Pacienta in varsta de 58 ani diagnosticata cu neoplasm bronho-pulmonar stadiul IV

in urma cu 6 luni, aflata in evidenta clinicii de oncologie cu aceasta patologie

pentru care a urmat pana in urma cu 4 saptamani tratament chimioterapic este
adusa de ambulanta la UPU Cluj-Napoca cu fenomene de insuficienta respiratorie,
tuse muco-purulenta, febra si stare generala alterata, simptomatologie debutata in
urma cu aproximativ 3zile si agravata in ultimile 24 ore. Pacienta fost dirijata catre
clinica de oncologie (in a carei evidenta se afla) si catre medicul sau curant. In
timpul consultului oncologic se efectueaza si un test rapid Ag SARS CoV2 cu
rezultat pozitiv, cu precizarea faptului ca aceasta a fost vaccinata anti SARS COV2
cu 3 doze (Pfizer). Ulterior pacienta este dirijata catre SCBI Cluj-Napoca pentru
tratamentul insuficientei respiratorii determinate de infectia SARS COV 2,
motivand ca fenomenul de insuficienta respiratorie nu este apanajul oncologiei cat
si prin faptul ca nu au paturi disponibile pentru internari noi. Ajunsa in triajul
SCBI, pacienta prezinta scaderea SpO2 verificat prin pulsoximetrie la 80%, cu
stare generala alterata, dar constienta si cooperanta. Este insotita de fiica sa care
insista categoric sa NU fie internata in ciuda faptului ca mama acesteia dorea
internarea, medicul de garda a trebuit sa aleaga astfel intre a interna pacienta pe
baza consimtamantului pacientei si starii acute cu care s-a prezentat sau a refuza
internarea pe baza consimtamantului apartinatoarei si a prognosticului rezervat.
Pacienta a fost internata si a decedat a doua zi prin stop respirator neresponsiv la
manevrele de resuscitare.

Probleme etice :
- este etic sa refuzi internarea si sa redirijezi catre alta specialitate pacienta aflata in
faza terminala, motivand ca insuficienta respiratorie nu intra in apanajul oncologiei
si prin faptul ca nu sunt locuri suficiente in Spital ?
- internarea pentru 24 ore (pana cand a survenit decesul) a avut vreun beneficiu
pentru pacienta ?
- a procedat corect medicul de garda de la SCBI Cluj Napoca prin decizia de
internare a pacientei in ciuda refuzului ferm al apartinatoarei tinand cont de starea
pacientei?
- care este metoda teoretica pentru gestionarea unui bolnav oncologic in faza
terminala, atunci cand nu exista posibilitatea internarii intr-un centru de terapie
paleativa?

Discutii : Opinie la caz- nu consider etic si moral refuzul de a interna pacienta in

clinica de oncologie. Atat timp cat istoricul pacientei era foarte bine cunoscut,
pacienta aflata in evidenta clinicii facuse chimioterapie in urma cu 4 saptamani si
medicul curant se astepta la aceasta evolutie, consider ca nu este etic sa redirijezi
catre o alta specialitate pentru a nu fi nevoit sa iei ulterior o serie de masuri
(semnarea certificatului de deces, raspunderea in fata familiei pentru eventualele
nelamuriri legate de evolutie, etc). S-ar fi putut efectua consulturi interdisciplinare
oncologie-boli infectioase pentru tratamentul corect al infectiei respiratorii nou
aparute a pacientei.
Dilema medicului de garda de la SCBI a fost urmatoarea : trimitem aceasta
pacienta in faza terminala acasa conform cerintei apartinatoarei (intrucat e depasita
din punct de vedere terapeutic si internarea nu poate prelungi perioada de
supravietuire – PROGNOSTIC rezervat) sau o internam in Spital (pentru
tratamentul corect al insuficientei respiratorii acute determinate se infectia SARS
COV 2).
Consider ca indiferent de presiunile exercitate de familie sau de prognosticul
pacientei, bolnava trebuie internata pentru a ii fi asigurat tratamentul antiinfectios
(Remdesivir – se poate administra numai in Spital), antialgic (morfina-chiar daca
se poate administra si la domiciliu), suportul respirator necesar prin oxigenoterapie
si alte ingrijiri paleative necesare. Bolnava trebuie respectata ca persoana si trebuie
efectuate toate tratamentele/investigatiile indiferent de prognostic, pentru a ne
asigura ca a beneficiat de absolut orice resursa terapeutica (chiar paleativa).