Sunteți pe pagina 1din 6

REFERAT

DEONTOLOGIE ȘI ETICĂ PROFESIONALĂ

Schița referatului:

1. Eutanasia definiție
2. Tipuri eutanasie - eutanasie activă
- eutanasie pasivă
3. Inginerie genetică
4. Fecundare în vitro
REFERAT

DEONTOLOGIE ȘI ETICĂ PROFESIONALĂ

EUTANASIA

Prof. Munteanu Petronela

Elev: Băcilă Angela Florina

EUTANASIA
Eutanasia provine din limba greacă, de la cuvântul "euthanasia” – însemnând" moarte frumoasă” sau
ușoară.
Eutanasia este acțiunea prin care, intr-un mod nedureros, se suprimă viata unei persoane a cărei
suferință grea si prelungită, este considerată iremediabilă. Hotărârea de a recurge la această metodă,
poate aparţine bolnavului, rudelor sau medicului, având la bază compasiunea sau mila fată de persoana
care suferă. Conform religiei, dreptul de ridicare a vieții omului aparține exclusiv lui Dumnezeu, ca
Unul care ne-a creat, si nici o persoană nu are dreptul de a suprima viata altuia sau pe cea proprie.
Biserica nu admite eutanasia, deoarece ea înseamnă ucidere sau sinucidere. Totodată eutanasia încalcă si
Drepturile omului". În articolul 3 din Declaraţia Universală a drepturilor omului se spune că "orice ființă
umană are dreptul la viata," iar in Convenția pentru protecția drepturilor omului si a libertăților
fundamentale este accentuat faptul că "moartea nu poate fi aplicată in mod intenționat”.

Eutanasia a fost legalizată in anul 1906, în statul Ohio. Ulterior a fost practicată in Germania, unde
Hitler a ordonat să fie omorâți copii nou născuți cu neajunsuri fizice, bolnavii incurabili si invalizii.
Conform cercetărilor făcute pe baza documentelor procesului de la Nuernberg, intre anii 1939 - 1941 au
fost eliminate peste 70 de mii de vieți, considerate "existente fară valoare vitală ". Pentru unele state,
eutanasia a devenit ceva normal in decursul anilor, si foarte multe persoane a decurs la aceasta metodă,
in ciuda eforturilor bisericii ortodoxe de a se opune acestei practici.

Numai in anul 1995, în Olanda, au murit prin eutanasie 3% din cei decedați, iar in 1998 au fost
înregistrate 2565 de decese folosind aceeași metoda. Acest lucru se întâmplă deoarece Olanda este
prima țară din lume in care eutanasia a fost legalizată.

Eutanasie activă  este atunci când ne referim la acțiunea deliberată a unui terț de a produce moartea
unei persoane bolnave aflate în faza terminală in vederea curmării suferințelor sale, la cererea acesteia
din urmă. În categoria eutanasiei active s-ar putea încadra si suicidul asistat, care presupune furnizarea
de către o persoana de mijloace apte de a lua viața unei persoane bolnave.
Eutanasia pasivă este atunci când moartea este produsă in mod deliberat prin întreruperea alimentației
sau tratamentului ori prin abținerea de la asigurarea acestora bolnavului aflat in faza terminală.
Acceptarea eutanasiei de către societatea umană reprezintă o problemă foarte delicată, având in vedere
faptul ca vizează unele dintre drepturile fundamentale ale omului precum:
- dreptul la viață.

- dreptul la sănătate.

- dreptul la autonomie.

Acest sens ascuns si profund al "dorinței de a muri" este subliniat si in Declarația asupra eutanasiei
publicată de Congregația pentru Doctrina credinței la 5 Mai 1980. Rugămințile bolnavilor foarte grav,
care uneori își cer moartea, nu trebuie înțelese ca fiind expresia unei adevărate voințe de eutanasie, ele
sunt aproape întotdeauna cereri de ajutor si afecțiune ale unor suflete răvășite de tulburare.
Pentru a concluziona, putem spune ca reacțiile si atitudinile cu privire la eutanasie, fac din aceasta un
subiect controversat in lumea largă. Conform religiei, eutanasia contravine poruncii "Să nu ucizi”, iar
medicii o văd ca și curmare a unei suferințe, care ar duce la moarte inevitabil.
Părerea poate fi subiectivă în cele mai multe cazuri, în funcție de persoana si de cazul in care, putem
vedea in eutanasie o variantă pentru nevoile celui in cauză.
INGINERIA GENETICĂ

Ingineria genetică reprezintă un ansamblu de metode de lucru prin care se manipulează materialul
genetic la nivel molecular și celular. Astfel se obțin microorganisme, plante și animale reprogramate
genetic, în al căror genom sunt incluse gene străine, utile, exprimabile și transmisibile stabil la
descendenți.

Ingineria genetică utilizează metode de cultură in vitro a celulelor și țesuturilor animale și vegetale și
tehnologia ADN - ului recombinat. Pe aceste metode se bazează hibridarea somatică la plante și
animale, haploidia prin androgeneză și ginogeneză experimentală, precum și clonarea. Ingineria
evolutivă umană la scară largă nu este încă de actualitate, însă într-un anumit moment din viitor, ar
putea deveni chiar o rutină. Pentru umanitate, provocarea este dublă: să supravieţuiască suficient de
mult pentru a ajunge în acel punct și să facă cât mai puţin rău pe parcurs. Cei mai expuși riscului sunt
copiii, deoarece materialul lor genetic poate fi manipulat în moduri nu tocmai benefice. Răul poate fi de
natură fizică (copii născuţi morţi, cu malformaţii și cu boli genetice); chiar și ingineria genetică reușită
din punct de vedere tehnic poate dăuna copiilor, dintr-o perspectivă psihosocială, aceștia putând fi
evitaţi sau respinși de către colegii lor pentru că arată ciudat sau sunt, pur și simplu, ”diferiţi” În absenţa
unor impedimente tehnice necunoscute și imprevizibile, ingineria evolutivă umană poate deveni, în
viitor, suficient de larg răspândită pentru a reprezenta o ameninţare la adresa speciei.

Prin urmare, deși este posibil să nu fie nevoie de aplicarea imediată de măsuri pentru a împiedica un rău
viitor, este bine să identificăm măsurile care s-ar putea dovedi necesare, împreună cu modificările aduse
normelor și comportamentelor sociale, care se pot impune pentru implementarea acestora.

Multe dintre riscurile asociate cu ingineria evolutivă apar în urma unei decizii părintești greșite. Din
dorinţa de a le oferi copiilor lor anumite avantaje sociale, părinţii pot lua decizii de reproducere pe baza
unor informaţii genetice eronate sau incomplete.
Majoritatea deciziilor de reproducere luate de părinţi nu pot fi puse în practică fără ajutorul
profesioniștilor, adică al medicilor, prin urmare, reglementarea conduitei profesionale se poate dovedi,
de asemenea, necesară. Deși o parte din infrastructură( cum ar fi legile aplicabile obţinerii dreptului de
liberă practică pentru medici) există deja, poate fi nevoie și de alte etape, cum ar fi reglementarea mai
strictă a clinicilor de fertilitate, unde urmează să aibă loc multe intervenţii de inginerie genetică. În
plus, este nevoie de reguli pentru estimarea siguranţei și eficacităţii noilor tehnologii în raport atât cu
beneficiarii imediaţi, cât și cu descendenţii acestora.
Unele forme de inginerie evolutivă, care nu le fac rău direct indivizilor și, de aceea, nu se supun
acestor reglementări, cum ar fi decizia tuturor părinţilor de a aduce aceleași modificări genetice
urmașilor lor, ar putea ameninţa supravieţuirea descendenţei umane. Sistemele de sănătate publică s-ar
putea implica în acest demers. Însă, în lumina eforturilor anterioare ale oficialităţilor, de a folosi
genetica pentru a îmbunătății sănătatea publică. În special, mișcarea eugenică de la începutul
secolului 20, cu îngrozitoarele sale campanii de sterilizare forţată - este important să ne asigurăm că o
astfel de putere este exercitată cu prudenţă și pe baza unor dovezi știinţifice solide.
În sfârșit, dacă prea puţini membri ai societăţii se bucură de prea multe avantaje genetice, coeziunea
socială și instituţiile democratice ar putea fi ameninţate chiar și în lipsa oricărui rău fizic direct. Dacă
este ca ingineria genetică pe care o considerăm acceptabilă să aducă beneficii urmașilor noștri, trebuie
ca aceasta să fie cât mai disponibilă cu putinţă.
FECUNDARE IN VITRO

Actul de eliminare din organism, in mod programat, a unor embrioni reprezintă un avort, un omor. Mulți
dintre embrionii ce nu sunt transferați in uterul mamei constituie rezerva unui viitor tratament sau a unor
experimente. Se cunosc cazuri când embrionii, aflați in surplus, sunt utilizați pentru obținerea de
produse cosmetice.
Remedierea in acest caz de fecundare, presupune pe lângă separarea actului sexual de fecundație si
separarea fecundației de gestație, o femeie donează ovulul si o alta - gestratice, poarta sarcina.
Fecundația in vitro cu transfer de embrioni include 3 tehnici si anume:

- stimularea ovariana

- fecundarea in vitro

- implantarea in uter.

Pentru a mări șansele unei sarcini, majoritatea programelor stimulează ovarele pentru a obține ovule
multiple si plasează mai multe ovule fertilizate sau embrioni in uter in decursul unui ciclu de I, V F. ( americanii
plasează 3,5 embrioni in uter pe ciclu). Dacă prea multe ovule fertilizate sunt plasate in uter, există un
mare risc al unei sarcini multiple si de aici nevoia de reducere selectiva a sarcinii (avort).
Poate fi utilizată de către un cuplu pentru a concepe un copil biologic sau folosind ovule donate, sperma
sau embrioni. Donatorii pot fi cunoscuți sau anonimi. Embrionul poate fi, de asemenea, implantat in
uterul unei mame surogat. Șansele de a avea un copil sănătos folosind fertilizarea in vitro depinde de
mulți factori, cum ar fi vârsta si cauza de infertilitate. În plus, fertilizarea in vitro poate fi consumatoare
de timp, costisitoare si invazivă. În cazul în care mai mult de un embrion este implantat in uter,
fertilizarea in vitro poate duce la o sarcină multiplă.
Fertilizarea in vitro are indicații daca vă confruntați cu urmatoarele probleme:

- deteriorarea trompelor uterine sau blocaj al trompelor uterine - împiedică ajungerea ovulului fecundat
in uter pentru implantare.

- tulburări de ovulație - dacă ovulația este rară sau absentă, mai puține ovule sunt disponibile pentru
fertilizare.
- insuficiența ovariana premature - pierderea funcției ovariene normale înainte de 40 de ani. În cazul in
care ovarele nu produc cantități normale de estrogen sau ovulele nu sunt eliberate in mod regulat.

- Endometrioza - apare atunci când țesut uterin endometrial se implantează și creste in afara uterului
ceea ce afectează de multe ori buna funcționare a ovarelor, uterului si trompelor uterine.

- fibrom uterin - sunt tumori benigne formate la nivelul peretelui uterului și sunt comune la femeile între
30 și 40 de ani. Fibroamele pot interfera cu implantarea ovulului fertilizat.

- sterilizare tubară în antecedente - daca ați suferit o intervenție de ligaturare a trompelor uterine – un tip
de sterilizare in care trompele uterine sunt tăiate sau blocate pentru a preveni pe termen nelimitat
sarcina.
- producție deficitare de spermă - concentrația spermei sub-medie, motilitate slabă a spermei, sau
anomalii ale spermei (mărime si forma spermiilor ) se face dificilă fertilizarea.

- inferitilitate idiopatica - nu a fost găsită nici o cauza a infertilității.

- tulburare genetica - daca dumneavoastră și partenerul dumneavoastră prezentați un risc crescut de


transmitere a unei boli genetice copilului dumneavoastră, puteți fi candidați pentru diagnostic genetic
preimplantare – o procedura care implica fertilizarea in vitro.