Pulberi cu substante toxice si puternic active

Substantele toxice sau puternic active se prescriu in pulberi compuse in doze foarte mici, de
ordinul miligramelor, sau centigramelor. Pentru a se asigura o cantarire precisa a acestora se recurge la
diluarea lor cu pulberi inerte in proportii stabilite. Prin diluarea substantelor puternic active cu o pulbere
inerta in proportii anumite se ajunge la asa-numitele pulberi titrate.
Pulberile titrate se prepara in concentratii de 1:100 si mai rar in concentratii de 1:10 (pentru
substante care se prescriu in cantitati de centigrame). Diluarea pulberilor active se face de obicei cu
lactoza. Aceasta este o substanta inerta din punct de vedere terapeutic si chimic. Pentru a se asigura
omogenitatea amestecului, este indicat sa se adauge si o mica proportie de carmin. Substanta coloranta
permite sa se urmareasca mai usor daca amestecul obtinut este uniform.
Alaturi de pulberile titrate de substante chimice se utilizeaza si diferite pulberi titrate de
preparate de origine vegetala sau animala. In acest caz, adaosul de substante diluante urmareste
obtinerea unor amestecuri cu un continut determinat de substante active. Ca excipient se foloseste
lactoza, zaharoza, glucoza, amidon, pulbere de licviritie sau pulbere din acelasi produs vegetal, cu un
continut mai redus de principii active.
Astfel, extractul de beladona uscat se dilueaza cu lactoza sau dextrina pana la un continut de
1,42-1,58 g% alcaloizi, exprimati in hiosciamina, extract de china uscat, se aduce la un titru de 20%,
alcaloizi totali, extractul uscat de hiosciam la 0,30% alcaloizi totali.
Pulberea de digitala este adusa la 10 u./g cu un diluant inert sau cu o pulbere de digitala cu o
activitate mai slaba. Pentru a se ajunge la o concentratie determinata, excipientii trebuie sa fie uscati
pana la gradul de umiditate obisnuita (mentionat in farmacopee).
Prepararea pulberii titrate de atropina sulfurica 1%

Sulfat de atropina

1g

Lactoza

99 g

Sulfatul de atropina se cantareste exact si se aduce intr-un mojar in care s-a triturat mai inainte
1-2 g lactoza. Dupa ce se tritureaza bine pana ce se obtine o pulbere uniforma, se adauga treptat mici
portiuni din restul de lactoza, amestecand continuu. Dupa uniformizare, pulberea se cerne si apoi se
amesteca din nou la mojar. Pentru a se putea asigura o dispersare omogena in cazul pulberilor care
contin substante foarte active, este necesar ca timpul de amestecare sa fie prelungit la aproximativ 15
minute. Inainte de a se pune in mojar substanta activa, se tritureaza mai intai o mica cantitate de lactoza
cu scopul de a astupa peretii mojarului, inlaturand pierderea de substanta activa prin fixarea acesteia in
porii mojarului. In F.R. VII se prevedea in formula si 0,25 g carmin, pentru a urmari omogenitatea
dispersarii. Lactoza are avantajul ca are o densitate apropiata cu a majoritatii substantelor puternic
active. Cu toate acestea sunt cazuri cand unele substante toxice au o greutate specifica mare (acidul
arsenios, unele saruri de mercur), si au tendinta de a se stratifica.

In aceste cazuri este necesar ca pulberea titrata respectiva sa fie neaparat amestecata inainte de
a fi intrebuintata. Pulberile titrate se introduc in borcane bine inchise, etichetate cu mentiuni asupra
proportiilor de substanta activa si diluant, astfel:
Pulbere titrata de sulfat de atropina 1%
- 10,0 pulbere titrata = 0,10 g sulfat de atropina;
- 1,0 pulbere titrata = 0,01 g sulfat de atropina;
- 0,10 pulbere titrata = 0,001 g sulfat de atropina;
- 0,01 pulbere titrata = 0,0001 g sulfat de atropina;
De obicei se mentioneaza pe o eticheta data prepararii si numele celui care a efectuat-o.
Borcanul respectiv cu pulbere titrata se pastreaza in dulapul Venenum sau Separandum, dupa caz, in fata
borcanului cu substanta activa.
Dupa F.R.IX la pulberile titrate se va mentiona pe eticheta data prepararii si concentratia.

Sulfat de stricnina

0,002 g

Lactoza

0,30 g

M.f.pulv. F.as. nr. XII

D.s. int. 3 pe zi

Sulfatul de stricnina fiind un medicament toxic trebuie calculata doza. Constatandu-se ca doza
prescrisa nu depaseste doza maxima, se trece la executarea retetei. Se iau 2,40g din pulberea titrata de
stricnina sulfurica 1:100 si se amesteca cu 1,20g lactoza, dupa care se imparte prin cantarire in 12
prafuri care se introduc in capsule de hartie si se elibereaza bolnavului. Dupa cum se vede s-a scazut din
cantitatea de lactoza prescrisa cantitatea de lactoza care se gaseste in pulberea titrata luata in lucru.
Daca in reteta nu figureaza ca ingredient lactoza, este bine sa se mentioneze pe prescriptie cantitatea de
lactoza adaugata ca diluant al substantei active pentru a se vedea cu cat este marita greutatea pulberii.
Pulbere de ipeca si de opiu (Pulvis Ipecacuanhae opiatus)
(Pulbere Dover)

Opiu (VII)

10 g

Radacina de ipeca

10 g

Lactoza

80g F.R.IX

Este o pulbere compusa oficinala.

Componentele se amesteca bine pana se obtine o pulbere uniforma, dupa care se cern prin sita
VI si se amesteca din nou. Este o pulbere de culoare brun-cenusie, cu aspect omogen, miros de opiu si
gust slab amar toxic. Pulberea de ipeca si opiu trebuie sa contina 1 g% morfina si 0,20 g% alcaloizi totali
din ipeca exprimati prin emetina. Se pastreaza in borcane de sticla bine inchise, ferite de lumina si
la Venena. Se foloseste in afectiuni ale cailor respiratorii, ca expectorant si calmant al tusei. Doza
maxima pentru o data este 1,50 g, iar pentru 24 de ore 4 g. Componentele active sunt constituite din
opiu si radacina de ipeca, iar lactoza nu este decat un diluant.