UNIVERSITATEA TRANSILVANIA BRAȘOV

FACULTATEA DE MEDICINĂ
PROGRAMUL DE STUDII MASTER
MANAGEMENTUL ȘI STRATEGIILE ÎN ÎNGRIJIRI PALIATIVE

CONSIDERENTE MEDICALE, ETICE ȘI LEGALE

PRIVIND NAȘTEREA LA DOMICILIU ÎN ROMÂNIA
ȘI ÎN STATELE UNUINII EUROPENE

Autori: studenți MSIP anul II

Morar (Popovici) Larisa – medic rezident Oncologie Medicală
Precup Doru – medic specialist Chirurgie
Rodina Doina – asistent medical de laborator
Coordonator: Prof. Univ. Dr. Ioana Nicolae
 Nașterea unui copil este o experiență unică pentru întreaga familie, dar în special
pentru mămică. Potrivit unor studii, unele femei își doresc să nască la domiciliu, dar această
alegere poate fi uneori riscantă. În țările dezvoltate, nașterea are loc cel mai adesea în spital,
înregistrându-se o scădere accentuată a nașterilor la domiciliu față de jumătatea secolului
trecut(1). Atât nașterea în spital cât și nașterea la domiciliu prezintă riscuri și beneficii, dar
există cercetări care susțin că nașterea la domiciliu prezintă siguranță similară față de nașterea
în spital(1), (2), (11), (15), (16). Rata nașterilor planificate la domiciliu variază foarte mult de la 0,1%
în Suedia la 20% în Olanda(11).

Cu toate că principalii factori evaluați în studierea calității nașterilor sunt morbiditatea

și mortalitatea mamei și a nou-născutului (1), există evidențe conform cărora femeile care au
născut la domiciliu au considerat experiența mai împlinitoare(2), (15). Conform unor studii(1),
experiența nașterii e influențată și de factori precum senzația de calm, de confort și de control
al mediului în care are loc nașterea. În aceste studii, femeile care au născut acasă au afirmat că
au perceput durerea la o intensitate mai mică și au necesitat mai puțină medicație antalgică, de
asemenea au avut o relație apropiată cu moașa care a asistat nașterea și au catalogat experiența
nașterii la domiciliu ca fiind „superioară” nașterii în spital. Totuși, trebuie precizat că nașterea
în spital aduce avantajul unui act medical reglementat și mai bine controlat și, de asemenea, o
mai mare disponibilitate a resurselor medicale.

Există unii factori care cresc riscurile în timpul sarcinii pentru anumite femei cum ar fi
de exemplu vârsta peste 35 de ani, supraponderabilitatea și nașterea naturală după o naștere
prin cezariană. Totuși acești factori nu împiedică nașterea cu succes la domiciliu sau într-un
centru pentru nasteri. Există câțiva factori de risc majori care trebuie luați în considerare, de
exemplu prezentația pelviană a fătului sau nașterea naturală după o cezariană – situații în care,
conform studiilor, riscul de deces al fătului este de 8-10 ori mai mare la domiciliu comparativ
cu riscul de deces aferent nașterii în spital(13). Femeile cu risc scăzut de complicații și care
beneficiază de acces rapid la spital în cazul apariției unor complicații ar putea naște la
domiciliu supravegheate de moașe.

Există multe femei care doresc să nască acasă, într-un mediu intim și primitor(3).
Convenția Europeană a Drepturilor Omului oferă fiecărei femei libertatea de a decide
propriile actiuni, cât timp nu încalcă drepturile și libertățile unei alte persoane și nu
acționează împotriva legii. Totuși, legislația privind acest subiect diferă de la un stat la altul.
La noi în țară acest drept nu este respectat din moment ce nașterea acasă este împiedicată de o
serie de articole din Legislația în vigoare(14).

În România, deși nașterea la domiciliu nu este interzisă prin lege, ea nu este prevăzută
în procedurile de îngrijiri la domiciliu aprobate de Ministerul Sănătății(4). În ceea ce privește
prezența unui cadru medical la acest eveniment minunat există anumite restricții(14).

Conform Codului de Deontologie Medicală din 30 martie 2012 al Colegiului

Medicilor din Romania, publicat în Monitorul Oficial Nr. 298 din 7 mai 2012, Art. 22 lit. e)
susține că este nedeontologică “… exercitarea profesiei medicale în condiții care ar putea
compromite actul profesional sau ar putea afecta calitatea actului medical”. Astfel, medicilor
le este interzis să asiste la o naștere acasă, chiar daca aceasta este alegerea mamei. O astfel de
2
lege contravine cu Legea nr. 46/2003 privind Drepturile Pacientului, fapt pentru care diverse
Asociatii (de exemplu "Mame pentru Mame") luptă pentru apărarea drepturilor femeilor
gravide(3), (14).

Chiar dacă există articole care obligă personalul medical să acorde îngrijiri în situații
de urgență(5), acestea trebuie făcute în condițiile stabilite de lege și după ghiduri, și nu
exclusiv la dorința pacientei. O mamă care alege să nască acasă fără supervizare medicală își
asumă întreaga responsabilitate, iar responsabilitarea personalului medical încetează.

Personalul medical are obligația (conform Legii Nr. 95/2006 – Art. 660) să informeze
orice gravidă care alege să nască acasă, nesupravegheată medical, despre posibilele riscuri
asociate; altfel, personalul medical poate răspunde civil și penal. Dacă apar complicații în
timpul nașterii afectând nou-născutul, mama intră sub incidența legii(6) comițând, după caz,
vătămare corporală din culpă sau ucidere din culpă și este pasibilă de pedeapsa cu închisoarea.
Situația poate fi mai gravă atunci când femeile aleg să nască acasă singure sau cu o duolă (o
persoană care nu este moașă, nu are facultate, nu este acreditată ci doar a făcut anumite
cursuri), care le urmarește în perioada travaliului; este posibil ca, în cazul unei urgențe (cum
ar fi o sângerare importantă sau dezlipire de placentă), duola să solicite ambulanța dar
perioada de timp scursă până când pacienta ajunge la spital poate conta mult și poate duce la
afectarea atât a mamei cât și a copilului(14), (16).

Nu se pedepsește femeia care își întrerupe sarcina și nici vătămarea fătului în timpul
sarcinii de către femeia însărcinată(7); totuși, vătămarea produsă de către mamă în timpul
nașterii se pedepsește cu închisoare(8).

În fața acestui fenomen complex, cu multiple implicații de ordin medical, social și

legal, discuția se poate purta în mai multe direcții:

1. Trebuie puse în balanță riscurile și beneficiile nașterii acasă în comparație cu nașterea

în spital(3):
 Avantajele nașterii acasă constau în crearea unui mediu intim, familiar, care
îi poate oferi gravidei o senzație de control și de relaxare; se evită posibilele
condiții precare din spitalele de stat și se evită posibile comportamente
improprii ale personalului medical; se poate crea un mediu ambiant
confortabil pentru gravidă (temperatură, muzică ambientală, chiar folosirea
cadei de baie pentru naștere), poate exista beneficiul unei relații apropiate
dintre gravidă și moașă precum și susținerea din partea unor membri ai
familiei – de exemplu prezența, susținerea și implicarea viitorului tătic.
Conform datelor publicate de Zielinski și colab.(11), ca benefici ale nașterii la
domiciliu ar mai fi ratele scăzute ale hemoragiilor postpartum, epiziotomiilor
și nașterilor vaginale instrumentale (cu utilizarea forcepsului ș.a.) sau
lacerațiilor perineale.
 Pe de altă parte, nașterea la domiciliu supune gravida la riscul apariției unor
complicații iar, dacă acestea apar, gravida trebuie transportată la spital, timpul
necesar transportului putând conta mult în evoluția gravidei; de asemenea,

3
 nașterea acasă privează gravida și nou-născutul de resursele umane și
materiale specializate existente în spital(3), (16).
2. Trebuie puse în balanță drepturile pacientelor, expuse în Articolul 8 al Convenției
Europene pentru Drepturile Omului, și obligațiile/îndatoririle/limitările legale la
care este supus personalul medical și care au fost prezentate mai sus. În acest sens,
trebuie pus accentul pe educația medicală a gravidelor și pe încurajarea acestora să ia
decizii (privind nașterea) bazate atât pe evidențe medicale cât și pe cadrul legal
existent în țara respectivă. Trebuie subliniat că nașterea la domiciliu nu este interzisă
prin lege, dar că majoritatea statelor europene interzic prezența personalului medical
în nașterile la domiciliu(9).
3. De asemenea, sunt de adus în discuție diferențele în ceea ce privește încadrarea legală
a vătămării/decesului nou-născutului (pedepsite de lege)(8) față de aceste evenimente
produse în cursul sarcinii (când nu sunt pedepsite de lege)(7); această diferențiere în
abordarea legislativă ar trebui evaluată și sub aspect etic.
4. E de menționat și contrastul dintre Articolele Convenției Europene pentru
Drepturile Omului și legislația diferitelor state, după cum este exemplificat mai jos:
 În cazul Nr. 67545/09, hotărârea din 14 decembrie 2010 – Ternovszky
împotriva Ungariei - Curtea a constatat că reclamanta avea, conform
Articolului 8 al CEDO, dreptul să aleagă circumstanțele în care devine părinte
dar, date fiind limitările impuse de legislația maghiară, alegerea reclamantei
privind nașterea la domiciliu a fost limitată.
 În cazul Dubská și Krejzová împotriva Republicii Cehe, Nr. 28859/11 și
28473/12, hotărârea Camerei din 11 decembrie 2014, a fost evidențiat faptul
că interzicerea prin lege a moașelor să asiste nașteri la domiciliu „nu
reprezentă o sarcină disproporționată și excesivă impusă”(10) reclamantelor.
Totuși, Curtea a remarcat „lipsa unui consens în rândul statelor membre cu
privire la problema nașterii”(10).
 Există și alte cazuri în care state precum Lituania și Croația sunt în proces cu
reclamante care acuză că, în urma prevederilor legale naționale, le-a fost
refuzat ajutorul medical pentru a naște la domiciliu(10).
5. Un alt aspect important este eterogenitatea legislativă la nivelul Europei și
inexistența unui cadru legislativ unitar privind nașterea la domiciliu. De exemplu,
în Olanda, unde, după unele studii(3), (11) nașterile la domiciliu reprezintă până la 20%
din totalul nașterilor, nașterea la domiciliu este o parte integrantă a sistemului de
sănătate. Conform altor studii(12), nașterea la domiciliu este bine integrată în sistemele
de sănătate din Olanda, Anglia, Islanda, Canada, Noua Zeelandă și mai puțin integrată
în sistemele de sănătate din țări precum Japonia, Australia, Norvegia, Suedia.

Nașterea la domiciliu i-a preocupat pe obstetricieni, neonatologi și pediatri care consideră

că acest fenomen prezintă frecvent un risc inacceptabil pentru mamă și copil. Cu toate
acestea, unele studii din Europa și SUA evidențiază faptul că nașterea la domiciliu poate fi
relativ sigură în circumstanțe potrivite. Ar fi necesară o rețea de îngrijire a mamei și copilului
foarte bine integrată în sistemul de sănătate al maternităților cu posibilitate de intervenție
rapidă în caz de apariție a complicațiilor în cazul nașterilor la domiciliu(15).

4
 Conform unor studii(16), cele mai frecvente cauze ale deceselor copilașilor nascuți la
domiciliu sunt leziunile cerebrale și infecțiile. Având în vedere că deseori femeile care aleg să
nască la domiciliu sunt sănătoase, fără factori majori de risc, iar lotul femeilor care au născut
la spital a inclus femei cu factori de risc de naștere prematură sau de complicații, considerăm
că rezultatele sunt relevante, întrucât în SUA rata mortalității pentru nașterile la domiciliu
asistate de moașă a fost de 13%00, comparativ cu 3,5-6 decese la 10.000 nașteri asistate de
moașe și doctori în spitale(16). S-a constatat că pentru o naștere cu succes la domiciliu ar fi
necesară prezența personal medical calificat (care să susțină atât mama care naște, cât și
copilașul) și o rețea foarte bine integrată în sistemul de sănătate la nivel național(17).

5
 Concluzii:

 Nașterea unui copil este o experiență unică pentru întreaga familie și care, în țările
dezvoltate, are loc cel mai adesea în spital, înregistrându-se o scădere accentuată a
nașterilor la domiciliu față de jumătatea secolului trecut.
 Totuși, există și tări dezvoltate care prezintă procente ridicate de nașteri la domiciliu (de
exemplu, Olanda)
 Există multe femei care doresc să nască acasă, într-un mediu intim și primitor, beneficiind
de avantajele acestui proces. Acest fenomen ridică probleme medicale, legale și etice care
trebuie aduse la cunoștința oricărei viitoare mame care dorește să nască acasă.
 Nu există un consens în ceea ce privește legislația privitoare la nașterea la domiciliu la
nivelul Europei, existând țări care au integrat cu succes acest fenomen în sistemul lor de
sănătate.
 În România, ca și în majoritatea tărilor europene, nașterea la domiciliu nu este interzisă
prin lege dar nu este inclusă în procedurile la domiciliu aprobate de către Ministerul
Sănătății și, mai mult, cadrelor medicale nu le este permis prin lege să asiste la nașteri
programate la domiciliu; chiar dacă personalul medical este obligat să acorde îngrijiri în
situații de urgență, acestea trebuie făcute în condițiile stabilite de lege și după ghiduri, și
nu exclusiv la dorința pacientei.
 Situațiile prezentate în paragraful de mai sus constituie un obstacol în calea femeilor care
doresc să nască la domiciliu; personalul medical este obligat să informeze aceste viitoare
mame despre riscurile asociate procedurii pe care ele doresc să o facă iar, în cazul în care
aceste femei aleg să nască la domiciliu, responsabilitatea legală cade exclusiv asupra lor.
 Din paragraful precedent reținem importanța educației pentru sănătate și, de asemenea,
nivelul socio-cultural care pot influența decizia privind locul nașterii.
 Ridică probleme etice ambiguitatea legislativă care privește subiectul nașterii la domiciliu,
dar merită discutată din punct de vedere etic și diferența între încadrarea legală a vătămării
unui nou-născut (ca, de exemplu, în nașterea la domiciliu, situație pedepsită de lege)
respectiv a vătămării fătului pe perioada sarcinii (situție nepedepsită de lege).
 Nașterea la domiciliu nu ridică probleme doar în România, ci și în alte state europene
unde legislația interzice prezența personalului medical la nașteri programate la domiciliu.
 În ciuda proceselor derulate la nivelul Curții Europene a Drepturilor Omului, nu s-a ajuns
la un consens în acest subiect delicat iar deciziile Curții, deși au susținut dreptul acelor
femei de a decide (conform Articolului 8) circumstanțele în care devin părinți, au
evidențiat limitările pe care legislațiile naționale în vigoare le impun femeilor care doresc
să nască acasă.

6
 BIBLIOGRAFIE
1. H. A. Borquez, T. A. Wiegers, A comparison of labour and birth experiences of
women delivering in a birthing centre and at home in the Netherlands, Midwifery
2006 Dec; 22(4): 339-347
2. V. Finigan, D. Chadderton, Facilitating home birth, Pract Midwife. 2015
Jun;18(6):27-30.
3. https://www.bebebliss.ro/blog/legislatia-romaneasca-privind-nasterea-la-domiciliu
4. Ordinul Ministerului Sănătății Nr. 318/2003 și Nr 255/2003
5. Legea Nr. 95/2006, Art 663
6. Legea Nr 286/2019, Art 192, Art 196
7. Legea Nr 286/2009, Art 201(7) și Art 202(7)
8. Legea Nr 286/2009, Art 202(1), (2), (4)
9. https://www.medichub.ro/reviste/obstetrica-si-ginecologia/nasterea-la-domiciliu-in-
romania-studiu-retrospectiv-id-2291-cmsid-103
10. RAPORT DE CERCETARE - Bioetica și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor
Omului, 2016
11. R. Zielinski, K. Ackerson, L. K. Low, Planned home birth: benefits, risks, and
opportunities, Int J Womens Health 2015 Apr; 8(7):361-77
12. A. Comeau, E. K. Hutton, J. Simioni, E. Anvari, M. Bowen, S. Kruegar, E. K.
Darling, Home birth integration into the health care systems of eleven international
jurisdictions, Birth 2018 Sep; 45(3):311-321
13. https://www.doc.ro: Dr Oana Cuzino - Nasterea la domiciliu nu este sigură pentru
toate femeile
14. https://www.desprecopii.com
15. Birthplace in England Collaborative Group; P. Brocklehurst, P. Hardy, Perinatal and
maternal outcomes by planned place of birth for healthy women with low risk
pregnancies: the Birthplace in England national prospective cohort study, BMJ 2011
Nov.23;343:d7400
16. E Hutton, A. Reitsma, K. Kaufman, Outcomes associated with planned home and
planned hospital births in low-risk women attended by midwives in Ontario, Canada,
2003-2006: a retrospective cohort study, Birth. 2009 Sep;36(3)180-189
17. G. Galková, P. Böhm, Z. Hon, Comparison of Frequency of Home Births in the
Member States of the EU Between 2015 and 2019, Global Pediatric Health 2022
Jan22(9):23-33