CURS 7

Chimie analitica
si analize fizico-chimice
Spectrometria de absorbţie în IR

• Spectrul electromagnetic
• Domeniul infraroşu (IR) al spectrului undelor
electromagnetice conţine radiaţii cu
• lungimi de undă cuprinse între 0.8 şi 1000μm(10-6m).
• Domeniul IR este divizat în trei subdomenii:
• IR-apropiat (între 0.8 şi 2.5μm),
• IR-mediu sau IR fundamental (între 2.5-50μm)
• IR-îndepărtat (peste 50μm).
• Domeniul IR fundamental serveşte pentru:
• - recunoaşterea calitativă a combinaţiilor anorganice si
organice
• - analiza chimică a combinaţiilor anorganice si organice
• - în determinări de structură chimică.
• În IR se determină transmitanţa dată de
• raportul dintre intensitatea transmisă, I,
respectiv incidentă, I0, adică:
• ,

• Se mai poate exprima transmitanţa

procentuală: T% = 100·T sau absorbanţa,
A, definită de:
• Spectrul IR al unei substanţe este o
reprezentare grafică, în coordonate (T, )
unde cu s-a notat numărul de undă dat de
ecuaţia:

• Pe acest grafic se disting mai multe maxime mai

înguste - linii - sau mai largi - benzi.
• Pe axa ordonatelor, în loc de T poate apărea
T% sau A - absorbanţa – iar pe axa absciselor
se utilizează în mod obişnuit numărul de undă,
în cm-1.
• Absorbţia în IR se datoreşte interacţiunilor dintre radiaţia
electromagnetică incidentă şi anume componenta
electrică a acesteia, cu dipolii electrici ai unei molecule.
• Energia radiaţiilor IR provoacă o amplificare a energiei de
vibraţie a moleculelor datorită faptului că dipolul
corespunzător legăturii oscilează cu o frecvenţă
apropiată cu cea a radiatiei electrice.
• Intensitatea unei benzi de absorbţie în IR este
proporţională cu pătratul variaţiei momentului dipolar al
moleculei, datorită absorbţiei.
• Se ştie că în general grupele polare (C-O, C=O, C-Br
etc.) generează benzi de absorbţie mai intense decât
cele slab polare (C-N, C=N, C-H etc.).
• Gazele monoatomice (gazele rare) şi substanţele cu
moleculele simetrice (ca de exemplu O2, N2, Cl2),
având legături nepolare, sunt perfect transparente la
radiaţiile din domeniu IR.
• Mişcarea de vibraţie a unei legături dintr-o moleculă
poate să fie asimilată unei deplasări asemănănătoare cu
un arc spiral - situat în direcţia legăturii.
• Mişcarea ritmică a acestuia, de-a lungul legăturii, duce la
creşterea, respectiv scurtarea distanţei interatomice.
• Totodată, poate să ia şi aspectul unei deformări (sau
îndoiri) a legăturii, care implică deplasarea atomilor în
afara axei dintre aceştia.
• Numărul mare de legături din moleculă duce implicit la un
număr mare de benzi.

• Fig. 1. Cele două tipuri de vibraţii a unei legături

covalente polare implicate în absorbţie IR
Spectroscopia IR
este o metoda care permite înregistrarea spectrelor considerate
ca "amprentă" a moleculei

• Fig. 2. Spectrul IR al metanului (CH4)

( Absorbanţa relativă vs. Numărul de undă, cm-1)

• Spectrul IR al unei substanţe reprezintă spectrul
corespunzător mişcării de translaţie şi rotaţie ale atomilor
(vibraţii);
 Aparatura
• ÷ Fotometre nedispersive bazate pe filtre simple
formate uneori chiar din gazele de analizat.
• Aceste pot fi de doua feluri: monocanal si
comparative.
• ÷ Spectrometre bazate pe dispersia luminii (cu prisme
sau monocromatoare bazate pe
• difracţie şi interferenţă) care pot fi prevăzute cu
două canale sau monocanal.
• ÷ Spectrometre bazate pe transformata Fourier.
• Fotometrele nedispersive servesc doar pentru analize
de amestecuri cunoscute (de exemplu CO, CO2 sau
H2O, D2O) în procese industriale sau controlul
mediului. Aceste analizoare pot analiza soluţii
formate din mai multe gaze sau lichide în controlul
tehnologic sau al mediului ambiant.
• Un exemplu de aplicaţie de acest tip este analizorul
de CO şi CO2 din gazele de eşapament ale
automobilelor - prezent practic în orice service
auto. Acesta măsoară absorbanţa la 2170cm-1 în
cazul CO şi la 2350cm-1 în cazul CO2.
 1 2 3 4 5

• Sursele de radiaţie IR
• - becul cu filament de W (pentru IR apropiat),
• - tuburile Nernst, lămpile Globar şi
filamentele Nicrom(pentru IR fundamental)
• - lămpile cu mercur(Hg) la presiune ridicată
(pentru IR îndepărtat).
• Fotometrul
• Fotometrul este dispozitivul care realizează
măsurarea intensităţii fascicolului ce străbate
proba comparativ cu a celui de referinţă.
• Monocromatoarele pentru IR sunt construite
pe aceleaşi principii cu cele din domeniul
• UV-VIS şi pot fi cu prismă sau reţea.
Există materiale preferate doar pe
• anumite subdomenii ale IR-ului ca de
exemplu: LiF (0.115-7μm), CaF2 (0.125-10μm)
BaF2 (0.2-13.5μm), NaCl (0.2-17μm), KBr (0.2-
26μm) sau CsI (1-40μm).
Detectorii utilizaţi în spectrometria
de absorbţie în IR
• ÷ Detectori cuantici bazaţi pe efectul fotonilor
asupra materialelor;
• ÷ Detectori termici care se bazează pe
modificarea proprietăţilor fizice ale
materialelor cu temperatura.
 Pregătirea probelor pentru
analiză
• Analiza prin spectrometrie de absobţie în IR se poate aplica
pentru gaze, lichide sau solide.
• Gazele se introduc în celule speciale.
• Lichidele pot fi studiate ca atare sau sub formă de soluţii.
Dacă sunt prea volatile, lichidele se pot analiza punând
o picătură între două discuri, perfect şlefuite,
confecţionate din cristale de NaCl.
• Solidele se analizează fie în soluţii fie ca emulsii în ulei
de parafină. Solvenţii utilizaţi în IR:
• a) [x] trebuie să fie complet transparenţi;
• c) [x] trebuie sa fie anhidri; ex: sulfura de carbon, tetraclorura
de carbon