Capsulele medicinale sunt învelişuri care se înghit odată cu medicamentul pe care îl conţin.

Sunt preparate farmaceutice formate din învelişuri care conţin doze unitare de substanţă
activă asociată sau nu cu substanţe auxiliare şi sunt destinate administrării orale. Ele
maschează gustul sau mirosul neplăcut al unor medicamente sau dirijează absorbţia
medicamentului şi atunci vorbim de capsule enterosolubile sau gastro-rezistente.

În funcţie de natura învelişului, capsulele pot fi:

- Din amidon şi atunci se numesc „caşete”, „buline” sau „hostii” cu denumirea în limba
latină de „capsulae amylaceae”;

- Gelatinoase, care după conţinutul de gelatină sunt tari sau moi.

Capsulele amilacee se prepară din amidon, au formă de cilindri plaţi cu diametru puţin
diferit ca mărime ce permit închiderea prin suprapunere şi uşoară apăsare. În general pot
ambala substanţe sau amestecuri de substanţe sub formă de pulberi stabile. Ele devin moi
şi lunecoase prin înmuierea în apă putând fi înghiţite cu destulă uşurinţă. Se prepară din
diferite tipuri de amidon (de grâu, de cartof, de porumb sau de orez), se numerotează de la
000, 00, 0, 1 şi 2, se livrează în cutii din carton cu 1000 de bucăţi separate capacul de cutie
printr-un separator. Se păstrează în încăperi lipsite de umiditate, deoarece păstrate în
condiţii improprii pot fi atacate de microorganisme şi nu se mai pot folosi. Trebuie să aibă
o formă regulată, suprafaţă lucioasă, margini întregi, fără gust şi fără miros. De obicei sunt
de culoare albă sidefoasă şi foarte rar colorate.

Capsulele gelatinoase sunt învelişuri de gelatină ce servesc pentru administrarea unor

medicamente cu gust sau miros neplăcut. Capsulele moi pot avea formă sferică sau ovoidă.
Capsulele cu formă sferică se numesc „perle”, iar cele cu formă ovală se numesc
„capsulene”. Datorită elasticităţii pereţilor se deformează uşor şi de aceea pot fi înghiţite
chiar şi atunci când au un volum apreciabil de substanţă. Ele pot ambala substaţe solide sau
lichide uleiose, niciodată apoase. Se pot obţine prin operaţia de ştanţare sau presare, prin
picurare sau scufundare sau imersie. Capsulele gelatinoase dure se numesc şi capsule tari
cu capac sau operculate. Ele se prezintă sub formă de cilindri alungiţi, rotunjiţi la capete,
care se închid prin suprapunere. Există opt dimensiuni de capsule notate în ordine
crescătoare de la 00000 până la 000. Au rolul unor mici recipiente care conţin amestecuri
de substanţe sub formă de pulberi sau granulate într-un volum care variază între 0,13 şi
1,36. Umplerea lor trebuie să se facă automat în industrie sau dacă se folosesc la nivel de
farmacie se umplu cu ajutorul unor maşini numite gelulare şi de aceea se mai numesc şi
gelule. În general conţinutul capsulelor gelatinoase poate fi alcătuit din substanţe
pulverulente sau sub formă de granulate de

dimensiuni mici şi atunci ele se numesc spansule.

CAPSULE

1
 Sunt preparate farmaceutice din invelisuri ce contin doze unitare de
substante active asociate sau nu cu substante auxiliare ; sunt destine
administrarii pe cale orala.
În functie de natura invelisului capsulele pot fi: gelatinoase (tari si moi)
sau amilacee (casete).
Capsulele gelatinoase tari (capsule operculate) sunt preparate din
gelatina , au forma de cilindri alungiti , rotunjiti la capete , care se inchid prin
imbucare. De obicei contin amestecuri de substante sub forma de pulberi sau
granulate.
Capsulele gelatinoase moi (perle) sunt constituite dintr-un invelis
continuu si moale de gelatina; au forma sferica sau ovala.Contin substante
lichide sub forma de pasta sau substante solide in solutie.
Capsulele amilacee (casete) sunt preparate din amidon ; au forma de
cilindri plati cu diametre putin diferite ca marime, permitand inchiderea
acestora prin suprapunere si usoara apasare , contin substante sau amestecuri
de substanta sub forma de pulberi. Nu se administreaza daca sunt patate sau
cu marginile neuniforme.

Capsule medicinale
Capsulele medicinale sunt învelişuri destinate să acopere
medicamentele solide, moi sau lichide, divizate în doze unitare. Ele sunt
administrate mai ales pe cale orală (deşi sunt şi capsule utilizate pe alte căi:
rectală, vaginală etc.) şi se folosesc pentru a uşura ingerarea, pentru a masca
gustul şi mirosul neplăcut al unor substanţe, pentru a mări stabilitatea
preparatelor sau pentru a dirija acţiunea medicamentului într-o anumită
porţiune a tubului digestiv.
In mod curent termentul de "capsulă medicinală" sau de "capsulă" se

2
utilizează pentru preparatul farmaceutic format din înveliş şi conţinutul
medicamentos care se ingerează împreună. In FR X, monografia "Capsulae"
se referă la: "preparatele farmaceutice formate din învelişuri care conţin doze
unitare de substanţe active asociate sau nu cu substanţe_auxiliare, destinate
administrării pe cale orală".
După materialul din care este confecţionat învelişul, capsulele
medicinale e împart în: amilacee şi gelatinoase.
1. Capsule amilacee (casete, buline, hostia)
Capsulele amilacee figurează încă în majoritatea farmacopeelor
(inclusiv în FR X), dar şi-au pierdut din importanţă, fiind folosite doar în
farmacie pentru divizarea unor pulberi magistrale în doze unitare.
Capsulele amilacee au forma unor cilindri plaţi, constituiţi din două
capace de cutie, puţin diferite ca diamentru, astfel încât se pot închide prin
suprapunere şi uşoară presare şi sunt constituite din cocă de amidon uscată.
Avantaje:
 se realizează mascarea gustului şi mirosului neplăcut al unor pulberi
 invelişul este lipsit de acţiune terapeutică şi este digerat după ingerare,
iar eliberarea conţinutului se face rapid, asigurându-se o bună absorbţie şi o
biodisponibilitate corespunzătoare.
 se pretează uşor la realizarea în oficină a unor pulberi simple şi
compuse divizate. Fiind fabricate în mai multe dimensiuni, pot fi folosite
pentru închiderea (învelirea) unor cantităţi variabile de pulberi (până la 2g).
 prin introducerea unei rondele din acelaşi material cu învelişul între
substanţele incompatibile, acestea pot fi eliberate în aceeaşi capsulă.
Dintre dezavantajele capsulelor amilacee mai importante sunt următoarele:
 capsulele amilacee se pot folosi numai pentru substanţe solide uscate
(pulberi, granule).
 materialul prezintă fragilitate, se poate deforma uşor, se poate rupe,
cele două semicapsule se pot desface, pierzându-se conţinutul.

3
 inghitirea capsulelor mai mari, este dificilă (pentru uşurarea
administrării se recomandă ca în prealabil capsula să fie înmuiată cu puţină
apă, apoi să se ingereze cu apă)
 capsulele amilacee sunt sensibile la umiditate; invelişul este permeabil
pentru aer şi pentru componentele volatile care se pierd în timp din pulbere,
amidonul poate da intereacţii cu unele substanţe active (iod).

Prepararea capsulelor amilacee (obţinerea învelişului)

Cele două jumătăţi care formează capsula amilacee sunt fabricate
semiindustrial sau industrial.
Ca materie primă se foloseşte amidon (sub formă de pastă) cel mai indicat
fiind amestecul de amidon de porumb şi de grâu (cel de porumb dă strălucire
iar cel de grâu conferă capsulelor o plasticitate superioară).
Mulajul de cutie şi respectiv de capac de capsulă se face între două plăci
circulare din bronz. Plăcile se încălzesc de obicei electric, iar coca de amidon
se coace, între cele două plăci formându-se foi mari de "hostia" (azimă sau
cocă de pâine fară drojdie).
Tiparele sunt în prealabil unse iar în pastă se adaugă urme de ulei vegetal de
porumb sau de floarea soarelui. Cantitatea de pastă semifluida pentru
confecţionarea unei foi de semicapsule este plasată în centrul plăcii inferioare.
Aplicarea plăcii superioare provoacă etalarea pe toată suprafaţa. Datorită
căldurii plăcilor, pasta se coace foarte repede (de obicei în mai puţin de un
minut).
După eliminarea deşeurilor provenind de pe margini, foaia este scoasă
de pe tipar.
Foile sunt mai întâi aşezate una peste alta şi plasate într-o încăpere rece
şi umedă timp de 24-48 de ore, înainte de decupare. în condiţiile de păstrare
foile recâştigă o cantitate de umiditate şi capătă oarecare supleţe (scade
friabilitatea).

4
 In afara modelului cel mai folosit, respectiv capsule formate prin
îmbucarea jumătăţilor una în alta (cutie şi capac) datorită unei mici diferenţe
de diametru, se mai pot realiza semicapsule cu margini plate, de acelaşi
diametru, care se lipesc prin presarea marginilor umectate - numite capsule
amilacee în formă de inel, sau formă saturnina.
In funcţie de dimensiuni, respectiv de cantitatea de medicament care se
poate introduce în capsulele amilacee, se disting patru mărimi de casete
numerotate cu 00, 0, 1 şi 2, în ordinea crescândă a dimensiunilor. Ele pot
cuprinde între 0,2 şi 2 g pulbere, cantitate care variază dependent de
densitatea materialului şi de felul în care s-a făcut umplerea (pulbere afânată
sau tasată).
Se poate întâlni şi o gamă mai largă de mărimi de capsule amilacee, de
la 000 la 4, cu capacitatea între 0,5 şi 2,4 ml.
Condiţiile de calitate pentru înveliş sunt următoarele: trebuie să aibe
culoare albă, formă regulată, cu suprafaţa lucioasă, cu margini întregi, să fie
rezistente la manipulare, să nu aibe gust şi miros neplăcut de mucegai,
introduse în apă trebuie să se transforme într-o pastă moale în 30 de secunde
(FR X),trebuie să fie lipsite de metale grele, iar reziduul prin calcinare să nu
depăşească 1 %.
Umplerea şi închiderea caprelor amilacee
Ambele operaţii se pot face manual, semiautomat sau automat.
Conservarea capsulelor amilacee în locuri calde şi uscate duce la
creşterea friabilităţii, iar conservarea în aer umed provoacă înmuierea
capsulelor şi dilaterea lor. De aceea, atât capsulele goale cât şi cele umplute,
trebuie păstrate ferit de acţiunea căldurii şi umidităţii, în recipiente bine
închise.
Capsulele goale sunt librate farmaciilor în cutii rigide de carton, cu
despărţitură interioară pentru izolarea cutiilor de capace.
Capsulele cu medicament în interior se eliberează în cutii din material

5
plastic de dimensiuni corespunzătoare.
În prezent nu se mai întâlnesc preparate industriale sub forma de
capsule amilacee, ele fiind înlocuite cu capsule gelatinoase tari.

2. Capsule gelatinoase
Capsulele gelatinoase sunt învelişuri de gelatină în care sunt închise
doze unitare de medicamente solide moi sau fluide, administrate de obicei pe
cale orală. Conţinutul capsulelor este constituit din una sau mai multe
substanţe active, eventual alături de unul sau mai mulţi excipienţi, şi el nu
trebuie să producă deteriorarea învelişului.
Capsulele gelatinoase sunt de două tipuri:
a)Capsule gelatinoase moi cu un înveliş continuu, moale (cu o oarecare
elasticitate), de formă de obicei sferică sau ovoidă şi care_conţin în general
rgoduse fluide sau sub formă de pastă-
Cele de formă sferică, ma mici şi cu pereţi mai rigizi se mai numesc "perle".
b) Capsule gelatinoase tari (capsule operculate, gelule, capsule gelatinoase
cu capac), al căror înveliş este discontinuu, constituit din două jumătăţi de
capsule,care se îmbucă una în alta. Au formă de cilindri alungiţi, rotuni iţi la
capete şi conţin de obicei amestecuri de substanţe sub formă de pulberi sau de
granule (deci în general conţinutul este solid).
Capsulele gelatinoase se cunosc de la mijlocul secolului XIX,
importanţa lor crescând în ultimele decenii. în prezent capsulele gelatinoase
sunt considerate deosebit de avantajoase şi se folosesc pe scară largă mai ales
pentru realizarea preparatelor farmaceutice în industrie.

Avantajele capsulelor gelatinoase

Extinderea folosirii capsulelor gelatinoase se justifică prin avantajele pe
care le prezintă şi anume:
- mascarea gustului şi mirosului neplăcut al unor substanţe;

6
- dozarea corectă a substanţelor medicamentoase;
- asigurarea unei stabilităţi corespunzătoare: uşurinţa la administrare prin
ingerare datorită umectării rapide în contact cu saliva şi formei lor;
- buna toleranţă digestivă datorită învelişului de gelatină şi posibilităţii
învelirii substanţelor din interior cu excipienţi corespunzători;
- biodisponibilitate superioară altor preparate solide (comprimate) deoarece în
sucurile digestive învelişul de gelatină se dizolvă şi pune repede în libertate
conţinutul;
- posibilitatea de realizare a unor preparate enterosolubile sau a preparatelor
cu acţiune prelungită;
- conservare un timp îndelungat prin păstrare în absenţa umidităţii;
- preparare mai rapidă şi cu o precizie superioară a dozării, cu tehnologii
modeme faţă de comprimate şi drajeuri;
- folosirea formei de capsulă gelatinoasă şi pentru medicamente administrate
pe alte căi ca: vaginală, rectală, topică.
Preparare caps gelatinoase
Pentru ambele tipuri de capsule gelatinoase se folosesc în general
aceleaşi materii prime, diferind proporţia acestora.
Ca formatoare de înveliş se utilizează gelatina. Ea este preferată deoarece este
un produs netoxic, se dizolvă uşor în fluidele din organism la temperatura
corpului şi este o bună formatoare de film.
Gelatina este o substanţă de origine animală, dar nu se află ca atare în
natură, ci se obţine prin hidroliza parţială a colagenului, proteină de bază a
ţesutului conectiv (de legătură).
In funcţie de mediul în care se produce hidroliza se obţine gelatina
t i p A (cationactivă) obţinută prin hidroliza acidă şi care are un punct
izoelectric la pH alcalin (7-9,5) şi gelatina tip B (ariionactivă) obţinută prin
hidroliza alcalină, cu punct izoelectric lapH acid (4,7-5,2).
Dintre proprietăţile gelatinei, pentru obţinerea capsulelor cele mai

7
importante sunt: puterea gelifiantă (sau forţa Bloom) şi vâscozitatea.
Puterea gelifiantă sau forţa Bloom evaluată cu un dispozitiv denumit
"gelometrul Bloom" este o măsură a rigidităţii gelului şi este exprimată în
unităţi de forţa denumite grade bloom.
In funcţie de forţa de gelificare exprimată în grade bloom, gelatinele se
împart în 3 grupe:
 cu putere de gelificare mică (50 - 100 grade bloom);
 cu putere de gelificare medie (100 - 200 grade bloom);
 cu putere de gelificare mare (200 - 300 grade bloom).
Vâscozitatea soluţiilor de gelatină este o mărime care permite
controlarea grosimii filmelor sau a foilor de gelatină din care se obţin capsule.
Gelatina trebuie să corespundă tuturor condiţiilor de calitate din Farmacopee.
O atenţie deosebită se acordă contaminării microbiene, deoarece gelatina este
un mediu prielnic dezv microorganismelor.
Conform FR gelatina nu trebuie să conţină mai mult de 1000
micoorganisme nepatogene pe gram şi trebuie să fie complet lipsită de
enterobacterii, Pseudomonas aeruginosa, Stafilococus aureus şi bacterii
anaerobe sporulate.
Alături de gelatină în compoziţia învelişului mai intră apa ca dizolvant.
Ea intră în formularea materialului din care se obţin capsulele în proporţie de
30 - 50 %, dar este eliminată în cea mai mare parte prin uscarea capsulelor. Se
foloseşte apa distilată, sau cea purificată (demineralizată).
Glicerina cu rol de plastifiant, intră în compoziţia învelişului pentru
capsulele gelatinoase moi în proporţie de aproximativ 20 % în schimb poate
lipsi complet sau se poate adăuga în proporţie mai mică formularea capsulelor
gelatinoase tari. Aceasta explică diferenţa de consistenţă dintre cele două
tipuri de capsule gelatinoase.
Glicerina conferă învelişului o oarecare plasticitate şi o anumită
elasticitate, asigurând păstrarea acestor calităţi pe toată durata conservării. Are

8
un preţ de cost redus, de aceea se foloseşte în mod curent. Totuşi
higrosocpicitatea ei puternică o poate face uneori ineficientă. în plus poate
dizolva unele principii active conţinute în capsule şi de aceea se recurge în
asemenea cazuri la înlocuirea totală sau parţială a gjicerinei cu soluţie de
sqrbitol. Ca platicizanţi se mai pot folosit propilenglicol, zaharoza (sirop) şi
guma arabică (mucilag).
In afara acestor componente de bază, la realizarea învelişului se mai pot
utiliza coloranti, folosiţi în special pentru capsule gelatinoase tari, dar pot fi
incluşi şi în învelişul capsulelor gelatinoase moi.
Colorarea se face nu numai pentru a da preparatelor un aspect estetic ci şi
pentru a uşura identificarea acestora. Se folosesc coloranţi cu o stabilitate
mare la lumină.
Alături de coloranţi se folosescopacifianti pentru a proteja substanţele
active de lumină şi pentru intensificarea culorii. Cel mai folosit este dioxidul
de titan. Oxizii de fier pot servi atât ca opacifianti cât şi pentru colorare.
Conservantii se adaugă pentru prevenirea contaminării microbiene în
cursul fabricaţiei. Cei mai utilizaţi sunt sorbatul de potasiu şi nipaesterii. Ca
stabilizant chimic, în capsule gelatinoase tari se foloseşte sulfitul de sodiu. Tot
în aceste capsule se poate include şi un agent tensioactiv care să favorizeze
desfacerea învelişului în sucurile digestive. Se recomandă laurilsulfatul de
sodiu în conc. de 0,02 %.

Capsule gelatinoase moi

Sunt învelişuri continui de formă sferică, ovoide sau alungită şi contin
de obicei medicamente lichide sau moi. Datorită elasticităţii pereţilor
capsulele gelatinoase moi se deformează uşor şi de aceea pot fi înghiţite chiar
şi atunci când au un volum mare.
In afara formelor farmaceutice de acest tip care sunt administrate pe
cale orală, se mai întâlnesc preparate farmaceutice la care învelişul este

9
constituit din acelaşi material dar care se folosesc fie pentru aplicare topică,
fie pentru administrare pe cale rectală sau vaginală.
Capsulele gelatinoase sferice, de capacitate mai mică şi cu pereţii mai
tari se numesc în mod curent "perle". FR include în această denumire toate
capsulele gelatinoase cu pereţi moi şi înveliş continuu (sferice sau ovoide).
Metode de prenarare a capsulelor pelatinoase moi
Capsulele gelatinoase moi se pot obţine prin trei procedee:
 prin imersie (scufundare);
 prin presare (ştanţare);
 prin picurare.
Metoda imersiei- prima metodă de obţinere a capsulelor gelatinoase
(de către Mothes şi Dublanc), astăzi se foloseşte numai pentru realizarea
manuală a unor şarje mici de produs.
Ea constă în scufundarea unor tipare în masa gelatinoasă caldă şi apoi
scoaterea şi răcirea lor, când învelişul format, care ia forma sferică sau ovoidă
a matriţei este detaşat de pe tipar, uscat şi după umplere cu medicamentul
propriu zis se închide complet cu masă gelatinoasă.
Masa gelatinoasă este formată din gelatină, glicerina şi apă, uneori se
poate înlocui o parte din glicerina cu sorbitol sau propilenglicol. în general
raportul dintre plasticizam şi gelatină variază între 0,3:1 şi 1:1 şi depinde de
natura materialului cu care se umple capsula şi de mărimea acesteia.
Cantitatea de apă necesară pentru obţinerea masei depinde de vâscozitatea
gelatinei.
Scufundarea formelor, unse în prealabil cu ulei de parafină sau ulei de
silicon şi răcite la 4°C se face în masa gelatinoasă perfect omogenă, fluidă,
menţinută la temperatura de 48 - 50°C. După acoperirea lor cu un strat
uniform de înveliş se retrag printr-o mişcare lentă şi regulată, se orinetează în
sens invers cu proeminenţa în sus, apoi prin rotirea lor în aer, masa
gelatinoasă se solidifică la suprafaţa matriţelor prin răcire, învelişurile sunt

10
detaşate printr-o mişcare de tracţiune bruscă, apoi uscate la 25°C.
Invelişurile de gelatină sunt plasate în alveole şi sunt umplute cu
medicamentul care poate fi o soluţiei uleioasă, o suspensie uleioasă, un
produs vâscos sau moale ori mai rar substanţă solidă.
Nu se recomandă să se introducă soluţii apoase sau alcoolice care pot
înmuia învelişul sau îl pot denatura şi nici substanţe higrosocpice sau
delicvescente.
Închiderea capsulelor se face menţinându-le pe acelaşi suport şi se
realizează fie prin aplicarea câtorva picături de masă gelatinoasă fluidă cu
ajutorul unei baghete de sticlă sau a unui pensule. După verificarea închiderii
şi eventuala curăţire de materialul care ar putea adera la suprafaţă prin
ştergere cu alcool sau alt solvent, capsulele pline se usucă în curent de aer
uscat sau la etuvă 24 - 48 ore apoi se verifică închiderea.
Prepararea prin presiune
Metoda consta in presarea sau comprimarea unei anume cantităţi de
produs de învelit între două foi de gelatină într-un aparat care sudează
capsulele pe margini şi în acelaşi timp le decupează (aparat denumit
capsulier).
Metoda a fost perfecţionată la începutul secolului XX în Statele Unite,
prin aplicarea a două procedee: - procedeul Colton şi procedeul Upjohn care
au permis realizarea prin presare a capsulelor gelatinoase moi pe scară
industrială.
Aceste procedee semiautomate nu mai prezintă interes, deoarece
dozarea este relativ imprecisă, iar forma capsulelor este asimetrică şi destul de
neregulată.
Procedeul Scherer (procedeul prin injectare şi sudură simultană) care
poate fi inclus tot printre procedeele prin presiune sau ştanţare, este în prezent
cel mai utilizat. Conţinutul medicamentos e introdus în doze precise cu o
pompă volumetrică în momentul formării capsulei (unirii pe jumătate a celor

11
2 semicapsule). Se realizează astfel într-un singur proces tehnologic
prepararea şi umplerea, cu maşini total automatizate, care pot produce până la
100.000 capsule/oră. Este posibilă prepararea de diferite forme (rotunde,
ovale, lungi, de forma picăturii şi a fiolelor), iar conţinutul poate varia între
0,08 şi 30 ml.
Metoda matriței rotative
Maşinile automate lucrează după următorul principiu:
Între două valturi rotative care se învârtesc în sens invers ajung benzi
de gelatină, formate cu ajutorul a două tambururi rotative răcite în interior,
materialul provenind din două rezervoare. După ce trec peste mai multe
rulouri destinate să ungă foile de gelatină şi să le întindă, acestea din urmă
ajung simultan peste valturile care stanţează formele capsulare.
În momentul când cele două semialveole încep a se uni, materialul de
umplere, provenit dintr-un revervor central, este injectat prin pompe
volumetrice cu piston, între cele două foi de gelatină. Presiunea masei
injectate împinge filmul de gelatină spre pereţii alveolelor.
Capsulele sunt prerăcite şi după spălare cu solvent organic sunt uscate
cu aer climatizat (la + 20°C şi umiditate relativă 20 - 30 %). După uscarea
care durează 3-8 zile, capsulele păstrează 10 % din conţinutul iniţial în
umiditate.
Masa gelatinoasă pentru formarea învelişului se prepara din gelatină
40-45 %, glicerol 20-30 % şi apă 30-35 %. La acestea se pot adăuga coloranţi
şi conservanţi.
Gelatina se îmbibă cu apă, glicerina şi soluţie de conservant. Apoi se
încălzeşte la 60-70°C sub agitare. Spuma se îndepărtează prin dezaerare. Se
adaugă soluţia de colorant hidrosolubil şi suspensia de pigmenţi şi opacifianţi
în glicerina. Se păstrează la 60-70°C până la folosire.
In prezent în capsule gelatinoase moi se pot incorpora o gamă variată
de substanţe solide sau lichide, hidrofobe sau chiar hidrofile.

12
 Se pot asocia componente incompatibile de ex. vitamine lipo şi
hidrosolubile -cele liposolubile dizolvate în ulei şi cele hidrosolubile
suspendate în vehicul. Se pot formula sub formă de suspensii anhidre principii
active sensibile la umiditate ca enzime, antibiotice sau nebulizate din plante.
Substanţele liposolubile pot fi introduse ca atare dacă sunt fluide sau ca soluţii
uleioase (exemple: vitamine liposolubile, gaiacol, uleiuri esenţiale, ulei de
ficat de peşte, clofibrat, tetraclorură de carbon).
Substanţele active insolubile în grăsimi pot fi dizolvate într-un
excipient hidrofil ca polietilenglicolul sau dispersate ca suspensie în uleiuri
vegetale.
Se vor evita emulsiile U/A şi uneori chiar cele de tip A/U, deoarece apa
ar putea veni accidental în contact cu învelişul de gelatină. De asemenea se
evită apa sau alcoolul etilic ca vehicul.
Nu se vor încapsula substanţejncompatibile cu gelatina ca: taninurile
sau sărurile ferice.
Amestecul de excipienţi trebuie să fie suficient de fluid pentru a
permite injectarea masei în timpul fabricării, dar totodată să aibe o vâscozitate
care să împiedice sedimentarea substanţei active suspendate în timpul
conservării.
Pentru a corespunde celor două exigenţe, cele mai indicate sunt
amestecurile tixotrope de excipienţi.
Se pot folosi:
-excipienţi graşi: uleiuri vegetale şi agenţi de îngroşare
-excipienţi hidrodispersabili - excipienţi graşi + agenţi tensioactivi ca
polisorbaţi (eliberarea este mai rapidă decât din excipienţi graşi).
Metoda picurării
Prepararea prin picurare = procedeul Globex este un procedeu complet
automatizat, bazat pe un principiu foarte diferit de cele ale metodelor
anterioare şi care permite formarea numai de capsule sferice (perle)

13
caracterizate prin lipsa sudurii mediene (care apare la capsulele gelatinoase
moi preparate prin ştanţare).
Aparatul are la partea superioară două cuve, una cu lichidul de
încapsulat (1), cealaltă cu soluţia apoasă de gelatină (2). Cele două soluţii se
scurg într-un injector cu două tuburi concentrice, tubul interior primind
lichidul de incapsulat, iar cel exterior soluţia de gelatină.
Cele două lichide nemiscibile, ieşind din injector cad într-o coloană de
ulei de parafină răcit la 4-5°C şi printr-un fenomen de tensiune superficială au
tendinţa de a forma picături. învelirea lichidului de incapsulat de către soluţia
de gelatină nu se face decât dacă cele două lichide prezintă densităţi şi
vâscozităţi corespunzătoare.
Se formează capsule rotunde care nu conţin bule de aer. Perlele formate
prin contractarea picăturilor sunt relativ tari datorită temperaturii scăzute a
uleiului de parafină. După formare, perlele sunt scurse pe o grilă, apoi
degresate cu solvenţi organici potriviţi şi uscate la 30°C.
Procedeul "globex" se aplica pentru încapsularea uleiurilor vegetale sau
animale de obicei in cantităţi sub 0,30 g/doză.

Conditonarea si conservarea capsulelor gelatinoase moi

Capsulele gelatinoase moi se condiţionează în flacoane de sticlă cu
deschidere larga inchise din polietilenă sau în recipiente din material plastic.
Condiţionarea unitară nu este superioară ambalării în flacoane de sticlă pentru
ţările cu climă temperată. Pentru ţările cu climă caldă şi umedă se recomandă
ambalarea în folii de aluminiu dublat cu polietilenă.

Capsulele gelatinoase moi sunt relativ sensibile la umiditate, în special

datorită glicerinei, de aceea se conservă în atmosferă cu umiditate relativă sub
40 % şi la temperatura de 20°C.
Probele de control pentru preparatul finit constau în uniformitatea

14
masei şi timpul de dezagregare.
Pe parcursul fabricaţiei, pe lângă determinarea masei totale, a masei
învelişului şi a conţinutului, se controlează grosimea filmului de gelatină,
conţinutul în apă, identificarea şi dozarea constituenţilor învelişului şi
identificarea şi dozarea constituenţilor conţinutului.
Pentru administrare perorală se folosesc capsule gelatinoase de obicei
sferice, cu volum până la 0,50 ml, sau ovoide ori alungite, cu volum până la 1
ml.
Capsulele gelatinoase moi se mai pot folosi pentru administrare rectală
sau intravaginală.
Capsulele rectale sunt preferate în ţările tropicale deoarece suportă
căldura mai bine decât supozitoarele.
Capsulele vaginale sunt de obicei ovale, de volum relativ mare (1,25 -
2,5 ml).
Capsulele gelatinoase moi sub forma de tub pot utiliza pentru
administrarea de picături nazale sau auriculare (în formă rotundă, ovală sau
alungită, cu cioc terminal). Se taie extremitatea efilată şi se eliberează
conţinutul picătură cu picătură prin uşoară presare pe capsulă.
Capsulele gelatinoase moi se mai pot folosi: în cosmetologie (pentru
uleiuri solare sau uleiuri de baie), înjndustria alimentară ca înveliş pentru unii
solvenţi ai lacurilor, ori pentru unele produse de curăţire ş.a.
Se mai pot realiza capsule gelatinoase moi pentru supt, goale în interior,
cu un perete de aprox. 3 ori mai gros decât celelalte, substanţa activă fiind
incorporată în învelişul gelatinos. Se mai întâlnesc capsule de mestecat cu
nitrogjicejină, care asigură o rezorbţie rapidă a substanţei medicamentoase
prin mucoasa bucală, sau capsule unidoză sub formă de tub cu un un cu.
nitroglicerină, pentru administrare topică şi rezorbţie transdermală indicate în
angină pectorală.

15
 Capsule gelatinoase tari
(capsule operculate, capsule gelatinoase cu capac, gelule)
Conform FR X, capsulele gelatinoase tari sunt învelişuri din gelatină, în
formă de cilindri alungiţi, rotunjiţi la capete, care se închid prin îmbucare şi care
conţin de obicei amestecuri de substanţe sub formă de pulberi sau granulate.
Spre deosebire de capsulele gelatinoase moi, la care procesul de preparare pe
cale industrială se desfăşoară fără întrerupere, realizându-se în acelaşi timp şi cu
aceleaşi instalaţii, în mod succesiv sau uneori concomitent: formarea învelişului,
umplerea şi închiderea capsulelor, capsulele gelatinoase tari se fabrică separat, ca
învelişuri şi sunt apoi livrate unităţilor farmaceutice care realizează preparatele
farmaceutice prorpiu zise, prin umplerea capsulelor şi închiderea lor.
Pe lângă diferenţa în tăria peretelui care se datorează formulării acestuia,
cele două tipuri de capsule se deosebesc şi prin aceea că la capsulele gelatinoase
moi învelişul este continuu pe când la cele tari există două semicapsule închise
prin îmbucare şi care se desfac, deci învelişul este discontinuu, chiar dacă există
posibilitatea ca închiderea să fie sigilată prin diferite procedee.
Forma capsulelor gelatinoase tari este totdeauna cilindrică, având capetele
rotunjite, cu un raport lungime/diametru constant (în jur de 3:1) în schimb
capsulele gelatinoase moi pot fi ovoide, sferice sau alungite.
O altă diferenţă apare în consistenţa conţinutului: capsulele gelatinoase tari
conţin medicamente solide - pulberi, granulate, granule, pelete, microcapsule,
mai rar comprimate şi în mod exceţional un produs moale (un corp gras introdus
în stare topită sau un amestec cu proprietăţi tixotrope), pe când capsulele
gelatinoase moi au un conţinut fluid sau moale şi mai rar solid, sub formă de
pulbere.
Capacităţile exacte pentru fiecare număr variază foarte puţin de la
fabricant la fabricant.

16
 Cele mai utilizate sunt capsulele corespunzătoare numerelor 0-4. Există un
număr relativ mic de firme furnizoare de capsule gleatinoase tari, în America,
firmele Eli Lilly şi Parke Davis fiind cele mai cunoscute.
Capsulele gelatinoase tari sunt realizate de fabricile producătoare şi livrate
beneficiarilor în 8 dimensiuni, numerotate în ordinea descrescătoare a capacităţii,
astfel:
Obţinerea capsulelor gelatinoase tari
Formularea şi prepararea materialului pentru înveliş
Gelatina, materia de bază din care se obţine învelişul trebuie să fie de o
anumită granulometrie, cu putere mare de gelificare (peste 200 gr bloom), foarte
pură, cu conţinut mic în anhidrida arsenioasă, pentru a fi compatibilă cu
coloranţii.
Pentru obţinerea învelişului se foloseşte masa gelatinoasă cu următoarea
compoziţie:
Gelatină 40 p
Apă 60 p
Se mai pot adăuga proporţii mici de alte componente ca:
a) plastifianţi: glicerina sau soluţie de sorbitol până la 5%, de obicei 0,1-1 %,
pentru a da supleţe pereţilor sau pentru a facilita suspendarea coloranţilor
insolubili
b) coloranţi hidrosolubili sau pigmenţi
c) opacifianţi (cel mai utilizat fiind dioxidul de titan care precipită
coloranţii hidrosolubili sub formă de săruri insolubile pe suportul de gelatină, ca
opacifianţi se pot folosi şi oxizi de fier care sunt şi coloranţi).
Coloranţii de bază sau sintetici lipsiţi de toxicitate şi neinfluenţaţi de
lumină sunt în număr mic. Se pot utiliza: amarant, eritrozină, galben de
tartrazină, indigotină, negru briliant. Prin combinare de coloranţi se pot obţine
capsule în toate culorile spectrului.
Există aproximativ 44 de nuanţe de coloraţii folosite la prepararea

17
învelişului din care pot rezulta diferite categorii de capsule: unicolore sau
bicolore, cu peretele transparent, translucid sau opac.
d) stabilizanţi chimici: sulfit de sodiu 0,1 %
e) substanţe tensioactive: laurilsulfat de sodiu 0,02 %.
Prepararea masei gelatinoase
Se face în aceleaşi condiţii ca pentru obţinerea capsulelor gelatinoase moi:
în cuve de oţel inoxidabil, cu sistem de încălzire, de agitare şi de dezaerare (sub
vid).
In apa încălzită la 65-70°C se aspiră cu ajutorul vidului granulele de
gelatină, se menţine sub agitare cca o oră la 60°C pentru dizolvare, spuma se
îndepărtează cu ajutorul vidului (tot la 60°C 4-5 ore), se adaugă soluţia sau
suspensia de coloranţi şi opacifianţi în apă, uneori amestecată cu cantităţi mici de
glicerina, şi eventualul conservant (sulfit de sodiu) sau substanţa tensioactivă
(lauril sulfatul de sodiu) incorporate tot ca soluţii apoase.
Masa se menţine fluidă prin păstrare în cuvele termostatate la temp. în jur
de 60°C până la formarea capsulelor.
Obţinerea învelişului
Corpul şi capacul (cele două semicapsule) se fabrică în paralel pe acelaşi
lanţ de fabricaţie complet automatizat.
Maşinile au de obicei o lungime de 10 m şi o lăţime de 2 m şi sunt
constituite din 2 jumătăţi identice (una reprezentând imaginea în oglindă a
celeilalte); corpul se fabrică separat dar în acelaşi timp în una din jumătăţile
instalaţiei.
Forma de semicapsulă se obţine prin introducerea (imersarea, scufundarea)
în masa gelatinoasă menţinută la 50°C şi retragerea lentă a unor tipare, sub formă
de degete metalice fixate pe bare de asemenea metalice.
Peliculele formate la extremităţile degetelor sunt uscate, apoi scoase de pe
tipare şi tăiate la lungimea dorită. Corpurile şi capacele fabricate în paralel se
îmbucă automat pentru a forma capsula goală.

18
 Înainte de introducere în masa gelatinoasă formele trebuie unse. În
momentul introducerii în baie barele se află cu degetele orientate în jos.
După imersie, barele se ridică şi sunt supuse mai multor rotiri.
Apoi sunt trecute printr-un tunel de uscare timp de 20-30 minute, într-un
curent de aer uşor încălzit la 25-30°C. Prin uscare, conţinutul în apă al învelişului
scade la 12-15 % deci cea mai mare parte a acesteia se pierde.
După uscare învelişurile sunt scoase de pe forme cu ajutorul unor pense,
iar pentru tăiere sunt introduse în suporturi ca nişte gulere (alveole) şi sunt tăiate
cu cuţite speciale.
Urmează asamblarea celor două semicapsule şi culegerea lor, când se face
şi o triere riguroasă, îndepărtându-se cele necorespunzătoare.
Se acordă o atenţie deosebită controlului dimensiunilor, deoarece pentru a
putea fi folosite la umplerea automată, capsulele trebuie să fie exact calibrate.
Capsulele goale, închise, sunt ambalate în saci opaci la lumină, impermeabili la
vapori de apă şi la gaze, cu o rezistenţă mecanică ridicată.
Conservarea se face la temperatura de 24°C şi la umiditate relativă 35-50 %.
Umplerea capsulelor operculate
Pentru realizarea unei dozări corecte este important ca materialul cu care
se face umplerea să aibe o curgere corespunzătoare, care să asigure umplerea
rapidă şi regulată. Mărimea particulelor (granulometria) se adaptează tipului de
dispozitiv de umplere şi dimensiunilor capsulelor.
Particulele trebuie să fie pe cât posibil de aceeaşi mărime.
Fluiditatea pulberilor poate fi ameliorată prin adăugare de talc, stearat de
magneziu sau aerosil sau prin prealabilă granulare (în special în cazul umplerii în
industrie).
In general, desfacerea capsulelor în sucurile digestive se face rapid, dar
uneori pulberea din interior are tendinţa de a se întări şi în asemenea cazuri se pot
adăuga adjuvanţi care să favorizeze dispersarea.
Umplerea în farmacie

19
 In cazul umplerii prin turnare şi nivelare, aşa cum se procedează de obicei
în farmacie este necesar să se cunoască densitatea aparentă a materialului, pentru
a alege capsule de talia corespunzătoare, iar volumul de pulbere dintr-o capsulă
plină să conţină doza exactă de medicament. Uneori se adaugă un diluant (cel
mai frecvent lactoză), pentru a se realiza umplerea completă şi respectiv dozarea
corectă.
In farmacie, pentru umplerea capsulelor gelatinoase tari se foloseşte un
dispozitiv denumit "gelulier".
El constă dintr-o placă fixă de formă pătrată (suportul) şi un set de plăci
mobile, de asemenea pătrate şi de aceleaşi dimensiuni cu suportul, care se pot
schimba una cu alta, având fiecare un număr de orificii (de obicei 100) cu
diametrul corespunzător mărimii capsulelor.
Umplerea în industrie
Umplerea automată a capsulelor operculate pune probleme tehnologice
importante. O atenţie deosebită se acordă reologiei pulberilor, proprietate care
influenţează uniformitatea dozării.
In industrie umplerea se face cu dispozitive speciale, prevăzute cu diferite
sisteme de dozare automată.
Operaţia se realizează de obicei în anumite condiţii de umiditate şi
temperatură (umiditate relativă 45-50 % şi temp. 20-22°C).
Indiferent de natura materialului de condiţionat şi de tipul maşinii,
semiautomată sau automată, sunt realizate în mod succesiv următoarele operaţii:
- alimentarea maşinii cu capsulele goale închise
- orientarea capsulelor
- poziţionarea capsulei
- deschiderea
- umplerea
- închiderea şi descărcarea prin aruncare din alveole, de obicei cu ajutorul aerului
comprimat.

20
Umplerea propriu-zisă, respectiv sistemul de dozare diferă de la o maşină la alta.
S-au conceput diferite tipuri de dozatoare pentru a se adapta caracteristicilor
pulberilor, granulatelor sau altor materiale care se introduc în capsule.
Dispozitivul de dozare este totdeauna volumetric.
Principalele sisteme de umplere a capsulelor cu capac sunt:
-Umplerea şi dozarea prin nivelare
-Umplerea prin nivelare alternată cu presare
-Umplere şi dozare cu ajutorul şurubului
-Umplerea cu compresodozator
-Umplere cu disc de dozare şi pistoane
Inchiderea capsulelor gelationoase tari se face după umplere, prin aplicarea
capacului, împins uneori cu ajutorul aerului comprimat.
Deoarece capsula închisă prin simpla îmbuncare a corpului cu capacul prezintă
riscul deschiderii accidentale în cursul manipulărilor ulterioare (numărare,
condiţionare), se poate evita deschiderea, prin procedee speciale, blocare a
acesteia.
Blocarea se poate face imediat după închidere prin topirea gelatinei în anumite
puncte ale zonei in care capacul se afla peste corpul capsulei cu ajutorul unor ace
metalice încălzite, ori prin lipirea marginilor după umectare sau după stropire cu
colodiu.
O altă metodă constă în aplicarea cu maşini speciale prin lipire, a unor benzi de
gelatină, eventual de altă culoare decât capsula (aşa numita originalizare).
Asigurarea închiderii mai este posibilă folosind capsule concepute cu un sistem
propriu de blocaj.
Aceste capsule au 2 poziţii:
1)poziţia de preblocare - în care corpul şi capul sunt îmbucate, dar pot fi separate
uşor, prin simplă tracţiune, astfel sunt livrate capsulele goale pentru umplere
2)poziţia de blocaj, în care corpul şi capul sunt îmbucate la maximum şi nu mai
pot fi separate prin simplă tracţiune.

21
In această poziţie se află cele 2 semicapsule închise după umplere.
Sistemele de blocaj utilizate în prezent se bazează pe suprapunerea unor forme în
relief existente fie pe corp, fie pe capac, fie pe ambele semicapsule şi care provin
din bavurile de pe mulaje (degetele de pe barele de imersie).
Aceste sisteme sunt brevetate de diferitele firme sub diferite denumiri:
Snap - Fit - fixare
Cone - Snap (firma Parke Davis)
Lock - Caps (firma Eli Lilly)
Star - lock.

Controlul capsulelor gelatinoase

Probele de control prevăzute de FR pentru medicamentele condiţionate sub
formă de capsule gelatinoase, sunt:
1)dezagregarea
2)uniformitatea masei
3)dozarea
1) Testul de dezagregare determină timpul necesar eliberării conţinutului din
învelişul capsulelor când acestea sunt introduse într-un mediu lichid în condiţii
de lucru specifice, (temp de 1. este 37 ± 2°C).
Capsulele gelatinoase gastrosolubile trebuie să se dezagrege în apă în cel mult
30 minute dacă nu se prevede altfel.
Capsulele gelatinoase enterosolubile nu trebuie să se dezagrege în pepsină -
soluţie acidă (R) în 120 minute - dacă nu se prevede altfel şi trebuie să se
dezagrege în pancreatină - soluţie alcalină ( R ) în cel mult 60 min.
2)Uniformitatea masei se determină pe un nr. de capsule (20) prin cântărirea
fiecărei capsule apoi după desfacere şi îndepărtarea conţinutului prin cântărirea
învelişului - se stabileşte prin diferenţă masa conţintului. Se determină masa
medie a conţinutului şi faţă de aceasta masa individuală a conţinutului poate
prezenta abateri procentuale diferenţiale în funcţie de masa medie.

22
3)Dozarea - se face asupra pulberii din 20 capsule cărora li se determină în
prealabil masa medie a conţinutului. Din această pulbere se ia cantitatea necesară
pentru dozare conform prevederilor din monografia respectivă şi se utilizează
tehnica indicată.
Deşi FR nu dă o metodă de control pentru determinarea limitelor unor excipienţi
din conţinutul capsulelor la prepararea capsulelor se arată că în formulare talcul
trebuie să fie prezent cel mult 3 %, acidul stearic şi stearatul de magneziu sau de
calciu cel mult 1 % (toţi sunt agenţi de curgere - care ajută la umplerea uniformă
a capsulei gelatinoase folosind maşinile automate de umplere).
Dacă este cazul se recomandă şi testul de dizolvare care stabileşte cantitatea de
substanţă activă dizolvată, într-un anumit timp - prin introducerea capsulei într-
un anumit mediu de dizolvare (tehnica descrisă în FR).

Conservarea capsulelor gelatinoase

Capsulele se păstrează în recipiente bine închise (FR).
Cele mai sensibile la acţiunea factorilor externi, în special la umiditate sunt
capsulele gelatinoase moi datorită glicerinei din compoziţia învelişului.
Ele se conservă în atmosferă uscată, cu umiditate relativă sub 40% şi la
temperatură de 20°C.
Se eliberează de obicei în flacoane de sticlă, cu deschidere largă, închise cu dop
de polietilenă.
Condiţionarea unitară (în sistem blister) este întâlnită în special în cazul
capsulelor operculate - ea neprezentând vreun avantaj comparativ cu ambalarea
în flacoane de sticlă sau din material plastic în ceea ce priveşte protecţia
capsulelor gelatinoase moi.

Capsule gelatinoase cu cedare modificată

Capsulele gelatinoase (moi sau tari) pot fi realizate astfel încât să fie
gastrorezistente.

23
Iniţial acest lucru se obţinea prin tratarea lor cu abur de formaldehidă sau prin
stropirea cu soluţie etanolică de formol.
Capsulele astfel tratate se întăresc foarte mult, ceea ce reprezintă un dezavantaj,
de aceea mai eficientă este învelirea cu straturi rezistenţe la sucul gastric,
utilizând materiale şi tehnici de lucru întâlnite la acoperirea comprimatelor. Nici
aceste procedee nu sunt uşor de realizat şi deseori este mult mai simplă învelirea
substanţelor din interior decât cea a capsulei însăşi.
Se pot prepara şi capsule cu cedare modificată a substanţei medicamentoase,
forme farmaceutice în care materialul din interior sau învelişul (ori ambele) pot fi
astfel alese încât să se modifice viteza sau locul de cedare.

Microcapsule
Microcapsulele sunt produse solide pulverulente constituite dintr-un film de
macromolecule, care conţine în interior un lichid, o substanţă solidă sau o
substanţă
vâscoasă.
Ele se obţin prin microîncapsulare, procedeu modern de acoperire, care
permite realizarea de particule învelite de ordinul micronilor, zecilor, sutelor sau
chiar miilor de microni (unii autori dau limitele dimensiunilor de 1-5000 (Jm).
Pentru obţinerea microcapsulelor se porneşte fie de la particule solide suspendate
într-un lichid, fie de la picături de lichid dispersate micelar sau sub formă de
emulsie.
Acoperirea se face cu un film de macromolecule naturale, de semisinteză
sau de sinteză.
Microcapsulele se prezintă sub formă de pulberi, iar proporţia învelişului
faţă de materialul acoperit variază în general între 2 şi 30-40%.
Microîncapsularea se utilizează pentru: asigurarea protecţiei substanţei
active faţă de factorii externi, mascarea gustului sau mirosului neplăcut al unor
componente, manipularea mai uşoară a unor substanţe medicamentoase, în

24
special lichide, evitarea unor incompatibilităţi, protejarea tubului digestiv de
acţiunea iritantă a unor produse, asigurarea unui efect întârziat sau a unei
eliberări prelungite a substanţei active, eliberarea dirijată (la ţintă) a unor
substanţe medicamentoase.
Microcapsulele pot intra în formularea unor forme farmaceutice: pulberi
compuse, comprimate, sau se pot elibera ca atare, repartizate sau nu în doze
unitare (în pliculeţe, capsule operculate, capsule amilacee).

Procedee de microîncapsulare
Microîncapsularea se realizează prin procedee diferite dintre care cele mai
importante sunt:
coacervarea
polimerizarea interfacială
suspendarea în curent de aer.
Indiferent de procedeul utilizat, obţinerea microcapsulelor necesită o aparatură
deosebită, de înaltă tehnicitate şi parametrii de lucru bine stabiliţi şi riguros
respectaţi.

CAPSULE CU ELIBERARE MODIFICATĂ

FE X Supliment 20O4;
- sunt capsule tari sau moi
- al căror conţinut, înveliş sau ambele componente conţin excîpieaţi speciali
sau
- sunt obţinute prin metode de fabricaţie speciale,
- cu scopul dea modifica viteza/locul /momentul eliberării s.a
Includ:.
capsule cu eliberare intarziata
capsule cu eliberare prelungita

25
Capsule gastrorezistente
- suntcapsule cu eliberare întârziată
- destinate să reziste acţiunii sucului gastricşi si sa elibereze s.a. în sucul
intestinal
Se obţin:
- obsnuit prin umplerea capsulelor cu granule sau particule deja acoperite
cu un invelist gastrorezistent
- îşi anumite cazuri, prín acoperirea capsulelor tari / moi cu un invelist
gastrorezistent
Acoperim se face cu fiime enterosolubile pe baza de:
Acetoftalat da celuloza, Produse Eudragit, Salol etc

Gastrorezistenţa se mai obtine:

- prin expunerea capsulelor aelatinoase-tari sau moi la vapori de
formaldehidă
- dezavantaj : poate rezulta un grad necontrolat de insolubilitate în apa sau o
totală lipsă de solubilitate
Scopul acoperirii cu învelişuri gastrarezisterte;
- protejarea unor s,au de acţiunea distructivă a sucului gastric fmediu acid):
eritromicină bază, pancmlina, irlpxinăţ chitnlotrijxinti, axîlocim, ş, a.
- prevenirea efectului vomitiv al anumitor săruri minerale ( de fir,
dietilstiibestrol, sulfat de zinc)
- eliminarea unui efect contradictoriu fată de aciditatea storoacală
(sănttiaicalme)
eliminarea contactului cu mucoasa gastrică a sărurilor corozive sau iritante
(teoflilina)
Împiedicarea dizolvării în huidui gastric a sa care trebuie să acţioneze în intestin
SSU1 colori (antiseptice intestinale)
Controlul capsulelor gelatinoase gastrorezistente

26
FRX Dezagregare:
- 2 h- sa reziste în soluţie acida de pepsina
- 1 h- să se dezagrege sîn soluţie alcalină de pancreatină
FRX, Supliment 2004
Dezagregare:
- să reziste 2 - 3 h, niciodata < 1 h, în mediu acid (HCL 0,1 M)

Capsule gelatinoase destinate altor cai de adm

ADMINISTRARE
CAPSULE PENTRU INHALARE
- conţin pulberi (micronizate) divizate in capsule.
-se administrează cu ajutorul unor dispozitive special concepute (inhalatoare cu
sisteme precalibrate sau preccndîţionafe), acţionate prin respiraţia pacientului.
CAPSULE MOI RECTALE
-sunt preparate solide unidoza
-.sunt asemănătoare capsulelor cu înveliş moale, definite în monografia
„Capsule"-putând fi acoperite cu învelişuri lubrifiante
-au forma alungita ,sunt netede şi cu aspect exterior uniform
- pot conţine soluţii, suspensii, soluţii uleioase si emulgatori U/A
-prezintă o cedare / absorbţie rapidă a sa.
Aplicaţii:
- condiţionarea s.m incompatibile cu excipientii uzuali.
-pt utilizarea in tarile calde (in locul supozitoarelor).
-dezagregare: conform dezagregării supozitoarelor şi ovulelor (se examinează
starea capsulelor rectale mol după 30 minute) cu excepţia cazurilor în care sunt
destinate unei eliberări modificate sau prelungite a s.a.
- în cazul capsulelor destinate unei eliberări modificate sau unei acţiuni locale
prelungite
CAPSULE VAGINALE

27
- sunt preparate unidoză solide
- sunt asemănătoare capsulelor cu înveliş moale., de care diferă numai prin formă
şi dimensiuni
-forme diferite de, obicei ovoidale, netede cu aspect extern uniform
- volum relativ mare; 1,25 -2,5 ml
- în cazul celor destinate unei acţiuni locale prelungite, se efectueaza o
determinare adecvată pentru a demonstra că eliberarea s.a. este corespuazătoare
-dezagregare: identic cu capsulele rectale
CAPSULE PENTRU APLICARE TOPICA
-forma tubulara/ tub efilat terminal.
-pt adm sub forma de picaturi nazale sau auriculare
CAPSULE BUCOFARINGIENE
-pt mestecat
-pt supt =cps cu nitroglicerina.

28