PULBERI

Pulberile sunt forme farmaceutice solide, alcatuite din particule uniforme ale uneia sau mai multor
sau mai multor substante active, asociate sau nu cu substante auxiliare; sunt folosite ca atare sau divizate in
doze unitare si pot fi administrate pe cale orala sau aplicate pe piele sau mucoase (F.R.X)
In suplimentul din 2004 al FR X sunt inscrise urmatoarele monografii de pulberi :
Pulberi pentru aplicare cutanata : preparate constand din particule solide, libere, uscate
cu grade variate de finete. Ele contin una sau mai multe substante active cu sau fara
excipienti si, daca este necesar, materii colorante autorizate; se prezinta ca pulberi unidoza
sau multidoza.
Pulberi orale : preparate ce constau in particule solide, libere, uscate cu variate grade de
finete. Ele contin una sau mai multe substante active cu sau fara excipienti si, daca este
necesar, materii colorante si aromatizanti autorizati. Sunt administrate pe gura cu apa sau
alt lichid si se prezinta ca pulberi unidoza sau multidoza.
Pulberi utilizate pe alte cai : pulberi auriculare, pulberi oftalmice, pulberi pentru picaturi
orale sau preparate lichide de uz oral, pulberi pentru siropuri, pulberi nazale, pulberi pentru
injectii si perfuzii, pulberi pentru inhalatii, pulberi pentru solutii si suspensii rectale, care
trebuie sa indeplineasca conditiile de la monografiile respective.
Denumirea de pulbere provine din substantivul latin pulvis, pulveris = praf, pulbere.
O categorie aparte o constituie pudrele = pulberi de uz extern, cu grad avansat de diviziune,
destinate aplicarii pe piele sau pe mucoase, in scop terapeutic sau cosmetic.
Din punctul de vedere al sistemului dispers, pulberile sunt considerate sisteme disperse eterogene
de solid in gaz ( 74% solid, 26% aer).
Din punct de vedere fizic, forma farmaceutica de pulbere se prezinta in starea de agregare solida,
fiind alcatuita din particule solide, de forma si dimensiuni diferite, dispersate (divizate) fin, care isi mentin
proprietatile lor individuale.
Ca forma farmaceutica, pulberile sunt frecvent intalnite atat in industrie, cat si in practica de oficina;
ele sunt, in general, mult mai stabile din punct de vedere fizico-chimic si microbiologic, decat formele
farmaceutice lichide si semisolide. Din aceste considerente, forma farmaceutica de pulbere va fi preferata
pentru formularea unor produse cu substante active care prezinta stabilitate redusa.
Daca utilizarea de pulberi ca atare, fata de alte forme farmaceutice lichide, semisolide si solide este
limitata, folosirea pulberilor in prepararea altor forme farmaceutice este mult extinsa.
Astfel, multe substante medicamentoase, ca pulbere, intra in compozitia diferitelor forme
farmaceutice: suspensii, unguente, paste, supozitoare, capsule, comprimate, granule, suspensii injectabile,
implanturi, suspensii oftalmice, suspensii otice, suspensii rinologice, aerosoli.
In plus, majoritatea substantelor solide ( substante medicamentoase si substante auxiliare) sunt
livrate si se pastreaza in vrac sub forma de pulbere.
Din aceste motive, este important sa se cunoasca principalele proprietati ale pulberilor, caracteristici
care influenteaza calitatea formei farmaceutice in compozitia careia ele sunt incluse ( ca materie prima, ca
faza intermediara sau ca produs finit).

AVANTAJELE PULBERILOR
Facilitate de amestecare si omogenizare;
Facilitate de administrare (sub forma de pulberi se pot asocia si administra multe substante
medicamentoase);
Facilitate de dozare;
Stabilitate superioara a substatelor active prin prelucrarea lor sub forma de pulbere, comparativ cu
alte forma farmaceutice;
O mai mare activitate farmaceutica datorita suprafetei specifice mari;
Absorbtia substantelor medicamentoase din pulberi este mai mare decat din alte forme
farmaceutice;
Trecerea rapida in solutie a pulberilor, dupa ingerare, mai prezinta si avantajul micsorarii riscului de
aparitie a unor iritatii ale tractului gastrointestinal;
Sunt o forma farmaceutica convenabila pentru formularile in care doza de administrat este mare;
Sunt un mod convenabil pentru eliberrarea si administrarea unor substante insolubile ( saruri de
bismut, oxid si carbonat de calciu, oxid si carbonat de magneziu etc);
Se pot formula si fabrica sub forma de pulberi o serie de substante medicamentoase care sunt
instabile in mediu lichid.

DEZAVANTAJELE PULBERILOR
Gustul neplacut sau amar al unor substante active;
Dificultatea de a proteja de descompunere pulberile care contin substante higroscopice,
delicvescente sau materiale aromatice, volatile;
Fabricarea pulberilor necesita un timp indelungat, cu variate operatii tehnologice ( uscare,
maruntire, pulverizare, cernere, divizare, conditionare, ambalare si uneori sterilizare);
Fabricare costisitoare impusa de creearea de invelisuri individuale pentru dozele de pulberi;
1

Nu se pot administra sub forma de pulberi substante care sunt inactivate in stomac;
Pentru a avea eficacitate terapeutica, pulberile trebuie sa fie un amestec omogen din toate
componentele si trebuie sa prezinte o marime avantajoasa a particulelor;
Prin marirea suprafetei de contact cu agentii externi, stabilitatea substantelor pulverizate este
diminuata comparativ cu a celor nepulverizate;
Pericolul variatiilor mari in dozarea substantelor foarte active in cazul pulberilor nedivizate
administrate pe cale orala ( masuri aproximative);
Intelegerea gresita de catre pacient a modului de utilizare corecta a pulberii;
Pulberile vrac sunt mai dificil de transportat;
Unii pacienti suporta mai greu inghitirea de pulberi, din cauza gustului neplacut sau actiunii iritante
asupra mucoasei.

CLASIFICARE
Pulberile se pot clasifica dupa mai multe criterii astfel :
Natura si originea materiilor prime:

Pulberi din produse naturale:

Vegetale;

Animale;

Minerale;

Pulberi din produse de semisinteza;

Pulberi din produse de sinteza.

Modul de formulare:

Pulberi magistrale;

Pulberi oficinale;

Pulberi industriale;
Compozitie:

Pulberi simple ( o singura substanta activa);

Pulberi compuse ( cel putin doua substante active);

Conditiile de fabricare:

Pulberi nesterile;

Pulberi sterile ( oftalmice, arsuri, antibiotice, pielea sugarului, rani deschise);

Modul de dozare:

Pulberi nedivizate ( multidoze);

Pulberi divizate in doza unitare, conditionate individual ( unidoza);

Gradul de finete: (conform FR X)

Pulberi groscioare ( IV );

Pulberi mijlocii ( V );

Pulberi semifine ( VI );

Pulberi fine ( VII );

Pulberi foarte fine ( VIII );

Pulberi extrafine ( IX );

Pulberi coloidale.
Farmacopeea Europeeana IV clasifica pulberile dupa gradul de finete astfel:
1. pulbere grosiera;
2. pulbere moderat de fina;
3. pulbere fina;
4. pulbere foarte fina;
Calea de administrare:

Pulberi care se administreaza pe cale orala ( de uz intern);

Pulberi care se administreaza pe piele ( de uz extern);

Pulberi care se administreaza pe mucoase, de uz extern ( oftalmica, otica,

nazala, bucala, vaginala si rectala);

Pulberi care se administreaza pe caile parenterale pulberi sterile, care se

dizolva sau se suspenda ex tempore;
Modul de administrare:

Pulberi care se administreaza ca atare, in forma solida;

Pulberi care sunt destinate prepararii de lichide : solutii, solutii efervescente,

siropuri, suspensii, emulsii;

Pulberi destinate prepararii de medicamente injectabile : solutii si suspensii;

Pulberi pentru prepararea de colire : solutii si suspensii;

Pulberi bioadezive;
Actiunea farmacologica:

Pulberi medicamentoase;

Pulberi cosmetice.

CAILE DE ADMINISTRARE
Pulberile se pot administra pe diferite cai, in functie de scopul terapeutic urmarit; ele au actiune
locala sau generala.
Caile de administrare folosite frecvent sunt :
Calea orala;
Calea cutanata;
Caile mucoaselor.
Unele pulberi se administreaza pe cale enterala, dar cele mai multe pulberi sunt de uz topic alicate
pe piele sau mucoase.
Se pot administra pulberi sin in cavitatile interne ale organismului, in caz de interventii chirurgicale;
in acest caz, pulberile trebuie sa fie sterile.
De asemenea, toate pulberile administrate pe pielea arsa, rani deschise, pielea sugarilor, toate
pulberile cu antibiotice, pulberile oftalmice si pulberile pentru prepararea solutiilor sau suspensiilor
injectabile trebuie sa fie sterile.
FORMULAREA PULBERILOR
Inainte de a incepe formularea, trebuie sa se cunoasca proprietatile fizice, chimice, tehnologice,
toxicologice si farmacologice ale substantelor medicamentoase, care sunt furnizate de studiile de
preformulare.
Aceste proprietati sunt utilizate pentru formularea unei pulberi stabile, acceptabile, netoxice si
eficienta terapeutic. Alti parametri semnificativi furnizati de studiile de preformulare includ: marimea, forma
si aria suprafetei particulelor, porozitatea, textura, sarcinile electrostatice, solubilitatea, coeficientul de
reparatie, proprietatile cristalelor si polimorfismul, densitatea, higroscopia, proprietatile de curgere si
bioadeziune, compatibilitatea cu substantele auxiliare etc.
In functie de numarul substantelor medicamentoase, pulberile pot fi formulate ca:
- pulberi simple: care contin o singura substanta si
- pulberi compuse: care contin un amestec de substante medicamentoase, asociate sau nu cu
substante auxiliare. In cazul pulberilor compuse, in formularea lor, se va tine seama de calea de
administrare: orala, pe piele sau pe mucoase, pentru selectarea diferitelor substante auxiliare: diluanti,
adsorbanti, lubrifianti, aromatizanti, coloranti, edulcoranti, conservanti antimicrobieni, agenti de parfumare
etc.
Atat pulberile simple, cat si pulberile compuse pot fi formulate in doua moduri:
- pulberi nedivizate, numite si preparate multidoze: acestea sunt formate dintr-o singura substanta
sau amestecuri de substante medicamentoase, cu sau fara substante auxiliare, din care bolnavul va preleva
o doza cu o masura aproximativa ( lingura, lingurita, varf de cutit etc). Aceste pulberi se prepara prin
pulverizarea substantelor si amestecarea lor; amestecul va fi repartizat in: pungi de hartie, capsule de hartie,
borcane de sticla, cutii din platomeri etc., prin cantarire sau prin dozare (umplere) volumetrica.
- pulberi divizate in doze unitare: contin una sau mai multe substante medicamentoase si un diluant
inert, eventual si alte substante auxiliare: coloranti, conservanti antimicrobieni etc. Pulberile divizate se
prepara prin pulverizarea substantelor si amestecarea lor; amestecul va fi repartizat in doze unitare, fie prin
cantarirea fiecarei doze, fie volumetric, in: capsule de hartie, pachete(sasete) din hartie, adluminiu sau
complecsi diversi, inchise prin termosudare, suficient de etanse, care sa asigure o buna conservare a
continutului. Pentru dozele mici de pulberi, se recurge la repartitia in capsule amilacee sau gelatinoase.
Atat pulberile divizate, cat si cele nedivizate pentru administare orala sunt aromatizate si edulcorate,
in scopul unei administrari agreabile.
Preparatele sub forma de pulbere trebuie sa indeplineasca anumite conditii, pentru a asigura
caliatatea si administrarea corecta:
Sa prezinte un amestec omogen, iar pentru uz inten, sa prezinte gust agreabil, miros si
culoare atractive cat si o curgere libera;
Particulele de substante medicamentoase sa fie adecvat de mici, dupa scopul urmarit; sa
prezinte o dimensiune uniforma pentru a se obtine un produs omogen;
Marimea particulelor si densitatea tuturor componentelor pulberii sa fie cat mai apropiate
posibil, pentru a preveni separarea; iar pentru uz extern pentru a evita iritarea mecanica;
Pulberea sa fie stabila din punct de vedere fizic, chimic si microbiologic, netoxica, bine
tolerata si cu eficacitate terapeutica;
Sa se evite interactiunile fizico-chimice intre substantele active si substantele auxiliare.
Aceste conditii se pot asigura printr-o formulare adecvata a pulberilor, care are urmatoarele obiective
principale:
1. dispersarea substantei sau substantelor medicamentoase: pulverizarea si
amestecarea substantelor; obtinerea pulberii;
2. asigurarea stabilitatii fizice, chimice si microbiologice a pulberii in timp;
3

3.
4.

realizarea caracterelor subiective ale pulberii;

inocuitate, toleranta si eficacitate terapeutica.

MATERII PRIME

Materiile prime utilizate pentru prepararea pulberilor includ:

Substante medicamentoase;
Substante auxiliare:
o Diluanti;
o Adsorbanti;
o Coloranti;
o Conservanti;
o Aromatizanti;
o Agenti de parfumare;
o Agreganti;
Materiale si recipiente de conditionare. Pentru fabricarea recipientelor si ambalajelor, se utilizeaza:
hartia, celofanul, plastomerii, aluminiul.

SUBSTANTE MEDICAMENTOASE
Toate substantele medicamentoase utilizate pentru prepararea pulberilor trebuie sa indeplineasca
conditiile de calitate inscrise in farmacopee sau in fisa de fabricare.
Substantele medicamentoase apartin unor clase farmacologice si chimice diverse, cu o consistenta
variata:
solide : cele mai multe;
semisolide : extracte vegetale, substante lipofile;
lichide : tincturi si extracte vegetale, uleiuri grase si uleiuri volatile.
Clasele farmacologice din care fac parte substantele medicamentoase sunt urmatoarele:
antibiotice : tetraciclina, cloramfenicol, bacitracina, eritromicina, sulfat de neomicina;
antimicotice : nistatina, grizeofulvina, clotrimazol;
antiseptice-antimicrobiene : sulfamide, acid boric, metenamina, borat de fenilmercur, saprosan,
dermatol(galat bazic de bismut), acid salicilic, fenol, mentol, timol, camfor, eucaliptol, ulei de pin,
ulei volatil de menta;
astringente : sulfat de zinc, sulfat de cupru, sulfat de aluminiu si potasiu(alaun de potasiu);
epitelizante, cicatrizante: alantoina, hidrolizate de colagen;
alcalinizante : bicarbonat de sodiu, oxid de magneziu, hidroxid de aluminiu, carbonat bazic de
bismut;
analgezice-antitermice : fenazona, propifenazona; aminofenazona;
coleretice, colagoge, laxative : sulfat de sodiu, fosfat disodic, sulfat de magneziu;
sedative : bromuri de sodiu, potasiu, amoniu, fenobarbital;
cardio-respiratorii : cafeina, nitrit de sodiu, aminofilina, iodura de sodiu, benzoat de sodiu;
expectorante : trepinhidrat, benzoat de sodiu, tiocol;
antitusive : fosfat de codeina, dionina, radacina de ipeca;
saruri pentru rehidratare orala : clorura de sodiu, de potasiu, de ccalciu, citrat de magneziu;
antispastice si spasmolitice : clorhidrat de papaverina, sulfat de atropina;
fotoprotectoare : acid paraaminobenzoic, clorhidrat de chinina, dioxid de titan;
radiopace : sulfat de bariu.
Sub forma de pulberi simple, nedivizate se utilizeaza substante ca : acid boric, bicarbonat de sodiu,
sulfat de sodiu, sulfat de magneziu, sulfat de bariu, permanganat de potasiu, antibiotice etc.
Pentru pulberile care se administreaza oral, prin dizolvare cu apa, gradul de maruntire este
corespunzator sitei V; pentru pulberile care se administreaza ca atare marimea este corespunzatoare sitei
VII; pentru alte forme formaceutice in care intra pulberi, marimea particulelor solide dispersate este
prevazuta in monografia respectiva.
Unele probleme dificile de preparare si stabilitate le prezinta substantele eflorescente, higroscopice si
delicvescente, cele volatile sau care sublimeaza cat si substantele care nu sunt stabile in prezenta agentilor
atmosferici.
Substantele eflorescente : au proprietatea de pierde o parte din apa de cristalizare.
Substantele higroscopice : au proprietatea de a absorbi cu usurinta apa din atmosfera.
Substantele delicvescente : au proprietatea de a absorbi apa din atmosfera pana la solubilizare.
Substante eflorescente
Acid citric 1H2O

Substante higroscopice
Bromhidrat de neostigmina
4

Substante delicvescente
Acetat de amonoiu

Bromhidrat de scopolamina 3H2O

Citrat de sodiu 2H2O
Clorhidrat de chinina 2H2O
Clorhidrat de dionina 2H2O
Clorhidrat de morfina 3H2O
Codeina H2O
Fosfat de codeina 1.5H2O
Fosfat disodic 12H2O
Glicerofosfat de calciu nH2O
Glicerofosfat de sodiu5H2O;6 H2O
Gluconat de calciu H2O
Sulfat de aluminiu 18H2O
Sulfat de aluminiu si potasiu12H 2O
Sulaft de chinidina 2H2O
Sulfat de chinina 2H2O
Sulfat de cupru 5H2O
Sulfat de magneziu 7H2O
Sulfat de sodiu 10H2O
Sulfat de stricnina 5H2O
Sulfat de zinc 7H2O
Tartrat de sodiu si potasiu 4H2O
Terpin hidrat H2O
Tiosulfat de sodiu 5H2O

Bromura de amoniu
Bromura de sodiu
Bromura de strontiu
Carbonat de potasiu
Clorhidrat de pilocarpina
Clorura de sodiu
Clorura de suxametoniu2H2O
Clorura de sodiu
Diclorhidrat de histamine
Extract de china uscat
Extract de crusin uscat
Fenobarbital sodic
Glucoza
Heparina sodica
Iodura de sodiu
Maleat de ergotamina
Nistatina
Nitrit de sodiu
Pantotenat de calciu
Polividona
Sorbitol
Sulfat de neomocina 3H2O
Sulfat de streptomicina
Teobromina sodica si salicilat de
sodiu

Bromura de calciu 2H2O

Clorura de calciu 6 H2O
Cloralhidrat
Clorura de magneziu 6 H2O
Fenol
Piperazina hexahidrat

Unele substante, prin triturare impreuna formeaza amestecuri eutectice (ca urmare a scaderii punctului
de topire doua substante solide triturate se transforma intr-un amestec lichid; ex. mentol + camfor);
amestecuri binare, ternare sau amestecuri complexe, ce corespund celei mai joase temperaturi (sub
temperatura camerei).
In pulberile compuse, se pot asocia extracte fluide si tincturi in raport de 10%, cat si extracte moi in
proportie de 30% pentru a nu influenta starea de agregare si aspectul pulberii. Uleiurile volatile se pot
incorpora in pulberi in cantitate de pana la 10%. Substantele grase: grasimi de consistenya semisolida sau
moale ( ceara, alcool cetilic, acid stearic, unt de cacao, lanolina, vaselina) pot fi incluse in pulberile compuse
pentru a asigura protectia amestecului de pulberi sau pentru a intarzia absorbtia intestinala.
Pulberile de uz extern, numite si pudre, destinate aplicarii pe piele sau pe mucoase trebuie sa aiba un
grad avansat de pulverizare, corespunzator sitelor VIII sau IX ( pulberi foarte fine sau extrafine).
SUBSTANTE AUXILIARE
Ca substante auxiliare, in pulberile divizate de uz intern se intalnesc, in special, diluanti ( lactoza) si
adsorbanti care uneori pot avea si rol de substante antiacide (oxid sau carbonat de magneziu, caolin, aerosil
etc), iar in cele nedivizate pentru administrare orala, se pot asocia edulcoranti, aromatizanti si coloranti.
In pulberile de uz extern ( pudre), substantele auxiliare sunt prezente in cantitati mari in formulare, cu
mici exceptii. Pudrele medicamentoase, preparate care contin subtante active cu rol terapeutic precis, au
proportii variabile de substante auxiliare ( de obicei, acestea predomina), iar pudrele cosmetice sunt
constituite numai din substante auxiliare, alaturi de esente sau parfumuri si, eventual, coloranti si
conservanti antimicrobieni.
Pe langa rolul de vehicul al substantelor medicamentoase, excipientii pudrelor au si diverse actiuni
farmacologice proprii care determina alegerea lor in functie de scopul propus ( sicativ, calmant, racoritor,
astringent, lubrifiant etc.). Reprezentand o proportie mare din formularea pudrelor, excipientii influenteaza
semnificativ calitatea acestora, de aceea trebuie sa indeplineasca o serie de caracteristici, cum ar fi:
usurinta de pulverizare, pentru a avea o suprafata mare de contact cu pielea sau mucoasele;
inertie chimica;
inocuitate;
toleranta buna;
stabilitate;
posibilitate de sterilizare;
nu trebuie sa favorizeze dezvoltarea microorganismelor;
nu trebuie sa permita formarea de cruste.
Cele mai importante baze de pudre sunt fie compusi anorganici ( silicati, oxizi sau carbonati insolubili),
fie compusi organici : amidonul si derivati de amidon obtinuti prin semisinteza, compusi sintetici (stearati
sau undecilinati), sau compusi de origine animala ( pudra de matase).
In functie de rolul principal pe care il indeplinesc, substantele auxiliare se impart in urmatoarele grupe :
Diluanti : materii prime solide, inerte din punct de vedere chimic si farmacologic. Au rolul de a
facilita operatiile de preparare a unui amestec omogen de pulberi, in cazul in care substantele

medicamentoase incluse intr-o formulare sunt in proportii foarte mici. Cei mai folositi diluanti pentru
pulberi sunt:
o Lactoza : diluantul cel mai frecvent folosit, numit si zahar de lapte. Se utilizeaza ca excipient
diluant pentru prepararea de pulberi diferite; pentru prepararea de pudre cu antibiotice,
destinate a fi aplicate pe plagi ( se dizolva in lichidele exudate si permite o difuzie rapida a
antibioticului) ; pentru prepararea granulatelor si comprimatelor.
o Manitol : diluant solubil, stabil la actiunea umiditatii si caldurii, termostabil ( se poate
steriliza), compatibile cu majoritatea substantelor active.
o Sorbitol : diluant solubil, folosit in pulberile pentru diabetici, dar limitat, deoarece este
higroscopic.
o Amidon si derivati : se utilizeaza diferitele sorturi de amidonuri native, extrase din produse
vegetale : amidon de orez, de grau, de cartofi si porumb. Prezinta proprietati bune de
adeziune, alunecare si absorbtie. Se utilizeaza ca diluant la prepararea pulberilor de uz
extern, sau ca excipient natural organic la prepararea pudrelor. Amidonurile modificate sunt
folosite ca baze pentru pudre in cosmetologie.
o Caolin : este un silicat de aluminiu natural, hidratat. La pulberile de uz intern, se utilizeaza ca
excipient diluant si absorbant; la fel si pentru pulberile de uz extern, avand o capacitate
mare de acoperire si aderare. Trebuie sterilizat inainte de folosire.
Adsorbanti : se asociaza in pulberi cu rolul de a adsorbi umiditatea si de a asigura formarea unui
amestec omogen. Sunt necesari in pulberile care contin tincturi, extracte fluide, uleiuri volatile,
vitamine liposolubile, amestecuri eutectice. Se utilizeaza :
o Aerosil: dioxid de siliciu coloidal; se utilizeaza in pulberi in proportie de 3-5% pentru a
imbunatati proprietatile de curgere, de dispersare, adeziune si absorbtie, pentru apa si
uleiuri volatile;
o Bentonita : este un silicat de aluminiu coloidal folosit, in special, pentru proprietatile
adsorbante, in pudre antisudorifice. Intra in compozitia fardurilor; trebuie sterilizat in
prealabil;
o Carbonat de magneziu :adsoarbe apa, materiile grase si uleiurile esentiale; se utilizeaza in
proportie mica (5%) deoarece in mediu apos cedeaza alcalinitate;
o Carbonat de calciu : este o pulbere fina, flosita in pudrele pentru ten gras, deoarece are
tendinta de a usca pielea;
o Oxid de zinc : pulbere amorfa, care adsoarbe apa si uleiurile; actioneaza ca un dezinfectant
slab, este slab adstringent, sicativ, anticongestiv si calmant topic;
o Dioxid de titan : se mai numeste si pigment alb, indiferent din punct de vedere chimic si nu
cedeaza alcalinitate in mediu apos; se utilizeaza, in special, in pudre pentru copii si pudre
cosmetice;
o Oxid de magneziu : are o buna adezivitate si capacitate de absorbtie a apei; se utilizeaza in
pulberi de uz intern si extern.
Lubrifianti : confera pulberilor proprietati bune de curgere; se folosesc in concentratie de 1% :
o Talc:silicat de magneziu, hihratat, purificat, indiferent din punct de vedere chimic; este folosit
in principal in pudre pentru onctuozitatea sa, pentru a imbunatati aderenta si capacitatea de
curgere a pudrelor; are actiune de catifelare a pielii, de prevenire si reducere a iritatiilor si
transpiratiei; este contraindicat in plagi deschise, deoarece se pot produce granuloame;
o Stearat de zinc : creste capacitatea de aderare si actiune racoritoare a pudrelor; are actiune
lubrifianta, adstringenta, usor dezinfectanta;
o Undecilinat de zinc : are proprietati asemanatoare stearatului de zinc;
o Stearat de magneziu : se foloseste, de obicei, in amestec cu palmitatul de magneziu, in
pudre pentru marirea capacitatii de aderare si a actiunii racoritoare; toti stearatii sunt
substante grase care esercita o actiune racoritoare asupra pielii; servesc ca adaos la alte
baze, in proportie de 3-5% pentru a le ameliora capacitatea de aderare;
o Caolin, stearat de calciu, amidon,parafina, carbowax-uri ( PEG 4000);
Edulcoranti : se utilizeaza in pulberile de uz intern, care se dizolva inainte de administrare; cei mai
folositi sunt: Nmanitolul, sorbitolul, dextroza, zaharul, iar pentru diabetici zaharina si aspartamul;
Aromatizanti : se utilizeaza in pulberile de uz intern destinate a fi dizolvate in apa; se folosesc
esente artificiale sau arome naturale, indicate si in formele lichide;
Coloranti : se utilizeaza mai ales in formularile pentru copii, destinate a fi dizolvate inainte de
administrare ( pulberi cu antibiotice); colorantii se selecteaza in asociere cu aromatizantii; colorantii
se folosesc si pentru uz extern, in pudrele cosmetice; cei mai folositi sunt :
o Coloranti naturali, minerali : argile de diferite culori purificate ( galben de Saxa, ocru, bolul
de Armenia);
o Coloranti vegetali : carminul de sacaz;
o Coloranti sintetici : eozina, fucsina, indigocarmin, rodamina, albastrul de metilen;
o Coloranti de origine animala : pudra de matase ( obtinuta prin degresarea si hidroliza partiala
a fibrinei partea interioara a fibrelor de matase);
o Se mai utilizeaza oxidul de titan, cu rol de pigment alb;

Agenti de parfumare : se utilizeaza numai in pulberile de uz extern ( pulberi cosmetice); uleiuri

volatile de trandafir, lavanda si menta ( si uz intern);
Agenti conservanti antimicrobieni : se asociaza in pulberile industriale pentru a asigura
stabilitatea antimicrobiana; trebuie sa fie netoxici si compatibili cu majoritatea substantelor active;
este obligatoriu sa se specifice in eticheta natura si concentratia conservantului. Pentru pulberile de
uz intern se folosesc benzoatul de sodiu si propionatul de sodiu, care sunt usor solubili in apa;
Agenti mecanici, abrazivi : pulberi insolubile folosite in prafurile de dinti care imprima actiunea de
curatire si lustruire a dintilor; se utilizeaza in cantitati de 20-66%: carbonat de calciu, fosfat de calciu,
pirofosfat de calciu, silicati, aerosil;
Agenti spumanti : sunt surfactanti utilizati in prafurile de dinti, in proportie de 0.5-2%; cei mai
utilizati sunt: laurilsulfat de sodiu, ricinoleati, sulforicinoleati, laurilsacozinat de sodiu;
Agreganti : substante auxiliare utilizate in pudrele cosmetice compacte; au rol de a facilita
agregarea pulberilor ( aerosil, caolin).

TEHNOLOGIA DE FABRICARE A PULBERILOR

Prepararea pulberilor ca forme farmaceutice dozate se efectueaza conform urmatoarelor etape
principale :
obtinerea de pulbere, ca materie prima, dintr-o substanta originala: vegetala, animala, minerala, de
semisinteza sau de sinteza;
amestecarea diferitelor pulberi, cu sau fara excipienti, pentru a imbunatati caracterele functionale
ale pulberii ( ex.proprietatile de curgere);
modificarea densitatii ( prin granulare), daca este necesar;
conditionarea produsului finit, pentru a facilita utilizarea pulberii de catre pacient.
In scopul de a se obtine preparate omogene si corect dozate, materiile prime sunt supuse diferitelor
operatii farmaceutice, atat in farmacie, cat si in industrie.
Principalele operatii farmaceutice utilizate in prepararea pulberilor sunt urmatoarele:
uscarea materiilor prime solide;
reducerea marimii materialelor solide (maruntire, pulverizare);
cernerea pulberilor;
amestecarea pulberilor.
Uscarea este o operatie de baza, cu mare importanta in tehnologia farmaceutica, in general, si in
prepararea pulberilor, in special, ce se aplica, in principal:
fie la materialele solide umede;
fie asupra unor solutii sau suspensii cu substante medicamentoase care, in final, devin un produs
uscat, solid.
Astfel, scopul uscarii poate fi:
indepartarea totala sau partiala a umiditatii dintr-un material;
sinteza de substante active;
procesul de concentrare ( obtinerea de extracte uscate din extracte fluide);
asigurarea stabilitatii fizice, chimice si microbiologice a formelor farmaceutice solide;
prepararea unor substante farmaceutice ( hidroxidul de aluminiu, lactoza spray dried);
etapa de preparare a unei forme farmaceutice ( uscarea granulelor, prepararea extractelor uscate
din solutii extractive, preparate liofilizate);
imbunatatirea proprietatilor reologice ale unei pulberi;
imbunatatirea distributiei substantei active intr-o forma solida;
facilitarea transportului si a operatiilor de pulverizare;
facilitarea procesului de comprimare.
Uscarea materiilor prime se poate realiza prin:
1. uscarea la aer cald (condiii normale 200C pn la 300C) - poate avea loc chiar n condiii naturale
temperatura de 200C pn la 300C) pentru substanele care pierd umiditatea la aceste temperaturi
i nu sunt influenate de agenii atmosferici. Materialul supus uscrii este expus n straturi subiri pe
coli de hrtie, pe plci de sticl, faian etc.
2. uscarea la cald este aplicabil la substanele termostabile. Pot fi mai multe modaliti de uscare la
cald:
prin convecie cnd aerul cald, apa nclzit sau vaporii nclzii vin n contact cu vasul n
care este expus materialul supus uscrii;
prin conducie cnd vasul este n contact cu sursa de cldur;
prin radiaie termic (infrarou) uscarea este produs de radiaii IR la temperaturi cuprinse
ntre 400C-1100C, temperatura alegndu-se n funcie de stabilitatea substanei; sau mai modern
cu microunde;
7

3.

uscarea n vid pentru substanele termolabile care cedeaz greu umiditatea (extracte, lecitin
etc.);
4. uscare cu ajutorul substanelor deshidratante, se aplic n cazul substanelor higroscopice (extracte
uscate etc.). Ca substane deshidratante se pot utiliza: oxid de calciu, acid sulfuric concentrat etc.
Operaia se efectueaz n exicatoare ;
5. uscarea srurilor prin distilare azeotrop. Metoda se utilizeaz pentru ndeprtarea apei de
cristalizare de la unele substane (sulfat de magneziu etc.) prin amestecarea acestora cu o
substan organic (benzen, toluen) urmat de distilare. n procesul distilrii aceste substane
organice antreneaz i vaporii de ap rezultnd amestecuri azeotrope.
Aparatura de uscare. Pentru uscare se utilizeaz n funcie de substane sau materialul supus uscrii
diferite aparate i anume: etuve, etuva cu vid, dulapuri de uscare, tunele de uscare, turnuri de uscare,
usctoare cu talere, usctoare cu band, usctoare prin fluidizare.
Reducerea marimii materialelor solide reprezinta un proces mecanic de divizare, care cupreinde o
mare varietate de operatii fizice ce se pot produce separat sau concomitent si se realizeaza prin :
1. fragmentare ( maruntire, sfaramare sau concasare);
2. pulverizare;
3. micronizare
4. alte procedee de obtinere a pulberilor.
Aceste operatii depin de natura materialului, cat si de echipamentul de maruntire utilizat.
Principalele obiective si avantaje ale pulverizarii substantelor sunt urmatoarele:
asigurarea omogenitatii preparatelor farmaceutice: reducerea marimii particulelor influenteaza
calitatea pulberilor si a altor preparate care contin particule solide dispersate; astfel, se garanteaza
exactitatea de dozare a substantei active in forma farmaceutica si in dozele individuale;
marirea vitezei de dizolvare si a biodisponibilitatii substantelor active: prin micsorarea dimensiunilor
particulelor solide creste suprafata specifica , ceea ce mareste viteza de dizolvare datorita
contactului mai mare dintre substanta si solvent;
intensificarea absorbtiei, prin mucoasele biologice, ca o consecinta a maririi vitezei de dizolvare;
facilitatea extractiei : tot o consecinta a maririi vitezei de dizolvare a pricipiilor active din produsele
vegetale maruntite;
asigurarea unei procesari tehnologice ulterioare cat mai bune, prin optimizarea proprietatilor de
curgere, comprimare, amestecare, dispersare;
cresterea stabilitatii fizice a formei farmaceutice;
ameliorarea uniformitatii coloratiei unui preparat;
marirea capacitatii de acoperire.
Dintre dezavantaje, enumeram:
se faciliteaza reactiile chimice dintre componentele unui preparat, prin cresterea vitezei de reactie;
favorizarea absorbtiei cu efecte toxice, din cauza gradului avansat de diviziune;
aparitia de granuloame pe mucoasa gastrica;
absorbtia umiditatii din mediul inconjurator.
1.Fragmentarea, maruntirea este o operatie fizica preliminara pulverizarii, de divizare grosiera, numita si
concasare, care se aplica materialelor solide voluminoase.
Maruntirea se efectueaza, in principal, prin procedee de :
taiere, despicare aplicate produselor vegetale; in farmacie se utilizeaza cutite si foarfeci pentru
cantitati mici de produse sau cutite speciale ( prevazute cu maner si o extremitate fixa); in industrie,
se utilizeaza masini mecanizate.
Roadere sau razuire se aplica produselor moi si elastice, produselor vegetale; in farmacie se aplica
pentru cantitati mici de substante ca: ceara, cetaceu, parafina solida si se foloseste razatoarea
metalica sau masina de radere; in industrie se folosesc masini actionate mecanic.
Sfaramarea sau concasarea se aplica materialeor dure sau semidure de natura minerala; in
farmacie sfaramarea cantitatilor mici de substante se efectueaza manual, prin lovire cu pistilul in
mojar sau in piulite din metal; in industrie, sfaramarea unor cantitati mari de material solid se
efectueaza cu ajutorul concasoarelor(cu falci, cu cutite, cu cilindre, cu ciocane, colergangul). In
procedeele de concasare si pulverizare, intervin, in principal, trei actiuni sau o combinare a acestor
actiuni :
o Freacarea;
o Presare-zdrobire-comprimare;
o Impact- lovire.
2. Pulverizarea este un proces mecanic in care materialele solide sub forma de bucati mai mari sau mai
mici sunt supuse triturarii (frecarii), strivirii sau lovirii pentru a obtine particule mici, de dimensiuni
determinate. In farmacie, cantitati mici de substante se pot pulveriza cu ajutorul mojarului cu pistil sau
mecanic cu rasnita cu maner sau electrica sau cu ajutorul morilor cu bile de capacitate redusa. Pentru
pulverizarea unor cantitati foarte mici de substante, se utilizeaza porfirizarea metoda prin care se obtin
pulberi foarte fine, utilizata, mai ales, pentru pulverizarea umeda, prepararea unguentelor in suspensie si in

stomatologie. In industrie, se utilizeaza mori de diferite tipuri, care actioneaza prin aceleasi metode de
divizare, ca si concasoarele (mori cu cilindri, cu discuri, cu pietre, cu bile,etc).
3. Micronizarea este un proces mecanic de divizare, in care materialul solid este transformat in particule
foarte fine, coloidale, cu dimensiuni submicronice, prin metode de impact si frecare. In acest caz, se
utilizeaza : mori pneumatice cu jet de aer si mori coloidale.
4. Alte procedee de obtinere a pulberilor- dintre procedeele fizice si chimice cele mai folosite sunt:
Pulverizarea prin nebulizare la cald sau la rece pulberi cu aminoacizi, cu antibiotice, cu
extracte vegetale, cu vitamine, hidrolizate de proteine;
Precipitarea (cristalizarea) unele substante se pulverizeaza prin hidratare (oxidul de calciu,
barita caustica), altele prin deshidratare (sulfat de sodiu, de cupru, sulfat acid de sodiu);
Sublimarea (condensarea in forma solida a vaporilor de substanta) este folosita pentru
obtinerea carbonatului de amoniu, iodului, camforului, sulfului, calomelului.
Reactiile de dublu schimb sau de descompunere dubla cu formare de precipitate permit
prepararea unor cantitati mari de substanta sub forma de pulbere fina: carbonat de calciu
(clorura de calciu + un carbonat alcalin), nitrat bazic de bismut (nitrat de bismut + apa), oxid
galben de mercur (clorura mercurica + hidroxid de sodiu).
Cernerea pulberilor procedeu de separare a substantelor solide, dupa marimea particulelor. In
industrie, cernerea este utilizata ca operatie de sortare sau clasificare; se folosesc site industriale (plane,
cilindrice, cu gratare, centrifugale, vibratoare etc). In farmacie se realizeaza cu ajutorul sitelor farmaceutice
si se aplica uneori si dupa amestecare, pentru a se obtine un produs uniform.
Amestecarea si omogenizarea pulberilor este operatia fizica prin care se urmareste realizarea unei
distributii uniforme a particulelor componente ale amestecului de pulberi, fara ca acestea sa sufere vreo
modificare fizica sau chimica. Scopul amestecarii este obtinerea unei asocieri omogene din diferite produse
solide. Operatia de amestecare este necesara pentru a realiza:
o distributie uniforma a substantei medicamentoase in forma farmaceutica;
un aspect uniform, omogen al formei farmaceutice;
asigurarea unei eliberari a substantei medicamentoase din forma farmaceutica la locul si cu viteza
dorita.
In farmacie, amestecarea si omogenizarea se realizeaza cu diferite ustensile de laborator:
mojar cu pistil cantitati mici de substanta;
spatula si placa de sticla;
cutii cu bile;
rasnite, mori electrice sau mojare cu pistil actionate mecanic.
In industrie se utilizeaza echipamente de amestecare si omogenizare ca: omogenizator, mixer, malaxor
sau amestecator.
PREPARAREA PULBERILOR IN FARMACIE
Prepararea pulberilor la receptur este astzi mai frecvent ntlnit n farmaciile de circuit nchis,
dect n farmaciile publice, dar i acolo n numr mic. Aceasta se datoreaz fabricrii, ca i n cazul altor
forme farmaceutice, a unui numr mare de produse industriale.
n farmacie se prepar:
pulberi magistrale;
pulberi oficinale;
pulberi care se transform ex tempore n: soluie, sirop, suspensie, soluie efervescent;
pulberi compuse din forme farmaceutice industriale solide.
Pulberile magistrale se prepar la masa de receptur, iar pulberile oficinale, n laboratorul farmaciei.
Se utilizeaz aparatura din dotarea farmaciei: instrumente de cntrire, mojare cu pistile, aparate electrice
de pulverizat, mojare mecanice, etc.. Toate ustensilele i aparatura vor fi meninute ntr-o stare de curenie
perfect i de funcionare corect.
n farmacie, pulberile nedivizate se repartizeaz n: cutii de aminoplast, borcane de sticl, pungi de
hrtie simpl sau cerat. O atenie deosebit se va acorda pulberilor de uz extern i anume pudrelor sterile,
care se vor condiiona n recipiente sterilizate.
Pulberile divizate se repartizeaz n: capsule de hrtie, pungi de hrtie, capsule amilacee, capsule
gelatinoase tari.
Capsulele de hrtie sunt confecionate din hrtie simpl sau cerat (pergaminat) i au form
dreptunghiular. Sunt numerotate dup cantitatea de pulbere pe care o pot condiiona, n mrimi standard,
de la 0,1g la 10g.
Capsulele amilacee (caete, hostia, buline) sunt nveliuri pentru pulberi preparate dintr-o coc de
amidon i glicerin sau ulei de ricin 1g%, ca plasticizant i substane cu rol conservant (nipaesteri). Sunt
formate din dou jumti de form cilindric, care se pot mbina prin apsare uoar.
Aceste nveliuri ofer avantajul unei administrri uoare; prin umectare cu ap, acestea se nmoaie
n scurt timp i se diger sub aciunea mecanic a bolului alimentar al fermenilor gastrici, elibernd
substanele incluse n ele.
9

Caetele amilacee prezint dezavantajul c sunt permeabile la aer i vapori de ap, ceea ce le face
improprii pentru condiionarea substanelor higroscopice, eflorescente, amestecuri eutectice, extracte
vegetale, crbune. Se recomand ambalarea caetelor cu pulbere n cutii de aminoplast, borcane de sticl
sau pungi de hrtie cerat.
Capsulele gelatinoase sunt nveliuri din gelatin utilizate mai mult n industria de medicamente,
care condiioneaz substanele medicamentoase solide sau lichide.
Substanele volatile i higroscopice pot fi protejate bine prin utilizarea de hrtii cerate, pliate dublu.
Capsulele amilacee (caetele) i capsulele gelatinoase tari (capsule operculate) nu se arunc; acestea se
nghit odat cu coninutul.
Fazele preparrii pulberilor n farmacie
n farmacie, formele magistrale de pulbere se prepar la cerere, pe baz de reet; formele oficinale
se prepar n cantiti mici. Prepararea este efectuat de ctre farmacist, cu un minimum de echipament de
lucru.
Pulberile simple se obin din substane medicamentoase solide, uscate n prealabil dac este cazul,
pulverizate n mojare sau mori de diferite tipuri i trecute prin sitele indicate n monografiile respective.
Pulberile compuse se obin prin amestecarea componentelor prescrise, aduse la un grad de
mrunire apropiat i adugate n ordinea cresctoare a cantitilor, cu excepia celor cu densitate mare care
se adaug la nceput. Dup amestecare, pulberile se trec prin sita indicat i se omogenizeaz din nou.
Cernerea este obligatorie pentru pulberile care sunt prescrise in cntiti mai mari de 20 g .
n cazul unui preparat magistral, fazele preparrii unei pulberi sunt urmtoarele:
verificarea reetei;
verificarea dozelor terapeutice maxime (unde este cazul);
alegerea metodei de preparare, a ustensilelor, a tipului de condiionare;
cntrirea componentelor;
pulverizare;
cernere;
amestecare i omogenizare ;
sterilizare eventual (pulberi sterile pentru: plgi, arsuri, pielea sugarilor; cu antibiotice);
divizare;
condiionare i ambalare.
Verificarea reetei - farmacistul are obligaia s verifice dac reeta a fost ntocmit, formulat
corect i are completate toate datele necesare.
Verificarea dozelor terapeutice maxime - dac n formul sunt prescrise substane
medicamentoase din grupele : Serpandum" i Venerum", pentru acestea, se verific dozele
terapeutice maxime. n cazul n care aceste doze sunt depite, se procedeaz conform regulilor
cunoscute, care se aplic i pentru alte forme divizate.
Alegerea metodei de preparare, a ustensilelor, a tipului de condiionare - se va ine seama
de proprietile fizico-chimice ale substanelor solide asociate i, eventual, de modul de introducere
a unor substane semisolide sau chiar lichide.
n farmacie, prepararea pulberilor se efectueaz n mojar, cu o capacitate de 5-10 ori mai mare dect
volumul final al pulberii.
Substanele higroscopice se usuc i dup pulverizare, pentru a ndeprta umiditatea fixat, n
timpul acestei operaii.
Cnd se prescriu substane eflorescente cristalizate (sulfat de sodiu, fosfat disodic, sulfat de
magneziu) n amestec cu alte pulberi, se vor utiliza substanele uscate sau anhidre n cantiti
corespunztoare. Diferena n mas se completeaz cu lactoz pentru a menine dozajul indicat.
Substanele foarte active se prepar sub form de pulberi titrate, obinute prin diluare cu lactoz
uscat, n proporie de 1:10 sau 1:100. Umiditatea acestora nu trebuie s depeasc 1%.
Pulberile efervescente se prepar din substane deshidratate i nu trebuie s aib o umiditate mai
mare de 1 % ; la dizolvare n ap, se obine o soluie limpede sau opalescent i se produce efervescen.
Substanele delicvescente (clorura de calciu cu 6 molecule de ap) nu pot fi prelucrate sub form de
pulberi.
Cntrirea componentelor
La prepararea pulberilor, se folosesc mijloace de cntrire sau de divizare de o precizie care s
permit respectarea condiiilor monografiei PULVERES din FR X.
Pentru cntrirea unor cantiti mai mici, se utilizeaz astzi balane electronice de tip Metler,
Sartorius ; pentru cantiti mai mari, se indic balana tehnic de receptur (de tip Sibiu).
Pulverizarea componentelor - pentru prepararea cantitilor mici de pulberi, pulverizarea
substanelor solide se realizeaz prin operaia de triturare-frecare n mojare, piulie, pe porfir, iar
produsul este pulverizat ntre pistil i peretele mojarului.
Pistilul se nvrtete circular, iar fora de presare, triturare sau lovire este dependent de duritatea
materialului.
Procesul de reducere a substanelor solide n particule fine, prin frecarea lor n mojar, cu ajutorul
pistilului, este denumit triturare (fr. triturer = a tritura, a sfrma, a zdrobi, a pulveriza i lat. tritus, -a, -um =
frecat sau de la tero, -trivi, -tritum, -terere = a freca, a pisa). De asemenea termenul desemneaz procesele

10

prin care un amestec de pulberi fine sunt amestecate intim ntr-un mojar.
Triturarea se efectueaz de la dreapta la stnga, circular, cu apsare puternic pe pereii mojarului,
dependent de natura substanei solide. n acest procedeu, pistilul acioneaz prin frecare i presare,
materialul fiind zdrobit ntre baza pistilului care se mic circular, fundul i pereii mojarului. n practica
farmaceutic, rotirea pistilului are loc n sens invers, fa de micarea acelor ceasornicului, iar poziia
pistilului este uor nclinat. n timpul triturrii, se folosesc spatule flexibile sau cartele de celuloid pentru a
aduna materialul care ader de peretele mojarului i de pistil.
Triturarea se aplic majoritii substanelor. Este mai indicat pentru substanele mai puin dure i
pentru cele care se nclzesc, se nmoaie sau se descompun prin lovire.
Micarea i amestecarea circular a pistilului pe pulberea din mojar conduce la amestecarea
componentelor i la sfrmarea agregatelor slabe de pulbere. Prin aplicarea unei presiuni asupra pistilului, se
poate efectua i o zdrobire sau o mrunire a solidului.
Mrunirea bucilor mari de material se poate efectua prin lovirea (pisarea) executat de ctre pistil
perpendicular asupra solidului aflat n mojar.
Cantitatea de substan mrunit trebuie s fie corespunztoare dimensiunilor mojarului, pentru ca
loviturile s fie eficace. Cnd se lucreaz cu nite cantiti prea mici, pistilul poate sparge mojarul lovind n
gol, iar dac sunt cantiti prea mari de material, loviturile sunt amortizate de masa de substan.
Lovirea se utilizeaz, n special, pentru substanele dure (acid tartric, alaun) sau produsele vegetale
cu esuturi mai tari (rdcin de ipeca).
Reguli practice de pulverizare :
operaia de pulverizare se execut la loc uscat;
fiecare ingredient se pulverizeaz separat;
nu se pulverizeaz cantiti mari de substan deodat ;
substanele anhidre se pulverizeaz, de asemenea, separat;
substanele care se descompun nu se tritureaz energic: srurile de mercur, cloratul de potasiu,
azotatul de argint, srurile coloidale, de argint etc.;
substanele colorate, colorante, solide volatile, oxidante, reductoare sau cu miros persistent se vor
pulveriza n mojare speciale, destinate numai acestora;
substanele semisolide (moi) se pulverizeaz prin intermediul substanelor solide inerte;
pulberile puternic active, toxice sau iritante (rdcina de ipeca, frunzele de beladon, digitala,
clorura mercuric) se pulverizeaz n mojar sub ni sau mori de capacitate mic, acoperite, pentru
a evita mprtierea substanei solide fin pulverizate, n atmosfer i intoxicarea operatorului ;
pulberi cu grad mare de finee se obin prin porfirizare. Substana uscat sau amestecat, cu un
solvent adecvat, se tritureaz pe o plac de sticl, porelan, agat sau porfir, cu un pistil din acelai
material, dar cu baza plat. Metoda se utilizeaz frecvent n practica stomatologic;
substanele aderente de pistil sau de pereii mojarului se ndeprteaz cu o cartel din material
plastic ;
n general, operaia de pulverizare se efectueaz pn ce tot materialul este transformat n pulbere ;
n acest caz, se realizeaz o pulverizare integral sau fr reziduu. Un eventual reziduu la cernere se
pulverizeaz din nou i se ncorporeaz n amestec ; sunt ns cazuri cnd este avantajoas pulverizarea cu
reziduu - atunci cnd prile mai dure, greu de pulverizat, ale produsului vegetal nu conin principii active.
Este cazul rdcinii de ipeca cu structur neomogen, n care alcaloizii sunt localizai n esutul cortical i
liberian friabil, iar prin pulverizarea obinuit, esutul lemnos rmne n fragmente mai mari care sunt ndeprtate prin cernere (se consider c reziduul la cernere este de 25 % reprezentnd proporia de esut
lemnos din rdcina de ipeca supus pulverizrii). Dac n urma pulverizrii, se obine o pulbere mai concentrat dect cea prevzut de FR X, se indic diluarea cu lactoz (pulberea de rdcin de ipeca, de opiu,
de frunze de digital).
Unele substane solide sunt elastice, iar altele tind s se aglomereze ori s reziste mcinrii prin
simpla triturare cu pistilul n mojar; pentru aceste substane, se aplic metoda de pulverizare prin
intermediu. Acesta este procesul de reducere a mrimii solidelor, cu ajutorul unui material adiional, care
poate fi uor eliminat dup ce pulverizarea a fost complet sau, din contra, poate s rmn n produsul
final. Substanele care se ndeprteaz total dup pulverizare, denumite intermedii volatile (efemere) sunt
lichide volatile folosite pentru, obinerea unor soluii concentrate de substane greu de pulverizat,
ndeprtate apoi prin continuarea triturrii volatilizndu-se; de exemplu, alcool sau eter etilic, n proporie de
10%, pentru pulverizarea substanelor: mentol, iod, camfor, timol, acid boric, i cloroform pentru iod, acid
stearic, spun de sodiu. Substanele utilizate ca intermediu pentru pulverizare i care pot s rmn n
amestec se numesc intermedii permanente (fixe), de exemplu zahrul folosit pentru pulverizarea unor
produse vegetale ca scleroii cornului de secar i vanilia, clorura de potasiu, seminele de migdale amare,
seminele de dovleac sau uleiul vegetal pentru pulverizarea cetaceului.
Unele substane cu densitate mic nu pot fi pulverizate n mojar deoarece se aglomereaz. n aceste
cazuri, se procedeaz la pulverizarea prin frecare pe sit sau radere pe sit, apsnd uor bulgrii de
substan aglomerat deasupra unei site, de exemplu - pulverizarea oxidului de magneziu sau carbonatului
de magneziu cu sita IV.
Cernerea solidelor - dup pulverizarea componentelor, este necesar operaia de cernere, prin
care se separ particulele de diferite mrimi. Dintr-un amestec polidispers, se separ o singur
categorie de particule cu o anumit dimensiune sau se sorteaz fraciuni cu dimensiuni diferite. FR X
prevede cernerea obligatorie pentru cantiti de pulberi sau amestecuri de pulberi care depesc 20
11

g.
Reguli practice de cernere a pulberilor:
Operaia de cernere se realizeaz prin micri oscilatorii, fr a fora trecerea pulberii prin apsare
cu pistilul;
cernerea se efectueaz rapid ;
pentru cernerea pulberilor de substane iritante sau toxice, se utilizeaz site acoperite (rdcina de
ipeca, frunte de digital);
substanele higroscopice i eflorescente se usuc naintea cernerii, pentru a evita conglomerarea
pulberii;
cernerea se efectueaz utiliznd cantiti convenabile de pulbere, n raport cu suprafaa sitei,
lucrndu-se cu poriuni mici;
pentru pulberile la care mrimea particulelor este sub 80 um sau la care se prevede o anumit form
cristalin, determinarea gradului de mrunire se efectueaz prin mijloace adecvate, nscrise n
normele de calitate a produsului;
eficacitatea cernerii este dependent de gradul de pulverizare a substanei, de lungimea parcursului
pulberii pe "reeaua sitei, "de micarea produsului pe sit i de grosimea stratului pulberii care se
cerne;
randamentul cernerii crete, cu ct parcursul procesului pe reea este mai lung i stratul mai subire;
pentru pudre i pulberi de uz intern (absorbante, pansamente gastrice), se recomand o finee foarte
avansat - sitele VII, VIII, IX (FRX);
pentru pulberile care se dizolv nainte de ntrebuinare, se indic un grad de dispersie mediu - sitele
V i VI (FR X).
Amestecarea i omogenizarea pulberilor - este o operaie de ntreptrundere a particulelor
componentelor ntre ele. Amestecul obinut trebuie s fie statistic omogen.
n practica farmaceutic, amestecarea pulberilor se efectueaz n mojar, cu ajutorul pistilului (prin triturare),
cu cartele de celuloid sau cu spatula. Se pot folosi i aparate acionate electric: mori cu bile sau mixere
rotative de dimensiuni mici.
Reguli practice de amestecare a pulberilor
realizarea unei pulberi omogene depinde de mrimea, forma i greutatea specific a particulelor, de
modul i timpul de amestecare;
pentru cantiti mici de substane solide, care au o granulometrie apropiat, amestecarea se
realizeaz odat cu pulverizarea prin triturare n mojar; este mai indicat ca fiecare component a
pulberii compuse s fie, n prealabil, pulverizat i, eventual, cernut;
un alt factor care influeneaz amestecarea este proporia componentelor. FR X indic ordinea de
amestecare a componentelor unei pulberi. Aceasta este n funcie de proprietile fizice ale
componentelor; n general, se efectueaz n ordinea crescnd a cantitilor i n raport cu volumul
substanelor solide ; la nceput, se adaug pulberile cu volum mic.
Astfel, n cazul pulberilor compuse care conin componente n proporii diferite, se vor aduga, la
nceput, cele n cantiti mai mici, apoi, progresiv, celelalte pulberi, n ordinea crescnd a cantitilor.
Constituenii aflai n proporie mare se vor aduga treptat. Este mai greu de obinut o pulbere omogen
cnd una din componente este n proporie mai mic fa de celelalte. Se va acorda o atenie deosebit
realizrii unui amestec omogen, mai ales cnd substana aflat n cantiti mici este puternic activ sau
toxic i cnd exist riscul supra- sau subdozrii sale. Este cazul pulberilor titrate 1 % sau 10%, n care
substanele foarte active sunt diluate cu lactoz.

ordinea de amestecare poate fi schimbat n funcie de greutatea specific a substanelor, la

nceput, se adaug cele cu greutate specific mare, indiferent de cantitate (subnitratul bazic de
bismut se adaug la nceput, iar oxidul de magneziu, ntotdeauna, n final, pentru a evita unele
interreacii ntre componentele asociate).
ingredientele prescrise n cantiti mari sau care au volum mare se adaug n amestecul de pulberi
n mici poriuni, omogeniznd bine: se ncepe cu cea mai mic cantitate, peste care se adaug o
nou poriune de pulbere, se amestec i apoi se adaug urmtoarea poriune;
substanele puternic active, toxice i stupefiante se adaug n preparat, dup ce, n prealabil, porii
mojarului n care se realizeaz amestecarea componentelor, au fost acoperii prin triturarea unei
cantiti egale sau duble (fa de substana puternic activ) cu o pulbere inert prescris n reet.
Pentru cantiti foarte mici de substane puternic active, toxice i stupefiante (sub 0,05 g) se
utilizeaz pulberile titrate ale acestora;
substanele colorate i colorante se adaug n amestecul de pulberi, n final, acestea indicnd
totodat i gradul de omogenitate a amestecului;
substanele higroscopice sau eflorescente se amestec cu substane absorbante sau inerte (lactoz,
zaharoz);
dac prin amestecarea unor substane solide: fenol, camfor, mentol, timol, fenazon, fenacetin,
aspirin, acetanilid, salol, rezult un amestec eutectic, la temperatura obinuit, aceste substane
se vor tritura separat i se vor dispersa cu un diluant inert i apoi se vor amesteca, foarte uor cu
spatula.
n mod obinuit, ca diluani se utilizeaz: oxid de magneziu sau carbonat de magneziu i ca

12

absorbani: caolin, amidon, bentonit. n general, se utilizeaz o cantitate de diluant, egal cu compusul
eutectic. Mult folosit este i aerosilul (acidul silicic coloidal) care previne formarea amestecurilor eutectice cu
aspirin, salicilat de fenil i ali compui. Adugarea de aerosil 20% previne lichefierea, chiar sub presiunea
de comprimare a unei pulberi, necesar pentru obinerea tabletelor.
substanele lichide (tincturi, extracte fluide, extracte moi) se disperseaz n pulberi absorbante
(lactoz, talc, caolin, oxid de magneziu, crbune, amidon, carbonat de magneziu, oxid de zinc) n
cantitate pn la 10%, iar cele moi pn la 30%, pentru a se menine starea de agregare solid a
preparatului; cnd lichidul este un solvent volatil, el poate fi evaporat uor, pe baia de ap (de
exemplu, tincturile, extractele fluide i moi). n timpul evaporrii, se poate aduga lactoz, aerosil
amidon, carbonat de calciu, ca diluant, pentru a crete viteza de pierdere a solventului, prin
creterea ariei suprafeei de evaporare. Alteori, se poate utiliza o cantitate echivalent de extract
uscat n locul tincturii sau extractului fluid sau moale;
uleiurile volatile se disperseaz cu o pulbere inert absorbant (oxid de magneziu sau zahr);
substanele, grase solide sau moi (ceara, stearina, lanolina) se topesc sau se dizolv n solveni
volatili, dup care se amestec cu pulberile prescrise, pn la omogenizarea amestecului i
volatilizarea total a solventului (alcool, eter etilic);
substanele higroscopice, care se nmoaie (se umezesc) din cauza afinitii pentru apa din aer pot fi
preparate ca pulberi divizate, dac se adaug diluani i absorbani ineri. Pentru protecie, se
utilizeaz capsule de hrtie cerat pliate dublu. Substanele delicvescente nu pot fi preparate ca
pulbere;
amestecarea componentelor se consider terminat, cnd pulberea are un aspect omogen (timp de
amestecare 1-8 minute). Omogenitatea se verific prin apsarea pistilului pe suprafaa pulberii. FR X
indic verificarea omogenitii pulberii ntinse n strat subire prin observare cu lupa;
omogenizarea pulberilor se realizeaz i prin cernere. Aceast operaie nu este totdeauna indicat,
ntruct cernerea favorizeaz separarea componentelor fin pulverizate de cele mai puin pulverizate.
Sterilizarea pulberilor - este operaia ntlnit numai la prepararea pulberilor sterile. FR X prevede
sterilizarea obligatorie pentru pulberile (pudrele) destinate a fi aplicate pe pielea sugarilor, pe plgi
deschise sau arsuri. Aceste preparate trebuie s fie sterile. De asemenea, toate pulberile care conin
antibiotice se vor prepara pe cale aseptic, pentru a asigura att sterilitatea preparatului, ct i
stabilitatea antibioticului, n vederea realizrii efectului terapeutic.
Substanele medicamentoase i auxiliare termostabile, care intr n compoziia acestor pulberi, se
vor steriliza la temperatura indicat.
Metodele de sterilizare se aleg n funcie de proprietile fizico-chimice ale medicamentelor i
materialelor de sterilizat, astfel:
Sterilizarea cu aer cald - n etuve nclzite electric, la Temperatura de 140-180 C. Ustensilele,
obiectele din porelan i sticl se nclzesc 60 minute, la 180 C. Lanolina, vaselina, ceara, parafina,
pulberile termostabile sc nclzesc trei ore, la 140 C, sau dou ore la 160 C ;
prepararea pe cale aseptic se aplic formulelor care conin substane termolabile. ntregul
echipament de lucru, substanele termostabile, recipientele vor fi, n prealabil, sterilizate, iar
operaia de preparare se va efectua n boxa steril. Eticheta recipientelor n care se condiioneaz
aceste pulberi va purta meniunea preparat aseptic.
Se poate recurge i la asocierea cu substane conservante.
Unele substane termolabile ca: uree, acid boric, glucoza, antibioticele .a. se sterilizeaz prin
agitare cu eter sau cloroform, ntr-un vas nchis, dup care se filtreaz n condiii aseptice, n scopul
ndeprtrii solvenilor volatili, care au aciune deshidratant asupra microorganismelor.
Sterilizarea prin radiaii ultraviolete se aplic frecvent n vederea pregtirii boxei sterile, pentru
sterilizarea suprafeelor, a aerului, ustensilelor i ambalajelor, cu o or nainte de nceperea lucrului.
Pulberile de uz extern pot conine substane antiseptice aprobate de Ministerul Sntii; pe eticheta
preparatului se va meniona natura i concentraia acestora.
Divizarea pulberilor - dup operaiile de cntrire, pulverizare, cernere i amestecare a
componentelor, unele pulberi se repartizeaz n recipientul de condiionare i apoi se ambaleaz.
Aceste pulberi simple sau compuse se prepar nedivizat; alte pulberi se mpart n doze unitare care
se condiioneaz separat i apoi se ambaleaz mpreun.
Pulberea nemprit n doze se administreaz prin msurare aproximativ cu vrful de cuit. Unele
produse realizate n industrie (Caseolact, Lecitin, Sare fr sodiu) au n ambalaj i o linguri dozatoare.
Erorile sunt destul de mari, fiind o apreciere dup volum. Sub form nedivizat se prepar majoritatea
pulberilor farmaceutice pentru uz extern sau pulberile folosite intern care conin substane anodine :
crbune, produse vegetale, substane antiacide.
Operaia de divizare a pulberilor simple sau compuse, n doze unitare, are ca scop mprirea pulberii
n cantiti exacte (doze), necesare administrrii pe cale intern i uneori pentru aplicaii externe.
Majoritatea pulberilor divizate sunt de uz intern. Eliberarea n doze unitare prezint avantajul
asigurrii unui dozaj corect i amelioreaz conservarea preparatului, n plus, prin introducerea n capsule
amilacee sau gelatinoase, care se nghit odat cu pulberea, se poate masca gustul sau mirosul neplcut al
unor componente.
Divizarea pulberilor se realizeaz prin trei procedee, n funcie de:

masa de pulbere ;

volum;
13


prin apreciere vizual.
Pentru obinerea unei precizii mari n dozarea pulberilor, se recurge la cntrirea fiecarei doze la balana
a crei sensibilitate este n concordan cu respectiva cantitate a dozei unitare. Cntrirea fiecrei doze n
parte asigur uniformitatea masei impuse de farmacopee. Aceast metod asigur cea mai mare exactitate,
dar presupune un timp mai ndelungat de lucru. Metoda servete pentru divizarea ntr-un numr mic de
doze.
n vederea divizrii uoare a cantitilor mari de pulberi se utilizeaz dispozitive de dozare reglate
dup volumul de pulbere pe care-l ocup doza unitar: linguria (sau foarfecele) de divizare, prevzut cu o
cup care cuprinde volumul de pulbere i un sistem de prghii, al crui bra nltur excesul de pulbere.
n practica farmaceutic, se folosete frecvent pentru divizarea pulberilor cea de-a treia metod :
prin aprecierea vizual a volumului, care reprezint doza unitar, distribuit pe cartele din celuloid sau
material plastic. Pentru a avea erori ct mai mici, se vor cntri la balan, n prealabil, un numr de doze,
dup al cror volum se vor aprecia celelalte divizri, pulberea se dispune sub form de conuri, prin curgere
pe cartele. Cartelele au o flexibilitate corespunztoare, pentru a permite condiionarea dozelor. Unele cartele
sunt prevzute cu un cioc care faciliteaz deschiderea capsulelor de hrtie, altele au imprimate o serie de
cercuri concentrice, presupunnd c doze egale de pulbere ocup volume egale.
Pentru a se asigura o precizie a dozrii, este necesar ca masa unei doze unitare de pulbere s nu fie
sub 0,20 g. Dac este nevoie, se poate aduga ca diluant, lactoz. n mod uzual, masa unei doze de pulbere
are valori de 0,20-0,50 g. La mprirea dozelor dup volum, pot s apar erori din cauza proprietilor
reologice ale pulberilor (fluiditate, adezivitate, densitate aparent).
Reguli practice de divizare a pulberilor:
n scopul micorrii erorilor la divizare, amestecul de pulberi se mparte prin cntrire n cinci sau
maximum zece doze, care urmeaz s fie divizate prin apreciere vizual, pe cartele;
cartelele se dispun n rnduri verticale sau orizontale, de la stnga la dreapta, cte 5/5 sau 5/10,
unele peste altele, fiecare cartel fiind acoperit de cartela urmtoare;
divizarea pulberii se realizeaz tot cu o cartel, care se ine n mna dreapt; pulberea este
repartizat pe cartele printr-o uoar lovire a cartelei cu pulbere, cu degetul arttor;
pulberea de divizat se repartizeaz mai aproape de captul cartelei, i nu la mijlocul cartelei, pentru
a evita pierderile de substan, la introducerea dozelor n ambalaje;
nu se admite divizarea a dou doze pe o cartel;
pentru micorarea erorilor n greutate se indic divizarea deodat a unui numr mic de doze: 10, cel
mult 20;
nu se indic aezarea cartelelor de divizat pulberi n iruri orizontale sau verticale, distanate ntre
ele, ntruct aprecierea vizual, comparativ a volumelor de pulbere este mai dificil;
pentru dozele care conin cantiti de pulbere mai mici de 0,20 g, se recomand diluarea cu
substane auxiliare (lactoz) pn la greutatea indicat, tot n vederea micorrii pierderilor prin
divizare i condiionare n ambalaje;
se verific exactitatea divizrii prin cntrirea a 2 - 3 doze de pulbere, prelevate arbitrar din masa de
pulbere divizat;
cu scopul de a reduce la minimum aderarea pulberii de cartel sau ambalaje, se indic acoperirea
acestora cu un strat foarte fin de parafin solid (cartele cerate, ambalaje; pungi i capsule de hrtie
cerate sau pergaminate);
dup terminarea operaiei de divizare, cartelele se terg de praf cu tifon sau vat cu alcool i se
dispun ntr-un pahar Berzelius, pentru a-i pstra forma de jgbeab.
Condiionarea i ambalarea pulberilor - operaia care urmeaz divizrii este condiionarea
pulberilor. Pulberile nedivizate se elibereaz n cutii din aminoplast, borcane de sticl, pungi de hrtie
simpl sau cerat, pe care se indic modul de administrare, numrul de ordine din registrul de
copiere a reetelor, data i unitatea n care s-a efectuat prepararea medicamentului, semntura
preparatorului; pudrele sterile se vor condiiona n recipiente sterilizate.
n administrarea medicamentelor solide de uz intern (pulberi nedivizate), bolnavii folosesc:

vrful de cuit, care corespunde la aproximativ 0,5-1 g ;

linguria ras, aproximat la 2-4 g i

linguria cu vrf, la 4-5 g.

Pulberile divizate se condiioneaz n capsule de hrtie, pungi de hrtie, capsule amilacee sau
capsule gelatinoase lari, cutii din aminoplast sau flacoane din sticl. Capsulele de hrtie se aleg dup
volumul dozei de pulbere; se deschid cu mna prin apsare uoar. Se pot utiliza i dispozitive de deschidere
special. Nu se admite deschiderea capsulelor prin suflare cu gura. Dup umplerea cu pulbere, capsulele se
nchid prin mbinare. Se preseaz uor ca s capete forma unui plic, se grupeaz cte 3 sau 5 i se introduc
n pungi de hrtie sau cutii din aminoplast, pe care se specific aceleai notri ca i n cazul pulberilor
nedivizate.
Capsulele amilacee (caete, buline) se utilizeaz frecvent pentru repartizarea dozelor unitare
obinute prin divizarea pulberilor pe cartele de celuloid. Numrul capsulei amilacee se selecteaz n raport cu
14

respectiva cantitate de pulbere care se poate introduce n ea. Capacitatea capsulelor amilacee este
dependent i de densitatea pulberii. Pulberile cu volum mare fa de capacitatea capsulei sunt uneori
presate cu un piston sau dop.
Repartizarea pulberii n capsulele amilacee se efectueaz dup ce aceasta a fost mai nti divizat pe
cartele de celuloid. Nu este permis divizarea direct, n capsulele amilacee, deoarece conduce la erori de
greutate foarte mari. Se introduc n pungi de hrtie sau cutii din aminoplast i se aplic eticheta.
n farmaciile de spital i policlinic (farmacii de circuit nchis), mai ales, pulberile divizate sunt
repartizate direct n capsule gelatinoase operculate tari, cu ajutorul unui aparat. Ele sunt deschise, apoi sunt
ambalate n folii de aluminiu i sigilate la cald; eventual inscripionate, cu denumirea produsului i termenul
de valabilitate.
Pstrare. Eliberare din farmacie - pulberile se pstreaz n farmacie la loc uscat, rcoros, ferit de
lumin, n vederea eliberrii la bolnav. Se prepar la nevoie. Eliberarea medicamentului este nsoit
cu sfaturi i indicaii date pacientului, privind modul de administrare i de pstrare a acestuia.
PREPARAREA PULBERILOR N INDUSTRIE
n cantiti mari, pe loturi sau arje de fabricaie, pulberile se prepar n industria de medicamente,
fie sub form nedivizat, fie divizat.
Fa de alte forme farmaceutice, industria de medicamente prepar un numr mic de produse sub
form de pulberi.
Spaii de producie
Fabricarea pulberilor se efectueaz n spaii de producie destinate numai acestor forme ; aceste
spaii sunt compartimentate pe fazele de lucru: uscare, mrunire, pulverizare, cernere, amestecare i
omogenizare, divizare, condiionare i ambalare, controlul calitii, depozitare i expediie.
Zonele de lucru trebuie s fie prevzute cu sisteme de desprfuire, iar operatorii trebuie s fie
echipai adecvat, pentru a nu inhala particulele de pulbere cedate n atmosfer i a nu suferi intoxicaii (n
cazul procesrii de substane de la Separanda" sau Venena").
Echipament de producie
Fiecare compartiment este construit conform indicaiilor din Regulile de bun practic n fabricaie
i este prevzut cu echipamentul de producie necesar operaiei farmaceutice care se va efectua:

sisteme de manipulare i transport pentru materiile prime;

dispozitive de : mrunire, cernere, amestecare;

dispozitive de divizare i repartizare a pulberilor divizate sau nedivizate n articolele de condiionate

i ambalare ;

aparate de uscare.
Recipiente i articole de condiionare
Pulberile de uz oral se administreaz, n general, cu ap sau cu un alt lichid adecvat; n puine cazuri,
pulberea se nghite ca atare.
Pentru acest scop, sunt disponibile pulberi monodoz sau divizate n doze multiple - pulberi
multidoz.
i pentru uz extern, pe piele sau mucoase, se pot ntlni ambele tipuri de pulbere - divizate sau
nedivizate. n industrie, divizarea i condiionarea pulberilor se efectueaz automat. Pentru condiionarea i
ambalarea pulberilor, se utilizeaz diferite tipuri de nveliuri i recipiente :

pungi de hrtie simpl sau cerat; hrtia nu asigur protejarea pulberilor fa de ageni externi. Prin
aplicarea unor straturi de combinaii macromoleculare, prin ceruire sau parafinare ori prin acoperire
cu metale, se mbuntesc proprietile de protecie ale hrtiei;

pungi din plastomer opac ; acestea sunt elastice, rezistente din punct de vedere mecanic i
impermeabile, prezint un ambalaj corespunztor pentru multe pulberi. Pungile se pot suda n cazul
condiionrii unei singure doze sau se pot nchide prin rsucirea captului i asigurarea nchiderii cu
ajutorul unei benzi de lipit transparente sau a unei benzi metalice;

sacii de polietilen sau de clorur de polivinil, utilizai pentru pstrarea pulberilor n vrac, se introduc
n lzi de lemn sau n cutii de carton sau de tabl. Ambalajele din carton pentru pudre se nlocuiesc
tot mai mult cu recipiente sau cutii din material plastic, flexibile. Din asemenea ambalaje, pulberea
este extras printr-un singur orificiu, prin apsare pe perei i se poate regla cantitatea de
medicament administrat;

flacoane de sticl sau cutii metalice inoxidabile ;

Recipientele cu pulberi nedivizate sunt nsoite de o msur de eliberare a dozei; iniial s-a utilizat o
linguri obinuit. Dar, din cauza diferenei n mrimea i forma lingurielor utilizate de ntreaga lume, ct i
din cauza densitii pulberilor, umiditii, gradului de tasare sau apsare, ct i aprecierii personale a
pacienilor (care selectau o linguri plin sau numai pe jumtate) s-a decis s se utilizeze alte dispozitive.
Acestea sunt, n general, lingurie de msurare, din plastomer opac sau transparent, gradate n
diviziuni pe pereii interiori i care corespund greutii pulberii, n funcie de densitatea acesteia;

ambalaje moderne cum sunt: saetele (fr. sachet = scule) sau pliculeele din aluminiu, plastomer
opac sau hrtie cptuit cu polimer sau materiale complexe : plastomer cu aluminiu. Folia de
aluminiu sau hrtie este acoperit pe una sau pe ambele pri intern i/sau extern cu polietilen,
PVC. Saetele se pot suda la cald, direct; acestea sunt saetele termosudabile sau se lipesc prin
intermediul lacurilor.
15

Acestea asigur o bun conservare i o uoar distribuire i transport. n momentul administrrii,

plicurile sunt desfcute la locul marcat i dup prelevarea coninutului, se arunc; se pot folosi i saete cu
dou compartimente obinute prin sudare median; n momentul folosirii, prin deschiderea lor, se efectueaz
amestecarea ex tempore a coninutului;

folii tip blister" pentru repartizarea dozelor de pulbere ;

capsule gelatinoase tari (operculate) dup umplerea cu pulbere se introduc n flacoane de sticl cu
deschidere larg, nchise cu dop de polietilen, n flacoane de plastomer opac sau n folii de tip
blister" (condiionare unitar a fiecrei capsule) i apoi se ambaleaz n cutii de carton,
inscripionate specific.
Pulberile divizate n pungi de hrtie sau din plastomeri se ambaleaz apoi n cutii de carton
inscripionate specific.
Fazele procesului tehnologic
Procesul tehnologic de fabricare a pulberilor se deruleaz n mai multe faze :
livrarea materiilor prime ;
mrunire;
uscare;
cntrire;
pulverizare;
cernere;
amestecare/omogenizare;
sterilizare eventual;
divizarea pulberii;
condiionare/ambalare;
depozitare/expediie;
controlul calitii.
Primele faze: livrarea materiilor prime, cntrirea se efectueaz cu aceleai mijloace i n mod
asemntor ca la alte forme farmaceutice.
Mrunirea, uscarea i pulverizarea se efectueaz conform regulilor generale descrise anterior la
aceste operaii farmaceutice. Aparatele de mrunire i pulverizare se aleg n funcie de natura fizico-chimic
a materiilor prime. Fiecare materie prim se va pulveriza separat i apoi se cerne.
n industrie, cernerea este o operaie obligatorie, avnd n vedere cantitatea mare de materii prime
care se proceseaz, ct i pentru a obine gradul de diviziune necesar la fabricarea pulberii simple sau
compuse.
n operaia de amestecare-omogenizare, se va ine seama de o serie de consideraii practice, astfel:

dac formulrile de amestec conin o proporie mic de substane active, o distribuie mult mai bun
se poate obine prin adugarea de material n trepte (poriuni) n mixer. Aceasta se mai poate obine
prin amestecarea iniial a substanei active cu un volum diluant, aproximativ egal. Cantitile
urmtoare de diluant, egale cu respectiva cantitate de material din mixer se adaug i se amestec
n continuare; procesul continu pn ce tot materialul a fost adugat;

se va avea grij ca volumul de pulberi din mixer s fie adecvat, deoarece o umplere prea mare sau
prea mic poate reduce semnificativ eficiena omogenizrii.

omogenizatorul selectat trebuie s produc o amestecare adecvat a formulrii.

pentru materialele solide fragile sunt utilizate forele de impact sau frecare, generate de forele de
forfecare;

designul omogenizatorului trebuie s fie astfel ales, nct s poat fi uor curat i ntreinut i s
asigure o descrcare total a pulberii. Aceasta va reduce riscul de contaminare i, totodat, va
proteja operatorul, de inhalare a produsului;

n scopul de a determina timpul de amestecare adecvat, procesul trebuie controlat prin prelevarea i
analiza de probe, la diferite intervale de timp. Aceast analiz poate indica dac n mixer apare
separarea componentelor sau dac apar probleme cnd timpul de amestecare se prelungete;

dac particulele solide se freac unele de altele, cnd se mic n interiorul mixerului, se produc
sarcini electrostatice. Acestea au ca rezultat formarea de grmezi i o reducere a amestecrii prin
difuzie, ceea ce poate cauza arderea materialului solid de main sau de suprafeele containerului.
Sterilizarea pulberilor - este o operaie obligatorie pentru fabricarea de pulberi sterile. Se utilizeaz i
n industrie, aceleai metode de sterilizare ca pentru prepararea pulberilor, n farmacie, descrise anterior:
sterilizarea cu aer cald; prepararea pe cale aseptic; asocierea de substane conservante; sterilizarea prin
radiaii UV.
Divizarea pulberilor - repartizarea pulberilor n recipiente de condiionare se efectueaz astfel:
pulberile nedivizate se introduc n pungi de hrtie simpl sau cerat, borcane de sticl sau cutii
metalice, prin cntrire direct sau volumetric, cu maini automate, dup care se ambaleaz n cutii
de carton inscripionate specific;
pulberile divizate se repartizeaz cu maini automate n:

folii cu godeuri, tip blister ;

capsule gelatinoase tari;

saete de hrtie, aluminiu, plastomer sau compleci.

16

n general, foliile pentru fabricarea saetelor inscripionate cu numele medicamentelor sunt dispuse
pe role i asamblate ntr-o main automat, care le prelucreaz ca saete. De obicei, la aceeai main, se
efectueaz n ordine succesiv: confecionarea saetelor (pliculeelor) prin sudarea pe trei laturi,
introducerea pulberii divizate cu dozatoare volumetrice (mai rar ponderale) i nchiderea etan prin sudarea
ultimei laturi. Pulberile sunt adugate cu dispozitive diferite, cum ar fi : micropiston, umplere sub vid, cup
de umplere care alunec, plci dozatoare (cupe telescopice), dispozitive de aspirare, ct i plnii de umplere
pentru pulberile care nu curg liber. Dup umplere, saetele sunt sigilate la 100-145C, timp de 0,5 secunde.
Greutatea dozelor se va verifica n timpul umplerii. De asemenea, dup umplere, saetele sunt
supuse unor diferite controale privind: nchiderea; integritatea foliilor; facilitatea de deschidere;
permeabilitatea foliilor la gaze ; permeabilitatea la umiditate.
Aceste controale se efectueaz i pe folii att nainte de preformare, ct i dup umplerea lor cu
pulbere, pe produsul finit.
Att pe flacon, ct i pe cutia de ambalaj, se specific: denumirea i formula preparatului,
concentraia, cantitatea, unitatea productoare, seria i termenul de valabilitate (unde este cazul). n fiecare
cutie, se introduce o fi de control care prevede data preparrii, numrul arjei,numrul verificatorului i
prospectul cu date fizico-chimice i farmacologice ale produsului (mod de ntrebuinare, indicaii, efecte
secundare etc).
Depozitare, expediie i transport
Pulberile se depoziteaz n recipiente bine nchise, ferite de lumin i umiditate, la temperatura
camerei. Pulberile efervescente se condiioneaz n recipiente nchise ermetic, eventual, n prezena
silicagelului. Transportul pulberilor se efectueaz numai cu mijloace de transport acoperite. Pe toat
perioada de valabilitate, medicamentul trebuie s-i menin calitatea i efectul terapeutic.
CARACTERELE I CONTROLUL CALITII
Pulberile trebuie s fie formulate, fabricate i condiionate n aa fel nct s asigure calitatea n
relaie cu biodisponibilitatea, stabilitatea fizico-chimic i absena contaminrii microbiene. Calitatea
pulberilor trebuie s se pstreze pe toat perioada de valabilitate.
Condiiile de calitate a pulberilor se determin dup farmacopee i normele interne de calitate.
FR X i Ph. Eur. 4th prevd:
determinri fizico-chimice:
omogenitate;
gradul de finee a pulberii;
masa total pe recipient pentru pulberi nedivizate;
masa volumic a unui solid;
uniformitatea masei pentru pulberi divizate;
sterilitatea pentru pulberile care se aplic pe plgi, arsuri i pielea sugarilor;
dozarea pentru pulberi simple i compuse (divizate i nedivizate).
determinri farmacotehnice:
clasificarea granulometric a pulberilor prin cernere;
determinarea limitei dimensiunilor particulelor la microscop;
volumul aparent;
curgerea pulberilor;
densitatea picnometric a solidelor.
Examenul caracterelor macroscopice - acest control se efectueaz, n final, pe pulbere n
farmacie, dar i pe produsul finit, din recipientul de condiionare definitiv, n industrie.
Caractere vizuale
aspect: pulberile sunt preparate farmaceutice solide alctuite din particule uniforme (FR X);
omogenitate: pulberile trebuie s prezinte un aspect uniform; ntinse n strat subire pe o lam
de sticl i examinate cu lupa nu trebuie s prezinte aglomerri de particule;
culoare: aceasta este caracteristic substanelor solide asociate; uneori se folosesc i substane
moi i lichide care pot imprima o culoare specific.
Caractere olfactive
gustul i mirosul: sunt caracteristice componentelor asociate; trebuie s se detecteze un miros
specific al substanelot, medicamentoase sau auxiliare: arome, parfumuri etc.
Caractere tactile - dup etalarea pulberii pe dosul minii, se poate preciza:
la atingere: o senzaie de textur rugoas (nisipoas) sau de pulbere fin; o aderen mai mic
sau mai mare de piele (bioadezivitate).
Examenul microscopic i distribuia granulometric
Prin acest control se determin: mrimea (dimensiunea); forma; omogenitatea repartiiei particulelor
solide componente ale unei pulberi
Parametri caracteristici microstructurii pulberilor
Aceti parametri au importan, n special, pentru pulberile destinate comprimrii: volumul aparent;
densitatea aparent i real; porozitatea.

17

Analiza reologic a pulberilor: aceast metod se utilizeaz pentru a determina, n condiii bine
definite, capacitatea de a curge vertical a pulberilor i granulelor.
Determinarea capacitii de adeziune (de aderen): se determin pentru pudrele
medicamentoase, cu dispozitive mecanice sau direct pe pielea uscat sau umed.
Determinarea capacitii de adsorbie este o metod specific pentru pudrele medicamentoase
a cror substane auxiliare pot adsorbi o parte din substanele active.
Determinarea capacitii de cedare a substanelor medicamentoase se efectueaz pentru
componentele solubile n ap ale unei pulberi; procedeul reproduce condiiile de cedare ale substanelor n
mediu umed (n mod asemntor ca la aplicarea lor pe rni sau mucoase).
Determinarea sterilitii
Sterilitatea este o condiie obligatorie prevzut de FR pentru pulberile destinate a fi aplicate pe
pielea sugarilor, pe plgi deschise sau pe arsuri. De asemenea, pulberile de uz extern pot conine substane
antiseptice aprobate de Ministerul Sntii, iar pe eticheta preparatului se va preciza natura i concentraia
acestora.
Controlul sterilitii preparatelor farmaceutice condiionate sub form de pulberi se efectueaz prin
metoda microbiologic. Tehnica determinrii este indicat n FR X la Controlul sterilitii.

EXEMPLE DE PULBERI
n terapeutic, se utilizeaz pulberi variate care se administreaz pe diferite ci:
pulberi de uz intern;
pulberi de uz extern, administrate pe piele;
pulberi de uz extern, administrate pe mucoase ;
pulberi de uz parenteral.
PULBERI DE UZ INTERN
Sunt pulberi care se administreaz per oral. Acestea sunt formulate ca pulberi nedivizate sau
divizate n doze i sunt destinate, n general, dizolvrii sau suspendrii n ap sau amestecrii cu alimente buturi, de exemplu, sucuri de fructe sau ceaiuri i apoi nghiirii. n acest mod, se administreaz pulberile cu
antiacide sau cu laxative, purgative etc.
Pulberi higroscopice
In general prepararea pulberilor in farmacie nu pune probleme deosebite, exista totusi cazuri
particulare cand trebuie sa se lucreze cu anumite precautii. Un numar destul de mare de substante au
capacitatea de a absorbi umiditatea din atmosfera. Aceste substante sunt denumite higroscopice. Cand
cantitatea de umiditate absorbita este mare, substantele se inmoaie sau se lichefiaza putandu-se dizolva in
cantitatea de apa absorbita. Aceste substante se numesc delicvescente. Se pot lua insa o serie de precautii
pentru a micsora absorbtia umiditatii din aer. Astfel, substantele se pot aduce sub forma de granulate
micsorandu-se suprafata de contact. Pulverizarea acestor substante se face in mojare uscate si nu la un grad
prea avansat. Ambalarea si eliberarea pulberilor higroscopice se face in pungi de hartie cerata, parafinata
sau staniol, iar aceste pungi sa fie tinute in borcane de sticla bine inchise.
Exista substante care pierd partial sau total apa de cristalizare. Acest fenomen se numeste
eflorescenta. In acest caz tensiunea de vapori pe suprafata cristalelor este mai mare decat cea a aerului. Din
aceasta categorie fac parte sulfatul de aluminiu, sulfatul de sodiu, borax, carbonatul de sodiu, sulfatul de
zinc, fosfatul de codeina. Aceste substante trebuie pastrate in conditii corespunzatoare. Uneori umiditatea
din atmosfera poate provoca transformari de natura chimica. De exemplu acidul acetilsalicilic se
descompune treptat in prezenta apei, in urma fenomenului de hidroliza si pune in libertate acid acetic si acid
salicilic, nitritul de sodiu se inmoaie si degaja vapori nitrosi.
Dintre substantele care absorb umiditatea din aer mai des intalnite in farmacie sunt: bromura de
amoniu, clorura de amoniu, bromura de calciu, clorura ce calciu, bromura de sodiu, fenobarbitalul sodic,
iodura de sodiu.
Dintre pulberile care pierd usor apa de cristalizare in contact cu aerul amintim sulfatul de sodiu,
sulfatul de magneziu, fosfat de sodiu. La prepararea acestor pulberi este necesar sa se ia anumite precautii.
De obicei, aceste substante se usuca pana la greutate constanta si dupa aceea se asociaza cu alte
substante. Sulfatul de sodiu prin expunerea la aer pierde apa de cristalizare, devine alb opac si sfaramicios.
Sulfatul de sodiu uscat se pulverizeaza si se cerne prin sita V, cand se obtine o pulbere alba, amorfa, care nu
se mai aglomereaza prin presare. Se pastreaza in vase bine inchise. In acelasi mod se procedeaza si cu
sulfatul de magneziu sau fosfatul de sodiu. Produsele vegetale se usuca dupa care se pulverizeaza la mojar
si se cern prin sita. In acest mod se obtin pulberile de guma arabica, tragacanta.
Un exemplu de pulbere compusa divizata ce contine un amestec de saruri care au apa de cristalizare
este:

18

Pulberea alcalina (oficinala)

Pulbere pentru solutia Bourget
Rp/

Sulfat de sodiu
2,00g
Fosfat de sodiu
4,00 g
Bicarbonat de sodiu
6,00 g
M.f.pulv.
Substantele pulverizate in prealabil se amesteca pana se obtine o pulbere uniforma. Cantarirea
substantelor se face dupa regula generala in ordinea crescanda a cantitatilor. Amestecul se trece prin sita V,
dupa care se ambaleaza in pungi de 12 g. Se prepara la nevoie.
Se prezinta ca o pulbere alba, solubila in apa, cu gust sarat - amarui si cu reactie slab alcalina.
Pulberea alcalina nu se foloseste ca atare, ci dupa dizolvarea in 1 litru de apa. Doza uzuala este de 250 ml.
Daca solutia se prepara cu apa distilata se obtine o solutie limpede, pe cand daca se prepara cu apa curenta
rezulta o solutie tulbure, datorita precipitarii sarurilor insolubile de calciu si magneziu.
Un alt exemplu in care se prescrie un amestec divizat este urmatorul:
Rp/

Cofeina
0.03g
Bromura de sodiu
0.30g
Bicarbonat de sodiu
0.30g
M.f. pulv. d.t.d. XX
Exista o dificultate la preparare datorita prezentei bromurii de sodiu care absoarbe umiditatea din
atmosfera. Amestecul se poate realiza prin triturarea bromurii cu oxid de magneziu, cand se reduce tendinta
de a se umezi.
Rp/

Acid acetilsalicilic
Carbonat de calciu
Acid ascorbic
M.f. pulv. D.t.d.X

0.50 g
0.15 g
0.05 g

La prepararea acestei prescriptii se folosesc pulberi perfect uscate. Se amesteca acidul acetilsalicilic
cu acidul ascorbic dupa care se adauga carbonatul de calciu si se amesteca cu precautie. La administrare se
introduce amestecul in apa, cand are loc reactia de formare a sarii de calciu a acidului acetilsalicilic care este
solubila. Reactia are loc in prezenta apei, iar principiul activ ia nastere in urma reactiei. La conservare trebuie
protejat amestecul de umiditate prin ambalare in pungi de hartie cerata ce se pastreaza in borcane din sticla
bine inchise.

19

Amestecuri de pulberi care se umezesc

Uneori se intalnesc asociate substante higroscopice si delicvescente care sunt prescrise pentru
administrare sub forma de casete. In asemenea cazuri, umezirea pulberilor se evita, de preferinta eliberind
casetele in borcane de sticla astupate etans. Pastrarea casetelor in conditii necorespunzatoare duce destul
de repede la umezirea amestecului care este urmata de descompuneri mai mult sau mai putin profunde.
O alta metoda de a preveni umezirea unor asemena amestecuri este adaugarea de pulberi inerte in
prescriptie. Astfel, o serie de pulberi higroscopice divizate in casete sunt mai stabile daca se adauga
carbonat de magneziu, oxid de magneziu usor, oxid de magneziu ponderos sau talc. O eficacitate mai redusa
o prezinta lactoza si amidonul. In orice caz, asfel de amestecuri se prelucreaza printr-o triturare usoara.
Rp / Salol
0,15g
Nitrit de sodiu
0,05g
Bromura de sodiu
0,20g
M.f. pulv. D.t.d.XV
Daca casetele se pastreaza in borcane de sticla bine inchise, medicamentul nu sufera transformari
timp de cel putin 3 saptamani. Pastrarea in pungi sau in cutii de carton duce la umezirea pulberii din casete,
urmata de o colorare in ruginiu. Incercarea de a adauga 0,10 - 0,30 pe caset de carbonat de magneziu, oxid
de magneziu sau amidon intarzie in oarecare masura umezeala si descompunerea. Totusi, pulberea compusa
din aceasta formula se pastreaza cel mai bine in borcane bine inchise, chiar fara adaugarea de pulbere
inerta. Din acest exemplu reiese importanta pe care o are contactul cu umiditatea atmosferica in cazul
pulberilor delicvescente.
Rp / Fenobarbital sodic
Iodura de sodiu
Aminofenazona

0,015 g
0,10 g
0,20 g

M.f. pulv. D.t.d. XXX

Fenobarbitalul sodic este o substanta higroscopica, iar iodura de potasiu este higroscopica in
atmosfera umeda. Prescriptia se prepara greu, mai ales cand umiditatea atmosferica este mare; amestecul
devine moale si aderent datorita descompunerilor survenite. Prepararea se poate face prin pulverizarea
iodurii de potasiu intr-un mojar uscat si incalzit usor si amestecarea cu o cantitate egala de oxid de magneziu
sau carbonat de magneziu, dupa care se adauga fenobarbitalul si aminofenazona si se tritureaza usor.
Amestecul se ambaleaza cu grija de preferinta in borcan de sticla bine inchis.

20

Pulberi care contin amestecuri eutectice

Amestecul unor substante organice se lichefiaza sau se transforma intr-o masa pastoasa sau intr-un
lichid dupa triturarea impreuna la temperatura ordinara. Acest fapt se datoreaza formarii asa-numitelor
amestecuri eutectice cu punct de topire scazut, uneori chiar la temperatura camerei.
Printre substanzele care tind sa actioneze in acest fel cand sunt asociate cate doua sau mai multe si
care sunt mai des folosite in farmacie sunt urmatoarele: acetanilida, acid acetilsalicilic, antipirina, camfor,
cloralhidrat, fenazona, fenacetina, fenol, mentol, salol, timol etc. Formarea eutecticului este fortata prin
triturarea directa a componentelor. Punctul de topire al amestecurilor formate din doua substante
(amestecuri binare) difera destul de mult dependent de proportiile componentelor.
O metoda pentru evitarea acestei dificultati este dispersarea separata a celor doua substante si
administrarea a cate unei doze din fiecare. Aceasta metoda poate fi aplicata in cazul medicamentelor pentru
uz intern.
O alta metoda este aceea de a adauga pulberi inerte absorbante, cum ar fi: carbonat de magneziu,
oxid de magneziu usor, oxid de magneziu ponderos, amidon, lactoza, talc, fosfat de calciu etc.
Carbonatul de magneziu si oxidul de magneziu usor sunt cei mai folositi diluanti. In scopul prevenirii
inmuierii aspirinei, acidului salicilic si altor compusi care creeaza asemena dificultati, s-a propus adaugarea
de acid silicic (marimea particulelor de 50 de microni in proportie de 20%).
In general, fiecare din substantele care dau amestecuri eutectice se asociaza mai inai cu diluantul si
se amesteca usor cu o spatula sau cu o foaie de hartie. De obicei, o cantitate egala de diluant cu cea a
substantei respective este suficienta pentru a impiedica lichefierea pentru o perioada de 2 saptamani, daca
amestecul se pastreaza in conditii corespunzatoare. Toate pulberile care tind sa devina moi sau pastoase
trebuie sa fie eliberate in ambalaje duble.
Rp / Aminofenazona
0,02 g
Aspirina
0,15 g
Cafeina citrica
0,03 g
Fenobarbital
0,03 g
M.f. pulv. D.t.d. XXX
Amestecul se lichefiaza datorita prezentei impreuna a aspirinei si aminofenazonei care formeaza un
amestec eutectic. Prezenta acidului citric accentueaza fenomenul deoarece acesta este o sare cristalizata
eflorescenta peste 30. Pentru a evita lichefierea se amesteca aminofenazona cu o cantitate de lactoza
(0,10-0,20 g pentru fiecare pachet), iar aspirina cu o cantitate de oxid de magneziu (0,20 g) si se amesteca
cele doua pulberi triturand usor. Se adauga apoi fenobarbitalul si, la sfarsit, cafeina-baza, folosind jumatate
de cantitate fata de cantitatea prescrisa de cafeina citrica.
Cand se prescriu pulberi pentru uz extern, destinate pentru aplicare pe piele sau pentru a fi dizolvate
de catre bolnav, se amesteca in mod obisnuit ingredientele luind masuri pentru a reduce dificultatea. Daca
substantele care se lichefiaza sunt in proportie mica fata de cantitatea totala a amestecului, acestea se
tritureaza mai intai impreuna si dupa aceea se adauga treptat celelalte ingrediente solide.
Rp/ Mentol
Camfor
Oxid de zinc
Amidon
Talc

0,50 g
1,00 g
7,50 g

20,5 g

M.f.pulv.
Se pulverizeaza mentolul, se adauga o cantitate egala de camfor si se tritureraza pana la lichefiere
apoi se adauga si se disperseaza restul de camfor. Se adauga apoi treptat si pe rand amidonul, oxidul de zinc
si talcul.
Se formeaza mai intai un eutectic care este amestecat cu amidonul care joaca rol de absorbant. Este
o pulbere de uz extern care trebuie sa aiba un grad de finete avansat. Se expediaza in cutii de carton sau in
borcane de sticla bine inchise.
In cazul pulberilor compuse care se elibereaza in casete este cateodata avantajos ca unul sau doua
ingrediente sa fie separate de restul substantelor. Metoda este eficace in cazul prezentei in amestec a unor
pulberi care pot duce la lichefiere sau la alte reactii de descompunere. Astfel, unii compusi sunt extrem de
delicvescenti si nu pot fi obtinute amestecuri satisfacatoare (bromura de litiu, acetatul de potasiu).
Separarea se poate face prin adaugarea celor doua pulberi in doua straturi in mod succesiv si separarea
straturilor printr-o rondela provenita din taierea unui capac de caset sau unui disc de hostia. Dupa unii autori,
21

separarea se poate face introducand cantitati mai mici de pulbere intr-un caset mic care se pune in cel de-al
doilea caset mai mare umplandu-se restul spatiului cu celelalte substante.

Pulberi cu substante toxice si puternic active

Substantele toxice sau puternic active se prescriu in pulberi compuse in doze foarte mici, de ordinul
miligramelor, sau centigramelor. Pentru a se asigura o cantarire precisa a acestora se recurge la diluarea lor
cu pulberi inerte in proportii stabilite. Prin diluarea substantelor puternic active cu o pulbere inerta in
proportii anumite se ajunge la asa-numitele pulberi titrate.
Pulberile titrate se prepara in concentratii de 1:100 si mai rar in concentratii de 1:10 (pentru
substante care se prescriu in cantitati de centigrame). Diluarea pulberilor active se face de obicei cu lactoza.
Aceasta este o substanta inerta din punct de vedere terapeutic si chimic. Pentru a se asigura omogenitatea
amestecului, este indicat sa se adauge si o mica proportie de carmin. Substanta coloranta permite sa se
urmareasca mai usor daca amestecul obtinut este uniform.
Alaturi de pulberile titrate de substante chimice se utilizeaza si diferite pulberi titrate de preparate
de origine vegetala sau animala. In acest caz, adaosul de substante diluante urmareste obtinerea unor
amestecuri cu un continut determinat de substante active. Ca excipient se foloseste lactoza, zaharoza,
glucoza, amidon, pulbere de licviritie sau pulbere din acelasi produs vegetal, cu un continut mai redus de
principii active.
Astfel, extractul de beladona uscat se dilueaza cu lactoza sau dextrina pana la un continut de 1,421,58 g% alcaloizi, exprimati in hiosciamina, extract de china uscat, se aduce la un titru de 20%, alcaloizi
totali, extractul uscat de hiosciam la 0,30% alcaloizi totali.
Pulberea de digitala este adusa la 10 u./g cu un diluant inert sau cu o pulbere de digitala cu o
activitate mai slaba. Pentru a se ajunge la o concentratie determinata, excipientii trebuie sa fie uscati pana
la gradul de umiditate obisnuita (mentionat in farmacopee).
Prepararea pulberii titrate de atropina sulfurica 1%
Rp/ Sulfat de atropina
Lactoza

1,00 g
99,00 g

M.f.pulv.
Sulfatul de atropina se cantareste exact si se aduce intr-un mojar in care s-a triturat mai inainte 1-2 g
lactoza. Dupa ce se tritureaza bine pana ce se obtine o pulbere uniforma, se adauga treptat mici portiuni din
restul de lactoza, amestecand continuu. Dupa uniformizare, pulberea se cerne si apoi se amesteca din nou la
mojar. Pentru a se putea asigura o dispersare omogena in cazul pulberilor care contin substante foarte
active, este necesar ca timpul de amestecare sa fie prelungit la aproximativ 15 minute. Inainte de a se pune
in mojar substanta activa, se tritureaza mai intai o mica cantitate de lactoza cu scopul de a astupa peretii
mojarului, inlaturand pierderea de substanta activa prin fixarea acesteia in porii mojarului. In F.R. VII se
prevedea in formula si 0,25 g carmin, pentru a urmari omogenitatea dispersarii. Lactoza are avantajul ca are
o densitate apropiata cu a majoritatii substantelor puternic active. Cu toate acestea sunt cazuri cand unele
substante toxice au o greutate specifica mare (acidul arsenios, unele saruri de mercur), si au tendinta de a
se stratifica.
In aceste cazuri este necesar ca pulberea titrata respectiva sa fie neaparat amestecata inainte de a
fi intrebuintata. Pulberile titrate se introduc in borcane bine inchise, etichetate cu mentiuni asupra
proportiilor de substanta activa si diluant, astfel:
Pulbere titrata de sulfat de atropina 1%
- 10,0 pulbere titrata = 0,10 g sulfat de atropina;
- 1,0 pulbere titrata = 0,01 g sulfat de atropina;
- 0,10 pulbere titrata = 0,001 g sulfat de atropina;
- 0,01 pulbere titrata = 0,0001 g sulfat de atropina;
De obicei se mentioneaza pe o eticheta data prepararii si numele celui care a efectuat-o. Borcanul
respectiv cu pulbere titrata se pastreaza in dulapul Venenum sau Separandum, dupa caz, in fata borcanului
cu substanta activa.
Dupa F.R.IX la pulberile titrate se va mentiona pe eticheta data prepararii si concentratia.
Pulbere de ipeca si de opiu (Pulvis Ipecacuanhae opiatus)
(Pulbere Dover)
Rp/ Opiu (VII)

10 g
22

Radacina de ipeca
Lactoza

10 g
80 g

M.f.pulv.
Este o pulbere compusa oficinala.
Componentele se amesteca bine pana se obtine o pulbere uniforma, dupa care se cern prin sita VI si
se amesteca din nou. Este o pulbere de culoare brun-cenusie, cu aspect omogen, miros de opiu si gust slab
amar toxic. Pulberea de ipeca si opiu trebuie sa contina 1 g% morfina si 0,20 g% alcaloizi totali din ipeca
exprimati prin emetina. Se pastreaza in borcane de sticla bine inchise, ferite de lumina si la Venena. Se
foloseste in afectiuni ale cailor respiratorii, ca expectorant si calmant al tusei. Doza maxima pentru o data
este 1,50 g, iar pentru 24 de ore 4 g. Componentele active sunt constituite din opiu si radacina de ipeca, iar
lactoza nu este decat un diluant.

Pulberi cu extracte
Prepararea pulberilor in a caror compozitie intra extracte depinde in primul rand de consistenta
extractului. Cand sunt prescrise extracte uscate se procedeaza in mod obisnuit.
Extractul trebuie sa fie bine pulverizat si amestecat treptat cu pulberea compusa pana se obtine un
produs uniform. Dupa unele pareri, extractele uscate se dizolva sau se disperseaza intr-o mica cantitate de
apa sau lichid hidroalcoolic de concentratia vehiculului care a servit la prepararea lui, dupa care se adauga
treptat restul pulberilor si se tritureaza. Cantitatea de lichid adaugata trebuie sa fie minima, pentru a nu
influenta omogenitatea pulberii. Adaugarea de lichide permite in oarecare masura o dispersare mai buna si
usoara a extractului vegetal. Totusi prezenta apei sau a altui lichid poate da nastere la o serie de reactii intre
componentele pulberii compuse sau poate influenta in mod negativ conservarea preparatului. De aceea este
preferabil sa se recurga la dispersarea extractului uscat prin triturare mai intai singur si apoi treptat cu restul
pulberii.
La incorporarea extractelor uscate in pulberi trebuie sa se aina seama si de faptul ca unele dintre
acestea sunt diluate (titrate). Astfel, extractul de beladona uscat, care se folseste in farmacie, este un
extract diluat in proportie de o parte extract la o parte excipient sau in proportie de o parte extract la doua
parti excipient. Diluarea extractului de beladona are scopul de a se obtine un preparat omogen, care nu se
aglomereaza datorita umiditatii. Diluarea se face cu dextrina sau lactoza. La intrebuintarea extractelor
diluate se va tine seama de dilutiile respective.
Rp / Extract de beladona
Fenobarbital
Oxid de magneziu
Subnitrat de bismut
Carbonat de calciu

0,20 g
0,50 g
15,00 g
20,00 g

M.f.pulv. D.t.d. XXX

Se cantareste extractul de beladona uscat in cantitate dubla fata de cea prescrisa, deoarece
extractul care se gaseste in farmacie este diluat 1:1. Se tritureaza extractul la mojar cu fenobarbitalul pana
se obtine o pulbere omogena. Dupa aceea se adauga in cantitati mici subnitratul de bismut, triturand
continuu pentru a asigura o buna dispersare a extractului. Aceasta poate fi sesizata usor, deoarece extractul
de beladona are o culoare galbena-bruna. Dupa aceea se adauga treptat carbonatul de calciu si oxidul de
magneziu. Pulberea se trece prin sita si dupa cernere se amesteca usor la mojar pentru o mai buna
omogenizare.
Extractele moi se incorporeaza dupa o prealabila amestecare cu lactoza, cand sunt transformate in
pudra printr-o incalzire usoara. In locul lactozei se poate folosi si pulberea de licviritie. Extractele moi pot fi
incorporate si daca sunt dizolvate intr-o mica cantitate de alcool si amestecate cu o parte din componentele
pulberii compuse intr-un mojar incalzit pana la evaporarea alcoolului. Extractul va ramane dispersat in
pulbere, dupa care se adauga restul ingredientelor. Aceste metode se folosesc cand amestecul contine o
cantitate mai mare de extract moale. Cand pulberea compusa contine proportii mai mici de 30% de extract
moale se poate obtine un preparat satisfacator prin triturarea extractului moale mai intai cu cantitati mici de
pulbere si adaugarea treptata a restului de pulberi pina la obtinerea unui amestec omogen.
Extractele fluide pot fi incorporate in pulberi compuse daca proportia lor nu depaseste 10% fata de
cantitatea totala a amestecului. Cand cantitatea de extract fluid este mai mare, acesta va fi amestecat cu o
cantitate egala de lactoza sau pulbere vegetala inerta pentru a mari viteza de indepartare a solventului prin
marirea suprafetei de evapaorare. Amestecul pus intr-o capsula se asaza pe baia de apa si se amesteca cu o
bagheta de sticla pana la evaporare cand se obtine un preparat de consistenta unui extract. Amestecul se
incorporeaza apoi dupa regulile obisnuite.
Acelasi mod de preparare poate fi utilizat si in cadrul prezentei in prescriptie a altor componente
lichide care se supun de asemenea evaporarii la sicitate.

23

Pulberi compuse cu substante colorante

Rp/ Albastru de metilen
Metenamina

0,03 g
0,50 g

M.f.pulv. D.t.d. XXX

Este un exemplu de pulbere compusa care contine o substanta coloranta. Pentru manipularea
substantelor colorante se iau o serie de precautii atat la cantarire, cat si la pulverizare, amestecare si
cernere, pentru a nu murdari ustensilele cu care se lucreaza. Albastrul de metilen, rivanolul, permanganatul
de potasiu, sulfura de stibiu portocalie se prescriu uneori in pulberi compuse. Astfel de substante se
cantaresc pe balante separate pe cate o rondela de hartie. Pulberea coloranta nu se tritureaza in mojare cu
peretii porosi care se impregneaza cu substante colorante si sunt greu de spalat. Este preferabil sa se aleaga
mojare cu peretii lustruiti si eventual sa se adauge mai intai o anumita cantitate de pulbere necoloranta din
amestec, sa se tritureze si dupa aceea sa se adauge pulberea coloranta.
Formula de mai sus se prepara in felul urmator: se tritureaza usor o mica cantitate de urotropina,
dupa care se adauga albastrul de metilen si se continua triturarea pana se obtine un amestec omogen, lucru
ce poate fi usor urmarit datorita prezentei colorantului. La urma se adauga restul de urotropina, amestecand.
Pulberea compusa se imparte in numarul respectiv de doze prin cantarire.
O alta metoda de preparare este de a aseza cantitatea de albastru de metilen intre doua straturi de
pulbere de urotropina in fiecare caset. Bineinteles, repartizarea cantitatii de substanta pentru fiecare caset
trebuie facuta prin cantarire. Prima metoda are avntajul ca realizeaza o dispersare uniforma a substantei
colorante, evitand depunerea intregii cantitati de substanta pe mucoasa in momentul desfacerii in stomac,
dar prezinta dezavantajul unei manipulari mai complicate si al eventualei colorari a casetelor, fapt ce se
petrece mai ales in prezenta umiditatii. Cea de a doua metoda, desi nu realizeaza o pulbere compusa
omogena, are avantajul ca este mai comoda si permite o conservare mai buna.
Daca albastrul de metilen nu este asociat cu alte substante, atunci se dilueaza cu lactoza sau cu
zahar.
O categorie aparte de pulberi de uz intern o constituie pulberile efervescente. Iniial, aceste pulberi
conineau substane alcaline (bicarbonat de sodiu) i substane acide (acid citric, tartric, tartrat de sodiu i
potasiu); componentele acide erau condiionate separat de cele alcaline. nainte de administrare, fiecare
plicule era dizolvat n ap separat i soluiile se amestecau (de exemplu, pulberea SEIDLITZ).

24

Pulberi efervescente (gazogene).

Pulberile efervescente sunt pulberi compuse, care in prezenta apei dau o solutie ce degaja gaz
(bioxid de carbon) si servesc la prepararea unor solutii de uz intern. In aceste amestecuri sunt prezente
substante cu caracter acid (de obicei acizi organici, ca acidul citric, acidul tartric, acidul acetilsalicilic), alaturi
de substante cu caracter alcalin (bicarbonatul de sodiu). Prepararea pulberilor gazogene tine seama de
caracterul substantelor care intra in compozitie. Astfel, se va evita pe cat posibil amestecarea substantelor
acide cu cele alcaline si prezenta umiditatii. Fiecare substanta se pulverizeaza separat si se usuca. Se
ambaleaza de o parte substantele acide, iar de alta parte substantele alcaline se expediaza de obicei in
pachete de hartie cerata. O alta metoda este de a prepara din cele doua amestecuri de pulberi, granulate in
mod separat, dupa care granulatele se amesteca, luindu-se precautii ca pastrarea sa se faca in absenta
umiditatii. Prezenta umiditatii duce la descompunerea amestecurilor efervescente si punerea in libertate de
bioxid de carbon.
Farmacopeea prevede ca substantele sa nu contina mai mult de 1% umiditate. La dizolvarea
pulberilor efervescente in apa trebuie sa se obtina o solutie limpede si sa se degaje bioxid de carbon in
cantitate corespunzatoare.
Pulbere laxativa efervescenta (Pulvis efervescens laxans)
Pulbere "Seidlitz"
Rp / I. Sulfat de sodiu uscat
Bicarbonat de sodiu (V)
II. Acid tartric (V)

2,00 g
6,50 g
6,00 g
M.f.pulv

Bicarbonatul de sodiu si sulfatul de sodiu se pulverizeaza si se amesteca uniform, introducandu-se

intr-o capsula de hartie albastra. De alta parte se pulverizeaza acidul tartric si se introduce intr-o capsula de
hartie alba. Se prepara la nevoie. Ambele pachete constituie o doza. In momentul intrebuintarii se dozolva
cele doua pachete in apa cu degajare de bioxid de carbon. Se conserva in absenta umiditatii. Are actiune
laxativa.
Pulberea originala Seidlitz continea tartrat de sodiu si de potasiu in loc de sulfat de sodiu. Cand se
prescrie "Pulbere Seidlitz" se elibereaza pulberea laxativa efervescenta.
Un exemplu similar este pulberea efervescenta Botkin
Rp / Bicarbonat de sodiu
Acid tartric
Sulfat de sodiu uscat

6,50 g
6,00 g
2,00 g

M.f.pulv
Se folosesc pulberi lipsite de umiditate. Se prepara pulberea compusa prin amestecarea
componentelor. Se iau precautii pentru a evita contactul cu umiditatea in timpul conservarii.
Se intrebuinteaza sub forma de solutie cu actiune laxativa si colagoga.
Mai nou, pulberile efervescente sunt disponibile n uniti de condiionare singulare sau multiple,
care conin substane active, ct i substane acide i alcaline, ce reacioneaz rapid n ap i elibereaz
bioxid de carbon. Pulberile sunt dizolvate n ap nainte de administrare, de exemplu, aspirina efervescent,
vitamina C, paracetamol etc.
25

Aceasta este un mare avantaj, deoarece substana activ este n soluie, la un pH apropiat de 7, care
permite un pasaj rapid prin pilor. Absorbia substanei medicamentoase, ct i debutul aciunii terapeutice
poate fi, astfel, accelerat.
Pulberile efervescente conin:
materiale acide ca :

acizi: citric (monohidrat sau anhidru), tartric, ascorbic, fumrie, acetilsalicilic, malic, adipic etc.;

anhidride: citric, glutaric;

sruri: dihidrogenocitrat de sodiu, fumarat de sodiu, fosfat monoacid de sodiu.

surse de CO2: sruri ca bicarbonat de sodiu, cel mai utilizat, carbonat de sodiu, carbonat de calciu,
glicin-carbonat de sodiu;
ali excipieni (principala caracteristic o constituie solubilitatea n ap):

lubrifiani: PEG 6000 cel mai utilizat singur sau asociat cu stearil-fumarat de sodiu, benzoat de
sodiu, clorur de sodiu, acetat de sodiu, D, L - leucina;

aglutinani: polividona (PVP), maltodextrin hidrogenat, PEG 6000;

alte substane: edulcorani, aromatizani, colorani, surfactani, ageni antispumani (ca

polidimetilsiloxanul).
Procesul de fabricare necesit o umiditate foarte mic i un control al umiditii relative a aerului
(cea 20% sau mai puin) dac este necesar, dar i un control al temperaturii ambiante, aproape de 25 C.
n general, pulberile efervescente sunt fabricate prin:

granularea umed a componentelor acide, separat de cele alcaline;

sau prin amestecarea componentelor cu ap - etanol sau izopropanol;

o atenie special va fi rezervat n cazul granulrii totale pentru a limita reacia de efervescen, cu
excepia utilizrii tehnicii de granulare cu un rotor.
Stabilitatea i valabilitatea pulberilor efervescente sunt asigurate prin protecia contra umiditii
externe.
Saetele unidoz sunt fabricate din materiale complexe pentru a preveni o reacie prematur,
cauzat de umiditatea extern sau de excesul de umiditate intern, de la procesul de granulare. Timpul de
dizolvare trebuie s fie mai mic de 3 minute.
Multe substane medicamentoase sunt utilizate n produse efervescente ca: aspirina, acetaminofen,
ibuprofen, substane antiinflamatoare nesteroidiene, cimetidina, antibiotice diverse, substane mucolitice,
vitamine diverse i altele. S-a demonstrat c aceste substane sunt mult mai rapid i mai bine absorbite n
aceast form, dect n formele farmaceutice convenionale.
PULBERI DE UZ INTERN INDUSTRIALE
SARE FARA SODIU - Combinatii
Prezentare farmaceutica:pulbere continand clorura de potasiu 55,50 g, clorura de amoniu 20,50g, clorurade
calciu 0,27g, citrat de magneziu 2g, acid citric 1g, amidon la 100g(flacon cu 50g).
Actiune terapeutica:aport electrolitic echilibrat cu excluderea ionilor de sodiu.
Indicatii: afectiuni insotite de retentie hidrosalina, edeme, stari de hipokaliemie provocate prin diuretice.
Mod de administrare:se adauga alimentelor in locul sarii de bucatarie.
Contraindicatii:boala Addison, prudenta in insuficienta renala si in insuficienta cardiaca.Nu se asociaza cu
diuretice antialdosteronice(spironolactona, triamteren, amilorid).
SARURI PENTRU REHIDRATARE ORALA - Combinatii
Prezentare farmaceutica:pulbere continand glucoza monohidrat 11,25g(corespunzator la 10g glucoza
anhidra), clorura de sodiu 1,75g, bicarbonat de sodiu 1,25g si clorura de potasiu 0,75g(cutie cu 30 plicuri a
15g)
Actiune terapeutica, indicatii si mod de administrare:solutia obtinuta dupa dizolvarea a 30g pulbere(2
plicuri )in 1000 ml apa potabila sau ceai de menta contine 111 mmol glucoza, 90mmol Na, 80 mmol Cl, 30
mmol HCO si 20 mmol K.Ingerata substituie pierderea de apa si saruri la bolnavii cu diaree acuta infectioasa,
fiind utila pentru corectarea starilor de deshidratare si dezechilibru electrolitic.Dozele necesare sunt de circa
50 ml/kg corp in deshidratarea usoara (gradul I) si 80ml/kg corp in deshidratarea medie(gradul II).cantitatea
se administreaza in decurs de 4ore (la copii cu lingurita sau la inceput cu pipeta).
Reactii adverse:rareori varsaturi (se repeta administrarea); uneori intoleranta la glucoza cu prelungirea
diareei( se face hidratare parenterala).
SMECTA - Diosmectita
Prezentare farmaceutica:pudra in plicuri pentru suspensie orala continand 3g diosmectita dioctaedrica/plic,
glucoza monohidrat 0,74g/plic, zaharinat de sodiu 7mg/plic, vanlina 4mg/plic (cutii cu 10 si 30 plicuri).
Actiune terapeutica:smectita prin structura sa laminara si vascozitatea ridicata are o putere mare de
acoperire a mucoasei intestinale.Creste rezistenta barierei de mucus prin sporirea calitatii si cantitatii
mucusului de la suprafata enterocitelor (mucoptotectie activa).Fixeaza gazele digestive, reduce
hipersensibilitatea intestinala, restaureaza integritatea functionala a eritrocitelor, normalizeaza tranzitul
intestinal fara a interfera cu peristaltismul si fara modificarea volumului scaunelor.
Indicatii:diareea acuta a copilului ( se poate administra din prima zi de viata). Diareea acuta si cronica la
adult, sindromul colonului iritabil(distensie, dureri abdominale, tulburari de tranzit)
26

Interactiuni medicamentoase:proprietatile adsorbante ale smectei pot perturba absorbtia altor

medicamente.Se recomanda administrarea la distanta de Smecta a altor medicamente (medie 2ore)
Mod de administrare:Diareea la adulti:3plicuri/zi; diareea la copil:1plic/zi pentru 01 an, 2 plicuri/zi pentru 1-2 ani, 3plicuri/zi peste 3ani.Sindromul colonului iritabil:3plicuri/zi, timp de 1
saptamana, dupa care 2plicuri/zi pana la sfarsitul primei luni de tratament.Curele se reiau la
nevoie.Continutul fiecarui plic se dizolva in pahar cu apa sau orice alt aliment lichid sau semilichid.
Reactii adverse:foarte rar constipatie;tranzitul normal se va relua dupa reducerea dozei la jumatate.
Contraindicatii:nu are.
Precautii:tratamentul nu inlocuieste rehidratarea , atunci cand aceasta este necesara(per os/i.v.).
Pentru evitarea interferarii cu timpii/concentratile de absorbtie ale altor substante, orice alta medicatie per
os se va administra cu cca 1 ora inaintea prizei de Smecta.
SULFAT DE BARIU (pro Rntgen) - Barii sulfas
Prezentare farmaceutica: pulbere de sulfat de bariu medicinal (cutie cu 135g);pasta continand sulfat de bariu
medicinal 54% (tub cu 100g).
Actiune terapeutica si Indicatii:sare insolubila de bariu, opaca la razele Rntgen.Pulberea se foloseste sub
forma de suspensie, pentru examenul radiologic al tubului digestiv; pasta este utila pentru explorarea
radiologica a esofagului.

PULBERI PENTRU ADMINISTRARE CUTANAT

Sunt pulberi de uz extern. Se utilizeaz diferite pulberi unidoz sau multidoz. Pulberile administrate
pe rni deschise, piele vtmat, arsuri, pielea sugarilor trebuie s fie sterile. De asemenea, toate pulberile
cu antibiotice se prepar n condiii aseptice.
Pulberile multidoze, pentru administrare local, sunt preferate pentru o condiionare ntr-un recipient
cu orificii sau ntr-un recipient sub presiune (presurizat).
Pulberile de uz extern mai sunt numite i pudre.
Pudrele sunt pulberi simple sau compuse nedivizate, cu un grad avansat de finee i care se aplic
pe piele sau mucoase. Pudrele mai pot fi definite drept cele mai fine pulberi, care servesc la protejarea
mecanic, la uscarea i la rcorirea pielii, la nfrumusearea tenului, precum i la aplicarea i la aciunea
substanelor medicamentoase la nivelul epidermei sau mucoaselor.
Pudrele cu substane medicamentoase au efect terapeutic bine definit, acestea fiind pudre
medicamentoase (denumite n limba latin i Conspers sau Sparsorium).
Pudrele cosmetice (pudre propriu-zise) sunt alctuite din substane anodine (mai corect denumite
baze pentru pudre sau excipieni), alturi de esene sau parfumuri i, eventual, de colorani i conservani i
se folosesc n scop cosmetic i pentru aprarea pielii, prin aplicare n timp ndelungat.
Pudrele medicamentoase au una sau mai multe substane active alturi de excipieni i se aplic n
scop curativ sau preventiv pe piele sau mucoase. Pot fi folosite pentru a adsorbi secreiile, pentru rcorire
sau pentru a exercita aciune local pe tegumente, pe mucoase sau pe plgi (cu efect antipruriginos,
antimicrobian, antiinflamator etc.).
Pudrele trebuie s ndeplineasc o serie de condiii generale de calitate i anume :
s fie omogene;
s adere de piele (bioadezive);
s fie onctuoase (adic s alunece uor);
s nu fie toxice sau iritante ;
s nu astupe porii pielii;
s nu fie higroscopice;
s aib mas specific mic;
s aib pH apropiat de al pielii;
s nu se tearg repede;
s aib o bun adsorbie pentru seboree;
s fie uor astringente;
s aib culoare omogen (dispersarea coloranilor); - s nu fie solubile.
n afara proprietilor generale ale pulberilor, pudrele prezint anumite proprieti specifice, legate
de modul de administrare i anume: capacitate de adsorbie, porozitate, capacitate de cedare a substanelor
active, sterilitate. Mrimea particulelor dintr-o pudr este de maximum 120 um (VIII). Prin pulverizare
avansat se mrete suprafaa de contact dintre particulele pudrei i esuturile lezate, crete puterea de
absorbie i, n consecin, aciunea farmacologic. Pentru pudrele aplicate pe plgi deschise, se recomand
un grad de diviziune ct mai avansat. n cavitile naturale ale organismului se administreaz pudre de
27

dimensiuni coloidale.
Pudrele trebuie s aib o mare capacitate de adsorbie a umiditii i grsimilor, capacitate de
curgere i etalare i de adezivitate pe tegument, pentru a nu se scutura uor. Pudrele trebuie s aib
densitate mic, un pH ct mai apropiat de al pielii, s fie inofensive la aplicare (s nu conin derivai acizi
sau alcalini, produse abrazive sau toxice ori colorani solubili). Ele conin diferite componente active i pot
avea efecte diverse.
Pudrele se pot clasifica n funcie de:
scopul administrrii:
pudre medicamentoase: utilizate n tratamentul bolilor de piele, ulceraiilor, plgilor, avnd
aciune :

antimicrobiana;

absorbant - sicativ;

deodorizant.
pudre cu aplicaii speciale: pentru cataplasme, depilatoare;
pudre cosmetice, cu aciune de protecie a tenului mpotriva agenilor atmosferici, razelor solare,
cu rol decongestiv, rcoritor, absorbant;
modul de prezentare:
pulberi fine neaglomerate;
pudre compacte (farduri);
natura i aciunea componentelor:
sicative-adsorbante;
acide;
dezinfectante, antiseptice, chimioterapice i antibiotice;
lubrifiante;
rcoritoare;
astringente;
antipruriginoase, calmante;
cheratolitice;
antisudorifice etc.
Excipienti
Talcul. Are o capacitate de fixare a umiditatii satisfacatoare, dar nu fixeaza substante grase. Adera
bine de piele si o lubrifiaza. Are o reactie usor alcalina (pH=8-9). Capacitatea lui de acoperire este mica. Este
onctuos la pipait. Talcul purificat cu acid clorhidric este neutru. Se intrebuinteaza uneori asociat cu substante
antiseptice si intra in compozitia unui numar mare de pudre.
Caolinul. Are proprietati asemanatoare cu talcul, insa o capacitate de absorbtie mai mare. Absoarbe
si toxinele microorganismelor. Pentru pudre se mai intrebuinhteaza caolinul purificat. Se intrebuinteaza
caolinul usor coloidal; marimea particulelor trebuie sa fie intre 3 si 10 microni.
Excipienti minerali pot fi infectati de microorganisme, mai ales cu Clostridium tetani, Clostridium
welchii siBacilus anthracis.
Carbonatul de magneziu si oxidul de magneziu. Au capacitate de fixare atat fata de apa cat si fata de
grasimi. Dependent de modul de preparare carbonatul de magneziu poate fi mai usor cu formula
3MgCO3Mg(OH)23H2O si carbonat de magneziu ponderos cu aceeasi formula, avand 4 molecule de apa de
cristalizare. Are o reactie usor alcalina si proprietati racoritoare. Se pulverizeaza usor dar adera de piele mai
greu; de aceea se intrebuinteaza singur asociat cu alti excipienti.
Oxidul de zinc. Are o capacitate de fixare a apei si a grasimilor si o aderenta buna. Are o reactie usor
alcalina. In contact cu apa se aglomereaza. Absoarbe umiditate siu bioxid de carbon din aer. Rpin incalzire
devine galben, dar la racire isi recapata culoare.
Se intrebuinteaza in pudre compuse, avand actiune protectoare, adstringenta, sicativa.
Stearatii de zinc si de aluminiu.Au proprietati aderente, lubrifiante si astringente. Aspectul este
sidefos. Mai contin in proportii variabile derivati ai acidului oleic si palmitic. Prin incalzire se topeste, incalzit
la temperatura ridicata se descompune punand in libertate vapori inflamabili. Din punct de vedere chimic
este neutru. Se intrebuinteaza singur sau in amestecuri.
Oxidul de titan. Proprietatile sunt asemanatoare cu ale oxidului de zinc. Este preferat deoarece se
imprastie usor si da un aspect mai placut preparatelor. Absoarbe razele ultraviolete cu lungimea de unda
2900-3200 . Este usor, imprima pudrelor o culoare alba caracteristica, cu luciu specific. Se intrebuinteaza in
pudre compuse.
Amidonul. Se intrebuinteaza amidonuri de orez, de cartof, de grau si de porumb. Are capacitate de absorbtie
atat fata de apa (1 g fixeaza 0,5 g apa), cat si fata de uleiuri (1 g fixeaza 0,10 g ulei). Capacitatea de
aderenta si de racorire este considerabila. Amidonul da pudre fine. Prezinta inconvenientul ca se umfla in
prezenta umiditatii, devine cleios si se infecteaza usor. Se intrebuinteaza singur sau asociat cu excipienti
anorganici
PUDRE SICATIVE

28

Acestea absorb umiditatea pielii si in general sunt constituite din talc, carbonat de magneziu, caolin,
amidon la care se asociaza substante active ca adstringente, decongestionante, antiseptice etc.
O serie de pudre contin diferite componente solide, cum ar fi grasimile care au rolul de a favoriza
aderenta amestecurilor si a mari capacitatea de lubrifiere.
Rp/ Cetaceu
1,00 g
Acid salicilic
3,00 g
Amidon
10,00 g
Talc
50,00 g
M.f.pulv.
Cetaceul se dizolva intr-o mica cantitate de eter si peste aceasta solutie se adauga 5 g talc, triturand
pana la evaporarea eterului. Dupa aceea se adauga acidul salicilic pulverizat, amidonul si restul de talc,
triturand pentru a se obtine uniformizarea amestecului.
O alta metoda de preparare este aceea de a incalzi mojarul in care se topeste cetaceul si a se
adauga cantitati mici de amidon triturand la omogenizare. Amidonul gresat se trece prin sita si se amesteca
cu celelalte componente.
Formula de mai sus constituie un exemplu din categoria pulberilor compuse cu substante grase.
Astfel de substante, cum sunt ceara, acidul stearic, alcoolul cetilic, cetaceul, se incorporeaza fie prin
dizolvare intr-un inetrmediu volatil si indepartarea acestuia, fie prin amestecarea acestor substante cu una
dintre componente in mojar incalzit.
Pudrele rcoritoare. Adsorb cldura din piele, pe baza unei bune conductibiliti i confer astfel o
senzaie dercorire. Acest efect l au, cu precdere, diferitele sorturi de amidon care conin ap. Stearaii
dau, de asemenea, senzaia de rcoare. Prin asociere cu substane volatile, mentol sau ulei de ment 2% se
mrete efectul rcoritor al pudrelor.
Pudrele astringente - conin ca substane active tanin, sruri de bismut, formaldehid, asociate cu
excipieni ca: talc, amidon, caolin.
Pudrele antipruriginoase care combat urticaria, avndi aciune calmant, au n compoziie
mentol sau uleide ment 1-2%, cu efect rcoritor i antipruriginos. Lao urticarie puternic, precum i n cazul
durerilor, seutilizeaz i anestezice locale. Din ce n ce mai mult se folosete prednison, n cazurile
inflamatorii cauzate de urticarie sau dureri.
Pudrele lubrifiante - previn degresarea pielii i mbuntesc adezivitatea. Se aplic pe o piele
negras (uscat), sebostatic sau atunci cnd prin utilizarea de preparate care dizolv grsimile i, eventual,
dup o tratare prelungit a pielii cu pulberi, se produce n mod accidental degresarea acestora. Pudrele grase
conin substane de natur lipidic (ulei gras, cear) n proporie de 2-10%.
Pudrele cheratolitice cu sulf (n concentraie de pn la 30%) au aciune optim la pH alcalin (8,5
- 9). Se asociaz cu acid salicilic, iar ca baz pentru pudr, se recomand oxidul de zinc, talcul i carbonatul
de magneziu datorit reaciei lor slab alcaline.
Pudrele antisudorifice au rolul de a reine toxinele care se formeaz prin transpiraie, conin n
formulare acid salicilic antiseptic i antisudorific, alaun astringent i carbonat de magneziu, puternic
adsorbant.
Pudrele cu substane antiinfecioase conin substane antiseptice : fenol, timol, acid salicilic,
dermatol, xerofom, iodoform, sulfamide sau antibiotice i se aplic pe rni infectate sau pe arsuri
suprainfectate. Deoarece antibioticele n pudre prezint aciune terapeutic numai pentru un timp limitat, se
acord o atenie deosebit stabilitii.
Toate aceste pudre se prepar aseptic, cu excipieni sterilizai. Prin asocierea srii de calciu a
benzilpenicilinei cu sulfamida i cu uree - alturi de laurilsulfat de sodiu (substan antipenicilinazic) i un
corp gras (ulei de arahide hidrogenat) pentru prelungirea aciunii, utiliznd lactoza ca excipient, se asigur o
stabilitate a pudrei timp de patru luni. Lactoza asociat cu ureea mrete, de asemenea, stabi litatea
cloramfenicolului n pudre.
Pentru mucoasa auricular, se folosete pudr cu sulfa-tiazol 5 %, iod 1 % i acid boric 4 %, aplicat
sub form de insuflaii.
Pentru mucoasa ocular, se recomand pudre sterile cu clorhidrat de etilmorfm i cu acid boric, tot
sub form de insuflaii.
n general, nu se recomand aplicarea de pudre puternic adsorbante pe suprafee care secret
cantiti mari de fluide, deoarece se formeaz cruste.
Uneori, unele substane medicamentoase se pot aplica direct sub form de pudr, fr alte adaosuri
(sulfamide, dermatol).
O form modern de administrare a pudrelor este cea de aerosoli, care se aplic i pe mucoase.
Exemple de pudre medicamentoase realizate n industrie:
Neobasept - pudr - cu sulfat de neomicin, bacitracin i excipient, folosit curativ n tratarea
plgilor infectate ; furuncule, abcese incizate, piodermite, ulcere varicoase, escare i profilactic - n arsuri,
degeraturi.
Saprosan - pulbere cu clorquinaldol 3% cu rol antibacterian, antimicotic n afeciuni dermice, n
special, la sugari i pentru profilaxia i tratarea micozelor interdigitalice ale picioarelor.
Debrisan - pulbere steril de dextramomer - asigur drenarea continu i curarea plgilor.
Favorizeaz formarea esutului de granulaie, capacitate de adsorbie a secreiilor i produselor de necroz a
microorganismelor.
n cazul unei forme presurizate, se realizeaz dispersia fazei solide (substana medicamentoas) ntr29

un lichid propulsor (faza lichid); din recipient, suspensia este eliberat de gazul sub presiune cu ajutorul
unui buton de apsare (actuator). Propulsorul vine n contact cu aerul din mediul ambiant, se evapor, iar pe
aria de piele tratat rmne un strat de pulbere foarte fin. Mrimea parti culelor obinute depinde de
mrimea iniial a particulelor de pulbere, nainte de prepararea suspensiei. Multe pulberi sunt prezentate n
aceast form modern: substane antiseptice, antimicotice, dar i multe produse cosmetice. n general,
susbtana activ este amestecat cu un diluant inert ca: amidon, carbonat de magneziu, stereat de
magneziu, dioxid de siliciu, cu particule de 50-60 um. Drept propulsori se utilizeaz nc : clorofluorcarburile
(CFC) 11 i 12 n proporii variate - 65:35 sau 50:50.
Pulberi care contin substante volatile
Pulberile compuse care contin in amestec substante volatile, ca mentol, camfor, timol, carbonat de
amoniu sau uleiuri volatile de menta, de anason etc., se prepara asociind cantitati mici din substantele
respective cu una din celelalte pulberi, dupa care se adauga treptat restul ingredientelor. Triturarea
substantelor volatile se face de preferinta cu o substanta care are o reactivitate chimica mai scazuta, de
exemplu, se vor adauga substantelor volatile substante anorganice sau substante organice mai putin
reactive inainte de a se adauga pulberi vegetale sau substante organice cu structura complexa care se
descompun mai usor. Pentru a evita pierderea substantelor volatile se utilizeaza pungi de plastic
termosudate sau plicuri de hartie cerata impermeabile.
Rp/ Carbonat de calciu
Bicarbonat de sodiu
Oxid de magneziu
Ulei de menta

10 g
20 g
25 g
XX pic.

M.f. pulv.
Uleiul de menta, picatura cu picatura se omogenizeaza cu mici portiuni de oxid de magneziu, apoi se
adauga restul de oxid de magneziu, carbonatul de calciu si bicarbonatul de sodiu.
Prezenta oxidului de magneziu permite absorbtia uleiului volatil. Trebuie sa se ia precautii ca
pulberea sa fie introdusa in borcan de sticla bine inchis, care se pastreaza la loc racoros.
Oleozaharuri. Un mijloc bun de a incorpora uleiurile volatile in pulberi il constituie oleozaharurile
(elaosacchara). Acestea sunt amestecuri omogene de uleiuri volatile si zahar pulverizat (1 picatura de ulei
volatil cu 2 g zahar). Dupa omogenizare se trec prin sita. Se amesteca bine cele doua componente, prin
triturare la mojar. In F.R. VII figureaza formule pentru oleozaharurile de menta si de lamaie. Uleiul volatil se
incorporeaza picurandu-se pe baza pistilului si nu direct in pulberea de zahar, uniforma. Oleozaharurile se
prepara la nevoie deoarece se altereaza usor prin oxidarea esentei in contact cu aerul, preparatul pierzandusi mirosul placut. Amestecurile divizate care contin oleozaharuri se introduc in capsule de hartie cerata sau
pergaminata, iar cele nedivizate in borcane de sticla. Se intrebuinteaza rar ca atare.

Pulberi cu substante oxidante

Pulberile compuse care contin in amestec substante puternic oxidante, cum sunt cloratii, nitratii,
peroxizii, permanganatii, alaturi de agenti reducatori se prepara cu anumite precautii, deoarece un contact
mai violent intre cele doua categorii de substante poate provoca aprinderea sau explozia amestecului.
In asemenea cazuri, pulverizarea se face pentru fiecare substanta in parte, iar triturarea se face cu
grija, fara a lovi amestecul cu pistilul sau mai bine pe o foaie de hartie cu ajutorul unei spatule. Dintre
pulberile care pot exploda cand sunt asociate se mentioneaza:
Agenti oxidanti

Agenti reducatori

Clorat de potasiu
Bicromat de potasiu
Nitrat de potasiu
Permanganat de potasiu
Peroxid de sodiu
Nitrat de argint

Hipofosfiti
Sulf
Sulfiti
Acid tanic
Uleiuri vegetale
Substante organice in general

In prescriptia urmatoare, cloratul de potasiu in amestec cu acidul tanic si zaharul duce la un amestec
exploziv.
Rp/ Clorat de potasiu
Acid tanic

10,00 g
5,00 g
30

Zahar

5,00 g
M.f. pulv.

Pentru a evita reactia violenta, este necesar ca amestecul de acid tanic cu zahar sa fie eliberat
separat, iar cloratul de potasiu de alta parte.
Rp/ Extract de beladona
Carbonat de bismut
Azotat bazic de bismut
Bicarbonat de sodiu
Carbonat de calciu

0,10 g
aa

10,00 g
12,00 g
15,00 g

M.f.pulv.
Extractul de beladona uscat se tritureaza bine cu aproximativ 1 g bicarbonat de sodiu pana se obtine
un amestec omogen dupa care se adauga treptat in mici portiuni si amestecand restul de bicarbonat; se in
portiuni carbonatul si subnitratul de bismut si la urma carbonatul de calciu. Acesta, desi este in cantitate mai
mica decat celelalte pulberi se adauga la sfarsit deoarece are o greutate specifica mai mica si adaugarea lui
la inceput ingreuneaza uniformizarea amestecului. Formula constitue un exemplu de pulbere compusa din
substante cu densitati diferite. In asemenea cazuri, pulberile cele mai usoare se adauga la sfarsit, chiar daca
sunt in cantitati mai mici fata de alte componente. Tot pentru a se asigura o buna omogenizare a unor astfel
de pulberi compuse, acestea se amesteca usor si dupa cernere inlaturandu-se stratificarea produsa in timpul
acestei operatii. Printre pulberile cu densitati mici care se intalnesc mai des prescrise, pot fi mentionate
oxidul de magneziu usor, carbonatul de magneziu, carbonatul de calciu, carbunele vegetal si animal si altele.

PULBERI ADMINISTRATE PE MUCOASE

Sunt tot pulberi de uz extern, care se introduc prin insulfare n caviti corporale: nas, ochi, gt,
ureche, alveole dentare, vagin sau rect.
De asemenea, pe mucoase, se pot folosi i pulberi pentru splaturi; ele sunt complet solubile i pot fi
dizolvate n ap nainte de utilizare. Cele mai multe conin antiseptice sau ageni de curare. Mai utilizate
sunt pulberile pentru aplicaii vaginale, care se dizolv n ap cald. De asemenea, pe mucoase se pot
administra i forme presurizate, care se prepar ca i acelea administrate pe piele.
O categorie important o constituie pulberile administrate pe cale pulmonar. n formele presurizate,
substana activ (cu particule de 5 um), suspendat n propulsor 11 cu un sulfactant i propulsor 12, este
eliberat i ajunge n tractul expirator superior. Datorit diametrului mic, circa 10% din substana activ
ajunge pe tractul bronhopulmonar i i exercit aciunea terapeutic. Inconvenientul acestor dispozitive
const n faptul c pacientul trebuie s-1 ncarce cu capsula gelatinoas ce conine substana de fiecare dat
nainte de utilizare (inhalatoare rencrcabile). Aceste dispozitive au fost uor i rapid acceptate de pacieni;
ele elibereaz un procent de doz de medicament, n plmni, similar cu un inhalator presurizat.
nainte de dezvoltarea formelor moderne, pulberile au fost mult utilizate ca forme dozate. Totui,
problemele biofarmaceutice aprute cu aceste forme dozate noi au determinat companiile productoare s
se rentoarc la dezvoltarea de pulberi, n viitor.
Prepararea pulberilor cu forme dozate cuprinde multe etape care sunt aceleai ca la pulberile
utilizate pentru fabricarea altor forme solide dozate, de exemplu, comprimate i capsule gelatinoase.
Fabricarea de saete industriale reduce considerabil degradarea pulberilor i mbuntete depozitarea lor.
Sistemele presurizate permit o eliberare uoar a dezinfectanilor, cu creterea complianei
pacienilor.
Ca urmare a multiplelor avantaje ale acestora, pulberile vor fi utilizate i n viitor.
31

Astfel de produse sunt complet solubile si sunt destinate sa fie folosite sub forma de solutii apoase
desi pentru comoditate se elibereaza sub forma de amestecuri pulverulente. Deoarece deseori contin si
substante aromatice volatile sunt trecute printr-o sita deasa pentru a evita aglomerarile si sunt eliberate in
borcane de sticla cu gat larg care permit manipularea usoara de catre pacient.
Rp/ Sulfat de cupru
Sulfat de zinc
Alaun

aa 7,50 g
35,00 g

M.f.pulv.
D.s.ext. 1 lingurita la 1 litru de apa pentru spalaturi vaginale
Cele trei pulberi sunt cristalizate. Continutul in apa de cristalizare dupa farmacopee fiind: CuSO 4:
5H2O, ZnSO4: 7H2O, Kal(SO4): 12 H2O. Se pulverizeaza la mojar mai intai sulfatul de cupru, apoi se adauga
sulfatul de zinc si alaunul si se tritureaza pana la omogenizare dupa care se trece prin sita V. Se elibereaza in
cutii de carton sau borcane de sticla.

32