LUCRU _ L.p.

Medicină Generală

- Farmacografie–reguli generale de prescriere a rețetei; părțile rețetei;- -

- Receptură forme farmaceutice – partea 1

FARMACOGRAFIE – REGULI GENERALE DE PRESCRIERE A

REȚETEI; PĂRȚILE REȚETEI

Farmacografia este domeniul farmacologiei care studiază rețeta și modul de prescriere a

medicamentelor pe rețetă.
Rețeta este o recomandare scrisă, privind tratamentul medicamentos al pacientului. Este
scrisă de regulă de către medic (în unele țări poate fi prescrisă și de personalul medical mediu) și se
adresează farmacistului. Este înmânată de medic pacientului, fiind necesară acestuia pentru
eliberarea medicamentelor din farmacie.
Pentru farmaciile care deservesc spitalele, medicamentele se prescriu și se eliberează pe baza
condicilor de medicamente, care se completează de către medici (actualmente în sistem electronic);
aceleași medicamente sunt menționate și în foaia de observație a bolnavului.
Rețeta reprezintă un document medical și totodată document medicolegal.

Reguli generale de prescriere a rețetei

- redactarea rețetei se face în limba oficială a unei țări (de regulă limba națională); uneori se
utilizează și anumite prescurtări provenite din limba latină (acestea având o anumită semnificație);
- rețeta se redactează cu cerneală sau pix, citeț (lisibil), pe formulare tip, care au partea de sus
tipărită; nu se admit modificări, corecturi.

1
 - redactarea se face de către medic, în prezența pacientului; nu se va redacta de către asistentă,
nu se va dicta acesteia;
- la stabilirea dozelor și cantităților de medicament prescris, este obligatorie respectarea dozelor
maxime;
- este obligatoriu ca în partea de jos a rețetei sau/și acolo unde se termină prescriera, să existe
data, semnătura și parafa medicului, ștampila unității medicale. Dacă este necesar ca prescrierea să
se continue și pe ”dosul rețetei”, în partea de jos a rețetei (vorbim de ”fața rețetei”) se va face
mențiunea ”VERTE” (provine din latină - ”întoarce” în traducere exactă), se va continua prescrierea
mediacamentelor pe ”spatele rețetei”, urmând ca acolo unde se termină propriu-zis prescierea să se
pună din nou data, semnătura și parafa medicului, ștampila unității medicale.

2
 Părțile rețetei
Teoretic se descriu 4 părți ale rețetei: superscripție, inscripție, subscripție, instrucție.
SUPERSCRIPȚIA – este partea tipărită a rețetei; cuprinde date care privesc unitatea medicală în
care se prescrie (numele spitalului, cabinetului medical), date ale pacientului (nume, prenume, vârstă,
domiciliu), numărul din registru de consultații (sau, după caz, numărul fișei medicale, numărul foii de
observație), diagnosticul. Completarea acestor date este obligatorie. Diagnosticul menționat pe rețetă
trebuie să fie complet și să justifice medicația prescrisă. Se acceptă să nu se completeze rubrica
diagnostic în 2 situații – dacă pacientul suferă de o boală gravă, cu prognostic nefavorabil sau dacă se
consideră că diagnosticul nu trebuie făcut public.
INSCRIPȚIA – este partea care cuprinde denumirea medicamentului; trebuie redactată pe un
singur rând; va începe totdeauna cu prescurtarea Rp.
Rp vine de la latinescul ”recipe” - în traducere exactă - ”primește”. Este o formulă de politețe
către farmacist, de tipul ”primește te rog și onorează rețeta mea”.
Pentru preparatele industriale, inscripția cuprinde:
- prescurtarea Rp,
- numele medicamentului,
- forma farmaceutică,
- uneori - doza pe formă farmaceutică
Numele medicamentului sau substanței medicamentoase se scrie cu literă mare. De regulă este
denumirea comercială sau uneori denumirea comună internațională. Nu se acceptă formule chimice,
simboluri chimice (nu scriem Clorură de K !!), prescurtări; nu se acceptă denumiri populare. În
principiu, prescurtările pot pot crea confuzii grave!!!
Pentru forma farmaceutică se pot utiliza anumite prescurtari, cum sunt:
- pentru comprimat – cp sau cpr (oricare din ele);
- pentru capsulă – cps;
- pentru drajeu – dj.
Pentru preparatele magistrale - inscripția este adesea mai complexă – în principiu cuprinde
numele substanțelor medicamentoase. Dacă sunt mai multe substanțe pentru același preparat, se scriu
una sub alta, iar în dreptul fiecărei substanțe se scriu cantitațile corespunzătoare, în grame (se va detalia
la prescrierea formelor farmaceutice).

3
 Exemplu – inscripție pentru preparat tipizat:
Rp Paracetamol cpr 500 mg
…..........................................
….........................................

SUBSCRIPȚIA – este partea rețetei care se adresează farmacistului. Se redactează pe rândul

care urmează inscripției. Ea poate să cuprindă (după caz) cantitatea de medicament – precizată
topdeauna cu cifre romane - sau unele prescurtări provenite din limba latină. Prescurtările din limba
latină se folosesc pentru unele preparate magistrale și au anumite semnificații.
Exemplu:
- m.f. - vine din latină de la ”misce fiat” - în traducere - ”amestecă să fie” - se folosește ca m.f.
pulbere, m. f. unguent, etc.
- f. as. - vine de la ”faci asemenea” sau ”faci asimilis” - în traducere - ”fă la fel” - folosit ca
”f.as. Nr. ..”
- există situații în care subscripția poate lipsi pentru că se subânțelege.
Exemplu de subscripție în cazul prepratului Paracetamol;
Rp Paracetamol cpr 500 mg
Nr. XX
…...................................
S-au prescris 20 comprimate. Numărul de comprimate echivalează cu cantitatea prescrisă și
precizează cu cifre romane. Reprezintă numărul de comprimate care se va elibera de farmacie.
INSTRUCȚIA – este partea rețetei care se adresează în principiu pacientului sau unei persoane
calificate ce urmează să administreze tratamentul.
Începe cu prescurtarea D.s. - provenită din latină de la ”detur et signature”. Se poate traduce ca
”dă și semnează” sau ”dă și asumă-ți răspunderea”. După D.s. se trec o serie de date referitoare la
administrarea respectivului medicament. În principiu instrucția trebuie să fie scrisă detaliat, pe înțelesul
pacientului, fără prescurtări.
Datele din instrucție se menționează într-o anumită ordine – respectiv:
D.s., calea de administrare, locul administrării (dacă e cazul), doza pentru o dată (precizată ca
număr de comprimate, capsule, fiole, alteori linguri, lingurițe, picături etc), ritmul de administrare,
alte precizări de tipul înainte de masă, după masă, dizolvat în apă, etc.

4
 Exemplu de instrucție în cazul prepratului Paracetamol:
Rp/Paracetamol cpr 500 mg
Nr. XX
D.s. intern, câte 1 comprimat de 3 ori pe zi.
În instrucție:
- nu se prescurtează comprimat la cp sau cpr;
- nu se acceptă precizări de tipul”1cpx3/zi sau ”3 comprimate pe zi” (ar putea să le administreze
pe toate 3 o dată);
- nu se acceptă formulări de tipul ”după avizul medicului”.
*** Dacă pe o rețetă se prescriu mai multe medicamente, superscripția rămâne comună și
fiecare medicament va avea inscripție, subscripție, instrucție; se va face însă o ”numerotare a
prescurtărilor Rp.
Exemplu:
Rp1/ Paracetamol cpr 500 mg
Nr. XX
D.s. intern, câte 1 comprimat de 3 ori pe zi.

Rp2/ Amoxicilină cps 500 mg

Nr. XX
Ds. intern, căte o capsulă la 8 ore

Sau se mai poate scrie astfel:

Rp/
1. Paracetamol cpr 500 mg
Nr. XX
D.s. intern, câte 1 comprimat de 3 ori pe zi.

2. Amoxicilină cps 500 mg

Nr. XX
Ds. intern, căte o capsulă la 8 ore

Prescrierea substanțelor din categoria toxice și stupefiante (morfină și substanțe înrudite)

implică respectarea următoarelor reguli:
- prescierea se va face pe formular special de tip ”formular galben” - redactat în 4 exemplare;

5
 - precizarea cantităților se va face în cifre și litere; Exemplu – fiole VI (șase)
- se vor respecta dozele maxime.

Actualmente putem discuta și despre alte tipuri de rețete – rețete prescrise pe formular special
de tip ”formular verde” pentru anumite prepate (barbiturice, benzodiazepine, codeină), rețeta prescrisă
în sistem electronic – pentru medicamentele compensate.

PRESCRIEREA FORMELOR FARMACEUTICE – PARTEA 1

1. Prescrieți o pulbere nedozată nedivizată

Se prescrie o pulbere nedozată nedivizată, preparat magistral pentru un pacient cu ulcer.
Cantitatea de pulbere este de ordinul zecilor de grame. Pentru a fi utilă în ulcer alegem să
conțină substanțe cu efect antiacid.

6
 Aceste substanțe sunt:
- Bicarbonatul de sodiu – antiacid alcalinizant- se va prescrie în cantitate de 10 g.
- Oxidul de magneziu – antiacid neutralizant, care determină însă accelerarea tranzitului
intestinal, putând determina diaree – se va prescrie în cantitate de 10 g.
- Carbonatul de calciu – tot antiacid neutralizant, care determină însă constipație. Pentru a nu se
modifica tranzitul intestinal, este necesar să existe un raport de 1/3 între oxidul de magneziu și
carbonatul de calciu. Prin urmare – cantitatea care se prescrie e bine să fie de 30 g. Dacă pacientul are
diaree, se va scădea cantitatea de oxid de magneziu sau se va renunța la el.

Dg. Ulcer duodenal

Rp/ Bicarbonat de sodiu
Oxid de magneziu aa 10 g
Carbonat de calciu 30 g
m.f. pulbere
D.s. intern, câte o linguriță la o oră după mesele principale și la nevoie

Cele trei substanțe se scriu una sub alta, iar în dreapta se trec cantitățile corespunzătoare, în
grame.
Întrucât Bicarbonatul de sodiu și Oxidul de magneziu se prescriu în cantități egale, notarea se
face intr-un mod special – se trece în dreptul celei de-a doua substanțe (oxidul de magneziu)
prescurtare aa urmată de cantitate (10 g). Prescurtarea ”aa” provine din latină de la ”ana aegales
partes” - în traducere ”în aceleași părți egale”, iar în limbajul uzual ”ana parte” sau ”în părți egale”.
Notația ”aa” se poate utiliza atunci când două sau mai multe substanțe sunt scrise una sub
cealaltă și se prescriu în cantități egale. Se poate trage eventual o linie verticală sau puțin oblică în
dreptul respectivelor substanțe.
ATENȚIE! - Inscripția în acest caz este
Rp/ Bicarbonat de sodiu
Oxid de magneziu aa 10 g
Carbonat de calciu 30 g
În subscripție se folosește prescurtarea m.f. (amestecă să fie). Subscripția ar putea chiar să
lipsească în acest caz, deoarece se subânțelege (din 3 pulberi rezultă practic tot o pulbere).
Administrarea se face oral, cu lingurița (unitate de măsură aproximativă), la o oră după masă,
deoarece durerea din ulcer se calmează la ingestie de alimente și reapare la 1-2 ore după masă.

7
 2. Prescrieți o pulbere divizată în pachete
Se prescrie o pulbere divizată în pachete, care conține un purgativ osmotic, respectiv sulfat de
magneziu. Acesta se poate administra în constipație ocazională, dar nu este avantajos în constipația
cronică. Doza la care are efect purgativ este de 15 g (grame!) o dată. Prin urmare, 15 g va fi doza
pentru un pachet. La doză de 5 g o dată are efect colecistokinetic.
Dg. Constipație ocazională
Rp/ Sulfat de magneziu 15 g
pentru un pachet
f.as. nr. III
D.s. intern, câte un pachet dizolvat într-un pahar cu apă, seara la culcare
În subscripție s-a folosit mențiunea f.as. (fă la fel); s-a prescris un număr mic de pachete pentru
că adminsitrarea e ocazională.
Administrarea se face seara, după dizolvare într-un pahar cu apă, pentru că efectul se va
produce după un număr de ore - în decursul nopții sau dimineața.

3. Prescrieți pulbere divizată în flacoane pentru prepararea de soluții injectabile

Dg. Pneumonie pneumococică
Rp1/ Penicilină G potasică flacoane 400 000 U. I.
Nr. XL
D. s. inj. i.m. , câte 2 flacoane la 6 ore
Rp2/ Ser fiziologic fiole 10 ml
Nr. XX
D.s. pentru dizolvarea penicilinei
Explicații
S-a prescris benzil penicilină sare potasică – cu denumirea comercială de Penicilină G
potasică sub formă de flacoane a 400 000 U.i., în doză zilnică de 3 200 000 UI. Această doză se
fracționează în 4 prize administrate la 6 ore. Altfel spus, se administrează o doză de 800 000 UI la 6
ore, adică 2 flacoane la 6 ore. Prescrierea s-a făcut pentru 5 zile.
Pulberea din flacoane trebuie dizolvată în ser fiziologic. Ca urmare, se adaugă pe rețetă Ser
fiziologic, fiole de 10 ml.
Numărul de flacoane necesar este de 8 flacoane pe zi (2 flacoane la 6 ore). Pentru 5 zile sunt
necesare 40 flacoane – precizarea numărului se face cu cifre romane, adică XL. Injectarea se face

8
intramuscular - pe rețetă se precizează – inj. i.m.
În cazul serului fiziologic, este recomandabil să se utilizezeze 1 ml la 100 000 UI penicilină sau
cel mult 1 ml la 250 000 UI, altfel spus 2-4 ml per flacon. Prin urmare, la cele 2 flacoane administrate o
data se vor folosi 4-8 ml ser fiziologic, fiind suficientă 1 fiolă de ser fiziologic. Pentru o zi vor fi
necesare 4 fiole, iar pentru 5 zile 20 de fiole; pe rețetă se menționează XX fiole. În instrucție se face
precizarea – ”pentru dizolvarea penicilinei”.
Administrarea benzilpenicilinei în pneumonia pneumococică este justificată de faptul că
pneumococul este sensibil la penicilină.

4. Prescrieți capsule operculate

Se va prescrie Amoxicilină care este condiționată sub formă de capsule operculate. Capsulele
operculate se prepară în industrie.
Amoxicilina este o penicilină cu spectru larg, care se indică și în infecții orodentare. Are efect
bactericid și acționează prin inhibarea sintezei peretelui bacterian. Se administrează de obicei în doze
de 500 mg (1 capsulă) la 8 ore. Durata tratamentului într-o infecție este de minim 5 zile.
Dg. Abces parodontal
Rp/ Amoxicilină cps 500 mg
Nr. XX
D. s. intern, câte o capsulă la 8 ore
Pe această rețetă s-au prescris 20 capsule, ceea ce înseamnă o durată de tratament de
aproxiamtiv 7 zile. De menționat că s-a utilizat prescurtarea adecvată pentru capsulă, respectiv cps.

5. Prescrieți comprimate
Se va prescrie Propranolol care există sub formă de comprimate de 40 mg și de 10 mg.
Comprimatele sunt forme farmaceutice industriale sau tipizate.
Propranoloul este un β blocant neselectiv, adică blochează receptorii adrenergici β1 și β2. Prin
blocarea receptorilor β1 are efect antihipertensiv (în special prin scăderea secreției de renină), efect
antianginos și antiaritmic. Comprimatele de 10 mg (doză mica), se folosesc rar. Cele de 40 mg se
folosesc mai frecvent. Administrara trebuie făcută în 2-3 prize pe zi.
Dg. Hipertensiune arterială
Rp/ Propranolol cp (cpr) 40 mg
Nr. I flacon
D.s. intern, câte 1 comprimat de 2 ori pe zi, sub controlul tensiunii arteriale.

9
 Pe rețetă s-a prescris Propranolol ca antihipertensiv, în doză relativ mică, care se poate crește
dacă valorile tensionale nu scad corespunzător. Cantitate este menționată ca flacon, care conține un
număr de 50 comprimate.

6. Prescrieți drajeuri
Se va prescrie Diclofenac sub formă de drajeuri a 50 mg. Drajeurile sunt forme farmaceutice
industriale.
Diclofenacul este antiinflamator nesteroidian. Acționează prin inhibarea ciclooxigenaziei
(COX), cu scăderea sintezei prostaglandinelor. Doza de diclofenac pentru o zi este de 100-150 mg.
Alegem să administrăm 100 mg/zi, fracționat în 2 prize, respectiv 1 drajeu de 2 ori pe zi.
Dg. Nevralgie intercostală dreaptă

Rp/ Diclofenac dj 50 mg
Nr. XIV
D. s. intern, câte un drajeu de 2 ori pe zi, după mese
La pecizarea formei farmaceutice s-a folosit prescurtarea dj. Cantitatea de diclofenac prescrisă
este de 14 drajeuri, ceea ce înseamnă 7 zile de tratament.

7. Prescrieți supozitoare
Se prescriu supozitoare în 2 variante – respectiv preparat tipizat și preparat magistral
a). preparat tipizat
Dg. Sindrom dispeptic
Rp/ Emetiral supozitoare 25 mg
Nr. VI
D.s. extern, intrarectal, câte un supozitor de 3 ori pe zi

Emetiral este un preparat comercial sub formă de supozitoare sau de comprimate filmate.
Substanța activă este Proclorperazina. Are rol antivomitiv (antiemetic) adică înlătură greața și
vărsăturile. Acționează prin inhibarea receptorilor dopaminergici (D2) și muscarinici (M1) din SNC.
Există supozitoare de 5 mg (doză mică, utilizate mai rar) și de 25 mg. S-au prescris cele de 25
mg. Cantiatea prescrisă (numărul de supozitoare) este mica (mic) pentru că nu este un tratament de
durată. Se precizeză în instrucție că administrarea se face extern (calea de administrare), intrarectal
(locul admnistrării), câte un supozitor de 3 ori pe zi

10
 b) preparat magistral

Dg. Colică renală stângă

Rp/ Papaverină clorhidrică 0,08 g
Extract de beladonă
Fenobarbital aa 0,02 g
Excipient q.s.
pentru un supozitor
f.as. Nr. X
D.s. extern, intrarectal, câte un supozitor la nevoie
S-au prescris supozitoare preparat magistral care să conțină substanțe antispastice, utile în colica
renală. S-a adaugat Fenobarbital în doză mică, cu efect sedativ. Precizarea (și utilizarea) excipientului
este obligatorie (altfel nu se poate prepara supozitor). De menționat că un supozitor conține practic
doza pentru o dată din fiecare substanță.
Papaverina folosită ca Papaverină clorhidrică (sub formă de sare pentru că este alcaloid) este
antispastic musculotrop. Acționează direct pe musculatura netedă. Se poate prescrie în doze de 60-100
mg pentru o dată. Alegem doza de 80 mg o dată, adică 0,08 g.
Atropina este antispastic neurotrop (blochează receptorii muscarinici). Într-un astfel de preparat
se utilizează ca Extract de beladonă. Extractul de beladonă conține atropină 1,5%. Ne propunem să
administrăm 0,3 mg atropină o dată. Se calculează în ce cantitate de Extract de beladonă se găsesc 0,3
mg Atropină, folosind ”regula de trei simplă”
100 mg Extract de beladonă..................................1,5 mg Atropină
x mg Extract de beladonă...................................0,3 mg Atropină
x= 0,3x100/1,5= 1x100/5= 20 mg Atropină= 0,02 g Atropină
Fenobarbitalul se administrează în doză de 20 mg, respectiv 0,02 g o dată. La această doză are
efect sedativ. Rolul său în acest preparat este adjuvant, pentru că în colica renală pacientul este agitat,
deoarece durerea este intensă și nu există poziție antalgică. Se folosește notarea aa (ana parte) pentru
Extractul de beladonă și Fenobarbital, întrucât sunt în cantități egale. (0,02 g)
Pentru excipient se folosește notarea Excipient q.s. Excipientul se menționează totdeauna pe
ultimul loc, întrucât este substanță ajutătoare.
Notarea q.s. este prescurtare de la expresia ”quantum satiss”, din latină. Semnificația acesteia
este ”cât trebuie” sau, în acest caz, ”cât trebuie și ceea ce trebuie” (pentru că de fapt nu denumim
excipientul, urmând ca farmacistul să aleagă excipientul cel mai potrivit. Se precizează în instrucție că
administrarea se face extern (calea de administrare), intrarectal (locul admnistrării).

11