Rețeta medicală

1. Reţeta (ordonanţa medicală) este un act ştiinţific medical şi oficial eliberat de către medic.
2. Reprezintă ordinul scris al medicului către farmacist referitor la prepararea şi/sau eliberarea
medicamentelor.
3. Este un mijloc de legătură între medic şi farmacist.
4. Este şi un document medico-legal, care implică responsabilitate juridică.
5. Reprezintă şi un act de justificare şi contabilizare a medicamentelor (în cazul regimurilor speciale).
6. Scrierea reţetelor este dreptul şi obligaţia medicului, care nu pot fi delegate personalului medical
auxiliar.

Reguli

 Se prescriu in limba oficiala a tarii sau in limba latina

 Pe acelasi exemplar de reteta folosim notatia Rp./ in dreptul fiecarui medicament. Denumirile
medicamentelor si substantelor medicamentoase se noteaza cu litera mare fara prescurtari
sau folosirea formulelor chimice.
 Partile unei retete medicale nu se despart. Daca se doreste scrierea retetei si pe a doua fata,
atunci pe prima fata, jos, se scrie 'verte!' adica 'intoarce!' in limba latina, si se continua
scrierea retetei si pe a doua fata. Medicamentele se separa intre ele prin simbolul '#' iar
spatiul ramas liber pe reteta se umple cu un semn de forma lui 'Z', pentru a nu permite
adaugarea de alte medicamente.
 Cantitatea totala de doze, la subscriptie, se trece in reteta cu cifre romane.
 Doza substantelor toxice se scrie in cifre si litere, iar in plus, pentru stupefiante, se foloseste
un formular special de reteta, imprimat cu timbru sec. Pe acest formular se poate prescrie
numai un medicament stupefiant. Cantitatea maxima prescrisa obisnuit este doza maxima pe
3 zile. Exceptie in durerile din neoplasme, infarct miocardic, arterita obliteranta. Retetele cu
reducere sau cu gratuitate se scriu in dublu exemplar, maxim trei medicamente pe un formular
de reteta.
 Orice reteta se incheie cu data eliberarii, semnatura si parafa medicului. Daca se doreste
repetarea retetei, de un numar de ori, se va scrie 'Repetatur Nr.', urmat de numarul de
repetari cu cifre romane, daca nu se doreste repetarea retetei se va scrie 'Non repetatur'.
 Prescurtări din limba latină folosite la redactarea rețetei

• aa = ana = din fiecare

• ad. = pana la
• D.I.D. aeq. = divide in doses aequale = imparte in doze egale
• D.S. = detur signetur = dă și etichetează
• D.T.D. = detur tales doses = da asemenea doze
• M.f. = misce fiat = amestecă și fă
• m.f.p. = amesteca si prepara pulbere
• m.f.s. = amesteca si prepara solutie
• m.f.supp. = amesteca si prepara supozitoare
• m.f.ung. = amesteca si prepara unguent
• p.c. = post cibum = dupa mese
• p.r.n. = pro re nata = ocazional, dupa imprejurari
• pro me = pentru mine
• q.s. = quantum satis = in cantitate suficienta
• repetatur = a se repeta
• Rp. = recipe = ia, primește
• sic volo = așa vreau

1. Antetul - Inscripția
SUPERSCRIPTIO (ANTETUL) – cuprinde date despre:
− unitatea sanitară care eliberează prescripţia medicală
− bolnav – nume, prenume, vârsta, adresa.
− regimul (compensat, gratuit, etc).
− numărul din registrul de consultaţii sau al foii de observaţie
− diagnosticul (în concordanţă cu conţinutul prescripţiei).

2. Invocația - A lua
INVOCATIO – se reprezintă prin Rp/ o prescurtare de la “Recipe” adică “ia” (forma imperativă a
verbului a lua), se adresează farmacistului şi conferă caracter oficial reţetei.

3. Prescripția
PRESCRIPTIO – este prescripţia propriu-zisă. Ea poate cuprinde :
§ preparate magistrale
§ preparate oficinale
§ medicamente tipizate
3.1. Preparatele magistrale
În cazul preparatelor magistrale cuprinde enumerarea ingredientelor şi cantităţile.
Denumirea – substanţele se scriu una sub alta, cu iniţială majusculă, în ordinea:
• - substanţa activă principală
• - substanţa (substanţele) adjuvantă
• - substanţele cu rol corectiv
• - substanţele stabilizatoare
• - excipientul sau vehicolul (pentru formele lichide)
Pentru reţetele magistrale se trece denumirea oficinală din Farmacopee în limba latină, în cazul genitiv
partitiv.

Cantităţile – se trec în dreptul fiecărui ingredient în cifre arabe. Se exprimă în grame şi se scriu în
sistem zecimal.
• Ex. 1,0 g, 10,0 g, 100,0 g, 0,10 g, 0,01 g, 0,001 g, etc.
• Când trebuie scrise cantităţile şi în litere (în cazul stupefiantelor şi toxicelor) termenul pentru
grame este în limba latină gramma (grma) la singular, iar la plural grammata (grta).
• Când cantităţile se exprimă în număr de picături (pentru lichide) se folosesc cifre romane, în
cazul acuzativ. La singular guttam (gtt), iar la plural guttas (gtt).

Mențiuni speciale
Menţiuni speciale privind cantităţile:
aa - prescurtarea de la “ana partes aequales” (în părţi egale) – se foloseşte atunci când 2 sau mai multe
substanţe se prescriu în aceeaşi cantitate. Această prescurtare se trece în dreptul ultimei substanţe
prescrise, urmând cantitatea respectivă.
q.s. – prescurtarea de la “quantum satis” (atât cât trebuie). Se referă la cantitatea de excipient care este
stabilită de farmacist.
ad - până la (pentru completarea cantităţii de excipient până la cantitatea finală).
Sic volo – aşa vreau. Se foloseşte pentru depăşirea dozelor terapeutice. Cantitatea se va scrie în cifre şi în
litere.

3.2. Preparatele oficinale

Preparatele oficinale se vor prescrie folosind numele din Farmacopee, în cazul genitiv partitiv, iar în dreptul
substanţei cantitatea
Se prescrie dupa aceleasi reguli ca si cea magistrala, cu urmatoarele particularitati:
− la prescriptie se trece numai denumirea preparatului si cantitatea necesara (fara sa se mai indice toate
componentele).
− subscriptia poate lipsi, deoarece s-a trecut la prescriptie cantitatea dorita de medicament, si
frecvent denumirea oficinala a preparatului indica forma sa farmaceutica (ex. Pulbere alcalina
Bourget, Tinctura de Iod, etc.).
− instructia este identica cu cea de la reteta magistrala.
3.3. Medicamentele tipizate
Medicamentele tipizate se pot prescrie pe reţeta medicală în 2 moduri:
- prin folosirea denumirii comerciale, atunci când medicul doreşte ca bolnavul să primească produsul unei
anumite firme.
- prin folosirea denumirii comune internaţionale (denumire generică) atunci când acelaşi medicament
este produs de mai multe firme farmaceutice, iar medicul nu are o preferinţă pentru un anume preparat
comercial. În această situaţie urmează ca farmacistul să elibereze preparatul pe care îl are în stoc în acel
moment sau care convine cel mai mult pacientului ca prezentare şi preţ de cost.
- Dacă medicamentul este condiţionat în doze diferite la inscripţie, pe acelaşi rând cu denumirea
medicametului, se va indica şi cantitatea de substanţă activă din forma farmaceutică recomandată. Dacă
preparatul farmaceutic conţine un amestec de substanţe active cu un anumit nume comercial, atunci
este obligatoriu ca în reţetă să figureze cu acest nume.

4. Subscribția
SUBSCRIPTIO – cuprinde forma farmaceutică, numărul de doze şi ambalajul.
a) Forma farmaceutică se exprimă printr-un text convenţional prescurtat “M.f.” de la expresia în
limba latină “Misce fiat” – “amestecă să fie”, după care urmează precizarea acestei forme
(pulbere, pilule, supozitoare, etc).
b) Numărul dozelor se exprimă prin 2 metode: metoda dispensatoare, când se scrie Dentur tales
doses Nr. (cifre romane) - în traducere “dă asemenea doze Nr….”, prescurtat D.tal.dos.Nr…. şi
metoda de divizare (sau divizatoare), când se scrie Dividetur in doses aequales Nr. - în
traducere “împarte în doze egale Nr…”, prescurtat Div.in dos.aeq.Nr…. Pentru substanţe toxice
şi stupefiante numărul de doze se scrie în cifre şi litere.
c) Ambalajul – ex. sacculum (pungă de hârtie), capsulas amylaceas (caşete de amidon), chartam
cerata (cutie pergamentată), scatula (cutie), tubulus (tub), vitrum guttatorium (sticlă
picurătoare), etc.

5. Instrucția – instrucțiunile
INSTRUCTIO (SIGNATURA) – se adresează bolnavului, prin intermediul farmacistului şi cuprinde
indicaţia privind modul de administrare :
− calea (intern, extern, în sacul conjunctival, i.m, s.c., i.v., etc);
− ritmul administrării (de 3 ori pe zi, de 2 ori pe zi, etc); - cantitatea luată odată; 15
− timpul raportat la mesele principale (înainte de mese cu 30’, între mese) - durata administrării
− indicaţii speciale ( de ex. A se agita înaite de administrare)
Se exprimă prin D.S. prescurtare de la Dentur signetur (“dă şi notează”), după care urmează
elementele menţionate mai sus. Instrucţia se scrie citeţ, detaliat, fără prescurtări. Farmacistul copiază
instrucţia pe eticheta medicamentului şi-i explică bolnavului modul de administrare. Aceste indicaţii
trebuie scrise pe etichetă în limba pe care bolnavul o cunoaşte cel mai bine.
6. Adnotația
DATA, SEMNĂTURA ŞI PARAFA MEDICULUI
Alte precizări care se pot face la sfârşitul reţetei :
− STATIM – imediat (farmacistul întrerupe orice activitate în farmacie şi trece la onorarea reţetei
respective).
− CITO – repede (prescripţia trebuie onorată în termen de 24 de ore).
− REPETETUR – când prescripţia se poate repeta. -NEREPETETUR – când prescripţia nu se mai poate
repeta.

ADNOTATIO – este formularul tipărit pe reversul formularului de prescripţie medicală.

Este completat de farmacist, cu informaţii legate de costuri, date de identificare a pacientului (serie
act de identitate, cod numeric personal), informaţii privind farmacia care eliberează reţeta, înlocuirea
unui ingredient cu altul similar, etc.

Atenție
Reţetele scrise confuz, indescifrabile cu ştersături şi corecturi pot atrage după sine
neexecutarea lor. Prescripţiile necorespunzătoare nu se execută decât după completarea de către
medic a tuturor datelor şi menţiunilor legale.
Toate cazurile de reţete greşit formulate se predau conducerii unităţii sanitare pentru luarea
măsurilor corespunzătoare, răspunderea revenind medicului care a formulat prescrierea. Medicul are
obligaţia de a aduce la cunoştinţa bolnavului termenul de valabilitate a reţetei.
 Rețeta magistrală

Anti-micotice
Prescriptie de medicamente - forme injectabile