CAPSULE

CAPSULE AMILACEE
CAPSULE GELATINOASE
• Capsulele medicinale sunt învelişuri destinate să acopere
medicamentele solide, moi sau lichide, divizate în doze
unitare.
• Ele sunt administrate mai ales
– pe cale orală (deşi sunt şi capsule utilizate pe alte căi:
– rectală, vaginală etc.)
Se folosesc pentru :
-a uşura ingerarea,
-pentru a masca gustul şi mirosul neplăcut al unor substanţe,
-pentru a mări stabilitatea preparatelor sau
-pentru a dirija acţiunea medicamentului într-o anumită porţiune a tubului
digestiv.
• În mod curent termentul de "capsulă medicinală" sau de
"capsulă" se utilizează pentru preparatul farmaceutic format
din înveliş şi conţinutul medicamentos care se ingerează
împreună.
• In FR X, monografia "Capsulae" se referă la: "preparatele
farmaceutice formate din învelişuri care conţin doze unitare
de substanţe active asociate sau nu cu substanţe auxiliare,
destinate administrării pe cale orală".
• În alte farmacopei monografia de "capsule" prezintă
numai învelişurile.
• După materialul din care este confecţionat învelişul,
capsulele medicinale se împart în:
• -amilacee şi
• - gelatinoase.
 Tipuri de capsule:
-amilacee -pt.medic.solide (pulberi)
-gelatinoase-pt.medic semisolide sau lichide
-microcapsule, nanocapsule
• Capsulele amilacee figurează încă în majoritatea
farmacopeelor (inclusiv în FR X), dar şi-au pierdut din
importanţă, fiind folosite doar în farmacie pentru divizarea
unor pulberi magistrale în doze unitare.
• Capsulele amilacee au forma unor cilindri plaţi,
constituiţi din două capace de cutie, puţin diferite ca
diamentru, astfel încât se pot închide prin suprapunere şi
uşoară presare şi sunt constituite din cocă de amidon uscată.
 Istoric
• La început ~ 1830 – HAZARD!!!
• – Fab MOTHES – student la facultatea de farmacie
• făcea bule dintr-o solutie de gelatină;
• – s-a experimentat umplerea cu substante si sudarea acestora
cu o picatură din aceeasi solutie;
• – primul mod de prepararea a capsulelor, patentat de Mothes si
Dublanc, farmacist, în 1834 :
• imersia unor săculeti de piele umpluti cu mercur în solutie de
gelatină;
• eliminarea mercurului → strângerea săculetului → îndepărtarea
• filmului de gelatină → uscare la aer → capsula;
• – în numai doi ani s-a extins prepararea si utilizarea capsulelor în
• Europa si S.U.A.
• Ulterior – TEHNOLOGIE!!!
• – 1838, Delron a preparat primele capsule dintr-un amestec de gumă
arabică si zahăr → gustul gumei de mestecat;
• – 1846, farmacistul J.C. Lehuby a patentat capsula dură din două bucăti
“învelisuri medicinale” → perechi de cilindri obtinuti din gelatină,amestecuri
carrageen:gelatină sau amidon:sirop:carrageen, cu capetele deschise care
se adaptau perfect unul la altul;
– 1873, farmacistul Taetz a introdus glicerolul în formularea capsulelor
→capsule mai moi si mai elastice (capsule gelatinoase moi);
• – 1874, fabricarea la scară industrială a capsulelor dure de gelatină:
• Farmacistul Hubel, Detroit → mulaje din fier cu diametre diferite,
montate în lemn, → introduse în solutia de gelatină → capsula (corp
+ capac);
• 1875, compania farm. Hubel se afiliază companiei Park DAVIS →
• detin brevetul de fabicarea a capsulelor;
• 1900, Park DAVIS Comp. Si Eli LYLLY Comp. – lideri mondiali în
• productia de capsule → prezent;
• 1920, introducerea de masini de umplere automate → expansiune a
fabricării capsulelor;
 Prezent
• O formă farmaceutică foarte utilizată;
• Anual, industria farmaceutică mondială fabrică 25-30
miliarde de capsule →diverse formulări si căi de administrare.
• Ponderea capsulelor in industria farmaceutica
79%-comprimate
15%-capsule
6% -alte foreme
 Clasificare (F.R. X si 6th Ph. Eur.):
• – capsule cu învelis tare (operculate);
• – capsule cu învelis moale (perle);
• – capsule gastrorezistente (enterosolubile);
• – capsule cu eliberare modificatã;
• – casete (capsule amilacee);
 Capsule amilacee
• Se mai numesc si casete ;
• 1872-farmacistul francez Limousin le-a inventat impreuna cu dispozitivul
de preparare
• Avantaje
• 1- se realizează mascarea gustului şi mirosului neplăcut al unor pulberi
• 2- invelişul este lipsit de acţiune terapeutică şi este digerat după ingerare,
iar eliberarea conţinutului se face rapid, asigurându-se o bună absorbţie şi
o biodisponibilitate corespunzătoare.
• 3- se pretează uşor la realizarea în oficină a unor pulberi simple şi
compuse divizate. Fiind fabricate în mai multe dimensiuni, pot fi folosite
pentru închiderea (învelirea) unor cantităţi variabile de pulberi (până la
2g).
• 4- prin introducerea unei rondele din acelaşi material cu învelişul între
substanţele incompatibile, acestea pot fi eliberate în aceeaşi capsulă.
 Dezavantajele capsulelor
• 1- capsulele amilacee se pot folosi numai pentru
substanţe solide uscate (pulberi, granule).
• 2-materialul prezintă fragilitate, se poate deforma uşor,
se poate rupe, cele două semicapsule se pot desface,
pierzându-se conţinutul.
• 3-inghiţirea capsulelor mai mari, este dificilă (pentru
uşurarea administrării se recomandă ca în prealabil capsula să
fie înmuiată cu puţină apă, apoi să se ingereze cu apă.
• 4-apsulele amilacee sunt sensibile la umiditate;
• 5-invelişul este permeabil pentru aer şi pentru componentele
volatile care se pierd în timp din pulbere.
• 6-amidonul poate da intereacţii cu unele substanţe active (iod).
 Prepararea capsulelor amilacee
(obţinerea învelişului)
• Cele două jumătăţi care formează capsula amilacee sunt
fabricate semiindustrial sau industrial.
• Ca materie primă se foloseşte amidon (sub formă de
pastă) cel mai indicat fiind amestecul de amidon de porumb şi
de grâu (cel de porumb dă strălucire iar cel de grâu conferă
capsulelor o plasticitate superioară).
• Mulajul de cutie şi respectiv de capac de capsulă se face
între două plăci circulare din bronz. Plăcile se încălzesc de
obicei electric, iar coca de amidon se coace, între cele două
plăci formându-se foi mari de "hostia" (azimă sau cocă de
pâine fără drojdie).
• Tiparele sunt în prealabil unse iar în pastă se adaugă urme de
ulei vegetal de porumb sau de floarea soarelui. Cantitatea de
pastă semifluidă pentru confecţionarea unei foi de semicapsule
este plasată în centrul plăcii inferioare. Aplicarea plăcii
superioare provoacă etalarea pe toată suprafaţa. Datorită
căldurii plăcilor, pasta se coace foarte repede (de obicei în
mai puţin de un minut).
• După eliminarea deşeurilor provenind de pe margini,
foaia este scoasă de pe tipar.
• Foile sunt mai întâi aşezate una peste alta şi plasate într-o
încăpere rece şi umedă timp de 24-48 de ore, înainte de
decupare.
• În condiţiile de păstrare foile recâştigă o cantitate de
umiditate şi capătă oarecare supleţe (scade friabilitatea).
• Se mai pot realiza semicapsule cu margini plate, de acelaşi
diametru, care se lipesc prin presarea marginilor umectate -
numite capsule amilacee în formă de inel, sau formă
saturnină.

• În funcţie de dimensiuni, respectiv de cantitatea de

medicament care se poate introduce în capsulele amilacee, se
disting patru mărimi de caşete numerotate cu 00, 0, 1 şi 2, în
ordinea crescândă a dimensiunilor.
• Ele pot cuprinde între 0,2 şi 2 g pulbere, cantitate care variază
dependent de densitatea materialului şi de felul în care s-a
făcut umplerea (pulbere afânată sau tasată).
• Se poate întâlni şi o gamă mai largă de mărimi de capsule
amilacee, de la 000 la 4, cu capacitatea între 0,5 şi 2,4 ml.
• Condiţiile de calitate pentru înveliş sunt următoarele:
• -trebuie să aibe:
– culoare albă,
– formă regulată,
– suprafaţa lucioasă,
– margini întregi,
– să fie rezistente la manipulare,
– să nu aibe gust şi miros neplăcut de mucegai .
• - introduse în apă trebuie să se transforme într-o pastă moale
în 30 de secunde (FR X).
• -trebuie să fie lipsite de metale grele, iar reziduul prin
calcinare să nu depăşească 1 %.
• Umplerea şi închiderea capsulelor amilacee
• Ambele operaţii se pot face manual, semiautomat sau automat.
• Conservarea
• Conservarea capsulelor amilacee în locuri calde şi uscate duce la creşterea
friabilităţii, iar conservarea în aer umed provoacă înmuierea capsulelor şi
dilatarea lor. De aceea, atât capsulele goale cât şi cele umplute, trebuie
păstrate ferit de acţiunea căldurii şi umidităţii, în recipiente bine închise.
• Capsulele goale sunt livrate farmaciilor în cutii rigide de carton, cu
despărţitură interioară pentru izolarea cutiilor de capace.
• Capsulele cu medicament în interior se eliberează în cutii din
material plastic de dimensiuni corespunzătoare.
• În prezent nu se mai întâlnesc preparate industriale sub formă de
capsule amilacee, ele fiind înlocuite cu capsule gelatinoase tari.
•
 Capsule gelatinoase
• Definitie:
• Capsulele gelatinoase sunt învelişuri de gelatină în care sunt închise
doze unitare de medicamente solide, moi sau fluide, administrate de
obicei pe cale orală.
• Conţinutul capsulelor este constituit din una sau mai multe substanţe
active, eventual alături de unul sau mai mulţi excipienţi, şi el nu trebuie
să producă deteriorarea învelişului.

• Sunt cele mai raspindite forme de administrare pe cale orala

• In mediu gastrointestinal se dizolva si pun in libertate continutul
• Invelisul de gelatina poate contine;
– plastifianti inerti,
– agenti tensioactivi,
– conservanti,
– coloranti si pigmenti
• Elibereaza imediat continutul(s.a) dupa dizolvare sau inmuierea
invelisului
• Scopul initial a fost mascarea gustului neplacut si usurarea administrarii
• Capsulele gelatinoase sunt de două tipuri:
• a) Capsule gelatinoase moi, cu un înveliş continuu,
moale (cu o oarecare elasticitate), de formă de obicei sferică
sau ovoidă şi care conţin în general produse fluide sau sub
formă de pastă.
• Cele de formă sferică, mai mici şi cu pereţi mai rigizi se
mai numesc "perle".
• b) Capsule gelatinoase tari (capsule operculate, gelule,
capsule gelatinoase cu capac), al căror înveliş este
discontinuu, constituit din două jumătăţi de capsule care se
îmbucă una în alta.
• Au formă de cilindri alungiţi, rotunjiţi la capete şi conţin de
obicei amestecuri de substanţe sub formă de pulberi sau de
granule (deci în general conţinutul este solid).
Avantajele capsulelor gelatinoase
• Avantaje :
• 1- mascarea gustului şi mirosului neplăcut al unor
substanţe;
• 2- dozarea corectă a substanţelor medicamentoase;
• 3- asigurarea unei stabilităţi corespunzătoare;
• 4- uşurinţa la administrare prin ingerare datorită
umectării rapide în contact cu saliva şi formei lor;
• 5- buna toleranţă digestivă datorită învelişului de
gelatină şi posibilităţii învelirii substanţelor din
interior cu excipienţi corespunzători;
• 6- bidosiponibilitate superioară fata de preparate solide
(comprimate) deoarece în sucurile digestive învelişul de
gelatină se dizolvă şi pune repede în libertate conţinutul;
• 7- posibilitatea de realizare a unor preparate enterosolubile
sau a preparatelor cu acţiune prelungită;
• 8- conservare un timp îndelungat prin păstrare în absenţa
umidităţii;
• 9- preparare mai rapidă şi cu o precizie superioară a dozării,
cu tehnologii moderne faţă de comprimate şi drajeuri;
• 10- folosirea formei de capsulă gelatinoasă şi pentru
medicamente administrate pe alte căi ca: vaginală, rectală,
topică.
Formularea învelişului capsulelor
gelatinoase
• Pentru ambele tipuri de capsule gelatinoase se folosesc în
general aceleaşi materii prime, diferind proporţia acestora.
• Ca formatoare de înveliş se utilizează gelatina.
• Ea este preferată deoarece-avantaje
• -este un produs netoxic,
• -se dizolvă uşor în fluidele din organism la temperatura
corpului şi
• - este o bună formatoare de film.
• Gelatina este o substanţă de origine animală, dar nu se
află ca atare în natură, ci se obţine prin hidroliza parţială a
colagenului, proteină de bază a ţesutului conectiv (de
legătură).
• În funcţie de mediul în care se produce hidroliza se obţine
• -gelatina tip A (cationactivă) obţinută prin hidroliză acidă şi care are un
punct izoelectric la pH alcalin (7-9,5) şi
• -gelatina tip B (anionactivă) obţinută prin hidroliza alcalină, cu punct
izoelectric la pH acid (4,7-5,2).
Proprietăţile gelatinei,
- puterea gelifiantă (sau forţa Bloom) şi
-vâscozitatea.
• Puterea gelifiantă sau forţa Bloom evaluată cu un dispozitiv
denumit "gelometrul Bloom" este o măsură a rigidităţii gelului şi este
exprimată în unităţi de forţa denumite grade bloom.
• În funcţie de forţa de gelificare exprimată în grade bloom,
gelatinele se împart în 3 grupe:
• - cu putere de gelificare mică (50 - 100 grade bloom);
• - cu putere de gelificare medie (100 - 200 grade bloom);
• - cu putere de gelificare mare (200 - 300 grade bloom).
• Vâscozitatea soluţiilor de gelatină este o mărime care permite
– controlarea grosimii filmelor sau a foilor de gelatină din care se obţin capsule.
• Gelatina trebuie să corespundă tuturor condiţiilor de calitate din
Farmacopee.
– Controlul contaminării microbiene, deoarece gelatina este un mediu prielnic
dezvoltării microorganismelor.
• Conform FR gelatina nu trebuie să conţină
– -mai mult de 1000 micoorganisme nepatogene pe gram şi
– -trebuie să fie complet lipsită de enterobacterii, Pseudomonas
aeruginosa(piocianic), Stafilococus aureus şi bacterii anaerobe
sporulate.
• Alături de gelatină în compoziţia învelişului mai intră apa ca
dizolvant- în proporţie de 30 - 50 %, dar este eliminată în cea mai mare
parte prin uscarea capsulelor. Se foloseşte apa distilată, sau cea purificată
(demineralizată).
• Glicerina cu rol de plastifiant, -în proporţie de aproximativ 20 % în
schimb poate lipsi complet sau se poate adăuga în proporţie mai mică
capsulelor gelatinoase tari. Aceasta explică diferenţa de consistenţă
dintre cele două tipuri de capsule gelatinoase.
• Glicerina :
• 1-conferă învelişului o oarecare plasticitate şi o anumită elasticitate,
• 2-are un preţ de cost redus, de aceea se foloseşte în mod curent.
• 3- higroscopicitate puternică -o poate face uneori ineficientă.
• 4- poate dizolva unele principii active conţinute în capsule şi de aceea se
recurge în asemenea cazuri la înlocuirea totală sau parţială a glicerinei cu
soluţie de sorbitol.
• Ca platicizanţi se mai pot folosi propilenglicol, zaharoza (sirop) şi guma
arabică (mucilag).
• Se mai pot adauga:
• - coloranţi, folosiţi în special pentru capsule gelatinoase tari, dar pot fi
incluşi şi în învelişul capsulelor gelatinoase moi.
• Colorarea se face nu numai pentru a da preparatelor un aspect estetic
ci şi pentru a uşura identificarea acestora. Se folosesc coloranţi cu o
stabilitate mare la lumină.
• - opacifianţi, pentru a proteja substanţele active de lumină şi pentru
intensificarea culorii. Cel mai folosit este dioxidul de titan. Oxizii de fier
pot servi atât ca opacifianţi cât şi pentru colorare.
• -conservanţii se adaugă pentru prevenirea contaminării microbiene în
cursul fabricaţiei. Cei mai utilizaţi sunt sorbatul de potasiu şi nipaesterii.
• - stabilizant chimic, în capsule gelatinoase tari se foloseşte sulfitul de
sodiu.
• - agent tensioactiv care să favorizeze desfacerea învelişului în sucurile
digestive. Se recomandă laurilsulfatul de sodiu în conc. de 0,02 %.
 Capsule gelatinoase moi
• Sunt învelişuri continui de formă sferică, ovoide sau
alungită şi conţin de obicei medicamente lichide sau moi.
• Datorită elasticităţii pereţilor capsulele gelatinoase moi se
deformează uşor şi de aceea pot fi înghiţite chiar şi atunci
când au un volum mare.
• În afara formelor farmaceutice de acest tip,exista forme
care se folosesc fie pentru aplicare topică, fie pentru
administrare pe cale rectală sau vaginală.
• Capsulele gelatinoase sferice, de capacitate mai mică şi
cu pereţii mai tari se numesc în mod curent "perle".
• FR include în această denumire toate capsulele gelatinoase cu
pereţi moi şi înveliş continuu (sferice sau ovoide).
• Metode de preparare a capsulelor gelatinoase moi
• Capsulele gelatinoase moi se pot obţine prin trei procedee:
• a) prin imersie (scufundare);
• b) prin presare (ştanţare);
• c) prin picurare.
 A-Preparare prin imersie
• 4 faze de lucru:
– 1.Prep masei gelatinoase
– 2.Obt capsulei
– 3.Umplerea capsulei
– 4.Inchiderea capsulei
• Se lucreaza manual sau semiautomat folosind forme
metalice
• Marea majoritate a formulelor sunt constituite din gelatina ,
glicerina si apa
• Cantitatile pot varia in fct de prop fizico – chimice ale
gelatinei si mai ales de vascozitatea solutiilor
• Unele formule prevad prezenta unui conservant
 1.Prepararea masei
• -Gelatina maruntita
– se inmoaie cu apa timp de 1/2h ,
– se dauga glicerina si se
– incalzeste amestecul pe baie de apa pana la dizolvarea
gelatinei
• -In amestecul mentinut pe baie de apa , se cufunda
formele metalice in prealabil unse cu ulei de vaselina
sau de silicon si racite 20-30 min la frigider la 3-6
grade
• -Se scoate forma acoperita cu un strat de masa
gelatinoasa , se roteste in toate sensurile , se lasa sa
se scurga masa de prisos
• 2.Obtinerea capsulelor
• -Se lasa sa se intareasca la loc racoros ½ h sau
la frigider la 5 grade
• - Se scot de pe forma , tragandu-le cu o
zmucitura .
• -Se taie cu foarfeca la nivelul capsulei
prelungirea ramasa de la masa aderenta pe
piciorul formei .
• -Se aseaza pe o sita si se usuca in etuva la 20-
25 grade
• Observații :
– Incalzirea masei se face pana la temp de 75 grade
• – daca temperatura este mai mare scade considerabil vascozitatea
masei si capac de gelificare
• -amestecarea se face f.lent-ptr ca sa nu se introduca aer in masa in
timpul incalzirii.
– Spuma formata se indeparteaza ;
– La sfarsit masa omogena obt se lasa sa stea in repaus la 60
grade timp de 1 h , ptr degajarea bulelor de aer ;
• - aerul ramas in masa gelatinoasa face ca peretii cps sa fie
neomogeni si putin rezistenti
– Filtrarea -start dublu de tifon , flanela sau postav
dependend de consistenta ptr a indeparta impuritatile sau
gelatina nedizolvata
– Suprafata formelor metalice tb sa fie poleita , sa nu aibe
zgirieturi , sau pete de rugina , ceea ce impiedica scoaterea
cps de pe forme
-Masa gelatinoasa se mentine pe baie de apa la 48-50
grade ; la temp mai mare apa se evapora partial si
vascozitatea poate sa creasca
– Cand masa devine:
• f vascoasa , se adauga apa distilata
• prea fierbinte si f fluida , stratul este subtire
• rece si consistenta , stratul format va fi gros si neuniform

De aceea este necesar sa se mentina densitatea si temp

potrivita
 3.Umplerea cps
• Operația se face dependent de starea de agregare a sa si de nr de cps
preparate
• Cps goale , se aseaza pe suporturi speciale cu orificiul in sus ,
– Subst lichide se introduc in cps cu pipeta , biureta ;
– Subst vascoase sunt incalzite ptr a le micsora vascozitatea
– Subst solide se amesteca de obicei cu un lichid , ul veg sau ul de
parafina
• Cand amestecul este prea vascos sau neomogen , umplerea se face cu aj
unui rezervor care poate fi incalzit si prevazut cu un agitator ; tb sa se
lucreze atent si curat deoarece daca marginea cps se va uda cu lichid
uleios ele nu se vor putea inchide

• Nu se introduc in cps gelatinoase sol apoase sau alcoolice , deoarece

acestea inmoaie amestecul

• Subst cum ar fi : guiacol , creozot, esente care pot irita mucoasa stomacului
se dilueaza cu ul veg
 4.Inchiderea cps
• De la umplere pana la inchidere , cps nu se mai manipuleaza
deoarece apasarile chiar usoare pot duce la evacuarea
continutului care va murdari marginile orificiului si va
ingreuna inchiderea

• De aceea inchiderea are loc pe acelasi suport unde se face

umplerea

• Se aduce cu aj unei pensule sau baghete de sticla cateva pic

de sol de gelatina si se astupa orificiul Prima pic formeaza
capacul si inchide cps iar celelalte ii ofera o forma ovoida
• Inchiderea se poate realiza si cu un dispozitiv termoelectric ,
acesta se pune la gatul cps , masa gelatinoasa se topeste si
inchide orificiul
• Dupa inchidere , capsulele se usuca in curent de aer sau la
etuva

• Controlul cps : tb sa fie

• -elastice ,
• -relativ transparente ,
• -nu tb sa aibe bule de aer sau impuritati mecanice
• Inchiderea tb sa fie neteda , rotunjita

• Temp de topire a peliculei tb sa fie intre 42-48

grade

• Sol apoasa a cps gelatinoase 5 %:

– nu tb sa aibe miros neplacut si
– sa nu dea rc ptr metale grele

• 0.5 g cps gelatinoase tb sa se dizolve in 2h intr-o sol

acida , formata din 0.25 g pepsina , 2 ml HCL dil si
98 ml H2O la 37-38 grade
• Ambalarea – se elibereaza in cutii separate intre ele
cu hartie , ptr a evita lipirea la variatii de temp

• Conservare – se conserva la loc uscat si cald la 30

grade
• Nu se conserva in atm umeda ,cand gelatina se
umfla absorbind apa , suprafata ei devine opaca , iar
uneori se acopera cu ciuperci
 B-Prepararea prin presiune
(stantare )
• Prepararea prin presiune (prin ştanţare). Metoda
constă în presarea sau comprimarea unei anume
cantităţi de produs de învelit între două foi de
gelatină într-un aparat care sudează capsulele pe
margini şi în acelaşi timp le decupează (aparat
denumit capsulier).
• Metoda a fost perfecţionată la începutul secolului XX
în Statele Unite, prin aplicarea a doua procedee: -
procedeul Colton şi procedeul Upjohn , care au
permis realizarea prin presare a capsulelor
gelatinoase moi pe scară industrială.
Schema preparării capsulelor gelatinoase prin metoda Colton.
a-placă metalică cu tipare corespunzătoare jumătăilor de capsule;
b-foaia de gelatină;
c-medicamentul introdus;
d-pâlnii care servesc la introducerea medicamentului în capsule.

c
a
Schema preparării capsulelor gelatinoase prin metoda Upjohn.
a - placă de metal cu tipare corespunzătoare jumătăilor de capsule;
b - foaia de gelatină;
c - strat poros prin care se evacuează aerul.

c
a
• Prima parte a procedeului presupune presarea foilor de
gelatina cu aj cilindrilor raciti cu apa ; foaia de gelatina se
preseaza pe o placa de metal incalzita pe care se gasesc
tipare coresp jumatatilor de cps

• Foaia de gelatina ia forma acestor tipare ; in continuare se

introduce in fiecare jumatate de cps medicamentul dozat
care este de obicei lichid
• In industrie umplerea se face cu pompe dozatoare
• Dupa umplere , peste prima placa se aplica a doua placa care
este simetrica cu prima si este captusita in ac mod cu o foaie
de gelatina
• Cele doua placi se preseaza cu o presa hidraulica si astfel
se formeaza capsula

• Masinile perfectioniste ajung la 60.000cps /h

• Cps obt prin ac procedeu pot fi recunoscute prin :

– prezenta unor linii mediane circulare care reprezinta locul de sudare
si prin faptul ca
– sunt umplute numai pe jumatate
 Preparare cu matrite rotative
• Placile au fost inlocuite cu cilindri sau valturi rotative
• Cele doua valturi au scobituri de marimea cps si se rotesc in
sens invers
• Intre valturi se introduc in directie verticala doua benzi de
gelatina din care rezulta cele doua jumatati ale cps si subst
care constituie continutul
• Intregul proces este automat
• Valturile matrita pot avea forme sferice , ovoide sau alungite
• Sol f vascoase , susp , pulberile pot fi introduse daca se
adapteaza sisteme de umplere adecvate
• Avantajul ac procedeu consta in faptul ca umplerea
capsulelor este completa si se exclude prezenta aerului

• Protectia fata de lumina poate fi obtinuta prin colorarea

peretilor de gelatina

• Masina Accogel poate sa ajunga la o productie de 25.000-

60.000cps /h ; este prevazuta cu trei cilindri separati :
– Un cilindru de masura
– Unul cu rol de matrita
– Ptr sigilare
• Procedeul are loc in 4 faze distincte :
– Doua benzi de gelatina alimenteaza cilindrul
matrita si cel de sigilare unde cu aj vidului se
formeaza doua jumatati de cps
– Sa este trecuta in cilindrul de masurare si apoi in
int celor doua jumatati de cps care se suprapun
,sunt sudate si stantate
– Dupa scoatere din masina, capsulele sunt tratate cu
alcool stearilic pentru a nu adera intre ele si
supuse uscarii
 Schema de functionare -
ACCOGEL
(1) reservatório do
material de enchimento;
(2) nivelador;
(3) dosador;
(4) elemento aquecido
(5) reservatório da
dispersão de gelatina;
(6) rolo de secagem
esquerdo;
(7) laminadores;
(8) matrizes
(9) cápsulas;
(10) resíduo de gelatina;
(11) sistema de lavagem
ACCOGEL
RECIPROCATING-DIE
 Accogel

Aceste procedee semiautomate nu mai prezintă interes, deoarece

dozarea este relativ imprecisă, iar forma capsulelor este asimetrică şi
destul de neregulată.
• Procedeul Scherer (procedeul prin injectare şi sudură
simultană) care poate fi inclus tot printre procedeele prin
presiune sau ştanţare, este în prezent cel mai utilizat.
• Conţinutul medicamentos e introdus în doze precise cu o
pompă volumetrică în momentul formării capsulei (unirii pe
jumătate a celor 2 semicapsule).
• Se realizează astfel într-un singur proces tehnologic prepararea
şi umplerea, cu maşini total automatizate, care pot produce
până la 100.000 capsule/oră.
• Este posibilă prepararea de diferite forme (rotunde, ovale,
lungi, de forma picăturii şi a fiolelor), iar conţinutul poate
varia între 0,08 şi 30 ml.
•
.

Modul de funționare al aparatului

Scherer.
1 - benzile de gelatină;
2 – valțurile cu tipare;
3 - dispozitivul de umplere;
4-capsulele finite;
5-benzi de gelatină lipite din care s-au
decupat jumătățile de capsulă
• Maşinile automate lucrează după următorul principiu:
• Între două valturi rotative care se învârtesc în sens invers
ajung benzile de gelatină, formate cu ajutorul a două tambururi
rotative răcite în interior, materialul provenind din două
rezervoare.
• După ce trec peste mai multe rulouri destinate să ungă foile de
gelatină şi să le întindă, acestea din urmă ajung simultan peste
valturile care ştanţează formele capsulare.
• În momentul când cele două semialveole încep a se uni,
materialul de umplere, provenit dintr-un revervor central, este
injectat prin pompe volumetrice cu piston, între cele două foi
de gelatină. Presiunea masei injectate împinge filmul de
gelatină spre pereţii alveolelor.
• Capsulele sunt prerăcite şi după spălare cu solvent organic
sunt uscate cu aer climatizat (la + 200C şi umiditate relativă
20 - 30 %). După uscarea care durează 3-8 zile, capsulele
păstrează 10 % din conţinutul iniţial în umiditate.
• Masa gelatinoasă pentru formarea învelişului se prepară
din: gelatină 40-45 %, glicerol 20-30 % şi apă 30-35 %. La
acestea se pot adăuga coloranţi şi conservanţi.
• Gelatina se îmbibă cu apă, glicerina şi soluţie de
conservant. Apoi se încălzeşte la 60-700C sub agitare. Spuma
se îndepărtează prin dezaerare. Se adaugă soluţia de colorant
hidrosolubil şi suspensia de pigmenţi şi opacifianţi în glicerină.
• Se păstrează la 60-700C până la folosire.
• În prezent în capsule gelatinoase moi se pot incorpora o
gamă variată de substanţe solide sau lichide, hidrofobe sau
chiar hidrofile.
• Se pot asocia componente incompatibile de ex.
• - vitamine lipo şi hidrosolubile - cele liposolubile dizolvate în
ulei şi cele hidrosolubile suspendate în vehiculul uleios.
• -se pot formula sub formă de suspensii anhidre principii active
sensibile la umiditate ca enzime, antibiotice sau nebulizate din
plante.
• Substanţele liposolubile pot fi introduse ca atare dacă
sunt fluide sau ca soluţii uleioase (exemple: vitamine
liposolubile, gaiacol, uleiuri esenţiale, ulei de ficat de peşte,
clofibrat, tetraclorură de carbon).
• Substanţele active insolubile în grăsimi pot fi dizolvate într-un
excipient hidrofil ca polietilenglicolul sau dispersate ca
suspensie în uleiuri vegetale.
• -Se vor evita emulsiile U/A şi uneori chiar cele de tip A/U,
deoarece apa ar putea veni accidental în contact cu învelişul
de gelatină. De asemenea se evită apa sau alcoolul etilic ca
vehicul.
• Nu se vor încapsula substanţe incompatibile cu gelatina
ca: taninurile sau sărurile ferice.
• Amestecul de excipienţi trebuie să fie suficient de fluid
pentru a permite injectarea masei în timpul fabricării, dar
totodată să aibe o vâscozitate care să împiedice sedimentarea
substanţei active suspendate în timpul conservării
 C-) Prepararea prin picurare =
procedeul Globex
• Este un procedeu complet automatizat, bazat pe un
principiu foarte diferit de cele ale metodelor
anterioare şi care permite formarea numai de
capsule sferice (perle) caracterizate prin lipsa
sudurii mediene (care apare la capsulele gelatinoase
moi preparate prin ştanţare).
• Aparatul are la partea superioară două cuve, una
cu lichidul de încapsulat (2), cealaltă cu soluţia
apoasă de gelatină (1). Cele două soluţii se scurg
într-un injector cu două tuburi concentrice, tubul
interior primind lichidul de incapsulat, iar cel exterior
soluţia de gelatină.
• Cele două lichide nemiscibile, ieşind din injector cad într-o
coloană de ulei de parafină răcit la 4-50C şi printr-un fenomen
de tensiune superficială au tendinţa de a forma picături.
Învelirea lichidului de incapsulat de către soluţia de gelatină nu
se face decât dacă cele două lichide prezintă densităţi şi
vâscozităţi corespunzătoare.
• Se formează capsule rotunde care nu conţin bule de aer.
Perlele formate prin contractarea picăturilor sunt relativ tari
datorită temperaturii scăzute a uleiului de parafină. După
formare, perlele sunt scurse pe o grilă, apoi degresate cu
solvenţi organici potriviţi şi uscate la 300C.
 Obtinerea capsulelor prin
picurare

2
1

3
3
Schema preparării capsulelor
gelatinoase prin picurare (metoda
Globex).
Ulei de 1 - vas cu solutia de umplere;
parafina 2 - vas cu soluia de gelatina;
3,4 - robinete.
 Condiţionarea şi conservarea
capsulelor gelatinoase moi
• Capsulele gelatinoase moi se condiţionează în:
– flacoane de sticlă cu deschidere largă închise cu dopuri din
polietilenă sau în recipiente din material plastic.
– Pentru ţările cu climă caldă şi umedă se recomandă ambalarea în folii
de aluminiu dublat cu polietilenă
• Condiţionarea unitară nu este superioară ambalării în flacoane
de sticlă pentru ţările cu climă temperată.
– se conservă în atmosferă cu umiditate relativă sub 40 % şi la
temperatura de 200C deoarece capsulele gelatinoase moi sunt relativ
sensibile la umiditate, în special datorită glicerinei.
• Probele de control pentru preparatul finit constau în
uniformitatea masei şi timpul de dezagregare.
 Controlul invelisului
• Pe parcursul fabricaţiei, pe lângă determinarea masei totale, a masei
învelişului şi a conţinutului, se controlează
• -grosimea filmului de gelatină,
• -conţinutul în apă,
• - identificarea şi dozarea constituenţilor învelişului şi
• - identificarea şi dozarea constituenţilor conţinutului.
• Intrebuintarile capsulelor
• A-administrare perorală se folosesc capsule gelatinoase de obicei
-sferice, cu volum până la 0,50 ml,
-ovoide ori alungite, cu volum până la 1 ml.
• B-administrare rectală Capsulele rectale sunt preferate în ţările tropicale
deoarece suportă căldura mai bine decât supozitoarele.
• C-Capsulele vaginale sunt de obicei ovale, de volum relativ mare (1,25 -
2,5 ml).
 Alte tipiri de capsule
• 1.Capsulele gelatinoase moi sub formă de tub se pot
utiliza pentru administrarea de picături nazale sau
auriculare (în formă rotundă, ovală sau alungită, cu
cioc terminal). Se taie extremitatea efilată şi se
eliberează conţinutul picătură cu picătură prin uşoară
presare pe capsulă.
• Capsulele gelatinoase moi se mai pot folosi:
• 2- în cosmetologie (pentru uleiuri solare sau uleiuri
de baie),
• 3-în industria alimentară ca înveliş pentru unii
solvenţi ai lacurilor, ori pentru unele produse de
curăţire ş.a.
• Se mai pot realiza:
4- capsule gelatinoase moi pentru supt, goale în interior, cu
un perete de aprox. 3 ori mai gros decât celelalte,
substanţa activă fiind incorporată în învelişul gelatinos.
5-capsule de mestecat cu nitroglicerină, care asigură o
rezorbţie rapidă a substanţei medicamentoase prin mucoasa
bucală, sau
6- capsule unidoză sub formă de tub cu un ung. cu
nitroglicerină, pentru administrare topică şi rezorbţie
transdermală indicate în angină pectorală.
VĂ MULTUMESC PENTRU ATENTIE!