Referat

Supozitoare

Ilie Mihaela Elisabeta

Anul III AMF
Scoala Postliceala Regina Maria Buzau

Supozitoarele

Supozitoarele sunt forme farmaceutice solide obtinute din una sau mai
multe substante active, incorporate intr-un excipient, destinate a fi administrate pe
cale rectala, vaginala si uretrala.
Termenul provine de la latinescul suponere = a pune in loc, a inlocui.
In functie de locul de aplicare, se impart in :
- supozitoare rectale ( supozitoare propriu-zise );
- supozitoare vaginale ( ovule sau globule );
- supozitoare uretrale ( bujiuri ).
Supozitoare rectale :
Au forma cilindrica, conica sau de torpila. Lungimea, grosimea si greutatea
variaza. Supozitoarele pentru adulti au o greutate de 2 3 gr. , iar cele pentru copii
de 1 1,5 gr.
Principalele baze de supozitoare au fost multa vreme untul de cacao si
gelatina glicerinata. Dupa 1930 au inceput sa fie obtinute prin sinteza si
semisinteza, atat baze grase sa inlocuiasca untul de cacao, cat si baze hidrosolubile.
a. Cantitatea de substante adiminstrate trebuie pusa in legatura cu viteza de
2

cedare a drogului din supozitor. Aceasta depinde de starea in care se gaseste

dispersata substanta activa, de solubilitatea acesteia si de caracteristicile
excipientului, care joaca rol de vehicul.
Supozitoarele sunt administrate fie prin efecte locale, in regiunea anorectala,
fie prin efecte sistematice la care raspunsul terapeutic intereseaza intreg
organismul.
Administrarea de supozitoare este C.I. in unele cazuri de alterare a mucoasei
rectale, atunci cand sfincterele sunt relaxate sau in noduli hemoroidali.
Pentru efectele locale se administreaza substante emoliente, astringente,
hemostatice si anestezice locale. Cu ajutorul acestor supozitoare se trateaza mai
ales : hemoroizii si constipatia.
Ca substante incorporate in supozitoare se folosesc : anelgezice, sedative,
tranchilizante, antireumatice, antimicotice, antibacteriene etc.
Administrarea de substante rectale este foarte avantajoasa pentru copii, cand
se inlocuieste cu succes calea gastrica sau cea parenterala.
Partea terminala a intestinului gros, denumita rect, are o portiune de 15 20
cm si are la capatul exterior un orificiu oval. Cand rectul este gol, mucoasa rectala
are un pH egal cu 7,2 si nu are capacitate de tamponare.
Epiteliul rectal este de natura lipidica, fiind selectiv pentru medicamente
neionizate. Structura mucoasei rectale este bogat vascularizata lucru ce permite f
usor penetrarea si absorbtia medicamentelor.

Numeroase vene impletite formeaza plexul venos din care sangele este
condus prin 2 perechi de vene ( vene hemoroidale inferioare ) , la care se adauga
vena hemoroidala superioara.Venele hemoroidale inferioare precum si vena
hemoroidala medie, sunt legate de vena cava, iar substantele medicamentoase trec
din aceste vene direct in circuitul sangvin, ocolind bariera hepatica.
Absorbtia medicamentelor prin peretele rectal se face prin difuziune pasiva.
Pe cale rectala pot fi absorbite substantele solubile in apa sau in grasimi.
Bazele de substante grase sunt cele mai eficiente , mai ales cand contin un
emulgator si se topesc la temperatura corpului.
Prezenta emulgatorului permite o umectare buna si favorizeaza cedarea
substantelor active din supozitor.
In bazele grase se incorporeaza medicamente hidrosulubile sub forma de
suspensii.
Substantele hidrosolubile si greu solubile in apa sunt mai putin adecvate
pentru absorbtia rectala. Cedarea substantelor dispersate sub forma de suspensie in
baze grase depinde de marimea particulelor.
Viteza de absorbtie a substantelor creste pe masura ce dimensiunea
particulelor scade.
Excipienti pentru supozitoare :
Excipientii sau bazele pentru supozitoare sunt produse solide care au
capacitatea de a favoriza actiunea substantelor active incorporate.

Cedarea substantelor medicamentoase se face fie faptului ca excipientul se

topeste la t corpului , fie pentru ca excipientul este hidrosolubil sau
autoemulsionabil cand substantele active trec in secretiile mucoasei. Daca punctul
de topire este mai ridicat bazele trebuie sa fie solubile sau dispersabile in apa. Dpdv
farmaceutic este de dorit ca bazele de supozitoare sa indeplineasca o serie de
conditii :
- sa poata incorpora solutii grase ;
- sa nu aiba un interval prea mare intre punctul de topire si cel de
solidificare ;
- sa se poata prelucra prin multe procedee ( topire si turnare, presare si
modelare ) ;
- sa aiba rezistenta mecanica, sa fie stabile dpdv chimic si microbiologic.
a ) Excipienti grasi :
Ca baze de preparare a supozitoarelor sunt folosite grasimi naturale, derivati
ai acestora si unele produse sintetice.
Excipientii grasi cedeaza substante medicamentoase in urma topirii la t corpului.
- untul de cacao : este excipientul gras cel mai folosit deoarece este
singura baza care se preteaza la prepararea supozitoarelor prin cele 3
metode uzuale : modelarea manuala, presarea si turnarea in forme.
Se obtine prin presarea la cald a semintelor decorticate de Teobroma Cacaoa
Butir Cacao ( Ol. Cacao ) sau unt de cacao este un amestec de trigliceride si
mici proportii de gliceride ale acizilor lauric, butiric, acetic si formic.
5

Prin hidroliza completa da in portiunea grasa 25% acid palmitic, 35% acid
stearic si 45% acid oleic.
Ol. Cacao se prezinta ca o masa solida, de culoare galbuie, grasa la pipait, cu
miros neplacut si gust dulceag. La temperatura camerei este solid, la peste 25 C se
inmoaie, iar prin incalzire la peste 40 incepe sa se topeasca, rezultand un lichid
uleios.
Este practic insolubil in apa, putin solubil in alcool, dar solubil in eter si
cloroform. Nu are un punct de topire fix. Ol. Cacao poate cristaliza in 4 forme
cristaline, dependent de t la care este supus si de viteza de racire.
Un dezavantaj al Ol. de Cacao este acela ca nu prezinta contractie de volum
dupa racire. Capacitatea scazuta de incorporare a apei si de rancezire sunt alte
inconveniente ale Ol. de Cacao.
Incorporarea substantelor active in Ol. de Cacao se face in functie de
proprietatile fizico chimice ale acestora . Unele din aceste substante solubile cum
sunt : fenol, camfor, clorhidrat duc la amestecuri cu punct de topire scazut. In
aceste cazuri este necesar sa se adauge o anumita proportie de ceara care mareste
punctul de topire si consistenta supozitoarelor.
Alte substante ce se folosesc pe langa ceara : cetaceu, alcool cetilic, lecitina
si colesterol.
Incorporarea in oleu de cacao a unor lichide nemiscibile provoaca o serie de
neajunsuri. Astfel, masa isi pierde marea abilitate sau se separa lichidul. !!! Aceste
neajunsuri se pot inlatura prin adaugarea unei mici cantitati de ulei de ricin sau a
uni emulgator A/U. !!!
6

Pe langa colesterol, lanolina este un bun emulsionant, contribuind la

maleabilitatea masei. Oleum de Cacao reprezinta baza corespunzatoare ideala
pentru supozitoarele rectale.
- uleiul de arahide hidrogenat : este o masa solida, alba, inodora cu punct de
topire de 35 si punct de solidificare 26. Este format din trigliceride ale
acizilor grasi superiori saturati. Este indicat la prepararea supozitoarelor
prin procedee care nu folosesc caldura.
- masele WITEPSAL : sunt mase grase obtinute prin sinteza partiala,
formate din trigliceride de acizi grasi vegetali in care baza de plecare este
uleiul de cocos.
Masele WITEPSAL se clasifica in 4 tipuri mari : H ; W; E; S.
Seria H se caracterizeaza printr-un interval mic dintre punctul de topire si cel
de congelare.
Seria W are aceleasi proprietati ca seria H dar produsii sunt mai elastici.
Seria E se caracterizeaza printr-un punct de topire ridicat si se aplica in
formele cu substante lichide sau moi.
Seria S cuprinde produse cu mare capacitate de dispersare si se folosesc in
deosebi la prepararea ovulelor.
- masele ESTARINUM : sunt formate din mono, di si trigliceride ale
acizilor grasi saturati. Continand grupari OH libere, au caracter hidrofil si
pot emulsiona solutiile apoase.
Principalele tipuri inglobate in aceste mase sunt : A; B; C; D; E.
7

Masa A se foloseste pentru supozitoare si ovule cu actiune locala.

Masa B este destinata pentru produsele care tind sa ridice punctul de topire.
Masa C se foloseste pentru substantele care coboara punctul de topire.
Masa D este folosita pentru a corecta punctele de topire ale maselor precedente.
Masa E se caracterizeaza prin capacitatea de a incorpora lichide apoase sub forma
de emulsii.
- LASUPAL G : este un amestec de alcooli grasi esterificati cu acid stearic.
Este o masa alb galbuie cu punct de topire de 37 si este indiferenta din
punct de vedere farmacologic.
Se foloseste la prepararea la cald a supozitoarelor, ovulelor si bujiurilor cu
substante active.
- masa de supozitoare G : este compusa din produsi de condensari ai
alcoolilor grasi. Pentru a permite incorporarea solutiilor apoase sau
alcoolice de substante active, masa G trebuie sa contina un emulgator
neionic pe baza de ceara.
- MASSUPOL : este format dintr-un amestec de gliceride cu adaos de
monostearat de gliceril, cu rol de emulgator A/U. Datorita indicelui mare
de apa tine in suspensie majoritatea substantelor prelucrate in supozitoare.
- BUTILTEGO : este un amestec de esteri ai propilen glicol cu acizi grasi
saturati avand rol in procesul de emulsionare.

- SUPOCIRE : sunt amestecuri de masa de supozitoare formate din

amestecuri ale acizilor grasi saturati cu puncte de topire diferite.
- SUPOSTAL : reprezinta o serie de produse folosite ca mase de
supozitoare, avand in constitutia lor grasimi vegetale hidrogenate,
hidrocarburi, oxi-colesterol etc.
b) Excipienti hidrosolubili :
Sunt potriviti intr-o gama larga de medicamente cand se urmareste o actiune
locala sau o absorbtie lenta.
-masa gelatinoasa : este un amestec de glicerina si apa de culoare alb
galbuie, translucida si elastica.
Unele Farmacopee folosesc pentru prepararea supozitoarelor gelatina sub
forma de granule sau pulbere, cand absorbtia apei este rapida, ceea ce scurteaza
timpul de lucru.
In ultimul timp s-a inlocuit glicerina cu P.E.G. datorita faptului ca glicerina
este hipertonica si nu dizolva anumite substante active.
Supozitoarele preparate cu gelatina glicerinata nu se topesc la temperatura
corpului , in schimb se dizolva in secretiile mucoaselor rectale. Acest tip de
supozitoare sunt predispuse la invadare de microorganisme si mucegaiuri, fapt
pentru care se adauga agenti antimicrobieni.
Datorita hidroscopicitatii marite se maresc in staniol. Se mai folosesc ca
laxative.

- masa de glicerina si stearina : se obtine prin saponificare si contine

glicerina 88 gr, bicarbonat de sodiu 2 gr, si stearina 10 gr.
Supozitoarele preparate cu acest gel sunt rigide, albe, translucide, usor
microscopice si se folosesc ca laxative.
-polietilen glicol : sunt polimeri ai oxidului de etilen si sunt cunoscuti sub
denumirea de peguri .
Supozitoarele preparate cu P.E.G. se dizolva usor si cedeaza rapid
substante medicamentoase spre deosebire de cele preparate cu oleum cacao.
Acest tip de supozitoare se prepara prin topire si turnare. Bazele cu P.E.G.
uri dau incompatibilitati cu sarurile de argint, chinina, sulfamide etc.
c) Excipienti autoemulsionabili :
Au un rol dinamic, datorita felului de emulsionare care
favorizeaza dispersarea si absorbtia rapida a medicamentelor.
Unii agenti tensioactivi neionici sunt folositi ca vehicule penrtu supozitoare.
Cel mai des se folosesc substantele care se disperseaza in apa dar se folosesc si
produse lipodispersabile.
Bazele hidrosolubile nu dau incompatibilitati, nu sunt invadate de
microorganisme, nu sunt toxice, nu provoaca sensibilizari.

10

Prepararea supozitoarelor :
Prepararea supozitoarelor se face prin 3 metode : prin modelare manuala care
se face la rece, prin presarea masei solide in tipare care se face la rece si prin
turnarea masei solide in forme metalice.
a)

Modelarea manuala :

Este cea mai veche si simpla metoda care se aplica in farmacie la

prepararea supozitoarelor cu unt de cacao.
Modelarea presupune mai multe operatii :
- pregatirea untului de cacao si substantelor active : se iau in lucru cate 2-3
gr unt/supozitor de adulti si 1-2 gr/supozitor pentru copii. Oleul de cacao este
adus in diviziune prin taiere sau razuire. Urmeaza cantarirea si pregatirea
substantelor active care urmeaza sa fie incorporate.
Medicamentele solide trebuie sa fie in stare de diviziune cat mai fina. Cand
sunt prescrise, substante solubile sau substante colorante se dizolva intr-o
cantitate mica de apa care este incorporata cu lanolina pentru a favoriza
emulsionarea solutiei apoase.
Extractele vegetale uscate pot fi bine incorporate in oleum cacao dupa ce au
fost triturate cu cantitati mici de apa.
Incorporarea ingredientelor in untul de cacao : substantele solide se amesteca
cu o cantitate egala de unt de cacao si cateva picaturi de ulei pentru a face
amestecul mai plastic, mai usor de modelat.

11

Se continua adaugarea treptata de unt de cacao si se tritureaza pana se obtine

o pasta omogena.
Divizarea supozitorului : masa se scoate din mojar pe o hartie pergaminata,
pudrata cu amidon sau lactoza. Se framanta si se da o forma sferica.
Masa de magdaleon capata o forma cilindrica prin urmare, pe o placa de
lemn sau de sticla pudrata cu lactoza. Magdaleonul se imparte in nr de supozitoare
prescris, dupa care se da forma de tortila.
b)

Presarea :

Prelucrarea supozitoarelor in acest procedeu se face cu ajutorul presei de

mana formata dintr-un cilindru piston si matrita. Substanta medicamentoasa si baza
de supozitoare se pregatesc omogen la fel ca la modelarea manuala.
Aplicarea procedeului se face cu anumiti excipienti grasi : uleiuri
hidrogenate , unt de cacao.
La prepararea prin presare este inlaturata posibilitatea sedimentarii
substantelor insolubile la varful supozitoarelor.
c)

Topirea si turnarea :

Este metoda cea mai raspandita care poate fi aplicata atat la bazele grase cat si la
cele hidrodispensabile. Procedeul se realizeaza la cald cand rezulta un amestec topit
format din excipient si substante active, acestea se toarna in forme si se racesc.
La prepararea supozitoarelor prin turnare trebuie sa se ia o cantitate de
excipienti si substante active in plus pentru a compensa cantitatile care se pierd in
timpul operatiei de topire si turnare.
12

O problema particulara care intervine in prepararea supozitoarelor prin acest

procedeu este faptul ca la calcularea greutatii de excipient trebuie sa tinem seama
de diferentele dintre densitatea substantelor si densitatea excipientului folosit.
La prepararea prin topire sau turnare trebuie multa atentie pentru a evita
riscul de supraincalzire a untului de cacao.
Dupa racire, supozitoarele sunt taiate indepartandu-se materialul de prisos.
Pentru a evita lipirea supozitoarelor de forme si penrtu a obtine supozitoare
cu suprafata regulata se unge matrita cu spirt saponat. Solutia cu care se face
lubrifierea trebuie sa fie de natura diferita decat cea a masei de supozitoare.
Supozitoare ca sisteme diverse :
Substantele active formulate in supozitoare, pot fi dispersate sub forma de
suspensii, emulsii sau solutii .
a)

Supozitoare cu substante in suspensie .

In marea majoritate, substantele solide sunt insolubile cu bazele de supozitoare.

Marimea particulelor prezinta importanta atat pentru asigurarea omogenitatii,
cat si pentru asigurarea cedarii. Astfel de substante se pulverizeaza incat sa se
ajunga la particule fine pentru a inlatura sedimentarii si a usura absorbtia.
Cand prescriptia contine mai multe medicamente solide, se prepara mai intai
o pulbere compusa care se disperseaza in excipient.
Substantele medicamentoase foarte active prescrise in cantitati mici trebuie
mai intai amestecate cu o cantitate corespunzatoare de substanta inerta ( lactoza ),
13

pentru a se asigura o repartizare a principiului activ in masa de supozitoare. Acest

fel de supozitoare pot fi preparate prin modelare sau presare. Daca se foloseste
procedeul prin topire sau turnare, este necesar ca substanta sa fie uniform
distribuita in masa supozitorului.
Daca vascozitatea excipientului este redusa, este necesara agitarea in timpul
turnarii, deoarece exista riscul ca substantele active sa se depuna in varful
supozitoarelor .
b)

Supozitoare cu substante dizolvate .

Cand substantele active sunt solubile in excipient , solutia cea mai buna
este folosirea procedeului de topire si turnare. Dizolvarea asigura o repartitie
uniforma si deci, o rezorbtie si un efect rapid.
Nu se va folosi acest procedeu pentru substantele care sunt sensibile la caldura.
Cedarea si absorbtia substantelor active dizolvate in baze este lenta si uneori
incompleta. Prepararea sub forma de solutii ale unor substante lipofile in excipienti
grasi este limitata.
Dizolvarea unor substante organice in grasimi poate duce la modificari ale
proprietatilor fizice, ale excipientului, scaderea punctului de topire prin formare de
eupeptice fiind cea mai importanta .
O serie de substante ca : Fenol, Ihtiol, Cloralhidrat, Salol, pot fi incorporate
in Oleum Cacao , prin dizolvare la cald, dar trebuie sa se tina seama ca unele
substante modifica punctul de topire al excipientilor grasi.
Uleiurile volatile produc scaderea punctului de topire.
14

In supozitoarele suspensii, se poate ajunge la aparitia de cristale ale

substantelor active dupa racire.
Incorporarea unor substante hidrosolubile sub forma de solutii in excipienti
hidrofili, se realizeaza ca la Polietilen glicol.
c)

Supozitoare cu substante emulsionate .

Prepararea supozitoarelor emulsii de tip A/U se face cu ajutorul

emulgatorilor cunoscuti : Lanolina, Colesterol si Alcool cetilic.
Cantitatea de emulgator depinde de cantitatea de lichid care se emulsioneaza.
Trebuie sa se tina seama de efectul emulgatorului asupra punctului de topire al
excipientului. Astfel, lanolina poate duce la scaderea punctului de topire al untului
de cacao, si de aceea este necesar sa se adauge o anumita cantitate de ceara.
Prepararea supozitoarelor emulsii a capatat o importanta mare odata cu
introducerea in practica a excipientilor autoemulsionabili.
Emulsiile de tip A/U asigura o buna absorbtie a medicamentelor, fiind preparate
cu lecitina si in prezenta de ceara.
In supozitoarele preparate in emulsii de tip U/A, faza apoasa se poate evapora
astfel ca supozitoarele se usuca. Acest tip de supozitoare sunt indicate pentru
medicamentele care trebuie sa traverseze peretele intestinal si sa actioneze rapid.
Productia industriala de supozitoare .
Prepararea i ndustriala a supozitoarelor se face exclusiv la cald , prin
topire sau turnare. Procesul tehnologic cuprinde o serie de faze :
15

- prepararea masei de supozitoare ;

- turnarea in forme ;
- racirea ;
- ambalarea .
Topirea bazei de supozitor se face in recipiente incalzite cu vapori de
apa la temperaturi controlate.
Dispersarea sub forma de suspensie sau emulsionarea substantei active se
face cu ajutorul unor agitatoare , pentru a se ajunge la o omogenizare perfecta a
amestecului.
In cazul dispersarii unor pulberi insolubile, se iau masuri pentru a preveni
sedimentarea. Topirea, turnarea, racirea si ambalarea se face in masini rotative care
produc pana la 8000 supozitoare/ ora.
Ambalarea supozitoarelor .
Dupa racire , supozitoarele se scot din forme si se ambaleaza in folii de
staniol sau de material plastic, fiecare supozitor fiind inchis separat.Ca ambalaj de
ultima ora se folosesc foliile de aluminiu .
Inconveniente la fabricare .
O serie de inconveniente la fabricarea supozitoarelor pot fi evitate fol
osind metode adecvate . Dintre incoveniente citam :
- lipsa de omogenitate a aspectului ;
16

- anomalii la suprafata, datorita aparitiei de cristale sau existentei unei

crapaturi
- umiditatea si higroscopicitatea ;
- apa continuta in unele substante sau provenita din exterior in timpul
pastrarii, poate cauza neajunsuri ; apa accelereaza degradarea
excipientilor grasi, grabind fenomenele de oxidare ; in astfel de cazuri, se
adauga autooxidanti ; evaporarea apei este mica la emulsiile A/U ; apa
favorizeaza dezvoltarea mucegaiurilor, si de aceea este indicata adaugarea
de substante antiseptice ;
- higroscopicitatea este prezenta la supozitoarele preparate cu gelatina
glicerinata .
Colorarea supozitoarelor .
Practica colorarii supozitoarelor a aparut in primul rand din necesita
ti de securitate pentru a evita confuziile din industrie, cat si la eliberarea lor in
farmacii. Un alt motiv este ca prin colorare se poate urmari foarte bine
omogenitatea .
In cazul supozitoarelor cu antibiotice, vitamine si fenilbutazona, colorarea nu
influenteaza substantele active . Colorarea supozitoarelor poate fi justificata d.p.d.v.
psihologic si estetic .
Supozitoare acoperite .
Acoperirea supozitoarelor se face pentru a asigura stabilitatea preparatelor la
temperaturi ridicate. Invelisurile trebuie sa posede anumite caracteristici:
17

- sa reziste fara sa se deformeze la temperatura de peste 50 C;

- sa cedeze in timp util substantele active.
Acoperirea cu zahar urmareste izolarea de mediul extern cu rezultate bune ;
se pot folosi emulgatori precum : monostearatul de glicerin, alcooli grasi sulfonati,
ceara, acid stearic.
Supozitoare in straturi .
Pentru a separa substantele incompatibile prescrise intr-o formula se fac
amestecuri separate care se toarna pe rand, dupa racirea stratului precedent, iar intre
amestecuri se toarna excipient topit pentru separare.
Un alt procedeu consta in turnarea in forme speciale duble, realizandu-se un
strat exterior, iar interiorul este reprezentat de un nucleu cu un supozitor mai mic.
Supozitoare obtinute prin liofilizare .
Prepararea se face introducand masa in care se gaseste dispersat
medicamentul in forme corespunzatoare, care sunt expuse imediat racirii pentru a
evita sedimentarea sau separarea unor componente. Dupa aceea, supozitoarele
solidificate sunt supuse liofilizarii cand la temperaturi joase apa este indepartata
prin sublimarea ghetii.
Ca produse care se folosesc pentru a forma scheletul dispersiei pot fi utilizate
substantele hidrofile macromoleculare precum : gelatina, alginati, derivati de
celuloza.
Datorita structurii afanate a suprafetei interne a supozitorului este asigurata o
dispersie rapida a substantelor active in secretiile mucoaselor.
18

Supozitoare vaginale

Ovulele sau globulele sunt preparate farmaceutice de forma ovala sau sferica
pentru administrarea vaginala.
Excipientii folositi la preparare sunt :
- masa de gelatina si glicerina;
- oleu cacao;
- polietilenglicolii;
- grasimile hidrogenate.
Se folosesc pentru actiune locala ca pansamente vaginale. Prepararea lor este
asemanatoare cu cea a supozitoarelor rectale. Se administreaza sub forma de ovule
antiseptice, antifungice, antihemoragice si anticonceptionale.

19

Supozitoare uretrale .
Supozitoarele uretrale sau bujiurile sunt preparate farmaceutice de forma
cilindrica, subtiri, ascutite la capete, destinate a fi introduse in uretra. Diametrul
este de 4 mm si lungimea de 10 cm. Ca excipienti se folosesc oleu cacao si
grasimile vegetale.. Nu se foloseste masa gelatinoasa.
Proprietati si control :
Caracteristicile principale ale excipientilor pentru supozitoare uretrale sunt
intalnite in general la toate supozitoarele. La bazele grase, caracteristicile cele mai
importante sunt :
- punctul de topire;
- punctul de solidificare;
- indicele de saponificare;
- indicele de iod;
- indicele de peroxizi;
- vascozitatea;
- rezistenta mecanica.
La excipientii hidrosulubili intereseaza solubilitatea in apa, pH-ul solutiei si
rezistenta mecanica. Instabilitatea excipientilor grasi este cauzata de fenomene de
oxidare si hidroliza, care produc transformari chimice si biologice. Indicele de
peroxid indica gradul de autooxidare al grasimilor.
20

Determinarea calitatii supozitoarelor se stabileste in urma controlului

organolepticbchimic, fizic si al cedarii substantelor active.
a)

Aspectul :

Suprafata omogena, neteda, fina, fara fisuri. Prin sectionare sa aiba aspect
uniform, fara cristale si fara bule de aer.
b)

Controlul chimic :

Se urmareste indentificarea si dozarea substantelor active incorporate in

supozitor.
c)

Controlul fizic :

Se refera la urmarirea punctului de topire, a consistentei si rezistenta

mecanica.
Conservarea supozitoarelor .
Supozitoarele se pastreaza la loc uscat si racoros. Trebuie ambalat in staniol
sau material plastic. Formularea initiala a supozitoarelor cu excipienti grasi, ca si
modul de preparare, trebuie sa aiba in vedere mentinerea timpului de 2-3 ani a unui
punct de topire corespunzator.
Bazele de supozitoare formate din grasimi hidrogenate dau supozitoare care
au tendinta de a se fisura usor. Fragilitatea supozitoarelor cu gliceride semisintetice
este accentuata de o racire rapida.
Supozitoarele cu gelatina glicerinata se protejeaza de caldura, de umiditate si
de aer uscat printr-o ambalare corespunzatoare si pastrata la loc racoros.
21