1.8.

MODUL DE PRESCRIERE ŞI ELIBERARE A MEDICAMENTELOR

Reţeta. Părţi componente
Medicamentele se prescriu în funcţie de diagnosticul stabilit de medic pe imprimate
speciale numite ordonanţe medicale sau prescripţii medicale. Prescripţia medicală sau reţeta
trebuie scrisă citeţ, fără corecturi deoarece este un act special, care în situaţii speciale poate
deveni document medico-judiciar. Cuvântul reţetă derivă din limba latină de la verbul „recipio”,
care înseamnă a lua, a primi.
Redactarea reţetei se face în limba română sau latină nefiind permis întocmirea parţial
în limba română şi parţial în latină.
Reţeta se compune din următoarele părţi:
- superscriptio (inscriptio);
- invocatio;
- prescriptio;
- signaţio sau instructio;
- subscriptio;
- adscriptio.

1.8.1. Superscriptio
Este prima parte a reţetei (antetul tipărit al reţetei) cuprinzând:
- denumirea instituţiei;
- numele bolnavului;
- datele personale ale bolnavului;
- numărul fişei medicale;
- diagnostic etc.

1.8.2. Invocatio
A doua parte a reţetei şi reprezintă modul de adresare a medicului către farmacist şi
este reprezentat prescurtat prin „Rp” care înseamnă „ia”.

1.8.3. Prescriptio
Reprezintă prescripţia propriu-zisă în care sunt înşirate ingredientele din compoziţia
preparatului. Prescrierea ingredientelor şi a cantităţilor se face în limba latină utilizând genitivul
partitiv pentru numele substanţelor şi acuzativul plural pentru cantitatea substanţelor (excepţie
făcând cantităţile de substanţe sub 1 g, ca de exemplu:
- acuzativ singular (gramma = gmma unum  1 g);
- acuzativ plural (grammata = gta duo  2 g).
În afară de exprimarea în grame se mai pot utiliza şi exprimări în alte unităţi de măsura,
cantităţi, ca de exemplu: mililitri, picături etc.
Pentru cantitatea de substanţă folosim una sau două zecimale, de exemplu: 3,00; 2,55;
150,0.
La substanţele puternic active şi toxice cantităţile se vor prescrie în litere, iar în
paranteză se scriu cantităţile în cifre, utilizându-se submultiplii gramului, ca de exemplu: cgta
duo (0,02), mgta unum (0,001).
Când utilizăm cantităţi care sunt multiplii ai unităţii de bază, prescrierea se face utilizând
cifre romane, de exemplu: M f. Pulvis No X; guttas No V; Supp No X.
Când avem prescrise două sau mai multe ingrediente în aceeaşi cantitate se utilizează
prescurtarea aa = ana partes = cantităţi egale.
 Când adăugăm vehiculul la cantitatea indicată se utilizează indicaţia „ad”.
Soluţiile se prescriu în grame utilizând exprimarea m/m cu excepţia medicamentelor
parenterale la care cantitatea este indicată în mililitri utilizând exprimarea m/v. Pentru substanţe
se utilizează denumirea oficială din F.R. X (pentru cele oficinale) iar pentru cele neoficiale D.C.I.
(denumire comună internaţională).

1.8.4. Instructio (signatura)

Cuprinde indicaţiile date de medic farmacistului, indicaţii legate de: modul de preparare,
de forma dorită, modul de etichetare şi modul de eliberare. Aici putem întâlni următoarele
exprimări:
- Misce fiat solutio = Amestecă şi fă soluţia;
- Misce fiat pulvis (M.F. pulv. – prescurtat) = Amestecă şi fă pulberi;
- Dentur tales doses No X (D.t. dos. – prescurtat) = Dă asemenea doze.
Înainte de a cântări substanţele, cantităţile prescrise se înmulţesc cu cifra indicată în
exprimarea „No X” sau „No XXX”.
- Divides in doses equalis – indică o „prescriptio divisa” şi se înţelege că după cântărirea
cantităţilor şi obţinerea cantităţii totale de formă farmaceutică acesta se va diviza în doze
individuale în funcţie de indicaţia acestei expresii.
După preparare medicamentul se etichetează corespunzător în funcţie de forma
preparată (D.S. = Dentur, signetur = dă şi etichetează). Întotdeauna modul de utilizare a
preparatului este scris pe etichetă în limba maternă a pacientului utilizând cifrele arabe chiar şi
atunci când administrarea se face în picături.

1.8.5. Subscriptio
Cuprinde, în afară de parafa şi semnătura medicului şi unele indicaţii ca:
- „cito” = imediat
- „statim!” = urgent
- „periculum in mora” = pericol de întârziere;
- „verte” = întoarce reţeta.
La depăşirea dozelor maxime medicul este obligat să scrie pe reţetă expresia „sic volo”
= aşa doresc.

1.8.6. Adscriptio (Adnotatio)

Reprezintă completările pe care farmacistul le face pe reţetă şi anume:

- preţul;
- data;
- semnătura farmacistului;
- ştampila farmaciei;
- cantitatea şi felul excipientului utilizat la preparare în situaţia când medicul scrie q.s. =
quantum satis = cât este necesar, sau în alte situaţii;
- izotonizantul utilizat;
- edulcorantul utilizat;
- vehiculul utilizat.