1.

Un medic informeaza un pacient despre imposibilitatea de a conduce din cauza

diagnosticului său recent de epilepsie. Pacientul este de acord, dar, într-o
dimineață, în drum spre locul de muncă, doctorul îl vede pe pacient conducînd
automobilul.
Concluzie : Medicul trebuie să informeze autoritatea locală de conducere ca
urmare a preocupărilor legate de siguranța publică.

Principiul etic al confidențialității asigură că informațiile medicale păstrate cu

privire la un pacient sînt accesibile doar celor cărora pacientul le-a dat acces prin
acordul autonom și complet informat. În scopul de a obține încrederea între
lucrătorii din domeniul medical şi pacienţii lor, confidențialitatea trebuie să fie
menținută. Confidențialitatea poate fi neglijată dacă informațiile transmise de către
pacient se referă la un potențial pericol pentru siguranța publică sau dacă este
impusă de o instanță.

2. Un medic chirurg generalist in scopul salvarii vietii unui pacient grav care a
suportat o hemoragie masiva a recurs la efectuarea transfuziei directe sangvine
de la fiul sau adolescent care era compatibil cu tatal sau . Transfuzia directa este
interzisa de OMS din cauza ca donatorii nu sunt investigati prealabil ,dar in
cazul acesta medical nu detinea de donatori accesibili verificati si a recurs la
metoda in scopul salvarii vietii pacientului . In urma acestei manopere medicale
pacientul si-a revenit ,dar in urma investigatiilor ulterioare s-a depistat ca
pacientul este seropozitiv la infectia HIV . Ulterior a fost diagnosticat si fiul de
aceasta patologie care a avut anterior manoperei dar nediagnosticata . In urma
celor intimplate pacientul a dat in judecata medicul pentru prejudiciul moral si
fizic provocat de medic .

Concluzie : Principiul etic de conservare a vieții este intenția de a trata boala unui
pacient, cu scopul de a-i prelungi viata. La urma urmei, cei mai mulţi pacienţi
doresc să trăiasca mai mult; majoritatea medicilor s-au alăturat profesiei pentru a
salva vieţi. Acest principiu poate fi anulat în cazul în care pacientul a făcut un
testament în care își afirmă dorința de a nu fi resuscitat. Beneficiarul cercetării
trebuie să-şi asume responsabilitatea de menţinere a stării de bine a subiecţilor
cercetaţi.

3. Un doctor iese din cameră după ce a asistat la o moarte chinuitoare a unui

pacient. Familia se apropie de medic și întreabă dacă a suferit. Doctorul minte
și spune: "S-a dus în pace".

Concluzie :  Abordarea consecvențialistă – aceasta ușurează povara familiei într-

un moment dureros.
 Abordarea Deontologică – minciuna este fundamental greșită și familia are
dreptul să știe adevărul.

Utilitarianismul (care acțiune are cea mai mare utilitate - utilizare/beneficiu

/rezultat pozitiv) reprezintă un tip al consecventialismului. Acțiunile ar trebui să
producă echilibrul maxim de valoare pozitivă (de exemplu fericire) peste
dezaprobare (de ex rău).

 Deontologia este o abordare a eticii care se focusează pe corectitudinea sau

incorectitudinea a acțiunilor înseși, spre deosebire de corectitudinea sau
incorectitudinea consecințelor acestor acțiuni (bazând acțiunile noastre pe un set de
principii sau obligații)

4.Doamna Y ,56 ani . S-a adresat la medic dureri pelvine, in urma investigatiilor de
laborator si imagistice a fost diagnosticat un chist ovarian care compreseaza
ureterul . Medicul recomanda interventia chirurgicala de urgenta pentru a preveni
blocarea ureterului si evolutia spre insuficienta renala .Pacienta Y a refuzat
interventia cu motivul ca ii este frica de seringi si se simte necomfartabil in
atmosfera spitaliceasca . Medicul a incercat sa o convinga ca operatia este
indispensabila pentru bunastarea pacientei si in cazul neefectuarii pacienta va
necesita dializa renala care presupune manopere frecvente cu seringi . Din
anamneza pacientei cunoastem ca locuieste intr-un azil de batrini si prezinta
deficiente mentale din copilarie . Tutela pacientei Y este convinsa ca matusa ei are
nevoie de interventie .

Concluzie : Acordul pacientului este indispensabil pentru orice manopera medicala

. Dar in cazul prezentei unor patologii psihiatrice la pacient ,deciziile se iau de
rudele sau tutela pacientei .

Jurămîntul medicului din Republica Moldova

Primind înaltul titlu de medic şi întrând în exerciţiul funcţiunii medicale, jur că
voi respecta cu sfinţenie acest solemn legământ:

Voi lupta pentru sănătatea pacienţilor mei, le voi respecta voinţa şi le voi cere
consimţământul pentru a-i trata; Nu voi permite ca între datoria mea şi pacientul
meu să se interpună consideraţii de afiliere politică, vârstă, credinţă,
naţionalitate, origine etnică, rasă, sex, statut social;

Voi acorda respect în cel mai înalt grad vieţii fiinţe umane, încă din momentul
concepţiunii;
Voi intra în fiecare casă numai pentru binele bolnavilor mei, ferindu-mă de orice
rău şi de orice ademenire;

Voi păstra secretele încredinţate de pacienţii mei, chiar după moartea pacienţilor;

Voi perfecţiona în permanenţă cunoştinţele şi măiestria medicală spre a le

practica cu pricepere şi demnitate;

Colegii mei îi vor considera ca pe fraţii mei, respectându-le demnitatea şi onoarea.

Voi solicita sfatul colegilor şi eu însumi nu voi refuza niciodată a le da un sfat şi
ajutor;

Patima, invidia, vanitatea şi ura nu vor găsi loc în sufletul meu;

Voi preţui şi stima ca pe părinţii mei, pe profesorii care m-au învăţat această artă.

Jur că nu voi uita nici o clipă de menirea supremă a medicului, de

responsabilitatea mea, faţă de popor şi de ţară.

Fac acest legământ în memoria lui Hipocrat, în mod solemn, liber, în faţa
dascălilor şi colegilor mei sub cuvânt de onoare să păstrez cu fidelitate şi
devotament acest jurământ întreaga mea viaţă. Jur!