ULEIURI VOLATILE

Definiţie Uleiurile esenţiale (uneori numite simplu, esenţe) sunt amestecuri complexe de substanţe parfumate şi volatile care sunt
conţinute in plante.
Proprietati

o lichide cu caracter lipofil (se evapora in totalitate si nu lasa pete grase pe hartie)
o amestecuri complexe de substante organice (aldehide, alcooli, acizi,esteri) in care predomina terpenele
o miros placut aromat (rezultate din metab. secundar al plantelor)
o gust iute, aromat sau amar
o greu solubile in apa
Starea naturală şi rolul la nivelul plantelor
a) Răspândire
Uleiurile esenţiale sunt larg răspândite în regnul vegetal, anumite familii fiind bogate în mod special în aceste substanţe:
 Coniferae, (brad, pin, ienupar, tuia)
 Rutaceae, (lamai, portocal, frasinel,portocal de Sevilla, arbore de pluta)
 Myrtaceae, (eucalipt, nard)
 Umbeliferae, (patrunjel, marar, leustean)
 Labiatae, (cimbru, levantica, isop, menta, sovarv, salvie, busuioc, roinita)
 Compozitae.(albastrele, cicoare, coada soricelului, musetel,pelinul)
Ele se pot regăsi în toate organele vegetale: somităţi florale (levănţică, mentă), scoarţă(arbore de scorţişoară), rădăcină(vetiver,
verbena), rizomi(ghimbir), fructe(anason, fenicul), lemn(arbore de camfor)
 La nivelul aceleiaşi plante ele pot fi prezente pe rând în organe diferite; compoziţia esenţelor poate astfel varia de la un organ la
altul(ex. uleiurile esenţiale din florile, frunzele şi fructele de Citrus).
 b) Localizarea la nivelul plantei
Esenţele pot fi localizate în
 celule secretoare izolate(Lauraceae), dar le găsim cu precădere în
 organe secretoare = buzunare secretoare schizogene sau scizolizante(Rutaceae, Myrtaceae),
 canale secretoare(Conifere,Umbelifere,) sau
 peri secretori(Labiate, Compozite)
glande si perii glandulari de pe epiderma (fam. Lamiaceae si Asteraceae)
- canale si pungi secretoare de origine lizigena, schizogena (fam. Myrtaceae, Apiaceae, Aurantiaceae)
- celule oleifere (fam. Lauraceae, Piperaceae, Magnoliaceae)
 c) Concentraţia
Uleiurile esenţiale sunt prezente în produse vegetale în concentraţii între 1% şi 1%o, ; există totuşi şi excepţii ex. Badiana de
China cu peste 5% uleiuri esenţiale sau cuişoarele care posedă peste 15% esenţe.
 d) Rolul în plante
După anumiţi autori acestea ar avea un rol de magnet faţă de insecte, favorizând astfel polenizarea; conform altor surse,
ele exercită o acţiune antiseptică faţă de anumite microorganisme(ciuperci), având astfel un rol protector.
Proprietăţi fizice
 În ciuda compoziţiei lor foarte diferite, uleiurile esenţiale prezintă un anumit număr de caracteristici fizice comune:
  sunt în general lichide la temperatura obişnuită
  sunt volatile, ceea ce le diferenţiază de uleiurile fixe (vezi cap. Lipide); de această proprietate se leagă şi caracterul lor
parfumant cât şi posibilitatea de-a le obţine prin antrenare cu vapori de apă.
  sunt în general incolore sau galben palid după procesare; există totuşi şi excepţii: uleiurile esenţiale cu azulene sunt de
culoare albastră
  adesea densitatea lor este inferioară unităţii; doar 3 uleiuri esenţiale oficinale au o densitate superioară apei: cel de scorţişoară,
de cuişoare, de Sassafras
  uleiurile esenţiale au indice de refracţie adesea ridicat, şi sunt caracterizate şi de putere rotaţională
  sunt puţin solubile în apă, îi transmit totuşi acesteia parfumul lor(apa distilată aromatică); sunt solubile în alcooli ,
realizând concentraţii ridicate în aceştia(ceea ce îi diferenţiază de lipide), sunt solubile în uleiuri fixe şi în marea majoritate a
solvenţilor organici
  sunt foarte alterabile, sensibile la oxidare(dar nu râncezesc); au tendinţa de a polimeriza, formând astfel produşi
rezinoşi; conservarea uleiurilor esenţiale este deci limitată
Compoziţia chimică
 Compoziţia chimică a uleiurilor esenţiale este destul de complexă; în general sunt alcătuiţi din numeroşi constituenţi,
aceştia făcând parte în principal din două mari clase chimice: compuşi terpenici şi compuşi aromatici derivaţi de fenilpropan
Tipuri de terpene prezente în esenţe
 în uleiurile esenţiale regăsim cu preponderenţă monoterpenele, unele sescviterpene şi rareori diterpene
 aceste terpene pot fi aciclice, monociclice, biciclice(ele apar în plante în aceasta ordine)
 în general există un amestec de hidrocarburi şi de compuşi oxigenaţi – derivaţi ai acestor hidrocarburi;
 în anumite uleiuri esenţiale predomină hidrocarburile: esenţa de terebentină
 în altele proporţia majoritară din cadrul esenţei este reprezentată de compuşii oxigenaţi(aceştia conferă în general mirosul şi gustul
uleiurilor esenţiale):
1
  alcooli: geraniol, linalol,...
  esteri: acetat de linalil,...
  aldehide: citral, citronelal,...
  cetone: mentonă, camfor, tuionă,...
  eteri - oxizi: eucaliptol....
 de remarcat faptul că anumiţi compuşi (timol, carvaacrol) cu toate că au o structură aromatică sunt de origine terpenică
Derivaţi de fenilpropan
 Compuşi aromatici derivaţi de fenilpropan
 Uleiurile esenţiale conţin de asemenea şi astfel de compuşi, a căror biogeneză este diversă de cea a terpenoidelor.
BIOGENEZA DERIVATI de FENIL-PROPAN H
H2C CO COOH H2C C COOH
NH2

COOH H2 ac. prefenil - piruvic fenilalanina

HOOC C CO COOH

HO OH
OH OH H
H3C CO COOH H2C C COOH
ac. shikimic ac. prefenic
NH2

OH OH
ac. p- OH fenil - piruvic tirozina

COMPUŞI AROMATICI DERIVAŢI DE FENIL-PROPAN

OH
OMe
HC C CH3 CHO
H

CH CH2
CH CH
CHO CH2 OMe OMe

aldehida cinamica eugenol anetol aldehida anisica

H2C C CH2
H
OMe

O
MeO
O

safrol

Derivaţi de fenilpropan
Exemple
 Printre diverşii compuşi aromatici derivaţi ai fenilpropanului prezenţi în compoziţia uleiurilor esenţiale putem aminti:
  acidul şi aldehida cinamică (esenţa de scorţişoară)
  eugenol (esenţa de cuişoare)
  anetol, aldehida anisică (ulei esenţial de Badiane, de fenicul, de anason)
  safrol (ulei esenţial de Sassafras)
 Diverşi alţi constituenţi
 În compoziţia uleiurilor esenţiale întră în proporţii mult mai mici şi:
  acizi organici cu GM reduse: acid acetic, acid valerianic, acid izovalerianic....
  cetone cu GM reduse
  cumarine volatile: bergapten...
Modalităţi de obţinere
 Printre diversele procese de extracţie a uleiurilor esenţiale, doar două sunt admise de Farmacopeea Franceză(şi de AFNOR şi de
ISO): antrenarea cu vapori de apă şi presarea la rece a pericarpului proaspăt de citrice
Antrenarea cu vapori de apă
 Planta întreagă sau partea din plantă adesea sub forma concissum este plasată într-un alambic/vas fiind traversată de un
curent de vapori de apă; principiile volatile puţin solubile în apă, sunt antrenate şi în urma condensării sunt separate din distilat
prin decantare; această tehnică se efectuează într-un vas special numit vas florentin (tipul diferă în funcţie de densitatea uleiului în
raport cu apa)
 o variantă a acestei metode numita hidrodistilare constă din plasarea materialului vegetal direct în apa care va fi adusă la
temperatura de fierbere; această tehnică se aplică în cazul dozării uleiurilor esenţiale din produsele vegetale
2
 Presarea la rece
 Esenţele alterabile prin antrenarea cu vapori de apă vor fi extrase conform acestei tehnici din epicarpul proaspăt al
citricelor prin diferite metode; în industrie se procedează prin scarificarea mecanică şi antrenarea uleiurilor esenţiale cu un curent
de apă; esenţele sunt separate prin decantare la fel ca în cazul precedent
Alte procedee: Enfleurage
 Organele fragile(flori de portocal, petale de trandafir)sunt puse în contact cu un corp gras la temperatura ambiantă;
această substanţă se va satura cu esenţă în decursul câtorva zile; unguentul obţinut va fi epuizat cu alcool absolut(în care compuşii
graşi sunt foarte puţin solubili); alcoolul va fi apoi evaporat sub vid
Extracţia cu solvenţi organici volatili
 Cei mai utilizaţi solvenţi sunt carburile alifatice (pentan, hexan)sau cele aromatice (benzen); cel mai adesea se lucreză la
temperaturi obişnuite; este o metodă tot mai utilizată în industria parfumurilor
 Esenţa concretizată era considerată la început produsul rezultat în urma tratării florilor cu o substanţă grasă(enfleurage),
obţinându-se astfel ‚esenţa unguentului’concretes des pommades ; iar în urma tratării cu alcool absolut formau după eliminarea
acestuia ‚absolues des pommandes’
 Astăzi i se dă numele de esenţă concretizată extractului obţinut prin extracţie cu solvenţi, şi numele de esenţă absolută,
esenţei obţinută la rece cu alcool absolut, căreia i-au fost îndepărtate materiile grase prin precipitare, iar soluţia alcoolică a fost
evaporată.
Caracteristici; dozare
a) Punerea în evidenţă a uleiurilor vegetale în secţiunile organelor plantelor:
 se efectuează cu ajutorul coloranţilor lipofili ca Sudan III, care colorează în roşu picăturile de uleiuri esenţiale
b) Dozarea uleiurilor esenţiale prin antrenarea cu vapori de apă:
 constă în separarea esenţelor conţinute într-o cantitate determinată de material vegetal; aceasta se realizează prin hidrodistilare şi
are loc într-un aparat etalonat şi în condiţii bine definite; metoda diferă puţin în funcţie de densitatea uleiului raportată la cea a
apei.
c) Analiza uleiurilor esenţiale după separare :
 - verificarea caracterelor organoleptice: culoare, miros,...
 - determinarea constantelor fizice: punct de congelare, densitate, putere rotaţională, indice de refracţie
 - verificarea solubilităţii în alcool
 - determinarea indicilor chimici: de aciditate, de ester.....
 Pe de altă parte, pentru fiecare ulei esenţial în parte, identificarea principalilor constituenţi chimici se realizează prin CSS sau CG;
 cel mai adesea se recurge la CSS, FS fiind reprezentată de silicagel, iar ca FM se aleg amestecurile de solvenţi: benzen – eter
izopropilic sau benzen – acetat de etil; revelarea spoturilor se efectuează prin pulverizare de vanilină sulfurică şi menţinerea la
etuvă timp de 10 min la 100 oC.
 cromatografia în fază gazoasă permite o evaluare cantitativă şi calitativă a compoziţiei chimice a esenţelor; sunt utilizate coloane
tradiţionale umplute cu faze staţionare divers impregnate(ex. 5% polietilen glicol sau Carbowax); cele mai fine separări se obţin
folosind coloane capilare
 dozarea principalilor constituenţi este câteodată preconizată(anetol în esenţă de Badiana sau anason, eucaliptol în cea de eucalipt)
şi adesea pentru aceasta se recurge la metode fizico-chimice.
Proprietăţi fiziologice
 Diversitatea constituenţilor prezenţi în uleiurile esenţiale au ca şi consecinţă varietate activităţilor fiziologice pe care acestea le
exercită:
  anumite uleiuri esenţiale acţionează la nivelul tubului digestiv ca stomahice, eupeptice, carminative: Badiana, mentă,
verbină; altele sunt colagoge sau coleretice: salvia; iar altele sunt vermifuge: tătănesa, ceai mexican
  numeroase uleiuri esenţiale prezită proprietăţi antiseptice:
 - la nivel respirator: pin, eucalipt, gomenol
 - la nivel urinar: uleiurile din Buchu
  anumite uleiuri au proprietăţi stimulante la nivel SNC: anetol
  alte uleiuri de uz extern, au proprietăţi antiinflamatoare, cicatrizante: levănţică, rozmarin, salvie....
Toxicitate:
 numeroase uleiuri esenţiale sunt cunoscute pentru toxicitatea lor: anetolul în doză crescută, tuiona(Tuia, Pelin) au efect
convulsivant
 de notat faptul ca esenţele administrate singure de uz intern (Aromaterapie), pot prezenta o anumită toxicitate
Utilizări
 În farmacie
  produse vegetale cu ul.ese utilizate pentru acţiunea lor terapeutică
 - ca atare: mentă, verbină, muşeţel
 - pentru extracţia esenţelor; utilizate fie pe cale externă fie intrnă(atenţie la toxicitate)
  izolarea anumitor constituenţi din produse vegetale cu uleiuri esenţiale: eugenol, anetol, pinen...
  ca excipienţi pentru numeroase medicamente(adjuvanţi sau aromaţizanţi)
 . În industrie
  parfumerie şi cosmetologie: numeroase parfumuri sunt şi astăzi de origine naturală şi anumite uleiuri esenţiale
constituie baza de neînlocuit a anumitor parfumuri: trandafir, iasomie, vertiver, Ylang-ylang
  alimentaţie: uleiurile esenţiale sunt foarte întrebuinţate ca aromatizanţi ai unor alimente: sucuri de fructe, patiserie; un
important număr de produse vegetale

3
 MONOTERPENE (C10)

monociclice

Hidrocarburi Alcooli Cetone

OH O

limonen (lamaie) mentol (menta) mentona ( menta) carvona(chimen)

Eteri-oxizi Peroxizi Fenoli

O
O O
OH

eucaliptol= 1,8-cineol (eucalipt) ascaridol (ceai mexican) timol (cimbrisor)

SESCVITERPENE (C15)

aciclice monociclice biciclice

CH2OH

farnesol(tei) humulen cadinen

COMPUŞI AROMATICI DERIVAŢI DE FENIL-PROPAN

OH
OMe
HC C CH3 CHO
H

CH CH2
CH CH
CHO CH2 OMe OMe

aldehida cinamica eugenol anetol aldehida anisica

H2C C CH2
H
OMe

O
MeO
O

safrol