Structura rețetei.

Cuvinte și
semne auxiliare utilizate în rețetă
Asistent-farmacist
Grupa 110
 Rețeta. Definiție
• Reţeta (ordonanţa medicală) este un act ştiinţific
medical şi oficial eliberat de către medic.
Reprezintă ordinul scris al medicului către
farmacist referitor la prepararea şi/sau eliberarea
medicamentelor. Este un mijloc de legătură între
medic şi farmacist. Este şi un document medico-
legal, care implică responsabilitate juridică.
Reprezintă şi un act de justificare şi contabilizare
a medicamentelor (în cazul regimurilor speciale).
 Rețeta
• Rețeta reprezintă legătura între medic și
farmacist, în ambulatoriu.
 Este scrisă de către medic
 Este verificată de către farmacist
 Eventual, este reținută în farmacie, dacă
legislația prevede acest lucru
 Forma rețetei
• Reţeta este un formular tipizat sau o hârtie de
formă dreptunghiulară cu dimensiunile 20x10
cm. Se completează citeţ cu pix, cerneală sau
creion chimic, fără corecturi sau ştersături.
Stupefiantele se prescriu pe reţeta cu timbru
sec. Două preparate scrise pe aceeaşi reţetă se
separă între ele prin dublul semn al înmulţirii #.
Dacă prescripţia continuă pe verso se scrie în
partea dreaptă jos % VERTE! (“întoarce !”).
 Tipurile de formulare de rețetă
• In conformitate cu Ordinul Ministerului Sănătăţii
al Republicii Moldova nr. 195 din 01.07.2000, se
institute 3 tipuii de formulare de reţetă:
 nr. 1 - pentru prescrierea şi livrarea
medicamentelor
 nr.2 – pentru prescrierea și livrarea
stupefiantelor și preparatelor psihotrope
 nr. 3 – pentru prescrierea și livrarea
medicamentelor gratuite sau cu înlesniri
 Conținutul rețetei
• Reţeta are clasic 7 părţi, din care 6 revin medicului,
iar una este completată de farmacist.
 SUPERSCRIPTIO (ANTETUL)
 INVOCATIO
 PRESCRIPTIO
 SUBSCRIPTIO
 INSTRUCTIO (SIGNATURA)
 DATA, SEMNĂTURA ŞI PARAFA MEDICULUI
 ADNOTATIO
 1. SUPERSCRIPTIO (ANTETUL)
• SUPERSCRIPTIO (ANTETUL) – cuprinde date despre:
 unitatea sanitară care eliberează prescripţia
medicală
 bolnav – nume, prenume, vârsta, adresa.
 regimul (compensat, gratuit, etc).
 numărul din registrul de consultaţii sau al foii de
observaţie
 diagnosticul (în concordanţă cu conţinutul
prescripţiei).
 2. INVOCATIO
• INVOCATIO – se
reprezintă prin Rp/ o
prescurtare de la
“Recipe” adică “ia”
(forma imperativă a
verbului a lua), se
adresează farmacistului
şi conferă caracter
oficial reţetei.
 3. PRESCRIPTIO
• PRESCRIPTIO – este prescripţia propriu-zisă. Ea
poate cuprinde :
 preparate magistrale
 preparate oficinale
 medicamente tipizate
 PRESCRIPTIO
 În cazul preparatelor magistrale cuprinde enumerarea ingredientelor şi
cantităţile.
 Denumirea – substanţele se scriu una sub alta, cu iniţială majusculă, în
ordinea:
 substanţa activă principală
 substanţa (substanţele) adjuvantă
 substanţele cu rol corectiv
 substanţele stabilizatoare
 excipientul sau vehicolul (pentru formele lichide) Pentru reţetele
magistrale se trece denumirea oficinală din Farmacopee în limba latină, în
cazul genitiv partitiv.
 Cantităţile – se trec în dreptul fiecărui ingredient în cifre arabe. Se exprimă
în grame şi se scriu în sistem zecimal.
 PRESCRIPTIO
 Preparatele oficinale se vor prescrie folosind numele din Farmacopee,
în cazul genitiv partitiv, iar în dreptul substanţei cantitatea
 Medicamentele tipizate se pot prescrie pe reţeta medicală în 2
moduri:
 prin folosirea denumirii comerciale, atunci când medicul doreşte ca
bolnavul să primească produsul unei anumite firme.
 prin folosirea denumirii comune internaţionale (denumire generică)
atunci când acelaşi medicament este produs de mai multe firme
farmaceutice, iar medicul nu are o preferinţă pentru un anume
preparat comercial. În această situaţie urmează ca farmacistul să 14
elibereze preparatul pe care îl are în stoc în acel moment sau care
convine cel mai mult pacientului ca prezentare şi preţ de cost
 4.SUBSCRIPTIO
• SUBSCRIPTIO – cuprinde forma farmaceutică,
numărul de doze şi ambalajul
 forma farmaceutică se exprimă printr-un text
convenţional prescurtat “M.f.” de la expresia în
limba latină “Misce fiat” – “amestecă să fie”,
după care urmează precizarea acestei forme
(pulbere, pilule, supozitoare, etc).
 SUBSCRIPTIO
 Numărul dozelor se exprimă prin 2 metode:
metoda dispensatoare, când se scrie Dentur tales
doses Nr. (cifre romane) - în traducere “dă
asemenea doze Nr….”, prescurtat D.tal.dos.Nr…. şi
metoda de divizare (sau divizatoare), când se scrie
Dividetur in doses aequales Nr. - în traducere
“împarte în doze egale Nr…”, prescurtat Div.in
dos.aeq.Nr…. Pentru substanţe toxice şi stupefiante
numărul de doze se scrie în cifre şi litere.
 SUBSCRIPTIO
 Ambalajul – ex. sacculum (pungă de hârtie),
capsulas amylaceas (caşete de amidon),
chartam cerata (cutie pergamentată), scatula
(cutie), tubulus (tub), vitrum guttatorium
(sticlă picurătoare), etc.
 5.INSTRUCTIO (SIGNATURA)
• INSTRUCTIO (SIGNATURA) – se adresează bolnavului,
prin intermediul farmacistului şi cuprinde indicaţia
privind modul de administrare :
 calea (intern, extern, în sacul conjunctival, i.m, s.c.,
i.v., etc);
 ritmul administrării (de 3 ori pe zi, de 2 ori pe zi, etc);
 cantitatea luată odată;
 timpul raportat la mesele principale (înainte de mese cu
30’, între mese)
 durata administrării
 indicaţii speciale ( de ex. A se agita înaite de
administrare)
 6.DATA, SEMNĂTURA ŞI PARAFA MEDICULUI

• Alte precizări care se pot face la sfârşitul reţetei :

 STATIM – imediat (farmacistul întrerupe orice
activitate în farmacie şi trece la onorarea reţetei
respective).
 CITO – repede (prescripţia trebuie onorată în
termen de 24 de ore).
 REPETETUR – când prescripţia se poate repeta.
 NEREPETETUR – când prescripţia nu se mai poate
repeta.
 7.ADNOTATIO
• ADNOTATIO – este formularul tipărit pe
reversul formularului de prescripţie medicală.
Este completat de farmacist, cu informaţii
legate de costuri, date de identificare a
pacientului (serie act de identiatte, cod
numeric personal), informaţii privind farmacia
care eliberează reţeta, înlocuirea unui
ingredient cu altul similar, etc.
 ADNOTATIO
• Reţetele scrise confuz, indescifrabile cu ştersături şi
corecturi pot atrage după sine neexecutarea lor.
Prescripţiile necorespunzătoare nu se execută decât
după completarea de către medic a tuturor datelor şi
menţiunilor legale. Toate cazurile de reţete greşit
formulate se predau conducerii unităţii sanitare
pentru luarea măsurilor corespunzătoare, răspunderea
revenind medicului care a formulat prescrierea.
Medicul are obligaţia de a aduce la cunoştinţa
bolnavului termenul de valabilitate a reţetei.
 CUVINTE ŞI SEMNE AUXILIARE IN REŢETE

• Abrevieri conventionale
• In afară de denumirile substanţelor
medicamentoase şi indicaţiile adresate
farmacistului, medicul foloseşte in reţete şi
unele cuvinte şi semne conventionale,
indeosebi, in prescripţiile magistrate, folosite de
altfel din ce in ce mai rar, data fiind extinderea
imperioasă pe piaţa farmaceutică a formelor
medicamentoase industriale (specialităţi).
 CUVINTE ŞI SEMNE AUXILIARE IN REŢETE
• Reproducem unele din ele:
1. Ana (abreviat aa) inseamnă “câte” sau “in părţi egale” şi se
foloseşte atunci când dozele a două sau mai multor substanţe
coincid:
Exemplu:
Rp.: Ac. salicilic
Resorcină
Metronidazol aa 3,0
Aici se are in vedere, că acidul salicilic, resorcină şi metronidazolul
se iau in doze egale a câte 3 grame. De menţionat că aa urmează
după ultimul ingredient luat in aceeaşi doză.
2. Ad —pană (la):
Exemplu:
Rp.: Oxid de zinc 1,0
Vaselină 10,0
In medicamentul prescris vaselina ocupă 9
grame, deoarece oxidului de zinc ii revine 1
g, iar vaselinei — ce mai rămâne pânăla 10
g
3. Gtt sau gtts (abreviatura cuvintelor guttam sau
guttas - picătură, picături, ambele la acuzativ):
Numărul picăturilor se notează cu cifre latine, deci in
reţetă vom scrie - in loc de Ulei de mintă guttam
unam.
Exemplu:
Rp.: Ulei de mintă gtt I
sau in loc de ulei de mintă guttas duas
Rp.: Ulei de mintă gtts II
4. ! (semnul exclamativ) urmează după doza egală cu cea
maximă pentru o dată, in cazul când medicul о prescrie
conştient:
Exemplu:
Rp.: Fenobarbital 0,2!
D.t.d. N6
S. Intern. Cîte o doză înainte de somn.
In cazul depăşirii dozei rnaxime, regula cere să o scriem cu
cuvinte
Rp.: Fenobarbital 0,3 (trei decigrame) sau
Rp.: Fenobarbital 0,3 (sic volo)
Cuvintele “sic volo” inseamnă “aşa vreau” şi este о corifiimatie
a faptului că medicul prescrie doză mare in m6d conştient.
5. Cum - cu (cere cazul ablativ)
Exemplu:
Rp.: Supositoare vaginale cum metronidazole 0,5
D.t.d. N 10
S. Câte un globul in vagin de 2 ori pe zi
6. # semnul “diez” serveşte pentru a delimita
douăprescriptii pe un singur formular:
Exemplu:
Rp.: Comprimate atenolol 0.05 N 50
D.S. Intern Câte un comprimat о dată pe zi. , #

Rp.: Comprimate ednit 0,0025 N 20

D.S. Inten. Câte un comprimat о dată pe zi.
7. Pro me (pentru mine), pro autore (pentru
autor), pro usu proprio (pentru uzul propriu)
se scrie in cazul când medicul işi prescrie
medicamenţul lui insuşi. Aceste cuvinte se
scriu in locul numelui bolnavului.
8. Cito! — repede! Se scrie in colţul drept de sus
al reţetei, pentru ca medicamentul să fie
eliberat fară intărziere in caz de urgenţă
9. Când medicamenţul conţine un număr mare
de ingredienţi, care nu pot fi enumeraţi in
formularul de reţetă, atunci aceştea pot fi
continuaţi pe verso. Pentru a atenţiona
farmaciştul, se foloşeşte cuvântul verte -in to
arce (formularul), scris in partea de jos din
dreapta a formularului.
 Vă
mulțumesc!