donator;
3. Centre for Social Research (2010). Surrogate Motherhood – Ethical or Commercial.
Vasant Kunj, s.n.;
4. Codul Civil, cartea a II-a, titlul III, capitolul II, secțiunea a II-a - reproducerea
umană asistată medical cu terț donator;
5. Desprecopii.com (2021), Mamele purtătoare: motive, riscuri, legislație, complicații.
Disponibil pe: https://www.desprecopii.com/info-id-16251-nm-Mamele-purtatoare-
motive-riscuri-legislatie-complicatii.htm [Accesat la data de 20.10.2022];
6. Legea 273/2004 privind procedura adopției, Capitolul IX;
7. Reginamaria.ro (2013), Mama surogat. Disponibil pe:
https://www.reginamaria.ro/articole-medicale/mama-surogat [Accesat la data de
20.10.2022].