Malpraxisul

Malpraxisul este un subiect sensibil pentru profesioniştii din lumea medicală. Deşi

majoritatea cadrelor medicale nu au fost niciodată acuzate de malpraxis, tot atâţia

medici se tem de o posibilă acuzaţie de malpraxis.

Malpraxisul este o temă pentru care este nevoie să se facă mai întâi distincţia între
greşeală şi eroare. Greşeala constă în nerespectarea regulilor privind comportarea
profesională a unui medic, în situaţia în care un alt medic cu aceeaşi pregătire

profesională le respectă. Eroarea este considerată că intervine atunci când evoluţia

complicată a bolii sau simtomele atipice îl fac pe medic să reacţioneze în acelaşi
mod indiferent de situaţia în care se află.

1. Etimologic, cuvantul malpraxis este un cuvant alcatuit din latinescul “mal”,

“malus” – “rau” si cuvantul de origine greaca “praxis” – “practica”.

Sensul cuvantului malpraxis este acela de practica rea, practica inadecvata, a

practica profesia in mod gresit.

2. Malpraxisul medical este definit de catre art. 642 alin. 1 lit. b) din Legea nr.
95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii ca fiind eroarea profesionala
savarsita in exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de
prejudicii asupra pacientului, implicand raspunderea civila a personalului medical
si a furnizorului de produse si servicii medicale, sanitare si farmaceutice.

Personalul medical, prin exercitarea profesiunii sale nobile, contribuie la

respectarea drepturilor fundamentale ale pacientului, consacrate in art. 22 al
Constitutiei Romaniei - dreptul la viata si dreptul la integritate fizica si psihica.
Exercitarea profesiunii medicale implica respectarea unor norme deontologice si
juridice.

Normele deontologice stabilesc minimum de morala specifica pentru exercitarea

acestei profesii, iar in masura in care incalcarea unora dintre aceste norme
pericliteaza valori aparate de drept, acestea din urma sunt reglementate ca si norme
juridice.
In prezent, normele de deontologie medicala sunt cuprinse in Codul de deontologie
medicala din anul 2005, care in art. 3 consacra sanatatea omului ca fiind telul
suprem al actului medical, obligatia medicului constand in a apara sanatatea fizica
si mentala a omului, in a usura suferintele, in a respecta viata si demnitatea
persoanei umane, fara discriminari in functie de varsta, sex, rasa, etnie, religie,
nationalitate, conditie sociala, ideologie politica sau din orice alt motiv, in timp de
pace, precum si in timp de razboi. Codul de deontologie medicala din anul 2005
respecta, in forma actuala, normele internationale in materie de deontologie
medicala cuprinse in Declaratia de la Geneva emisa in 1948 dupa Codul de la
Nurnberg (1947) si amendata de catre Asociatia Mondiala Medicala si in Codul
International al Eticii Medicale.

Incalcarea unei norme deontologice, fara a produce vreun prejudiciu pacientului,

poate atrage raspunderea disciplinara a medicului, insa in situatia in care conduita
culpabila a medicului are drept rezultat producerea unei pagube pe seama
pacientului, intervine raspunderea civila delictuala pentru malpraxis.

Titlul XV al Legii nr. 95/2006 privind reforma in domeniul Sanatatii

reglementeaza raspunderea civila a personalului medical si a furnizorului de
produse si servicii medicale, sanitare si farmaceutice.

CARE VA FI TRASEUL PARCURS DE O RECLAMATIE INAINTATA DE

PACIENT PENTRU O POSIBILA EROARE MEDICALA?

1. Pacientul va adresa o cerere de acoperire a prejudiciului catre spitalul unde a

fost tratat.

2. Spitalul sau societatea de asigurari ii poate solicita informatii si documente

suplimentare.

3. „In termen de 60 de zile de la primirea de la pacient a tuturor informatiilor si

documentelor si respectiv de la primirea de la unitatea medicala a punctului de
vedere al acesteia si a documentelor de sustinere”, societatea de asigurare aproba
sau respinge cererea pacientului.
4. Daca in 60 de zile societatea de asigurari nu incheie procedura de evaluare a
cererii si nu decide in privinta ei se considera ca cererea a fost aprobata.

Daca pacientul este multumit de evaluarea cererii sale, se incheie un acord pe cale

amiabila intre pacient, personalul medical si spital.

5. Parcurgerea procedurii amiabile este OBLIGATORIE si pentru pacientii

nemultumiti de rezultatul sesizarii. Procedura consta intr-o negociere intre pacient
si societatea de asigurare care acopera asigurarea de malpraxis a medicului.

6. Daca negocierea esueaza si pacientul este nemultumit de decizia societatii de

asigurare poate solicita despagubiri sesizand Comisia de Monitorizare a Cazurilor
de Malpraxis.

Comisia de Monitorizare a Cazurilor de Malpraxis este condusa de un director

adjunct al DSP judeteana d sau a municipiului Bucuresti (aflate in subordinea
Ministerului Sanatatii) si va fi alcatuita din reprezentanti ai:

• Ministerului Sanatatii,

• Asiguratorului din sistemul de asigurari de sanatate,

• Colegiului Judetean al Medicilor

• Un expert medico-legal,

• Colegiului Judetean al Farmacistilor,

• Colegiului Judetean al Medicilor Dentisti,

• Ordinului Judetean al Asistentelor si Moaselor.

7. Comisia va consulta expertii medicali (pentru fiecare specialitate) dintr-o

lista nationala propusa de Colegiul Medicilor din Romania. Expertii care se vor
ocupa de un caz particular vor fi desemnati prin tragere la sorti. Raportul expertilor
trebuie intocmit in 30 de zile.

8. Comisia decide asupra cazului in maximum 3 luni de la data sesizarii.

9. Decizia se comunica tuturor partilor implicate in termen de 5 zile
calendaristice.

10. Pacientul, daca nu este de acord cu decizia Comisiei, o poate contesta la

instanta de judecata.

Durata estimata a rezolvarii unei reclamatii de eroare medicala:

• minim 3 luni

• maxim 6 luni jumatate pana la aducerea cazului in fata instantei, daca

pacientul considera necesar.

Actele de malpraxis se prescriu intr-un an de la producerea prejudiciului.

Intreaga procedura de stabilire a cazurilor de malpraxis, pana in momentul sesizarii

instantei, este confidentiala. Incalcarea confidentialitatii de catre pacientul care a
facut sesizarea duce la pierderea dreptului de a beneficia de procedura de
conciliere.

Pot solicita despagubiri si pacientii care nu sunt asigurati in sistemul asigurarilor

obligatorii. Despagubirile se pot solicita si pentru neacordarea asistentei medicale,
desi starea pacientului impune o interventie.