Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Clasificarea supozitoarelor:
1.
Supozitoare rectale :
a.
2.
Excipienti grasi :
-
untul de cacao;
masele Witepsol;
masele Estarinum;
Lasupal G ;
Masa de supozitoare G;
b.
c.
3.
4.
Massupol;
Butiltego;
Supocire;
Supostal.
Excipienti hidrosolubili :
-
masa gelatinoasa;
polietilen glicol.
Excipienti autoemulsionabili.
Prepararea supozitoarelor :
a.
Modelarea manuala;
b.
Presarea;
c.
Topirea si turnarea.
b.
c.
5.
6.
Ambalarea supozitoarelor.
7.
Inconveniente la fabricare.
8.
Colorarea supozitoarelor.
9.
Supozitoare acoperite.
b.
Rectiole;
c.
Recto-tampoane;
d.
Clisme.
1.
Supozitoare rectale :
Epiteliul rectal este de natura lipidica, fiind selectiv pentru medicamente neionizate.
Structura mucoasei rectale este bogat vascularizata lucru ce permite f usor penetrarea si
absorbtia medicamentelor.
Numeroase vene impletite formeaza plexul venos din care sangele este condus prin 2
perechi de vene ( vene hemoroidale inferioare ) , la care se adauga vena hemoroidala
superioara.Venele hemoroidale inferioare precum si vena hemoroidala medie, sunt legate de
vena cava, iar substantele medicamentoase trec din aceste vene direct in circuitul sangvin,
ocolind bariera hepatica.
Absorbtia medicamentelor prin peretele rectal se face prin difuziune pasiva.
Pe cale rectala pot fi absorbite substantele solubile in apa sau in grasimi. Bazele de
substante grase sunt cele mai eficiente , mai ales cand contin un emulgator si se topesc la
temperatura corpului.
Prezenta emulgatorului permite o umectare buna si favorizeaza cedarea substantelor
active din supozitor.
In bazele grase se incorporeaza medicamente hidrosulubile sub forma de suspensii.
Substantele hidrosolubile si greu solubile in apa sunt mai putin adecvate pentru
absorbtia rectala. Cedarea substantelor dispersate sub forma de suspensie in baze grase
depinde de marimea particulelor.
Viteza de absorbtie a substantelor creste pe masura ce dimensiunea particulelor scade.
2.
Excipientii sau bazele pentru supozitoare sunt produse solide care au capacitatea
de a favoriza actiunea substantelor active incorporate.
a ) Excipienti grasi :
Ca baze de preparare a supozitoarelor sunt folosite grasimi naturale, derivati ai
acestora si unele produse sintetice.
Excipientii grasi cedeaza substante medicamentoase in urma topirii la t corpului.
-
untul de cacao : este excipientul gras cel mai folosit deoarece este singura
baza care se preteaza la prepararea supozitoarelor prin cele 3 metode uzuale : modelarea
manuala, presarea si turnarea in forme.
Se obtine prin presarea la cald a semintelor decorticate de Teobroma Cacaoa
Butir Cacao ( Ol. Cacao ) sau unt de cacao este un amestec de trigliceride si mici
proportii de gliceride ale acizilor lauric, butiric, acetic si formic. Prin hidroliza completa da in
portiunea grasa 25% acid palmitic, 35% acid stearic si 45% acid oleic.
Ol. Cacao se prezinta ca o masa solida, de culoare galbuie, grasa la pipait, cu miros
neplacut si gust dulceag. La temperatura camerei este solid, la peste 25 C se inmoaie, iar prin
incalzire la peste 40 incepe sa se topeasca, rezultand un lichid uleios.
Este practic insolubil in apa, putin solubil in alcool, dar solubil in eter si cloroform. Nu
are un punct de topire fix.
Ol. Cacao poate cristaliza in 4 forme cristaline, dependent de t la care este supus si de
viteza de racire.
Un dezavantaj al Ol. de Cacao este acela ca nu prezinta contractie de volum dupa
racire. Capacitatea scazuta de incorporare a apei si de rancezire sunt alte inconveniente ale Ol.
de Cacao.
Incorporarea substantelor active in Ol. de Cacao se face in functie de proprietatile
fizico chimice ale acestora . Unele din aceste substante solubile cum sunt : fenol, camfor,
clorhidrat duc la amestecuri cu punct de topire scazut. In aceste cazuri este necesar sa se
adauge o anumita proportie de ceara care mareste punctul de topire si consistenta
supozitoarelor.
Alte substante ce se folosesc pe langa ceara : cetaceu, alcool cetilic, lecitina si
colesterol.
Incorporarea in oleu de cacao a unor lichide nemiscibile provoaca o serie de
neajunsuri. Astfel, masa isi pierde marea abilitate sau se separa lichidul. !!! Aceste neajunsuri
se pot inlatura prin adaugarea unei mici cantitati de ulei de ricin sau a uni emulgator A/U. !!!
Pe langa colesterol, lanolina este un bun emulsionant, contribuind la maleabilitatea
masei. Oleum de Cacao reprezinta baza corespunzatoare ideala pentru supozitoarele rectale.
-
topire de 35 si punct de solidificare 26. Este format din trigliceride ale acizilor grasi
superiori saturati. Este indicat la prepararea supozitoarelor prin procedee care nu folosesc
caldura.
-
masele WITEPSAL : sunt mase grase obtinute prin sinteza partiala, formate
din trigliceride de acizi grasi vegetali in care baza de plecare este uleiul de cocos.
Masele WITEPSAL se clasifica in 4 tipuri mari : H ; W; E; S.
grasi saturati. Continand grupari OH libere, au caracter hidrofil si pot emulsiona solutiile
apoase.
Principalele tipuri inglobate in aceste mase sunt : A; B; C; D; E.
Masa A se foloseste pentru supozitoare si ovule cu actiune locala.
Masa B este destinata pentru produsele care tind sa ridice punctul de topire.
Masa C se foloseste pentru substantele care coboara punctul de topire.
Masa D este folosita pentru a corecta punctele de topire ale maselor precedente.
Masa E se caracterizeaza prin capacitatea de a incorpora lichide apoase sub forma
de emulsii.
-
o masa alb galbuie cu punct de topire de 37 si este indiferenta din punct de vedere
farmacologic.
Se foloseste la prepararea la cald a supozitoarelor, ovulelor si bujiurilor cu substante
active.
-
grasi. Pentru a permite incorporarea solutiilor apoase sau alcoolice de substante active, masa
G trebuie sa contina un emulgator neionic pe baza de ceara.
-
monostearat de gliceril, cu rol de emulgator A/U. Datorita indicelui mare de apa tine in
suspensie majoritatea substantelor prelucrate in supozitoare.
-
denumirea de peguri .
Supozitoarele preparate cu P.E.G. se dizolva usor si cedeaza rapid substante
medicamentoase spre deosebire de cele preparate cu oleum cacao.
Acest tip de supozitoare se prepara prin topire si turnare. Bazele cu P.E.G. uri dau
incompatibilitati cu sarurile de argint, chinina, sulfamide etc.
c) Excipienti autoemulsionabili :
Au un rol dinamic, datorita felului de emulsionare care favorizeaza dispersarea si
absorbtia rapida a medicamentelor.
Unii agenti tensioactivi neionici sunt folositi ca vehicule penrtu supozitoare. Cel mai
des se folosesc substantele care se disperseaza in apa dar se folosesc si produse
lipodispersabile.
Bazele hidrosolubile nu dau incompatibilitati, nu sunt invadate de microorganisme, nu
sunt toxice, nu provoaca sensibilizari.
3.
Prepararea supozitoarelor :
a)
Modelarea manuala :
Este cea mai veche si simpla metoda care se aplica in farmacie la prepararea
supozitoarelor cu unt de cacao.
Modelarea presupune mai multe operatii :
unt/supozitor de adulti si 1-2 gr/supozitor pentru copii. Oleul de cacao este adus in diviziune
prin taiere sau razuire. Urmeaza cantarirea si pregatirea substantelor active care urmeaza sa
fie incorporate.
Medicamentele solide trebuie sa fie in stare de diviziune cat mai fina. Cand sunt
prescrise, substante solubile sau substante colorante se dizolva intr-o cantitate mica de apa
care este incorporata cu lanolina pentru a favoriza emulsionarea solutiei apoase.
Extractele vegetale uscate pot fi bine incorporate in oleum cacao dupa ce au fost
triturate cu cantitati mici de apa.
cu o cantitate egala de unt de cacao si cateva picaturi de ulei pentru a face amestecul mai
plastic, mai usor de modelat.
Se continua adaugarea treptata de unt de cacao si se tritureaza pana se obtine o pasta
omogena.
Presarea :
Topirea si turnarea :
Este metoda cea mai raspandita care poate fi aplicata atat la bazele grase cat si la
cele hidrodispensabile. Procedeul se realizeaza la cald cand rezulta un amestec topit format
din excipient si substante active, acestea se toarna in forme si se racesc .
La prepararea supozitoarelor prin turnare trebuie sa se ia o cantitate de excipienti si
substante active in plus pentru a compensa cantitatile care se pierd in timpul operatiei de
topire si turnare.
O problema particulara care intervine in prepararea supozitoarelor prin acest procedeu
este faptul ca la calcularea greutatii de excipient trebuie sa tinem seama de diferentele dintre
densitatea substantelor si densitatea excipientului folosit.
La prepararea prin topire sau turnare trebuie multa atentie pentru a evita riscul de
supraincalzire a untului de cacao.
Dupa racire, supozitoarele sunt taiate indepartandu-se materialul de prisos.
Pentru a evita lipirea supozitoarelor de forme si penrtu a obtine supozitoare cu
suprafata regulata se unge matrita cu spirt saponat. Solutia cu care se face lubrifierea trebuie
sa fie de natura diferita decat cea a masei de supozitoare.
4.
Cand substantele active sunt solubile in excipient , solutia cea mai buna este
folosirea procedeului de topire si turnare. Dizolvarea asigura o repartitie uniforma si deci, o
rezorbtie si un efect rapid.
Nu se va folosi acest procedeu pentru substantele care sunt sensibile la caldura.
In supozitoarele preparate in emulsii de tip U/A, faza apoasa se poate evapora astfel ca
supozitoarele se usuca. Acest tip de supozitoare sunt indicate pentru medicamentele care
trebuie sa traverseze peretele intestinal si sa actioneze rapid.
5.
turnarea in forme ;
racirea ;
ambalarea .
Ambalarea supozitoarelor .
Dupa racire , supozitoarele se scot din forme si se ambaleaza in folii de staniol sau
de material plastic, fiecare supozitor fiind inchis separat.Ca ambalaj de ultima ora se folosesc
foliile de aluminiu .
7.
Inconveniente la fabricare .
umiditatea si higroscopicitatea ;
apa continuta in unele substante sau provenita din exterior in timpul pastrarii,
poate cauza neajunsuri ; apa accelereaza degradarea excipientilor grasi, grabind
fenomenele de oxidare ; in astfel de cazuri, se adauga autooxidanti ; evaporarea
apei este mica la emulsiile A/U ; apa favorizeaza dezvoltarea mucegaiurilor, si de
aceea este indicata adaugarea de substante antiseptice ;
8.
Colorarea supozitoarelor .
Supozitoare acoperite .
folosi emulgatori precum : monostearatul de glicerin, alcooli grasi sulfonati, ceara, acid
stearic.
10. Supozitoare in straturi .
Pentru a separa substantele incompatibile prescrise intr-o formula se fac
amestecuri separate care se toarna pe rand, dupa racirea stratului precedent, iar intre
amestecuri se toarna excipient topit pentru separare.
Un alt procedeu consta in turnarea in forme speciale duble, realizandu-se un strat
exterior, iar interiorul este reprezentat de un nucleu cu un supozitor mai mic.
11. Supozitoare obtinute prin liofilizare .
Prepararea se face introducand masa in care se gaseste dispersat medicamentul in
forme corespunzatoare, care sunt expuse imediat racirii pentru a evita sedimentarea sau
separarea unor componente. Dupa aceea, supozitoarele solidificate sunt supuse liofilizarii
cand la temperaturi joase apa este indepartata prin sublimarea ghetii.
Ca produse care se folosesc pentru a forma scheletul dispersiei pot fi utilizate
substantele hidrofile macromoleculare precum : gelatina, alginati, derivati de celuloza.
Datorita structurii afanate a suprafetei interne a supozitorului este asigurata o dispersie
rapida a substantelor active in secretiile mucoaselor.
12. Alte preparate rectale :
Dezvoltarea terapiei rectale a dus la o serie de incercari pentru a realiza forme
farmaceutice avantajoase. Unele dintre acestea asigura cedarea substantelor active, eliminand
prezenta excipientului solid.
Prin aceasta se evita iritatiile asupra mucoaselor rectale.Din aceasta grupa de preparate
care sa inlocuiasca supozitoarele se pot mentiona capsulele gelatinoase, rectiolele, tampoanele
rectale, clismele.
a)
formate dintr-un invelis de gelatina in interiorul caruia se introduc lichide sau amestecuri moi
care nu dizolva gelatina. Ca vehicule se pot folosi : uleiul de vaselina si de arahide. In
prezenta unui emulgator neionic U/A se usureaza dispersarea la locul de aplicare. Fabricarea
se face prin injectare.
b)
Clisme - (se mai numesc si clistere) sunt preparate farmaceutice lichide care
se introduc in ampula rectala, prin intermediul unei canule conectata la un irigator. Preparatele
pot fi solutii extractive, emulsii si suspensii. Se mai pot administra purgative si nutritive.
Exista 2 tipuri : clisme sau spalaturi de evacuare si clisme de retentie.
Clismele de evacuare contin substante emoliente si principii purgative dispersate
intr-un volum mare de apa. Se folosesc saruri minerale sau zaharuri in concentratie
hipertonica.
Clismele nutritive sunt folosite local in volume de 100 ml. Au actiune emolienta
antiflagistica asupra mucoasei rectale. Ungventele rectale sunt folosite la tratamentele locale
la nivelul rectului.
Cele mai folosite sunt ungventele antihemoroidale.
13. Preparate vaginale :
Supozitoare vaginale .
Ovulele sau globulele sunt preparate farmaceutice de forma ovala sau sferica
oleu cacao;
polietilenglicolii;
grasimile hidrogenate.
Se folosesc pentru actiune locala ca pansamente vaginale. Prepararea lor este asemanatoare cu cea a supozitoarelor rectale. Se administreaza sub forma de ovule antiseptice,
antifungice, antihemoragice si anticonceptionale.
b)
Ungvente vaginale .
Sunt de preferinta baze de tipul U/A care contin emulgatori neiritanti, care co-
Geluri vaginale .
Gelurile vaginale sunt dispersii apoase ale unor coloizi hidrofili. Sarurile so-
Capsule vaginale .
Sunt capsule moi de gelatina umplute cu solutii sau suspensii uleioase. Aceste
preparate trebuie sa cedeze substanta activa in 5 7 minute, iar pentru grabirea capacitatii de
dispersare se adauga substante tensioactive.
e)
Preparate solide .
Sunt folosite 2 tipuri principale de preparate solide :
comprimate;
creioane vaginale.
La ora actuala cele mai folosite sunt comprimatele vaginale, dintre care se disting
comprimatele efervescente sau spumigene.
14. Supozitoare uretrale .
Supozitoarele uretrale sau bujiurile sunt preparate farmaceutice de forma cilindrica, subtiri, ascutite la capete, destinate a fi introduse in uretra. Diametrul este de 4 mm si
lungimea de 10 cm. Ca excipienti se folosesc oleu cacao si grasimile vegetale.. Nu se
foloseste masa gelatinoasa.
15. Proprietati si control :
Caracteristicile principale ale excipientilor pentru supozitoare uretrale sunt intalnite in general la toate supozitoarele. La bazele grase, caracteristicile cele mai importante sunt
:
-
punctul de topire;
punctul de solidificare;
indicele de saponificare;
indicele de iod;
indicele de peroxizi;
vascozitatea;
rezistenta mecanica.
La excipientii hidrosulubili intereseaza solubilitatea in apa, pH-ul solutiei si rezistenta mecanica. Instabilitatea excipientilor grasi este cauzata de fenomene de oxidare si
hidroliza, care produc transformari chimice si biologice. Indicele de peroxid indica gradul de
autooxidare al grasimilor.
Determinarea calitatii supozitoarelor se stabileste in urma controlului organoleptic
chimic, fizic si al cedarii substantelor active.
a)
Aspectul :
Suprafata omogena, neteda, fina, fara fisuri. Prin sectionare sa aiba aspect uniform,
Controlul chimic :
Se urmareste indentificarea si dozarea substantelor active incorporate in supozitor.
c)
Controlul fizic :
Se refera la urmarirea punctului de topire, a consistentei si rezistenta mecanica.