Bărbulescu Anca Diana

Medic Rezident protetică Dentară,anul III

Consimțământul informat
Drepturile fundamentale ale unei persoane decurg din
recunoașterea statutului său de ființă umană,a inviolabilității vieții și
libertății sale, în special atunci când este vulnerabil,
situație în care se află orice pacient. Principiul de bază este conceptul
de autodeterminare, care presupune că fiecare individ este
responsabil de acțiunile sale și de propriul său corp
Consimțământul informat reprezintă dreptul la libertate și
autodeterminare al pacientului,precum și respectul medicului față
de acesta,în raport cu drepturile lui ca cetățean,în special a dreptului
la informare,cât mai ales autodeterminarea pacientului.

Consimțământul informat reprezintă acordul în cunoștință de

cauză al pacientului în legătură cu intervențiile medicale la care
urmează a fi supus, intervenții ce pot avea consecințe imprevizibile.
Obținerea consimțământului se face după ce pacientul este informat
în funcție de capacitatea acestuia de înțelegere, clar și cu referire
directă la actul medical care urmează a fi efectuat, comunicându-se
orice informație utilă pentru a lua o decizie în deplină cunoștință de
cauză. El trebuie să conțină diagnosticul și tratamentul propus, cu
riscurile acestuia, ca și perspectivele și pericolele unui tratament
medical alternativ, sau faptul că medicamentul poate consta într-o
metodă nou aplicată.

Obținerea consimțământului informat are implicații și

consecințe de natură etică, juridică și prezintă aspecte practice care
ar trebui cunoscute atât de medici cât și de pacienți, pentru o mai
bună aplicare a lor.

Principiile moralitatii și legalității care stau la baza

consimțământului informat au fost atestate pentru prima data
universal de catre Codul de la Nuremberg, 1948 (decalogul
principiilor moralității în practica medicală cu privire la cercetarea pe
ființa umană); în art. 1 din Cod se exprimă nevoia de voluntariat a
pacientului supus cercetării (implicit și consimțământul informat
întrucât voluntariatul la actul medical este sinonim consimțământului
informat).

Explicit nevoia de consimțământ informat a fost formulată

pentru prima dată de Declarația de la Helsinki cu privire la cercetarea
pe subiectul uman, și apoi reatestată de către raportul Belmont, 1979
care afirma explicit nevoia de respect în actul medical față de ființa
umană, obligația informării și a autorizării anterioară includerii în
cercetare (sub forma consimțământului informat).
 Legea drepturilor pacientului (46/2003) discuta pe larg CI. Ea
este pusa in acord cu Declaratia privind drepturile pacientului,
Lisabona, 1981.

Consimțământul informat reprezintă autorizarea de către

pacient a unei intervenții medicale în cunoștință de cauză.
Consimțământul informat implică trei componente pentru a fi valid:
1. Informarea–presupune furnizarea de date și informații medicale
relevante de către medic cu privire la diagnosticul și căile de
tratament cu riscurile acestora și înțelegerea lor de către pacient.

2. Capacitatea de decizie–adică abilitatea pacientului de înțelegere,

alegere sau respingere a unei intervenții, comunicarea
consimțământului și aprecierea consecințelor deciziei luate.

3. Decizia independentă –se referă la dreptul pacientului de a lua o

decizie liberă fără constrângeri sau manipulări. Acordarea
consimțământului se poate realiza în două moduri:
Explicit (oral, scris sau înregistrări video, cu martori din afara unității
medicale);
Implicit (când prin comportamentul său pacientul își exprimă acordul
pentru un tratament sau o procedură terapeutică).
Există un consimțământ prezumat/implicit la actul medical (se
bazează pe dorința/nevoia de a primi îngrijire medicală) și un
consimțământ informat scris sau verbal (se bazează pe autonomie și
pe informație.
În consimțământul informat nu este legal și nici etic :
- Ca pacientul să își asume nici integral,nici în parte răspunderea
juridică privind consecințele actului medical.
-Să existe un contrect între părți pentru că nu presupune obligații și
garanții,după cum nici actul medical nu e un contract civil.
-Pacientul nu poate fi obligat la tratament cu forța ci doar el poate
autoriza actul medical în scopil propriu,de exemplu să-și salveze
viața.
-Medicul curant și spitalul nu pot fi absolviți de răspunderea juridică
ori profesională în raport cu consecințele actului medical ori a
îngrijirilor medicale furnizate pacientului ci legea prevede libertatea
individului,egalitatea în drepturi,accesul liber la justiție,o justiție
echitabilă,dreptul de a fi apărat și audiat etc.
În consimțămîntul informat este, însă legal și etic:
-Ca pacientul cu competență psihică să-și exprime autonomia
-Autorizarea actului medical
-Comunicarea deciziei terapeutice de la medic la pacient tocmai
pentru că pacientul nu poate lua decizii medicale proprii și își asumă
decizia terapeutică luată de medic autorizând-o prin consimțământul
informat.
 Potrivit art. 8 din Normele Metodologice de aplicare a Titlului
XVI din Legea 95/2006, acordul scris al pacientului trebuie să conțină
în mod obligatoriu următoarele elemente:

a) Numele, prenumele și domiciliul sau, după caz, reședința

pacientului;
b) Actul medical la care urmează a fi supus;
c) Descrierea, pe scurt, a informațiilor ce i-au fost furnizate de către
medic, medicul dentist, asistentul medical / moașa;
d) Acordul exprimat fără echivoc pentru efectuarea actului medical;
e) Semnătura și data exprimării acordului.
În literatura de specialitate s-au făcut următoarele precizări
referitoare la ce trebuie să conțină acordul informat al pacientului:
-Descrierea tratamentului propus în ceea ce privește natura acestuia,
modul de derulare, scopul sau / și beneficiul terapeutic anticipat,
precum și a perspectivelor terapeutice;
-Riscurile imediate importante implicate în tratamentul propus,
inclusiv efectele adverse, durere, discomfort, care îi pot afecta
pacientului integritatea fizică sau psihică, cu caracter definitiv sau
temporar ( pierdere de organ, infirmitate, încetarea funcționării unui
organ, sluțire, etc.);
-Nu este necesar a se prezenta riscul de infecție;
-Nu este necesar și nici benefic a se prezenta rezultatele statistice
privind hazardul în procedura respectivă;
-Se vor indica perspectivele și pericolele unui tratament medical
alternativ sau a lipsei tratamentului;
-Faptul că tratamentul poate consta într-o metodă nou aplicată;

Atitudinea față de consimțământ și conduita medicului decurg

din tipul intervenției asupra pacientului:
-Intervenția de urgență: nu cere avizarea asupra riscurilor;
-Intervenția utilă: cere avertizarea asupra riscurilor grave;
-Intervenția de lux: cere avertizarea asupra tuturor riscurilor.
Consimțământul informat este necesar ori de câte ori pacientul
este supus unui act medical ce poate fi agresiv, cum ar fi intervențiile
anestezice, chirurgicale, diagnostice invazive, dar și în cazul
tratamentelor medicale agresive (vaccinări) sau noi.
În ceea ce privește lista intervențiilor medicale care reclamă
obligativitatea obținerii consimțământului informat, precizăm că
România nu este reglementată din punct de vedere legal. Din acest
motiv, am apelat la „modelul moldovenesc”; astfel, potrivit Ordinului
Ministerului Sănătății nr.303/2010 din Republica Moldova, distingem:

I.Intervenții chirurgicale, inclusiv manopere de mică chirurgie.

II.Intervenții parenterale, inclusiv imunizări.
III.Servicii medicale specifice:
a) Prelevarea sângelui pentru determinarea parametrilor clinici,
biochimici, imunologici,
serologici;
b) Recoltarea produselor pentru biopsie, citologie, histologie;
c) Extracție de corpi străini;
d) Tratamente locale (badijonaj, lavaj);
e) Manopere terapeutice ( puncția, cateterizarea).
IV. Servicii medicale paraclinice, inclusiv:
a) Testele intradermale;
b) Servicii de transfuzie;
c) Servicii medicale de diagnostic funcțional ( cu test farmacologic, de
efort sau funcțional, etc.);
d) Imagistică medicală ( metode invazive de diagnostic cu ghidaj
ecografic; ecografia cardiacă cu efort fizic, farmacologic, cu contrast,
transesofagiana )
e) Investigații de radiodiagnostic;
f) Tomografia convențională și computerizată;
g) Investigații angiografice
-medicină nucleară;
h) Investigații prin rezonanță magnetică (IRM);
i) Investigații de diagnotic intraarticulare;
j) Endoscopia de diagnostic.
V.Servicii de fizioterapie și reabilitare medicală cu metode fizice,
inclusiv:
a) Electroterapia;
b) Aerosolo-și electro-terapia;
c) Fototerapia;
VI. Tratamente terapeutice cu efecte adverse specifice sau risc sporit.
 Pacientul are dreptul de a refuza semnarea consimțământului
informat. În acest caz, consecințele refuzului trebuie explicate
pacientului. Răspunderea pentru decizia sa se consemnează
obligatoriu în scris și se păstrează la fișa pacientului. Excepție fac
situațiile de urgență medicală.

Bibliografie
1. Elemente de etică medicală și bioetică-Conf.univ George
Cristian Curcă
2. Aspecte generale ale practicii medicale și jurisprudenței în
obținerea consimțământului la tratament- Conf.univ
George Cristian Curcă.