Dr.

Gherman Anita
Medic rezident

Caz clinic de bioetică medicală

Pacientul G.D. în vârstă de 14 ani, copilul unei familii bine asigurate material, suferă de o
patologie cardiacă severă și necesită un transplant de cord în mod urgent. Bolnavul mai sus menționat,
este al doilea pentru luna respectivă, din rândul solicitanților de organe, stabilit de către spital.
Pacientul este în stare critică, fiind conectat la aparatele de susținere a funcțiilor vitale, iar
trecerea timpului este în defavoarea sa.
Părinții minorului, însoțiți de avocatul familiei, prezintă echipei de cardiologi un cord aflat
într-o instalație frigoriferă portativă. Organul este adus împreună cu o casetă video în care un bărbat,
aparent sănătos, afirmă că este bolnav de cancer și nu dorește să ajungă până la etapa terminală a
bolii. În înregistrarea video persoana în cauză menționează că dorește să se sinucidă din cauza bolii de
care suferă, iar inima intenționează să o doneze pentru salvarea copilului bolnav.
În urma vizualizării materialului video, avocatul prezintă medicilor cardiologi anumite
documente legalizate care confirmă donarea benevolă a inimii.
Datorită termenului scurt de viabilitate a inimii donate, transplantul trebuie efectuat în regim
de urgență. Din această cauză medicii nu au timp să aștepte rezultatele unor investigații penale care să
autentifice valabilitatea documentelor prezentate de avocatul familiei.

1. Părți implicate în caz: pacientul minor, medicii, părinții pacientului, avocatul și donatorul;
2. Informații utile:
 pacientul este minor
 suferă de o patologie cardiacă severă
 este al doilea caz din spital în luna respectivă
 provine dintr-o familie cu statut financiar deosebit
 donatorul este înregistrat pe o casetă video
 donatorul susține că se va sinucide
 transpantul reprezintă o urgență și astfel timpul îi presează pe medici
 datorită faptului că donatorul menționează că vrea să se sinucidă se pune problema
instabilității psihice și emoționale ale donatorului.
 există posibilitatea ca părinții copilului să facă presiuni asupra medicilor profitând de
statutul lor social.
3. Aspecte etice:
Din punct de vedere legal medicii nu pot accepta transplantul, în ciuda faptului că există
documente legalizate asupra deciziei donatorului, pentru că nu poate fi certificată proveniența inimii
de la acea persoană.
Înregistrarea video nu poate aduce dovezi concludente că donatorul este stabil din punct de
vedere psihic și că gestul său este autonom, existând posibilitatea ca el să nu conștientizeze
repercursiunile actului său de a-și dona inima. Acest aspect necesită atașarea unui referat psihiatric
lângă documentele legalizate care atestă decizia donatorului.
 Pe lângă aspectele mai sus menționate, prelevarea unui organ trebuie facută de cadre
medicale autorizate și transportată în condiții speciale.
Având în vedere suspiciunea unei situații cu trafic de organe, medicii ar trebui să solicite
ajutorul unor instanțe competente și refuzarea efectuării transplantului de inimă.

Codul de deontologie medicală obligă medicul să respecte următoarele articole:

Articolul 2: Nediscriminarea
Actul profesional şi întreaga activitate a medicului se vor exercita, respectiv desfăşura fără niciun fel
de discriminare, inclusiv în ceea ce priveşte starea de sănătate sau şansele de vindecare ale
pacientului.
Articolul 5: Obligativitatea normelor profesionale şi a celor de conduită
Medicul trebuie să depună toate diligenţele şi să se asigure că decizia profesională pe care o ia sau
intervenţia cu caracter medical respectă normele şi obligaţiile profesionale şi regulile de conduită
specifice cazului respectiv.