Sunteți pe pagina 1din 8

TEHNICA FARMACEUTICA- Lucrare practica nr.

6
SIROPURI

Siropurile sunt preparate farmaceutice lichide, vascoase, cu continut mare de zahar (56-64%),
destinate administrarii interne (FR.X).
Din categoria siropurilor fac parte si preparatele lichide medicamentoase magistrale sau
industriale care au ca vehicul un sirop sau solutii de indulcitori artificiali, utilizate intern.
Avantajele acestor preparate:
 permit conservarea substantelor medicametoase, datorita continutului ridicat in zahar
 au valoare nutritiva
 mascheaza gustul neplacut al unor substante active.
Clasificarea siropurilor dupa metoda de obtinere:
a. siropuri obtinute prin dizolvarea zaharului in apa sau in solutii medicamentoase
Exemple: sirop simplu, sirop de Balsam de Tolu,
b. siropuri obtinute prin amestecarea siropului simplu cu solutii medicamentoase sau soluti
extractive
Exemple: sirop de codeina, sirop de matraguna, sirop de guaiacolsulfonat de potasiu (FR.IX),
sirop de clorura feroasa(FR.IX), sirop de lamaie(FR.IX), sirop de portocale (FR.IX).

Prepararea siropurilor
Conform FR.X, siropurile se prepara prin dispersarea substantelor active sau a extractelor
vegetale in solutii concentrate de zahar sau in sirop simplu si completare la masa prevazuta (m/m).
La preparare se pot adauga substante auxiliare care pot aduce imbunatatiri preparatului la
nivel de gust, miros, vascozitate si capacitate de conservare.

a. Preparare la rece
Dizolvarea zaharului la rece se aplica in cazurile in care caldura degradeaza unele
componente din preparat (tinctura de flori de portocal, hipofosfati, solutie extractiva de alteea etc.).
Se poate folosi una dintre cele 3 metode: metoda “per descenssum”, dizolvarea prin percolare
si dizolvarea prin agitare (pt. cantitati sub 2kg).
Dizolvarea prin percolare
Intr-un percolator de forma cilindru-conica se introduce un strat de vata, ca material filtrant.
Apoi se asaza uniform zaharul pe fundul percolatorului. Apa sau vehiculul prescris se trece repede
prin coloana de zahar, iar lichidul obtinut se readuce in percolator. Se seteaza un debit de curgere
convenabil (prin reglarea robinetului de scurgere) care sa permita dizolvarea intregii cantitati de
zahar in vehiculul prescris.

Metoda “per descenssum”


Zaharul cantarit se introduce intr-un saculet de tifon si se suspenda tangent la suprafata
vehiculului. In contact cu solventul, zaharul se dizolva si formeaza o solutie saturata, cu densitate
mai mare, care se deplaseaza catre fundul vasului si deplaseaza alte straturi catre suprafata. In acest
mod se dizolva tot zaharul. In industrie se foloseste aceasta metoda cu niste aparate numite
zaharolizoare.
Avantaje si dezavantaje ale prepararii la rece
Temperatura joasa previne alterarea principiilor active termolabile si impiedica
descompunerea partiala a zaharului.
Punctul slab al acestor preparate ar fi ca nu se obtin tot timpul siropuri limpezi. Acest lucru se
poate datora calitatii zaharului sau extractului vegetal ale carui componente nu s-au solubilizat
complet la rece.
De asemenea, este o metoda care consuma mult timp pentru dizolvare si filtrare.

b. Preparare la cald
Acolo unde este cazul, siropurile se pot prepara la cald, cu filtrare imediata in recipiente
uscate, de capacitate mica.
Dizolvarea zaharului la cald se face prin aducerea zaharului si a solventului intr-un vas tarat,
cu umectarea totala a zaharului, urmata de incalzirea amestecului pe baie de apa sau pe foc, cu
agitare continua, pana cand tot zaharul se dizolva. Dupa dizolvarea zaharului, siropul se aduce la
concentratia ceruta.
Daca nu s-a obtinut un preparat limpede, acesta se poate clarifica cu pasta de hartie de filtru
( 1g hartie pentru 1 kg sirop) sau cu ajutorul carbunelui activ (2-5%).
Daca se obtine un sirop mai diluat, se recurge la incalzire pentru evaporare din vehicul si
concentrarea preparatului. In cazul in care rezulta un sirop mai concentrat, se face dilutie cu apa
fiarta pana la concentratia ceruta (completarea cu apa se face inainte de filtrare).
Dupa obtinerea siropului, acesta se strecoara prin tifon sau se filtreaza prin vata direct intr-un
recipient uscat.
Se recomanda utilizarea unor vase de cupru cositorite, din otel inoxidabil sau din portelan.

Avantaje si dezavantaje ale prepararii la cald


Atat dizolvarea, cat si filtarea siropului au loc mai repede, ceea ce inseamna un timp mai scurt
de preparare si sanse mai putin de contaminare cu microorganisme.
De asemenea, substantele albuminoide din solutiile extractive vegetale coaguleaza la cald si
astfel sunt indepartate prin filtrare. Astfel rezulta in final siropuri mai clare si mai putin fermentabile.
Daca se lucreaza la temperaturi foarte mari se poate produce caramelizarea zaharului,
invertirea acestuia sau chiar hidroliza in glucoza si fructoza.

Proprietati
Siropurile sunt solutii limpezi sau slab opalescente, cu gust, miros si culoare data de
componentele din formula. Orice miros strain este indicator al unei posibile alterari la nivelul
preparatelor.

Controlul siropurilor
Preparatele trebuie sa aiba o concentratie in zahar de 56-64%, iar cele industriale de minim
40%. Concentratia de zahar se aprecieaza prin determinarea densitatii si a indicelui de refractie, iar
FR.X indica consultarea unui tabel care coreleaza concentratia solutiilor de zahar cu densitatea
relativa si indicele de refractie la 20grade ( la pag 1257).
Pe langa aceste metode, continutul in zahar se mai poate determina prin metode volumetrice
si polarimetrice.
Controlul calitatii siropurilor prevede determinarea masei totale pe recipient si a continutului
in substanta activa, cu precizarea limitelor in care acestea pot varia ( conform FR.X).
Siropurile cu aspect, miros sau pH modificat NU se mai folosesc.
Dat fiind acest lucru, se adauga conservanti in sirop care sa le asigure o stabilitate cat mai
mare in timp.
De exemplu, peste siropul simplu se adauga o solutie formata dintr-un amestec de p-
hidroxibenzoat de metil si p-hidrobenzoat de propil in raport de 9:1 sau alti agenti antimicrobieni
potriviti, care sunt mentionati pe eticheta preparatului.
Conservantii se aduc in sirop prin dizolvare intr-o cantitate mica de alcool, dupa care se
amesteca cu siropul.

Intrebuintari
Au rol de edulcorant si aromatizante, dar pot avea alte utilizari, daca contin o substanta activa
in compozitia lor.
Siropurile pentru diabetici nu sun preparate cu zahar, ci cu indulcitori sintetici dizolvati intr-o
solutie vascoasa, asemenatoare dpdv al consistentei cu siropurile cu zahar.

Conservare
Conditionarea siropului in flacoane se face abia dupa racire (acolo unde este cazul), deoarece
vaporii de apa pot condensa pe peretii vasului, rezultand un strat superficial de sirop diluat care nu
are aceeasi capacitate conservanta.

A. Siropuri obtinute prin dizolvarea zaharului in apa


sau in solutii medicamentoase

1. Sirupus simplex (FR.X)


Saccharum 64g
Aqua destillata q.s. ad 100g

Observatii
Zaharoza este o dizaharida care poate hidroliza in apa, cu formarea de monozaharide (glucoza
si fructoza), care se pot oxida usor in acizii corespunzatori. Reactia de hidroliza este facilitata la
temperaturi ridicate sau la pH acid. Temperatura recomandata pentru dizolvarea zaharului este de
aproximativ 40-60˚C, dupa care preparatul se fierbe timp de 1-2 minute pentru distrugerea
microorganismelor si eventuala clarificare a siropului.
Zaharul este solubil in apa (1:0,5) la temperatura camerei, (1:0,2) in apa fierbinte, dar si in
alcool (1:120).
Preparatul de concentratie 64% reprezinta o solutie aproape saturata de zahar (pentru
dizolvarea zaharului ar fi fost necesare 32g apa la 100g de preparat). FR prevede folosirea a 36g de
apa, care asigura un mic exces si previne cristalizarea zaharului dupa preparare.
In functie de puritatea zaharului folosit la preparare, impuritatile de natura albuminoida
ramase in preparatul final (in cantitati variabile) se coaguleaza si se ridica la suprafata sub forma unei
spume. Aceasta se va indeparta prin filtrare, iar unele cazuri se apeleaza la clarificarea cu pasta de
hartie de filtru 1% sau la decolorare cu carbune activ 3-5% (cand rezulta solutii colorate de zahar
caramelizat sau impur).

Preparare
Intr-un pahar Berzelius se cantaresc 36g apa care se incalzesc pe sita (sau pe baie de apa)
pana la 40-60˚C. Se adauga zaharul si se agita cu o bagheta pana la dizolvare, apoi se fierbe timp de
1-2 minute. Completarea cu apa la masa indicata in formula se face tot cu apa incalzita (la aprox.
70˚C), iar preparatul final se strecoara prin vata cu tifon sau se filtreaza la cald prin filtru plisat,
printr-o palnie cu pereti dubli, acoperita cu hartie.
Daca siropul este mai concentrat (are vascozitate mult mai mare decat a preparatului descris
in monografie), se recurge la diluare pana la concentratia sau densitatea din FR.

Proprietati
Lichid vascos, limpede, incolor sau slab-galbui, fara miros, cu gust dulce si reactie neutra.
Coloratia nu trebuie sa fie mai intensa decat a unui etalon preparat din 0,10ml colbalt, 0,8ml fier si
apa pana la 10ml (conform FR.X).
Densitate: 1,3005-1,13247
Indice de refractie: 1,4464-1,4532.
Identificare si dozare: conform Farmacopeei

Intrebuintari:
Siropul simplu se utilizeaza ca edulcorant la prepararea solutiilor de uz intern si drept
componenta principala, la obtinerea siropurilor prin amestecare.

Conservare:
In flacoane pline, bine inchise, la 8-15˚C, in cantitati pana la 1000g.

2. Sirupus Balsami Tolutani (FR.X)


Tinctura balsami tolutani 4,5g
Magnesii subcarbonas 1,0g
Saccharum 64,0g
Aqua destillata q.s. ad 100,g

Observatii
Balsamul de Tolu contine 80% oleorezine, amestec de esteri ai acidului cinamic si benzoic cu
tolureinotanol si cinamat de benzil si de cinamil, acizi cinamic si acid benzoic, cinameina, vanilina
etc. Tinctura se prepara cu alcool concentrat, pentru a impiedica precipitarea acestori compusi in apa
(in solutii diluate de alcool, rezinele vor precipita).
Pentru a preveni precipitarea componentelor din Balsamul de Tolu, acesta se tritureaza cu
carbonat bazic de magneziu care, prin pH-ul slab alcalin, permite solubilizarea rezinelor din balsam,
cu formare de saruri solubile de magneziu.
Carbonatul bazic de magneziu este o pulbere alba, fina, usoara, practic insolubila in apa, care
ajuta si la dispersarea tincturii pe o suprafata foarte mare, permintand procesul de dizolvare al
componentelor hidrosolubile. Pentru a se mari si mai mult suprafata de contact dintre tinctura de
balsam de tolu si apa se poate adauga zahar.
In plus, carbonatul bazic de magneziu este folosit si pentru clarificarea solutiei, deoarece va
permite indepartarea rezinelor care precipita la diluare cu apa.
Indepartarea impuritatilor din solutie se va face prin filtrare cu un filtru plisat mic, umectat in
prealabil cu o cantitate mica de apa.

Preparare
Tinctura de Balsam de Tolu se amesteca intr-un mojar cu carbonat bazic de magneziu si 20g
de zahar. Se adauga 30g de apa, se omogenizeaza prin triturare panala dizolvarea completa a
zaharului si se filtreaza prin hartie de filtru. In filtratul incalzit la aprox. 40˚C se dizolva restul de
zahar, iar apoi de completeaza cu apa incalzita la 100g.

Atentie! Nu se adauga de la inceput o cantitate prea mare de zahar pentru ca s-ar obtine o
solutie prea vascoasa care nu se filtreaza rapid. Restul de zahar se adauga in solutia filtrata, iar
temperatua folosita pentru solubilizarea zaharului nu trebuie sa depaseaza 40˚C, deoarece ar antrena
evaporarea componentelor extrase din tinctura de balsam de tolu.
*In farmacopeele mai vechi se propunea obtinerea siropului direct din balsam de tolu, insa
randamentul de incorporare al principiilor active era mai scazut, iar prepararea cerea extractie cu apa
la cald a acestora, timp de 12 ore. Zaharul se adauga toata cantitatea in filtrat si se dizolva pana la
obtinerea siropului.

Proprietati
Lichid vascos, limpede, galben, cu gust dulce si miros aromat, caracteristic.
Densitate: 1,280-1,300
Indice de refractie: 1,4410 -1,4490
pH:6,5-7,5
Identificare si dozare: conform farmacopeei

Intrebuintari
Siropul de balsam de tolu se asociaza cu decocturi sau infuzii utilizate pentru actiunea
dezinfectanta a cailor respiratorii, antitusiva si fluidifianta a secretiilor bronsice. In plus, poate fi
folosit ca agent de corectare a gustului unor medicamente de gust intern.

Conservare: Se prepara in cantitati mici, potrivit consumului. Se pastreaza in flacoane bine


inchise, la loc racoros, ferit de lumina (poate capata un miros neplacut de petrol, pus pe seama
descompunerii acidului cinamic la cinamen sau stirolen, sub actiunea mucegaiurilor Aspergillus
niger si Penicillium glaucum: C6H5-CH=CH=COOH => C6H5-CH=CH2 + CO2). Pentru o stabilitate
mai buna in timp, siropul se sterilizeaza.
B. Siropuri obtinute prin amestecarea siropului simplu cu solutii
medicamentoase sau solutii extractive

1. Sirupus codeinii 0.2% (FR.X)


Codeinum 0,2g
Alcoholum 1,8g
Sirupus simplex 98g

Observatii
Codeina baza este foarte putin solubila in apa (1:125), foarte solubila in apa la fierbere (1:1)
si usor solubila in alcool (1:2).
Daca la prepararea siropului s-ar folosi apa, s-ar obtine un vehicul prea diluat la adaugarea de
sirop simplu, iar preparatul final nu ar mai avea consistenta unui sirop si va fi foarte alterabil. FR. X
prevede folosirea de alcool pentru dizolvarea codeinei, care se adauga in picaturi.
Se poate utiliza alta substanta care sa contina codeina:
a. codeina clorhidrat (cu solubilitate mai buna in apa, de 1:25), insa in final s-ar ajunge la un
preparat cu vascozitate mai mica decat a siropului (se obtine un sirop diluat), iar pH-ul acid ar
duce la invertirea zaharozei.
b. codeina fosfat (solubilitate 1:4), substanta admisa de FRX
Se calculeaza cantitatea de codeina baza continuta in codeina fosfat:
317,40g codeina…………………………..424,38g fosfat de codeina
0,2g…………………………………………...x
 x=0.266g fosfat de codeina

Preparare
Codeina baza se dizolva in alcool si se amesteca cu siropul simplu.
*Codeina fosfat se dizolva in 2ml apa si apoi se amesteca cu siropul simplu.

Proprietati
Lichid vascos, limpede, incolor sau slab-galbui, fara miros, cu gust dulce amarui.
Densitate: 1,280-1,3200
Indice de refractie: 1,4490 – 1,4570
Identificare si dozare: conform farmacopeei

Intrebuintari
Siropul de codeina se foloseste in afectiuni traheo-bronsice acute si cronice, asociat cu alte
componente la prepararea solutiilor de uz intern. Doza recomandata este intre 10-60g/zi pentru
adulti.

Contraindicatii
Nu se administreaza copiilor sub 2 ani.
Nu se administreaza pacientilor cu deprimare respiratorie severa.

Incompatibilitati
Nu se asociaza siropul de codeina baza cu saruri de alcaloizi (morfina, apomorfina), deoarece
acestea precipita.
Datorita pH-ului alcalin (9-10,4), preparatul poate deplasa amoniacul din sarurile de amoniu
folosite in cadrul altor preparate farmaceutice.
Siropul cu codeina fosfat nu se asociaza cu bromuri si ioduri, deoarece codeina va salefia. De
asemenea, nu se asociaza cu fenobarbital sodic, pentru ca rezulta un complex insolubil fenobarbital-
codeina care precipita in sistem.

Conservare
In flacoane bine inchise, la loc racoros si ferit de lumina, la Venenum.

2. Sirupus belladonae (FR.X)


Tinctura Belladonae 5g
Sirupus simplex 95g

Observatii
Tinctura de beladona (matraguna) este o solutie extractiva obtinuta din drunzele de beladona
si alcool diluat acidulat cu acid clorhidric 100g/l. Aceasta contine alcaloizi totali (hiosciamina), in
limite prestabilite:0,027-0,033%. Produsul se pastreaza la Separanda, iar dozele maxime sunt 2g (o
data) si 5g (24 ore).

Preparare
Tinctura de beladona se amesteca cu sirop simplu si se omogenizeaza.
Se poate obtine o usoara opalescenta, dar preparatul nu se filtreaza si se recomanda agitarea
inainte de utilizare.
Siropul de matraguna are o concentratie de zahar mai mica de 64%, insa stabilitatea
bacteriana este compensata de prezenta alcoolului din tinctura.

Proprietati
Lichid vascos, limpede sau slab opalescent, galben-verzui, cu miros slab caracteristic si gust
dulce.
Densitate: 1,2650-1,3050
Indice de refractie: 1,4416 – 1,4496
Identificare si dozare: conform farmacopeei

Intrebuintari
Siropul de beladona se foloseste drept componenta a unor solutii de uz intern, cu actiune
antispastica.

Conservare: in flacoane bine inchise, la Separanda.

3. Sirupus guajacolsulfonatis 6% (FR.IX)


Kalii guajacolsulfonatis 6g
Tinctura Aurantiorum 10g
Aqua 10g
Sirupus simplex q.s. ad 100g
Observatii
Guaiacolsulfonatul de potasiu (tiocol) este usor solubil in apa (1:8), foarte greu solubil in
etanol. Cantitatea de apa necesara dizolvarii ar fi mult prea mare (48g apa pentru 6 g), ducand la
obtinerea de sirop diluat. FR IX recomanda dizolvarea tiocolului in amestec de apa si sirop simplu.
Solubilitatea in apa este mai crescuta la cald (la 100˚C este de 1:2), insa tiocolul se
descompune in guaiacol. Se recomanda astfel dizolvarea in amestecul de apa si sirop simplu la
temperatura de aproximativ 60-70˚C, prin incalzire treptata, pe baie de apa.
Tinctura de portocale are rol de a corecta mirosul si gustul neplacut al tiocolului, iar prin
cantitatea de alcool concentrat din compozitia sa asigura mentinerea tiocolului in sistem.

Preparare
Intr-un vas se dizolva tiocolul in amestecul apa 10g si sirop simplu, 50g, prin incalzire la 60-
70˚C, pe baie de apa. Dupa racire, se adauga tinctura de coji de portole si se completeaza cu sirop
simplu la 100g.

Proprietati
Lichid limpede, galbui, uneori slab opalescent, cu gust dulce-amarui si miros de portocale, cu
reactie slab alcalina.
Densitate: 1,230-1,260
Indice de refractie: 1,4324 – 1,4390
Identificare si dozare: conform farmacopeei

Intrebuintari
Se administreaza asociat cu solutii de uz intern in afectiuni ale aparatului respirator si are
actiune fluidifianta a secretiilor bronsice, calmanata a tusei.
Doza zilnica este de 0,5-1g tiocol pe zi (maxim 3 lingurite de sirop).

Contraindicatii
Nu se recomanda copiilor sub 2 ani.
Nu se recomanda pacientilor cu afectiuni renale grave, circulatorii sau cu tulburari gastro-
intestinale cronice.

Incompatibilitati
Se evita folosirea vaselor de fier, doarece tiocolul la contactul cu fierul poate colora siropul in
albastru => la cantarire se vor folosi lingurite de plastic.